ICCJ. Decizia 5826/2006. Infracțiuni privind traficul de droguri

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE SECŢIA PENALĂ

DECIZIA nr.5826    

Dosar nr.1506/1/2006

Şedinţa publică de la 12 octombrie 2006

Completul compus din:

Livia Luminiţa Zglimbea - Judecător

Magistrat asistent: - Bujorel Florea

La 6 octombrie 2006 s-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii Goran Bajceta, Vla Aleksandar şi Mustafa Durukan împotriva deciziei penale nr.954 din 7 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 6 octombrie 2006 iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 12 octombrie 2006.

C U R T E A,

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr.575/F din 28 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I-a penală, în baza art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul Vla Aleksandar (...) pentru infracţiunea prevăzută de art.9 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat începând cu data de 7 noiembrie 2002 la 6 aprilie 2004.

În temeiul art.9 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul Goran Bajceta (...) la 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art.88 din Codul penal s-a computat prevenţia de la 7 noiembrie 2003 la 2 noiembrie 2004.

În temeiul art.9 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a,c şi alin.2 din Codul penal şi art.76 lit.c din Codul penal a fost condamnat inculpatul Mustafa Durukan (...) la 10 luni şi 23 de zile închisoare.

În baza art.88 din Codul penal s-a computat prevenţia de la 11 decembrie 2003 la 4 noiembrie 2004 şi s-a constatat ca fiind executată pedeapsa.

Inculpaţii Goran Bajceta şi Mustafa Durukan au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Combatere a Criminalităţii, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de trafic cu precursori în vederea producerii de droguri de mare risc prevăzută de art.9 din Legea nr.143/2000.

Actul de sesizare a motivat că în octombrie 2003, în baza unor acţiuni de investigaţie în domeniul combaterii traficului de droguri desfăşurate de Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog din I.G.P. s-au obţinut date relevante cu privire la implicarea lui Oncescu Vasile Narcis - şi el condamnat în cauză - în vânzarea unor cantităţi de anhidridă acetică, precursor în fabricarea de droguri de mare risc.

În baza acestor date la 7 octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis autorizaţiile nr.494/D/2003 şi 495/D/2003 privind folosirea investigatorului acoperit „P....” şi a colaboratorului „A.", nume de cod.

În baza autorizaţiei, în aceiaşi zi, colaboratorul „A.” după o discuţie telefonică cu inculpatul Oncescu Vasile Narcis s-a întâlnit cu acesta pentru a primi o mostră de anhidridă acetică din cantitatea de 1,5 tone anhidridă acetică pe care inculpatul se oferea s-o procure la preţul de 25 euro/litru.

Acţiunea s-a desfăşurat sub supravegherea organelor de urmărire penală în zona restaurantului M.D. B... din Bucureşti.

Inculpatul Oncescu Vasile Narcis i-a predat colaboratorului un recipient din plastic cu cantitatea de 0,5 l substanţă lichidă -mostră - ce s-a dovedit a fi anhidridă acetică - precursor folosit la fabricarea drogului de mare risc, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr.S/324213 din 8 octombrie 2003 al Laboratorului de Analize Fizico-Chimice, Droguri din cadrul I.G.P. şi care face parte din tabelul IV anexă la Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri precum şi din categoria a Il-a anexa 1 la Legea nr.143/2000 privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor.

Audiat cu privire la provenienţa mostrei de precursor anhidridă acetică - Oncescu Vasile Narcis a arătat că a procurat substanţa de la inculpatul Mustafa Durukan care îl contactase înainte de data de 7 octombrie 2003 şi care i-a relatat că cineva din anturajul lui este interesat în vânzarea unei mari cantităţi de anhidridă acetică

Urma, potrivit înţelegerii dintre inculpatul Oncescu Vasile Narcis şi Mustafa Durukan ca acesta din urmă să procure şi să livreze colaboratorului ARA 1,5 tone anhidridă acetică.

Au urmat câteva zile de pertractări între inculpatul Oncescu Vasile Narcis şi colaboratorul „A...” în care colaboratorul „A...” l-a introdus în relaţia de cumpărare a precursorilor - anhidridă acetică - pe investigatorul sub acoperire „P..." cel care ar fi trebuit să fie cumpărătorul în primă fază a 210 l anhidridă acetică prin intermediul lui Oncescu Vasile şi Mustafa Durukan, acesta din urmă fiind în relaţie directă cu vânzătorul-deţinător a unei mari cantităţi de precursori.

