ICCJ. Decizia nr. 1523/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1523/2009
Dosar nr. 6300/1/200.
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionara P.I. a formulat plângere la data de 29 iulie 2009, în baza art. 2781 C. proc. pen., la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva ordonanţei nr. 1366/P/2008 din 9 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precum şi a rezoluţiei nr. 6419/3003/II/2/2009 din 2 iulie 2009 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică prin care a fost respinsă plângerea împotriva soluţiei de neurmărire.
Din examinarea dosarului cauzei Curtea constată că prin ordonanţa nr. 1366/P/2008 din 9 martie 2009 procurorul din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus clasarea cauzei privind infracţiunile de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât nu există învinuit în cauză, fapte care se regăsesc sub pct. 1-3 din ordonanţă, precum şi disjungerea şi declinarea cauzei cu privire la faptele expuse sub pct. 4 din acelaşi act procedural, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru faptele în legătură cu care a fost adoptată soluţia de neurmărire sus-menţionată au fost efectuate acte de investigare faţă de avocaţii L.I. şi G.C. precum şi faţă de C.E., judecător la Tribunalul Timiş.
Prin rezoluţia nr. 6419/3003/II/2/2009 din 2 iulie 2009 procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a respins, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., plângerea formulată, printre alţii, şi de petiţionara P.I. împotriva ordonanţei nr. 1366/P/2008 din 9 martie 2009.
În conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., petiţionara P.I., aşa cum s-a arătat, a formulat plângere în faţa judecătorului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie împotriva soluţiei de neurmărire, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând desfiinţarea acesteia şi începerea urmăririi penale în cauză.
Curtea, examinând cu prioritate dispoziţiile legale procesual penale care reglementează competenţa după calitatea persoanei în cauza de faţă, constată că aceasta revine Curţii de Apel Timişoara.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva soluţiei de neurmărire penală se face la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Ori, aşa cum este stabilit prin dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., competenţa de judecată a infracţiunilor săvârşite, printre alţii, de judecătorii de la tribunale şi de avocaţi, revine curţii de apel.
Faţă de criteriile de stabilire a competenţei teritoriale, arătate de art. 30 C. proc. pen., în cauză este competent să soluţioneze plângerea petiţionarei P.I., formulată în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel Timişoara.
Faţă de cele ce preced, plângerea petiţionarei P.I. urmează să fie trimisă spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite plângerea formulată de petiţionara P.I. la Curtea de Apel Timişoara, spre competentă soluţionare.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1522/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1528/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
