ICCJ. Decizia nr. 7/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7.
Dosar nr. 5/2004
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2004
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii C.D.V. şi B.V. împotriva încheierii nr.61/I.A din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Au fost lipsă recurenţii inculpaţi C.D.V. şi B.V., aflaţi în stare de arest, pentru apărarea cărora prezentându-se avocat T.I., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită în condiţiile dispoziţiilor art.159 alin.4 din Codul de procedură penală.
Magistratul asistent a prezentat referatul asupra cauzei, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat dosarul în stare de judecată şi s-a acordat cuvântul în fond.
Apărătorul inculpaţilor a solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea încheierii atacate, iar pe fond punerea de îndată în libertate a inculpaţilor.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpaţi, ca nefondate, motivând că în mod legal şi temeinic instanţa a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
CURTEA
Prin încheierea nr.61/I.A/2003 Curtea de Apel Oradea în baza art.300/2 combinat cu art.160/b Cod procedură penală a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii B.V. şi C.D.V.
S-a reţinut că, inculpaţii au fost condamnaţi de instanţa de fond la o pedeapsă privativă de libertate şi că faptele săvârşite prezintă un pericol social ridicat.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii, care au criticat-o sub aspectul menţinerii stării de arest, apreciind că această măsură nu se mai impune.
Recursurile sunt nefondate.
Inculpaţii au fost condamnaţi de instanţa de fond la câte o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt şi tâlhărie.
Totodată, s-a menţinut măsura arestării preventive.
În raport de dispoziţiile art.300 alin.2 raportat la art.160b Cod procedură penală şi avându-se în vedere pericolul social ridicat al faptelor săvârşite, în mod corect instanţa a apreciat că măsura arestării preventive a fost luată şi menţinută în mod legal, temeiurile care au determinat arestarea impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
În consecinţă, se va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.D.V. şi B.V.,împotriva încheierii nr.61/I.A din 18 decembrie 2003a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr.4073/P/2003.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 70/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 729/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
