ICCJ. Decizia nr. 3578/2009. Penal. Trădarea (art. 155 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3578/2009
Dosar nr. 1352/36/2008
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, prin Sentinţa penală nr. 14.P din 2 februarie 2009 a respins ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.S. (domiciliat în Constanţa, str. C., judeţul Constanţa) privind Sentinţa penală nr. 256 din 22 mai 1952 a Tribunalului Militar Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. 314/1952.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de fond, verificând actele dosarului şi concluziile procurorului, astfel cum sunt dezvoltate în lucrarea nr. 19/III/6/2008 din 9 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a reţinut că motivul invocat de revizuent, respectiv Decizia nr. 562 din 28 februarie 2008 a Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă prin care petentului i s-a acordat calitatea menţionată, nu constituie caz de revizuire astfel cum prevede art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei, revizuentul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac în care a solicitat ";aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221 din 2 iunie 2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în M. Of. nr. 396 din 11 iunie 2009"; (Dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului se reţine că prin Sentinţa penală nr. 256 din 22 mai 1952 a Tribunalului Militar Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. 314/1952, P.S., a fost condamnat la 8 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică şi confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra securităţii interne a Republicii Populare Române, prev. de art. 1 lit. c) din Legea nr. 16/1949, cu referire la art. 1 lit. c) şi art. 4 din Decretul nr. 199/1950.
Condamnatul a fost încarcerat la Penitenciarul Aiud în perioada 20 februarie 1952 - 12 august 1959, iar între 12 august 1959 - 12 august 1962 s-a aflat în Penitenciarul Periprava, fără a se identifica în baza cărui mandat de executare.
Decizia menţionată ca motiv de de revizuire, nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la pronunţarea sentinţei a cărei revizuire s-a cerut, Curtea de Apel Constanţa referindu-se, în motivarea soluţiei, la textele procedural penale pe baza cărora condamnatul şi-a justificat calea extraordinară de atac.
Pe de altă parte, actul legislativ invocat în recurs nu constituie prin el însuşi caz de casare a sentinţei, odată ce, potrivit dispoziţiilor art. 403 C. proc. pen., instanţa examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Raportând cauzei aceste dispoziţii, se reţine că instanţa competentă, procedând la judecarea cererii de revizuire motivată pe cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a constatat că actul prezentat de revizuent nu răspunde cerinţelor textului procedural, decizia prin care revizuentul a dobândit calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă neconstituind fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, în procedura revizuirii fiind imperios şi exclusiv necesar ca faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, prin revizuire, astfel cum prevede legiuitorul procedural penal, urmărindu-se anularea unei hotărâri care conţine o eroare judiciară.
În altă ordine de idei, Legea nr. 221 din 2 iunie 2009 prevede în art. 1 alin. (4) că au, de drept caracter politic condamnările pronunţate pentru faptele prevăzute (g) de Legea nr. 16/1949 şi (i) Decretul nr. 199/1950 (în baza cărora revizuentul a fost condamnat). Art. 2 al legii prevede că toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic sunt înlăturate de drept, hotărârile neputând fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor.
În continuare, art. 6 stipulează efectele de drept, ale aplicării ei odată ce se instituie obligativitatea, ca pe hotărârile judecătoreşti prin care au fost pronunţate condamnări cu caracter politic, acesta va fi menţionat atunci când se eliberează o copie de pe acestea.
Deci legea invocată în recursul revizuentului nu constituie caz de casare a sentinţei, ea se aplică astfel cum este în vigoare.
Ca atare, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de revizuent, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat ca plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.S. împotriva Sentinţei penale nr. 14/P din 2 februarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent să plătească statului suma de 50 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 339/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 343/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
