ICCJ. Decizia nr. 536/2004. Penal. Extrădare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 536
Dosar nr.57/2004
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.4 din 31 iulie 2003, Curtea de Apel Piteşti, a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi a extins extrădarea admisă prin sentinţa penală nr.3 din 25 aprilie 2002 a aceleiaşi curţi de apel privind pe cetăţeanul italian N.L. pentru orice faptă săvârşită anterior predării acestuia către statul italian.
Prin aceeaşi hotărâre s-a constatat că asupra acestuia nu au fost găsite, pentru a fi remise, obiecte prevăzute de art.48 din Legea nr.296/2001 privind extrădarea.
S-au reţinut următoarele:
La data de 3 iulie 2003 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a sesizat Curtea de Apel Piteşti cu cererea formulată de autorităţile italiene, competente privind extinderea efectelor extrădării (admise prin sentinţa penală nr.3/2003 a Curţii de Apel Piteşti) şi pentru alte fapte anterioare predării – altele decât cele care au format obiectul cererii iniţiale, pentru cetăţeanul italian N.L.
Prin sentinţa penală nr.3 din 25 aprilie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, a fost admisă cererea formulată de autorităţile italiene prin Parchet şi s-a luat act de admisibilitatea extrădării voluntare a cetăţeanului italian sus-menţionat, reţinându-se că acesta a fost de acord să fie extrădat în Italia.
Pentru a admite noua cerere şi a extinde extrădarea admisă anterior în condiţiile arătate, Curtea de Apel Piteşti a motivat că din actele şi lucrările dosarului rezultă că, cetăţeanul italian este arestat de autorităţile penale italiene, sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni de furt calificat cu mână armată, tăinuire calificată prin asociere cu mai multe persoane, deţinere de revolver, prevăzute de art.99, 110, 6281 şi 31, 648 din C. pen. italian; art.10, 12 şi 14 din Legea nr.4967/1974 pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 20 ani, bănuindu-se că la 28 decembrie 1999, prin asociere cu 2 complici a jefuit o bancă din Nevara, Italia, de unde asutras o mare sumă de bani.
Faţă de cele mai sus-arătate, Curtea de Apel Piteşti a motivat că avându-se în vedere necesitatea cercetării în mod conex a tuturor faptelor pentru care este bănuit cetăţeanul italian, se impune, potrivit art.51 alin.1 lit.a din Legea nr.269/2001 privind extrădarea, admiterea cererii şi extinderea extrădării.
Împotriva sentinţei, persoana extrădată a declarat recurs, invocând următoarele.
-deşi hotărârea a fost pronunţată cu menţiunea că este supusă recursului, nu i-a fost comunicată (nici la locul unde se ştia că se află şi nici prin afişare). Având în vedere şi faptulcă cererea de extindere a efectelor extrădării a fost judecată în lipsa lui, fără să fi fost citat şi fără să ştie nimic despre proces, a cerut să se constate că pentru el, termenul de recurs nu a început să curgă şi că deci, prezenta declaraţie de recurs făcută prin memoriu, trebuie considerată în termen;
-deşi judecarea cererii de extindere a extrădării, a avut loc fără citarea sa şi fără să fi fost prezent, şi deşi în încheierea de şedinţă din 8 iulie 2003 s-a făcut menţiunea că el a lipsit, s-a consemnat că procedura a fost legal îndeplinită.
În acest mod arată şi motivează recurentul, i-a fost nesocotit şi încălcat dreptul de a se apăra (de a se opune la extrădare, de a fi interogat în prezenţa unui avocat, de a formula apărări, de a propune probe – drepturi prevăzute de art.34-36 din Legea nr.296/2001).
În urma examinării lucrărilor dosarului, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale în materie, se constată următoarele:
Într-adevăr, sentinţa penală nr.4 din 31 iulie 2003 a Curţii de Apel Piteşti,nu i-a fost comunicată persoanei extrădate, la nici unul din locurile arătate de ea în cererea scrisă de recurs, deşi aceasta a lipsit atât la judecarea cauzei cât şi la pronunţare.
Aşa fiind, Curtea constată că recursul a fost declarat în termen şi procedând la examinarea motivelor invocate reţine următoarele:
Deşi, la nici unul din cele 3 termene de judecată, din 8 iulie 2003, 10 iulie 2003 şi 31 iulie 2003, persoana extrădată N.L. nu a fost citat şi nici nu a fost prezent, instanţa, a reţinut greşit că procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Aşa fiind, este evident că au fost încălcate dispoziţiile art.34 alin.1 din Legea nr.296/2001 care prevăd obligativitatea citării persoaneiextrădabile prin orice mijloc de înştiinţare rapidă sau cu mandat pentru a se putea urma procedura prevăzută de art.34 alin.2 şi următoarele din aceeaşi lege, în cadrul căreia persoana sus-menţionată să-şi poată exercita dreptul la apărare.
Trebuie constatat că procedândla judecarea cauzei în acest mod instanţa a încălcat implicit şi dispoziţiile art.291 alin.1 din C. proc. pen., care prevăd că, judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită (art.38 alin.2 din Legea nr.296/2001, prevăd sub acest aspect, că normele de procedură penală privind urmărirea şi judecata, sunt aplicabileşi în procedura de extrădare, în măsura în care, prin această lege specială nu se dispune astfel).
Faţă de această situaţie, Curtea, constată că acest motiv de recurs are, prin importanţa şi efectele sale, prioritate faţă de celelalte motive invocate, el constituind temeiul de casare prevăzut de art.3859 pct.21 din C. proc. pen., care impune admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursuldeclarat de persoana extrădabilă N.L.împotrivasentinţei penalenr.4 din 31 iulie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 381/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5704/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
