ICCJ. Decizia nr. 45/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.45.
Dosar nr.402 /2004
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2004
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul A.Gh.împotriva măsurii arestării preventive dispusă prin Decizia penală nr.483 din 22 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
A lipsit recurentul inculpatpentru apărarea căruia a fost prezentă avocat E.B., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat împotriva măsurii arestării preventive întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.148 lit.h Cod procedură penală şi nici celeprevăzute deart.160b pct.4, şi nu s-au schimbat condiţiile iniţiale existente la data revocării măsurii arestării preventive în luna mai 2003.
Procurorul a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din actele dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr.483/A din 22 decembrie 2003, condamnă inculpatul A.Gh.la 15 ani de închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunile de:
a) înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.2, 3, 5, cu aplicarea art.41 alin.2 şi 75 lit.a Cod penal;
b) delapidare, prevăzută de art.2151 alin.1 şi 2, cu aplicarea art.41 alin.2 şi 75 lit.a Cod penal;
c) evaziune fiscală, prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.41 alin.2 şi 75 lit.a Cod penal;
d) fals intelectual, prevăzută de art.40 din Legea nr.82/1991 raportat la art.289, cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.75 lit.a Cod penal, fapte raportate şi la art.33 şi 34 din Cod.
În baza art.350 alin.1 din Codul de procedură penală, instanţa a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a hotărâ astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în cursul anului 1998, inculpatul – directormarketing, coordonator al S.C. ”C” S.R.L.Timişoara -, a indus în eroare un număr de 3.000 (trei mii) de persoane, de la care a încasat diferite sume de bani, de peste 1.000.000 lei ”garanţie – cauţiune”, pentru prestarea unor servicii, sume pe care şi le-a însuşit.
Inculpatul declară recurs, cerând revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.350 din Codul de procedură penală, instanţa are obligaţia ca prin hotărâri să se pronunţe cu privire la luarea, prelungirea sau revocarea măsurii arestării inculpatului.
În cauză, instanţa a dispus arestarea preventivă, având în vedere gravitatea faptelor săvârşite de acesta şi durata pedepsei aplicate.
Sunt, deci, temeiuri ca această măsură a arestării preventive să fie menţinută.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare din oficiu.
Aşa fiind, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codulde procedură penală, recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.Gh. împotriva măsurii arestării preventive dispusă prin Decizia penală nr.483 din 22 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 42/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 456/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