Urma ca „marfa" să fie recepţionată de investigatorul „P...” în zona staţiei de metrou IMGB - ora l600 când Oncescu Vasile Narcis s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire Paul şi colaboratorul A. cărora le-a relatat că Mustafa Durukan le-a spus că nu a obţinut de la partener cantitatea de anhidridă acetică promisă, urmând să procure anhidridă de la prieteni din Oradea.

La ora 1715 inculpatul Mustafa Durukan s-a întâlnit cu Oncescu Vasile Narcis şi colaboratorul A. la restaurantul M.D. B... cărora le-a spus că nu a putut face rost de marfă de la partenerul lui în acea zi. Toate operaţiile, întâlnirile şi distracţiile legate de proiectarea vânzării unei însemnate cantităţi de precursori în fabricarea unor droguri de mare risc au fost supravegheate de lucrători I.G.P. -Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog -Direcţia Antidrog.

Din actul de sesizare rezultă că practic în acest mod s-a finalizat toată activitatea de investigare a inculpatului Mustafa Durukan şi a partenerilor acestuia cu privire la proiectata vânzare de 1,5 tone anhidridă acetică.

Rechizitoriul conchide cu privire la acest aspect că inculpaţii Oncescu Vasile Narcis şi Mustafa Durukan au traficat la 7 octombrie 2003 cantitatea de 0,5 litri anhidridă acetică precursor în producerea heroinei, drog de mare risc, fapta constituind infracţiunea prevăzută de art.9 din Legea nr.143/2000.

Actul de sesizare mai reţine că la 3 noiembrie 2004, inculpatul Goran Bajceta i-a propus colaboratorului A... vânzarea cantităţii de 120 l anhidridă acetică pentru perfectarea tranzacţiei urmând să se întâlnească în aceiaşi zi în barul „P.C." din Bucureşti, patronat de inculpatul Vla Aleksandar.

Se motivează că în bar colaboratorul „A." şi inculpaţii Goran Bajceta şi Vla Aleksandar au discutat cu privire la procurarea a 120 litri anhidridă acetică la preţul de 25 euro/l şi că inculpatul Vla Aleksandar a adus la masa unde se purtau discuţiile un recipient PVC din care a turnat în pahar circa 100 ml lichid peste care a pus apă plată.

Restul lichidului din recipient care ulterior s-a stabilit prin constatare tehnico-ştiinţifică a fi 260 ml. Anhidridă acetică a fost luată de colaboratorul „A." şi predată organelor de poliţie prin intermediul investigatorului sub acoperire „P...".

La 6 noiembrie 2003, conform înţelegerii din bar, inculpatul Goran Bajceta l-a contactat telefonic pe colaboratorul „A." căruia ia spus că au pregătită cantitatea de anhidridă acetică precursor şi care urma să fie folosită la fabricarea heroinei într-un laborator clandestin.

Livrarea urma să aibă loc în faţa Aeroportului Băneasa.

Organele de poliţie au trecut la supravegherea operativă a activităţii inculpatului Goran Bajceta şi a colaboratorului „A." dar livrarea nu s-a realizat la 6 noiembrie 2003 întrucât inculpatul a simţit că este supravegheat.

La 7 noiembrie 2003 ora 800 inculpatul Goran Bajceta a adus în locuinţa colaboratorului „A." 5 bidoane din plastic pline cu lichid despre care i-a spus că sunt pline cu anhidridă acetică - în total 100 l pentru care a cerut suma de 2500 USD.

Colaboratorul „A." urma să procure banii în cursul aceleiaşi zile. După plecarea inculpatului Goran Bajceta, colaboratorul „A." la sunat pe investigatorul sub acoperire „P...", astfel că o echipă de lucrători de poliţie din I.P.G. coordonată de procuror a organizat surprinderea în flagrant a inculpatului Goran Bajceta în timp ce urma să primească suma de 2500 euro, preţul anhidridei.

S-a procedat la capcanarea a 25 bancnote de câte 100 USD care urmau a fi predate de colaboratorul „A." inculpatului ca plată pentru anhidrida acetică.

În jurul orei 1400 inculpatul Goran Bajceta a intrat în locuinţa colaboratorului care i-a predat suma de 2500 USD cu care a fost surprins de echipa operativă la ieşirea din bloc.

