ICCJ. Decizia nr. 979/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 979
Dosar nr.799/2004
Şedinţa publică din 19 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu adresa nr.90 din 13 februarie 2004, a fost înaintat acestei instanţe, recursul declarat de inculpatul S.F., împotriva încheierii din 14 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Prin motivele de recurs scrise, inculpatul a criticat susţinerea instanţei care menţine starea de arest cu menţiunea că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri şi a arătat că nu a săvârşit infracţiunea de tâlhărie. Pentru a dovedi acest lucru a cerut să fie audiaţi doi martori pe care i-a indicat în memoriul depus.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a fost investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpaţii C.D. şi S.F., împotriva sentinţei penale nr. 1117 din 17 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. 3483/2003.
Prin rezoluţie s-a fixat termen pentru judecarea apelurilor la 26 ianuarie 2004 şi potrivit art. 3002 C. proc. pen. termen pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive.
Procedând conform art. 160b C. proc. pen., Curtea a analizat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive faţă de cei doi inculpaţi (art.148 lit. h) C. proc. pen.) şi a apreciat că acestea se menţin şi impun în continuare privarea de libertate.
S-a motivat că gravitatea faptelor pentru care inculpaţii au fost condamnaţi în primă instanţăinfracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., circumstanţele reale ale faptelor, persoana fiecărui inculpat şi existenţa probelor certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând temerea că puşi în libertate vor săvârşi şi alte fapte de acelaşi gen, impun menţinerea stării de arest.
Încheierea este temeinică şi legală, corespunzând cerinţelor prevăzute de lege.
Instanţa, prin încheiere motivată, a menţinut măsura arestării preventive, motivarea încheierii constând, tocmai în faptul stabilirii menţinerii condiţiilor avute în vedere, la luarea măsurii.
Faţă cu cele arătate, recursul declarat de inculpat fiind nefondat va trebui respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct.1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art.192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva încheierii de şedinţă din 14 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 97/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 98/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
