ICCJ. Decizia nr. 5373/2006. Penal. Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
Tribunalul Timiș prin decizia penală nr. 310/ R din 12 aprilie 2006, în baza art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 29 pct. 4 C. proc. pen. și art. 409 din același cod a declinat competența de soluționare a cererii formulate de R.V., intitulată recurs în anulare în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 8938/1/2006 și s-a stabilit termen la 4 iulie 2006, când condamnatul R.V. a solicitat termen în vederea angajării unui apărător ales și precizarea obiectului cererii.
Din actele și lucrările dosarului înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 382 din 25 octombrie 2005, pronunțată de Judecătoria Deta, inculpatul R.V. a fost condamnat la 600 lei RON, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și obligat la 1500 lei RON despăgubiri către partea civilă A.S.G.
Recursul declarat de inculpat împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 136/ R din 13 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală.
Nemulțumit de respingerea recursului, prin cererea din 7 martie 2006, înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 2278/2006 intitulată recurs în anulare a cerut să fie achitat deoarece nu a comis fapta, martorii nu au confirmat învinuirea adusă prin plângerea prealabilă, nu a fost întrebat dacă este de acord sau nu să plătească despăgubiri iar doi dintre martori P.E. și B.I. sunt colaboratori ai părții vătămate și au avut interes să declare în favoarea acesteia.
La primul termen instanța a trecut la judecarea recursului în lipsa condamnatului, iar procurorul a cerut respingerea recursului ca inadmisibil.
în urma deliberării, cu toate că prin art. I pct. 5 din Legea nr. 576/2004 recursul în anulare, cale extraordinară de atac, reglementată în art. 409-414 C. proc. pen. a fost abrogat, față de mențiunea din cerere " ..fapt ce mă determină să solicit recurs în anulare pentru anularea sentinței dată de Judecătoria Deta", și-a declinat competența în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție, făcând referiri la art. 29 pct. 4 și art. 409 C. proc. pen.
Modul în care a procedat tribunalul este greșit.
Pentru asigurarea respectării normelor de competență în materie penală legiuitorul a instituit pentru organele judiciare, obligația de a-și verifica competența atât în momentul sesizării cu o cauză penală, cât și pe tot parcursul procesului penal, când se ivesc situații care ar putea determina o altă competență.
Această verificare (sau control) se realizează în două modalități, prin autocontrolul instanței care se realizează și prin verificarea de către instanța sesizată a propriei competențe ori prin controlul instanței superioare care se realizează fie în cadrul exercitării unei căi de atac fie prin intermediul conflictului de competență ivit între două sau mai multe instanțe inferioare.
în speță autocontrolul putea fi făcut din oficiu, instanța fiind obligată să-și verifice la primul termen competența sau la cererea părților sau a procurorului prin intermediul excepției de necompetență. Tribunalul a combinat cele două posibilități de autocontrol, deși nu a invocat din oficiu necompetența și a procedat la judecarea recursului, concluziile procurorului fiind de respingere a recursului ca inadmisibil.
Prin art. I pct. 1 din Legea nr. 576/2004, dispozițiile referitoare la recursul în anulare și competența înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca acest recurs, prevăzute prin art. 409-414 și art. 29 pct. 4 C. proc. pen., au fost abrogate. Deși judecarea cererii a avut loc la 12 aprilie 2006 la 2 ani de la abrogarea recursului în anulare și cu toate acestea cauza a fost trimisă prin declinare de competență înaltei Curți de Casație și Justiție.
în raport de conținutul cererii, greșit intitulată, tribunalul trebuia să observe că așa cum este formulată cererea putea să constituie o revizuire a hotărârii definitive.
Dar așa cum rezultă din precizarea depusă în scris la înalta Curte de Casație și Justiție, R.V. înțelege să uzeze de calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
Pentru cele expuse înalta Curte și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș, instanță care l-a citat pe condamnat și i-a cerut să stabilească obiectul judecății, revizuire sau contestație în anulare și apoi să soluționeze cererea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5374/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5364/2006. Penal → |
|---|
