ICCJ. Decizia nr. 5374/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. 8874/1/2006, condamnatul N.V. a formulat contestație în anulare solicitând desființarea deciziei penale nr. 2575 din 19 aprilie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Prin motivele invocate în contestația în anulare, contestatorul a criticat hotărârea menționată pentru netemeinicie, arătând că nu au fost analizate corect probele administrate în cauză, dispunându-se greșit condamnarea sa.
Totodată, solicită și o reindividualizare a pedepsei aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante și înlăturarea aplicării art. 37 lit. a) C. pen.
în vederea soluționării prezentei contestații în anulare, a fost atașat dosarul al î.C.C.J., secția penală, în care a fost pronunțată decizia penală nr. 2575/2006.
Examinând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că nu este admisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul N.V.
Dat fiind caracterul ei de cale extraordinară de atac, legiuitorul a reglementat expres și limitativ cazurile în care poate fi folosită contestația în anulare.
Potrivit art. 386 C. proc. pen. (în forma avută anterior modificării aduse prin Legea nr. 356/2006), împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f) - i1), cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
înalta Curte constată că motivele invocate de contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., împrejurare în raport de care contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Se observă, de altfel, că motivele invocate de contestator sunt motive care vizau netemeinicia hotărârii de condamnare, motive care puteau fi invocate doar în căile ordinare de atac.
De asemenea, în raport de faptul că petentul a mai formulat o contestație în anulare în care a invocat aceleași motive ca în prezenta cauză, contestație care a fost respinsă ca inadmisibilă de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 4404 din 10 iulie 2006, înalta Curte reține că există și autoritate de lucru judecat.
în consecință, în temeiul art. 386 și urm. C. proc. pen., va fi respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5387/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5373/2006. Penal. Lovirea sau alte violenţe... → |
|---|
