ICCJ. Decizia nr. 807/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 807
Dosar nr. 606./2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin încheierea din 26 ianuarie 2003, în baza art.160b alin.1 şi 3 C. proc. pen. a dispus menţinerea arestării preventive a inculpaţilor recurenţi R.N.C. şi M.E.F.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul R.N.C. a declarat recurs prin care a solicitat judecarea sa în continuare în stare de libertate.
Examinând recursul declarat în raport cu dispoziţiile legale în vigoare, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
1. În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art.3851 alin.2 C. proc. pen.: „Încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”.
O asemenea excepţie este prevăzută de art.159 alin.8 din acelaşi cod, potrivit căreia „Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpaţi”, dar această dispoziţie are în vedere numai situaţia în care măsura arestării a fost luată în faza de urmărire penală, iar prelungirea poate fi dispusă numai de către instanţă.
În acelaşi sens sunt şi prevederile cuprinse în art.141 alin.1 teza I C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003, şi anume:
1. Încheierea dată în primă instanţă şi apel prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive.... poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat” de unde rezultă, per a contrario, că împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive de către instanţă în recurs nu este supusă acestei căi de atac.
De altfel, încheierea instanţei de recurs privind menţinerea măsurii arestării preventive nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs şi pentru că o asemenea posibilitate ar impune investirea unei instanţe ierarhic superioare celei fireşti, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu calea de atac a recursului, nesocotindu-se astfel nornele legale referitoare la competenţa instanţelor.
2. Se constată că la data de 26 ianuarie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, avea de soluţionat recursul declarat, printre alţii, şi de către inculpatul R.N.C., împotriva deciziei penale nr.681 din 15 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj şi cum recurentul era lipsit de apărare, cauza a fost amânată.
Aşadar, inadmisibilitatea mai este impusă şi de reglementarea de ansamblu a căilor de atac prevăzută de Codul de procedură penală, din care rezultă că recursul împotriva încheierii se judecă întotdeauna de instanţa legală, firească, de recurs, indiferent dacă această cale de atac poate fi exercitată separat sau numai odată cu fondul.
În consecinţă, Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.a teza II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul R.N.C. împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive, din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul R.N.C. împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive, din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr.2223/2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 februarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 73/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 731/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
