ICCJ. Decizia nr. 8550/2004. Penal
| Comentarii |
|
Reclamanta Fundația N.S. Piatra Neamț, în numele și pentru A.M., a chemat în judecată Comisia de aplicare a Legii nr. 367/2001 din cadrul Casei Județene de Pensii Neamț, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să-i recunoască numitului A.M., statutul de persoană persecutată din motive etnice, cu consecința beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că fiind de etnie romă, a fost deportat cu familia, la Bug, în Transnistria, din ordinul autorităților românești din anii 1940 - 1942.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 92 din 27 ianuarie 2004, a admis cererea Fundației N.S. Piatra Neamț, dispunând anularea deciziei nr. 41 din 30 ianuarie 2002, emisă de Comisia specială de aplicare a Legii nr. 367/2001 din cadrul Casei Județene de Pensii Neamț. Totodată, a admis cererea nr. 5504 din 18 decembrie 2001, constatând că A.M. are calitatea de persecutat din motive etnice și beneficiază de drepturile prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 5 din Legea nr. 189/2000. De asemenea, a admis intervenția Partidului Romilor din România.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Neamț, susținând că data de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, nu poate fi întâi a luni următoare celei în care a fost depusă cererea inițială, întrucât în perioada 30 ianuarie 2002 - 12 noiembrie 2003, calitatea de persoană persecutată pe motive etnice nu a fost dovedită.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul A.M., de etnie romă, s-a născut la data de 15 martie 1943, în lagărul din Transnistria-Bug, unde fuseseră deportați părinții acestuia, din ordinul autorităților românești din anii 1940 - 1942.
întrucât reclamantul a formulat cerere de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 18 decembrie 2001, iar potrivit acestui act normativ, drepturile se acordă cu întâi a lunii următoare aceleia în care a fost formulată cererea, în mod corect instanța de fond a dispus că reclamantul beneficiază de aceste drepturi, începând cu data de 1 ianuarie 2002.
Examinând din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul este nefondat, fiind respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5242/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 294/2004. Penal → |
|---|