S-a stabilit prin raport de constatare tehnico-ştiinţifică că cele 5 bidoane conţineau 113,3 litri anhidridă acetică - precursor în fabricarea heroinei.

Instanţa de fond analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti a reţinut în mare aceiaşi situaţie de fapt ca şi aceea redată în rechizitoriu.

În ce-l priveşte pe inculpat Vla Aleksandar, instanţa de fond a înlăturat susţinerile colaboratorului şi ale investigatorului sub acoperire potrivit cărora acesta ar fi adus la o masă din localul său, la 3 noiembrie 2003, apă plată şi un recipient cu anhidridă acetică cu capacitatea de 0,5 l.

Instanţa a motivat că declaraţia colaboratorului nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, inculpaţii Vla Aleksandar şi Goran Bajceta negând susţinerile colaboratorului, iar pe de altă parte există contradicţii între declaraţiile colaboratorului şi ale investigatorului sub acoperire de la urmărirea penală şi instanţă, precum şi în conţinutul proceselor verbale încheiate de investigatorul sub acoperire „P...”.

S-a relevat că în cursul cercetării penale colabor atorul „A.” a declarat că a discutat cu inculpaţii Vla Aleksandar şi Goran Bajceta la masa din barul „P.C.” în limba română despre posibilitatea procurării de anhidridă acetică din Serbia în timp ce la cercetarea judecătorească colaboratorul şi investigatorul sub acoperire au declarat că discuţia în limba română s-a referit doar la înstrăinarea unor autoturisme.

Instanţa de fond a reţinut ca fiind cert doar faptul că recipientul din plastic de 0,5 l ce conţinea anhidridă acetică i-a fost remis colaboratorului de inculpatul Goran Bajceta în afara localului, la despărţire şi că ulterior colaboratorul l-a predat investigatorului sub acoperire.

Instanţa de fond a mai motivat că în discuţia purtată între colaboratorul „A.” şi inculpatul Goran Bajceta (înregistrată de organele de urmărire penală şi transcrisă la filele 110 şi urm.din dosarul de urmărire penală), acesta din urmă nu a pomenit nici un moment că cei 113,2 litri de anhidridă acetică ar fi fost procuraţi de la Vla Aleksandar.

Faţă de aceste considerente instanţa a dispus achitarea inculpatului Vla Aleksandar făcând aplicarea art.10 lit.c din Codul de procedură penală - fapta nu a fost săvârşită de inculpat şi l-a condamnat pe Goran Bajceta pentru trafic cu precursori utilizaţi la fabricarea de droguri de mare risc.

În ce-l priveşte pe inculpatul Mustafa Durukan instanţa a reţinut în favoarea lui circumstanţe atenuante prevăzute de art.74 lit.a.c din Codul penal.

Prin decizia penală nr.954 din 7 decembrie 2005 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a desfiinţat în parte sentinţa, condamnându-l pe inculpatul Vla Aleksandar la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.d,e Cod penal pentru infracţiunea prevăzută de art.9 din Legea nr.143/2000.

S-au majorat pedepsele aplicate inculpatului Goran Bajceta de la 3 ani şi 6 luni la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drept urilor prevăzute de art.64 lit.d şi e din Codul penal şi inculpatului Mustafa Durukan de la 10 luni şi 23 zile închisoare la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.d şi e din Codul penal.

S-a respins ca nefondat apelul inculpatului Goran Bajceta.

S-a motivat că pedepsele aplicate inculpaţilor Goran Bajceta şi Mustafa Durukan sunt greşit individualizate în raport de criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal. S-a apreciat că inculpatul Goran Bajceta a traficat o mare cantitate de precursori în fabricarea drogurilor de mare risc şi că acesta a avut o conduită nesinceră în procesul penal ca şi Mustafa Durukan faţă de care a înlăturat aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare.

Referitor la achitarea inculpatului Vla Aleksandar instanţa de apel a apreciat că tribunalul a comis o gravă eroare de fapt prin interpretarea greşită a probelor.

S-a motivat că în raport de susţinerile colaboratorului şi a investigatorului sub acoperire este dovedit faptul că Vla Aleksandar a discutat cu Goran Bajceta despre anhidrida acetică în localul „P.C." şi despre posibilitatea de a procura astfel de substanţă din Serbia.

