ICCJ. Decizia nr. 2030/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2030/2008
Dosar nr. 124/35/2008
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20/P din 2 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii Z.P. şi Z.M. împotriva rezoluţiei din 10 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 285/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a rezoluţiei procurorului general din 30 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 57/ll.2/2008.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionari la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva procurorului M.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor şi a avocatului D.R., pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinându-se că au influenţat tergiversarea dosarului nr. 855/833/2004 al Tribunalului Bihor, în care au avut calitatea de părţi vătămate.
Prin rezoluţia din 10 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 285/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 228 alin. (4) şi (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de presupuşii făptuitori pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a reţinut, în esenţă, că presupuşii făptuitori nu au influenţat tergiversarea cauzei, în cauză pronunţându-se o sentinţă de către Judecătoria Salonta, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 485/R din 13 iunie 2007, prin care s-a dispus achitarea inculpatului L.P., asistat de avocat D.R.
S-a mai arătat că nici în ce priveşte modul de soluţionare a dosarului penal nr. 422/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta de către procurorul M.D., care a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de L.P. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 192 C. pen., nu se poate reţine că ar fi tergiversat soluţionarea cauzei.
Prin rezoluţia din 30 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 57/11.2/2008 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva ambelor rezoluţii ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, petiţionarii au formulat plângere la instanţă.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarilor şi a menţinut soluţiile procurorului, reţinând că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, din probele dosarului nerezultând comiterea vreunei fapte penale, întrucât procesul s-a desfăşurat în condiţii de deplină legalitate.
Împotriva sentinţei petiţionarii au declarat recurs, pe care l-au motivat în scris la fila 2 din dosar.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionari, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii reclamate în sarcina procurorului M.D. şi a avocatului D.R.
Criticile petiţionarilor, care se referă la tergiversarea cauzei de către intimatul procuror, nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a magistratului sub aspectul săvârşirii infracţiunii reclamate de petiţionari, activitatea acestuia putând fi verificată sub acest aspect de către procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 275 şi urm. C. proc. pen.
În ce priveşte influenţa avocatului D.R. în tergiversarea cauzei, aceasta era supusă cenzurii instanţei judecătoreşti învestită cu soluţionarea cauzei.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii petiţionari Z.P. şi Z.M. împotriva sentinţei penale nr. 20/P din 2 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1603/2008. Penal. Ucidere din culpă (art.178... | ICCJ. Decizia nr. 3918/2008. Penal → |
|---|
