ICCJ. Decizia nr. 73/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.73.
Dosar nr.619 /2004
Şedinţa publică din 6 februarie2004
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin referatul de propunere a arestării preventive a învinuitului S.T., din 4 februarie 2004, P.N.A. solicită arestareapreventivă a sus-numitului pe o perioadă de29 de zile, fiind învinuit de săvârşirea a 3 infracţiuni prevăzute de art.257 C. pen., cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000.
In esenţă, se arată că, învinuitul – subcomisar la Poliţia sectorului 3, în calitate deasistent universitar, la catedra de drept a Academiei de Poliţie Bucureşti a pretinsdiferite sume de bani, între 400-600 dolari SUA, pentru a interveni la membrii comisiilor de reexaminarea lucrărilor de licenţă, în vederea promovării examenelor de cătrecei care i-au solicitat aceasta.
De asemenea, acelaşi inculpat a maipretins valută pentru a procura şi comunica subiectele de admitere în aceeaşi facultate pentru anul universitar 2002-2003.
Invinuitul a fost reţinut în cauză prin Ordonanţaprocurorului din 3 februarie 2004 în dosarul nr.447/P/2003 al P.N.A.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea nr.2/F din 4 februarie 2004 a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive ainculpatului S.T. formulată de P.N.A. şi a dispus arestarea inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, de la 4 februarie 2004, până la 3 martie 2004.
Curtea a reţinut următoarele:
Învinuitul S.T., în vara anului 2002 a pretins suma de 500 dolari SUA de la numitul G.S. pentrua-l ajuta pe acesta în sensul de a vorbi cu membrii comisiei de reexaminare pentruexamentul de licenţăîn vederea promovării acestui examen.
În acelaşi mod a discutat şi cu martorulL.A.
In luna iulie 2002, învinuitul a promis numitului D.G. că, încearcă să procure pentru o cunoştinţă a acestuiasubiectele de admitere la Facultatea dedrept din cadrul Academiei de Poliţie, solicitândsuma de 500 dolari SUA.
Este adevărat că, în nici unul din cele 3 cazuri, învinuitul nu a primit şi banii dar aceasta s-a datorat imposibilităţii dea finaliza cele promise şi nu, că nu ar fi dorit acest lucru.
De altfel, învinuitul a recunoscut faptele, astfel cum rezultă dindepoziţia sa datăîn faţa instanţei, din care rezultă că, în condiţiile în care se finaliza activitateasa infracţională propusă, şi-ar fi reţinutşi pentru el o parte din sumele pretinse.
În considerentele de mai sus, există indicii temeinice că învinuitul a săvârşit faptele detrafic de influenţă, prevăzute de art.257 C. pen., astfel încât propunerea de arestare preventivă a acestuia este justificată şi urmeazăa fi admisă.
La luarea măsurii arestării preventivă, Curtea are în vedere atât dispoziţiile art.136, 143 şi 146C. proc. pen., cât şi dispoziţiile art.148 lit.h C. proc. pen., şi apreciem că sunt îndeplinite cumulativcondiţiile cerute de ultimul text de lege, condiţia pericoluluiconcret pentru ordinea publică constândîn aceea că, prin funcţia sa şi calitatea de cadru universitar la o instituţie de învâţământ superior de profil, fiind autoral unor fapte de corupţie, lăsarea în libertate a învinuitului fiind de naturăa da naştere unei stări de insecuritate socială.
Ca urmare, în baza art.148 lit.h C. proc. pen. şi art.149 C. proc. pen., se va dispune arestarea preventivă a inculpatului S.T. pe o perioadă de 29 zile.
Impotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o, ca neteneinică şi nelegală.
Inculpatul a susţinut prin apărătorul său că încă de la început a adoptat o atitudinesinceră, de recunoaştere a faptelor comise şi prin urmare, nu existătemeiuri de ase considera că va împiedica în vreun mod, normala desfăşurare a procesului penal, susţinând, totodată, că hotărârea atacată nu cuprinde nici considerentelepe baza cărora instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.148 lit.h C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Contrar susţinerilor inculpatului făcuteprin apărător ori personal, în speţă, suntîndeplinite cumulativ, condiţiile cerute de art.148 lit.h C. proc. pen., inclusiv, condiţia pericolului concret, pentru ordineapublică, fiind evident că lăsarea sa în libertate, în condiţiile faptelor ce i se impută, ar putea trezi opiniei publice, un puternic sentiment de insecuritate socială.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebuisă privească recursul de faţă canefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilorjudiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.T. împotriva încheierii nr.2/F din 4 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr.486/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu decheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 732/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 807/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
