ICCJ. Decizia nr. 5704/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5704/2004
Dosar nr. 3234/2004
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 399 din 23 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 4920/2003, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei penale din infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpata L.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, în formă continuată.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 861 alin. (1) C. pen.
A fost încredinţată supravegherea inculpatei pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat conform art. 862 alin. (2) C. pen., raportat la art. 82 alin. (3) C. pen., S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În temeiul art. 863 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să se supună pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii:
- să se prezinte la S.R.S. de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele pe care acesta le stabileşte;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcere;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;
- să nu intre în legătură cu persoane care face trafic, deţin pentru consum propriu, fără drept, ori efectuează orice alte operaţiuni privind drogurile de risc sau de mare risc;
- să se supună măsurilor de control, programului şi activităţilor stabilite de S.R.S. de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere în cazul în care, în timpul termenului de încercare, săvârşeşte din nou o infracţiune sau nu îndeplineşte măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite.
S-a constatat că inculpata a fost arestată preventiv în perioada 10 iunie 2003 – 4 iulie 2003, inclusiv.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpată a cantităţii de 0,74 grame heroină, în amestec cu cofeină.
În temeiul art. 18 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege, s-a dispus distrugerea cantităţii de 0,67 grame heroină în amestec cu cofeină, rămasă în urma analizelor de laborator.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În urma unei percheziţii domiciliare efectuate la data de 26 mai 2003, la locuinţa inculpatei din Bucureşti, a fost găsită într-o vază de sticlă un tub din plastic pentru medicamente în care se aflau 14 punguţe mici şi care conţineau cantitatea de 0,74 gr. heroină în combinaţie cu cafeină, inculpata declarând că deţine drogul pentru consum propriu.
Din probele administrate în cauză s-a stabilit că inculpata a început să consume droguri din luna aprilie 2003.
În baza art. 334 C. proc. pen., tribunalul a apreciat că fapta săvârşită de inculpată este prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), fiind vorba de o infracţiune continuată întrucât inculpata consumă în mod constant şi repetat droguri în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale.
La stabilirea cuantumului de pedeapsă instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi persoana inculpatei care se află la prima întâlnire cu legea penală şi a apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare în condiţiile art. 861 C. pen., îşi va atinge scopul preventiv şi sancţionator.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti care critică sentinţa pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei, în sensul că infracţiunea săvârşită de inculpată nu atrage şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind vorba de o unitate naturală de infracţiune în condiţiile unei activităţi continue ca cea desfăşurată de inculpată.
Prin Decizia penală nr. 398 din 27 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 399 din 23 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, desfiinţând parţial sentinţa atacată şi, pe fond, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, a condamnat inculpata L.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpata L.V., fără a-l motiva.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea analizând, din oficiu, sub toate aspectele, recursul declarat de inculpată, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) teza I C. proc. pen., constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Împotriva sentinţei penale pronunţată de instanţa de fond a declarat apel numai Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar prin Decizia pronunţată de instanţa de apel a fost casată parţial sentinţa atacată, în sensul că au fost înlăturate dispoziţiile art. 41 alin. (2) din încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatei, menţinându-se celelalte dispoziţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., persoanele prevăzute la art. 362 C. proc. pen., pot declara recurs împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, chiar dacă nu au folosit calea apelului, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
Cum, în cauză, recursul nu a fost motivat, situaţie în care Decizia pronunţată de instanţa de apel nu a fost atacată sub aspectul modificării soluţiei din sentinţă, urmează ca aceasta, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza II C. proc. pen., să fie respins, ca inadmisibil.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata L.V. împotriva deciziei penale nr. 398 din 27 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 536/2004. Penal. Extrădare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5786/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
