ICCJ. Decizia nr. 732/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 732
Dosar nr.618/2004
Şedinţa publică din 6 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea nr.3/F din 4/5 februarie 2004, pronunţată în dosarul nr.487/2004 a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile A.V.pe o durată de 18 zile, de la 5 februarie 2004 la 22 februarie 2004, inclusiv.
Hotărând astfel, curtea de apel a reţinut că la data de 4 februarie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat această instanţă cu solicitarea luării măsurii arestării provizorii faţă de cetăţeanul olandez A.V., în vederea extrădării, motivându-se că împotriva acestuia a fost emis de către Parchetul din Rotterdam, un mandat de arestare preventivă pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, respectiv: participarea la o organizaţie care are ca scop comiterea de fapte penale; introducerea pe teritoriul Olandei a substanţelor stupefiante; pregătirea, prelucrarea, transformarea, vânzarea, livrarea de mai multe ori a substanţelor stupefiante; posesia de substanţe stupefiante; deţinerea fără drept de arme şi muniţii.
Examinând actele şi lucrările de la dosar, curtea de apel a constatat că împotriva numitului A.V., Parchetul Regiunii Rotterdam a emis la 4 februarie 2004 un mandat de arestare pentru comiterea de către acesta, în perioada 1 ianuarie 2003 – 4 februarie 2004a faptelor penale, prevăzute şi pedepsite de art.140 C.pen., art.2, 10 şi 10 a din Legea stupefiantelor şi respectiv, art.26, 27, 31 şi 55 din Legea armelor şi muniţiilor.
Cum faptele imputate persoanei extrădabile sunt incriminate nu numai de legea statului olandez, ci şi de legea penală română, (în art.279 şi art.323 C.pen. şi respectiv art.2 şi 3 din Legea nr.143/2000), fiind pedepsite cu închisoare mai mare de 2 ani şi în condiţiile în care extrădarea are în vedere urmărirea penală a persoanei extrădabile, curtea de apel a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.33 alin.2 din Legea nr.296/2001, privind extrădarea, întrucât la dosar există în traducere mandatul de arestare emis împotriva persoanei extrădabile, rezultând totodată că, arestarea provizorie solicitată autorităţilor române are ca scop final extrădarea numitului A.V.
Instanţa a luat act de poziţia persoanei extrădabile, care a negat învinuirile ce i se aduc, recunoscând doar faptul că în urma unei percheziţii efectuată în Olanda, la domiciliul său s-a găsit un pistol pe care îl deţinea fără forme legale.
Curtea de apel a concluzionat că, faţă de documentele avute la dispoziţie şi analizate mai sus, sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare prevăzute de Legea nr.296/2001, motiv pentru care a admis sesizarea Parchetului de lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile A.V., cetăţean olandez, pe o durată de 18 zile, de la 5 februarie la 22 februarie 2004, inclusiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana extrădabilă A.V. care, deşi nu l-a motivat în scris, în şedinţa publică de judecată, personal şi prin concluziile orale puse de apărătorul desemnat din oficiu a solicitat casarea hotărârii atacate, punerea sa în libertate şi trimiterea în Olanda, arătând că el a colaborat cu organele de poliţie, nu are alte condamnări în România sau în străinătate şi că nu se va sustrage de la punerea în executare a mandatului de arestare emis de autorităţile olandeze.
Recursul este nefondat.
Verificând hotărârea atacată în raport cu probele de la dosar şi dispoziţiile legale aplicabile în materie se constată că prima instanţă, a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru care se poate dispune extrădarea numitului A.V., respectiv cele privitoare la fapte, la pedeapsă, la competenţă şi la procedură (art.8 şi următoarele, art.12 şi următoarele, art.15 şi următoarele din Legea nr.296/2001), aspecte în raport cu care măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile este pe deplin întemeiată.
De asemenea, se mai constată că în cauză, nici persoana extrădabilă nu a invocat existenţa unor impedimente legale care să justifice respingerea cererii parchetului privind măsura arestării provizorii, ci dimpotrivă aceasta a solicitat să fie trimisă în Olanda pentru a-şi clarifica situaţia, însă, în stare de libertate.
În consecinţă, analizând şi din oficiu, în baza art.3859 alin.3 C.proc.pen. nu se reţine existenţa unor motive care să conducă la casare, urmează a se constata că hotărârea pronunţată de curtea de apel, prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării numitului A.V., este corectă, fiind respectate prevederile legale în materie, astfel că recursul declarat de acesta este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva încheierii nr.3/F din 4/5 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, pronunţată în dosar nr.487/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 februarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 730/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 73/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