S-a    mai motivat că revenirea colaboratorului şi a

investigatorului sub acoperire în faţa instanţei nu sunt justificate, apreciindu-se că inculpatul Vla Aleksandar este participant la operaţiile ilicite cu precursori la folosirea drogurilor de mare risc.

Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpaţii Vla Aleksandar, Goran Bajceta şi Mustafa Durukan.

În recursul lui, inculpatul Vla Aleksandar critică decizia pentru greşita apreciere a probelor cu consecinţa condamnării şi solicită casarea acesteia şi menţinerea soluţiei de achitare la instanţa de fond.

Recursul inculpatului Vla Aleksandar este fondat.

Instanţa de fond a răspuns exigenţelor art.62 din Codul de procedură penală, potrivit cărora era obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe şi a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.63 din acelaşi cod referitor la aprecierea probelor.

În mod corect a relevat contradicţiile între declaraţiile colaboratorului şi investigatorului sub acoperire de la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, ceea ce creează dubii în reţinerea stării de fapt cu care a fost sesizată instanţa.

Chiar trecând peste aceste contradicţii şi reţinând ca fapt real împrejurarea că inculpatul recurent Vla Aleksandar ar fi fost prezent la momentul în care a fost manipulat recipientul ce s-a dovedit a conţine 260 ml. anhidridă acetică, aceasta şi numai aceasta nu este suficient pentru a concluziona că inculpatul a fost angrenat într-o acţiune de traficare de precursori în scopul producerii sau fabricării ilegale de droguri de mare risc.

Această acţiune rămâne singulară în contextul faptelor investigate de organele de urmărire penală.

Or, aceste organe au avut autorizaţii de ascultare a convorbirilor persoanelor implicate în operaţiile ilicite cu anhidridă acetică şi nici una dintre transcrierile aflate la dosarul cauzei nu relevă participarea, colaborarea lui Vla Aleksandar la procurarea şi vânzarea acestei substanţe. S-a dovedit că persoanele bănuite a participa la efectuarea acestor operaţii au fost îndeaproape urmărite de organele competente, dar rezultatele nu confirmă că Vla Aleksandar ar fi comis acţiuni legate de aceste operaţii, nu este evidenţiată vreo preocupare a acestuia de a realiza activităţi cu caracter de contribuţie la comiterea infracţiunii prevăzute de art.9 din Legea nr.143/2000. În afară de declaraţiile colaboratorului şi a investigatorului sub acoperire nu există nici o probă care să susţină participarea lui Vla Aleksandar la comercializarea celor 113,3 litri de anhidridă acetică procurată de Goran Bajceta.

Pe de altă parte, potrivit art.9 din Legea nr.143/2000 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi „producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori, echipamente şi materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc.

Din simpla examinare a textului rezultă că pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii atunci când obiectul material al infracţiunii este un precursor, este necesar ca făptuitorul să fi acţionat cu intenţie calificată - adică să fie efectuat operaţii cu precursori - în scopul producerii sau fabricării ilicite de droguri de mare risc.

Or, în cauză chiar dacă s-ar accepta că a avut în mână recipientul cu 260 ml. Anhidridă, din nici o probă nu rezultă că Vla Aleksandar ar fi fost conştient de un astfel de scop care în cazul lui Goran Bajceta a fost dovedit prin referire expresă în discuţiile înregistrate.

Este acceptabil a se raţiona că un astfel de scop poate fi relevat şi prin alte elemente de fapt care nu implică neaparat o discuţie explicită, cum ar fi clandestinătatea operaţiei, anvergura operaţiilor, cantitatea de substanţă etc.

În cauză însă nici un element de fapt nu susţine participarea inculpatului Vla Aleksandar la operaţiuni cu precursori în scopul producerii sau fabricării drogurilor de mare risc.

Aşa fiind, fapta lui nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere a vinovăţiei aşa cum este reglementată la art.19 din Codul penal.

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile prevederile art.11 p ct.2 lit.a şi art.10 lit.d din Codul de procedură penală, în temeiul cărora

inculpatul Vla Aleksandar va fi achitat.

