ICCJ. Decizia nr. 1603/2008. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1603/2008
Dosar nr. 3863/1/2008
Şedinţa publică din 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 aprilie 2008, Curtea de Apel Alba-lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi partea civilă C.A. împotriva deciziei penale nr. 349/ din 12 octombrie 2007 a Tribunalului Hunedoara, secţia penală, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 125 C. proc. pen., ridicată de partea civilă C.A. şi, în baza dispoziţiilor art. 303 alin. (6) C. proc. pen., a dispus suspendarea judecării recursurilor, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Partea civilă C.A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 125 C. proc. pen., motivând că obiectul dosarului este art. 178 alin. (2) C. pen., infracţiune reţinută în sarcina inculpatului C.D., iar în cauză s-a dispus efectuarea a 4 expertize, din care ultima a fost efectuată de 3 experţi oficiali şi un expert parte. A mai arătat că primele trei expertize sunt diametral opuse, iar cea de a patra, care respectă toate obiectivele solicitate nu respectă normele procesual penale, fiind astfel încălcat dreptul la apărare prin încălcarea dispoziţiilor art. 120 C. pen., iar expertiza efectuată fără expert parte este nulă. în sensul celor arătate, a invocat practica C.E.D.O., cauza B. contra A. şi cauza M. contra F. din 18 aprilie 1997.
Drept urmare, a susţinut că art. 125 C. proc. pen., încalcă prevederile referitoare la dreptul la apărare, consacrat în art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) din Constituţia României şi art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, instanţa a reţinut următoarele:
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 125 C. proc. pen., faţă de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. (6) din C.E.D.O., s-a reţinut că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece dreptul părţii vătămate de a propune probe şi de a cere administrarea lor se păstrează în tot cursul procesului penal, precum şi în cursul judecăţii, când aceasta poate solicita respingerea probelor cerute de procuror şi de părţi. Administrarea şi aprecierea probelor în cursul urmăririi penale are ca finalitate lămurirea cauzei sub toate aspectele şi justa soluţionare a acesteia de către instanţa de judecată, contribuind astfel la îndeplinirea exigenţelor care condiţionează procesul echitabil. S-a mai reţinut că este obligaţia constituţională a instanţelor judecătoreşti de a realiza justiţia, obligaţie prevăzută de art. 126 alin. (1) din legea fundamentală, în cadrul căreia se situează administrarea numai a acelor probe care sunt de natură să conducă la descoperirea adevărului. Faptul că instanţa de judecată este cea care apreciază cu privire la concludenta şi utilitatea efectuării unei noi expertize, nu aduce nici o atingere dreptului la un proces echitabil, câtă vreme instanţa de judecată are obligaţia, impusă chiar prin dispoziţiile art. 67 alin. (3) C. proc. pen., de a motiva admiterea sau respingerea administrării la cerere sau din oficiu a unei probe. Obligaţia impusă de legiuitor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, permiţând părţii ca, în cunoştinţă de cauză, să îşi exercite drepturile procesuale şi, eventual, să promoveze căile de atac prevăzute de lege, atunci când apreciază că respingerea sau admiterea unei probe, chiar din oficiu, s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 24, s-a reţinut că prevederile legale criticate nu îngrădesc exerciţiul dreptului la apărare, întrucât părţile au dreptul, conform art. 120 alin. (3) C. proc. pen., de a cere numirea şi a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei prevăzute de art. 119 C. proc. pen. Mai mult, legislaţia procesual penală prevede suficiente garanţii în vederea asigurării dreptului la apărare, prin reglementarea posibilităţii organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată de a dispune efectuarea unui supliment de expertiză în cazurile prevăzute de art. 124 C. proc. pen.
Cu privire la critica invocată de partea civilă, în sensul că textul de lege nu prevede reglementări referitoare la expertizele deja efectuate, care sunt incomplete, contradictorii sau care au fost efectuate fără respectarea normelor legale şi nu prevede o distincţie între expertiza incompletă, contradictorie şi noua expertiză, în ceea ce priveşte valoarea probantă a noii expertize, care este lăsată la latitudinea organului judiciar, ţinând seama de aceea care se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, s-a arătat că nu poate fi reţinută, întrucât este obligaţia instanţei de judecată să pună în discuţia contradictorie a părţilor şi să motiveze administrarea din oficiu a unui raport de expertiză, cu arătarea expresă a considerentelor pentru care apreciază că expertizele deja efectuate sunt incomplete, contradictorii sau nelegale, permiţând părţii ca, în cunoştinţă de cauză, să îşi exercite drepturile procesuale şi, eventual, să promoveze căile de atac prevăzute de lege, atunci când apreciază că administrarea unui nou raport de expertiză s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat excepţia ca neîntemeiată, însă, dat fiind că se referă la un text de lege în vigoare şi care are legătură cu soluţionarea cauzei şi că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, a dispus supunerea acesteia controlului Curţii Constituţionale.
Privitor la îndeplinirea condiţiilor de formă, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, pe care instanţa în faţa căreia se invocă excepţia de neconstituţionalitate trebuie să le constate, şi anume, ca excepţia să se refere la neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia şi, respectiv, să nu mai fi fost ridicată o altă excepţie de neconstituţionalitate, instanţa s-a pronunţat indirect, prin admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Împotriva încheierii mai sus-menţionate, a declarat recurs inculpatul C.D., însă fără să-l motiveze.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că încheierea atacată este legală şi temeinică.
Critica invocată de procuratoarea părţii civile, în sensul că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, întrucât art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevede că pot fi recurate doar încheierile de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, nu şi cele de admitere, nu poate fi primită.
Este adevărat că, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, republicată, poate fi atacată cu recurs numai încheierea prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute în alin. (1), (2) şi (3) al aceluiaşi text de lege.
Ulterior însă, prin art. 303 alin. (6) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 356 din 7 august 2006, legiuitorul a prevăzut că instanţa suspendă judecata cauzei, prin încheiere motivată, în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei, iar încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare.
Aşadar, printr-o dispoziţie procesual penală posterioară textului art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, legiuitorul a prevăzut expres că este supusă recursului încheierea prin care instanţa admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la o excepţie de neconstituţionalitate ridicată în cursul judecăţii şi suspendă judecata cauzei.
Într-o asemenea situaţie, se aplică principiul potrivit căruia lex posteriori derogat lex priori, în temeiul căruia, atunci când într-o anumită materie există o contrarietate între o normă procesual penală anterioară şi o normă procesual penală posterioară, se aplică norma procesual penală adoptată ulterior.
Examinând cererea de sesizare invocată de partea civilă, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate se referă la neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, precum şi condiţia ca asupra excepţiei să nu se fi pronunţat Curtea Constituţională printr-o decizie anterioară.
Referitor la temeinicia cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia invocată, Înalta Curte constată că instanţa de fond a opinat în acest sens, în considerentele încheierii, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului C.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.D. împotriva încheierii din 14 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 5199/221/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2008.
| ICCJ. Decizia nr. 2030/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