În recursul său inculpatul Goran Bajceta critică decizia pentru că nu s-a pronunţat asupra unei probe administrate de natură să garanteze soluţia legală şi temeinică, motiv de casare prevăzut de art.3859 pct.10 Cod procedură penală;

pentru că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, motiv de casare prevăzut de art.3859 pct.13 din Codul de procedură penală;

pentru că instanţa a aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art.72 din Codul penal, motiv de casare prevăzut de art.3859 pct.14 din Codul de procedură penală;

pentru că hotărârea este contrară legii, motiv de casare prevăzut de art.3859 pct.171 din Codul de procedură penală.

Recursul inculpatului Goran Bajceta nu este fondat.

Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt în baza probelor administrate în cauză, care au fost apreciate în concordanţă cu prevederile art.63 din Codul de procedură penală.

Inculpatul a fost urmărit pe tot parcursul desfăşurării operaţiunilor cu precursori în vederea fabricării şi producerii de droguri de mare risc. Acest lucru rezultă din procesele verbale de înregistrare a convorbirilor sale telefonice şi de ambient din planşele fotografice care îl surprind în ipostaze şi acţiuni legate de comiterea operaţiilor ilicite cu substanţe aflate sub control naţional. Inculpatul a fost prins cu suma de bani capcanată, reprezentând preţul celor 113.3 l. anhidridă acetică pe care a procurat-o de la o sursă pe care n-a dorit s-o dezvăluie.

Sunt probe certe care nu lasă loc de îndoială că inculpatul a vândut pentru el sau pentru altul precursori ai fabricării drogurilor de mare risc.

Faptul că la descoperirea activităţilor infracţionale şi identificarea autorilor au fost folosiţi colaboratorul şi investigatorul sub acoperire nu contravine legii aşa cum susţine recurentul prin apărător.

În acest sens sunt dispoziţiile procedurale ale capitolului III art.20-26 din Legea nr.143/2000.

Este evident că nu colaboratorul şi investigatorul sunt cauzele comiterii faptelor de către inculpat ci dorinţa acestuia de a obţine venituri mari din traficul cu precursori ai fabricării drogului de mare risc. Este de asemenea o certitudine că inculpatul recurent avea deja asigurată procurarea substanţei precursoare, dovadă fiind chiar realizarea vânzării, ceea ce relevă că era angajat în operaţii de acest gen încă înainte de a lua contact cu colaboratorul.

De altfel, recurentul a şi păstrat secretul provenienţei anhidridei acetice, fapt care a fost avut în vedere la stabilirea pedepsei închisorii de către Curtea de Apel Bucureşti şi care trebuie să capete pondere în aprecierea pericolului concret al făptuitorului.

Nici al doilea motiv de recurs al inculpatului Goran Bajceta prevăzut de art.3859 pct.13 din Codul de procedură penală nu este fondat.

Aşa cum s-a arătat este dovedit că inculpatul a efectuat operaţii ilicite cu anhidridă acetică, substanţă înscrisă în tabelul nr.IV - anexă la Legea nr.143/2000, cunoscând că aceasta este destinată producerii sau fabricării drogurilor de mare risc.

Inculpatul a avut o sursă de procurare a acestei substanţe pe care în fapt a şi livrat-o colaboratorului sub acoperire contra unei sume de bani.

Prin urmare, faptele lui constituie infracţiunea prevăzută de art.9 din Legea nr.143/2000 care fără îndoială este o lege penală.

Referitor la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.d din Codul penal, aceasta este corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.

Astfel, art.9 din lege pedepseşte infracţiunea comisă de inculpatul recurent cu închisoarea cuprinsă între 3 şi 10 ani. În raport de aceste limite pedeapsa aplicată inculpatului este sub media acestor limite. Or, în raport de faptele concrete ale inculpatului recurent pedeapsa nu este prea severă.

Trebuie avut în vedere că inculpatul a făcut trafic cu o cantitate relativ mare de substanţă precursoare la producerea de droguri de mare risc, a fost nesincer în tot cursul procesului penal şi a comis fapta cu o deosebită tenacitate. Astfel, din înregistrările convorbirilor sale rezultă că sesizase că este urmărit de organele de investigare atât în deplasări cât şi în conţinutul discuţiilor telefonice.

Cu toate acestea, nu s-a oprit până nu a consumat integral traficul socotind fără temei că nu ar fi tras la răspundere.

Aşa fiind, pedeapsa aplicată corespunde criteriilor legale de individualizare.

Este netemeinic şi al 4-lea motiv de casare invocat de inculpat referitor la greşita aplicare a legii, în sensul că procurorul nu a cerut majorarea în apel a pedepsei principale aplicate inculpatului.

În realitate, în sumarele motive de apel redactate de reprezentantul parchetului este criticată individualizarea pedepsei aplicate la fond inculpatului Goran Bojceta iar în concluziile orale procurorul critică în mod expres pedeapsa principală aplicată acestuia, motivând că aceasta este „prea blândă" având în vedere împrejurările în care a comis faptele (f.52 verso dosar Curtea de Apel Bucureşti) şi a cerut majorarea.

Or, în raport de prevederile art.371 alin.2 referitoare devoluţiunea judecării în apel, văzând şi prevederile art.374 teza ultimă din Codul de procedură penală, potrivit cărora motivele de apel se pot formula şi oral în ziua judecăţii, instanţa de apel a procedat just admiţând recursul procurorului în care s-a cerut explicit majorarea pedepsei având în vedere temeiuri reale care justificau această soluţie.

Este de asemenea de observat că instanţa de apel nu s-a aflat în situaţia prevăzută de art.373 alin.2 Cod procedură penală când potrivit legii în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi instanţa nu poate agrava situaţia acesteia.

Aşa fiind, recursul inculpatului Goran Bojceta va fi în întregime respins ca nefondat.

Inculpatul Mustafa Durukan a criticat decizia Curţii de Apel Bucureşti, cerând în principal casarea acesteia şi menţinerea sentinţei prin care a fost pedepsit mai puţin sever, motiv de casare prevăzut de art.3859 pct.14 din Codul de procedură penală.

Pe de altă parte s-a invocat faptul că probele sunt neconcludente şi s-a cerut casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Instanţa de fond care a reţinut starea de fapt cu privire la acest recurent a făcut o amplă analiză a probelor şi a respins motivat apărările acestuia.

Inculpatul a fost îndelung supravegheat iar convorbirile telefonice ascultate cu autorizarea legală relevă că acesta s-a angajat în traficarea de anhidridă acetică, cunoscând că substanţa este un precursor al fabricării drogurilor de mare risc. Există date suficiente că acesta era în contact cu persoane care puteau procura cantităţi însemnate de astfel de substanţe pe care organele de investigaţie n-au fost capabile însă să le descopere, urmărirea acelor persoane fiind eşuată.

Există însă certitudinea că inculpatul Mustafa Durukan a livrat 0,5 l. anhidridă acetică, mostră a substanţelor ce urmai a fi livrate în continuare.

Faptul că faptele lui au rămas în acest stadiu nu se datoreşte voinţei acestuia ci împrejurării că cei care urmau să-i predea cantităţile mari de anhidridă acetică s-au oprit din motive deocamdată numai de ei cunoscute.

Relevantă este însă în persistenţa rezoluţiunii infracţionale a inculpatului recurent promisiunea de a procura precursori în fabricarea drogurilor de la relaţiile lui din municipiul Oradea.

Acesta este un motiv pentru care pedeapsa aplicată de instanţa de apel este mai apropiată de criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute în art.72 din codul penal.

Faţă de lipsa de sinceritate a inculpatului în cursul procesului, în mod corect instanţa de apel a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute de instanţa fondului şi a aplicat o pedeapsă apropiată de limita minimă prevăzută de lege.

S-a avut în vedere şi împrejurarea că inculpatul odată pus în libertate s-a sustras judecăţii şi în consecinţă a încercat să eludeze răspunderea penală.

Cât priveşte procedura de citare la judecarea apelului aceasta a fost îndeplinită conform legii.

Aşa fiind, în baza art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de inculpatul Vla Aleksandar împotriva deciziei penale a Curţii de Apel Bucureşti pe care o va casa în parte şi în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală şi art.10 lit.d Cod procedură penală va achita pe inculpat.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Va respinge recursurile inculpaţilor Goran Bajceta şi Mustafa Durukan pe care îi va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII 

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul Vla Aleksandar împotriva deciziei penale nr.954 din 7 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală, pe care o casează în parte şi rejudecând:

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, achită pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art.9 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Goran Bajceta şi Mustafa Durukan împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă pe recurenţii inculpaţi Goran Bajceta şi Mustafa Durukan la plata sumei de câte 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile interpreţilor de limba sârbă şi de limba turcă, se vor plăti din fondul Înaltei curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2006.

ICCJ. Decizia nr. 6120/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: