ICCJ. Decizia nr. 1140/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1140/2009
Dosar nr. 2675/1/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 2009
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul B.E. a solicitat desfiinţarea ca netemeinică şi nelegală a rezoluţiei din 29 ianuarie 2009 dată în dosarul penal nr. 331/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, trimiterea cauzei la procuror pentru a efectua cercetări şi a o audia pe învinuita principală M.A. ca şi pe alţi 25 făptuitori magistraţi judecători şi procurori, grefieri şi funcţionari bancari sau fiscali indicaţi în plângere.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine în fapt următoarele:
Prin ordonanţa nr. 331/P/2008 din 29 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 45 C. proc. pen., raportat la art. 42 C. proc. pen., art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 209 pct. 4 C. proc. pen.:
1. Neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii B.G., C.P., M.M., D.C. şi P.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.
2. Disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe magistraţii P.C.I. şi P.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Pentru a dispune astfel, parchetul a avut în vedere următoarele:
Prin sesizările adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, la datele de 14 noiembrie 2007 şi 12 februarie 2008 petentul B.E., împreună cu petentul R.C. solicită cercetarea judecătorilor B.G., C.P., M.M. şi D.C. de la Curtea de Apel laşi, P.M., fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, P.C.I. şi P.C., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 257 C. pen.
Petentul B.E. a arătat că magistraţii menţionaţi au săvârşit, „în cârdăşie” infracţiunile menţionate, urmărind să-i aducă prejudicii, cu referire la dosarul nr. 1821/45/2005, înregistrat la Secţia contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel laşi, precum şi în dosarul din anul 2006 în care petentul a fost arestat.
Prin ordonanţa nr. 419/P72007 din data de 10 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe magistraţi, în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia urmărire penală şi criminalistică, precum şi disjungerea şi declinarea cauzei cu privire la persoanele reclamate, fără a avea calitatea de magistraţi, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi.
Având în vedere calificarea juridică dată faptelor săvârşite, precum şi calitatea de magistraţi a persoanelor faţă de care este formulată plângerea, văzând art. 13 al.1 lit. b din O.U.G. nr. 43/2002, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 134/2005 aprobată prin Legea nr. 54/2006, prin ordonanţa din data de 28 martie 2008, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Prin ordonanţa nr. 120/P/2008 D.N.A., din data de 19 noiembrie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii B.G., C.P., M.M. şi D.C. de la Curtea de Apel laşi, P.M., fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, P.C.I. şi P.C., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 78/2000 precum şi faţă de M.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 61 din Legea nr. 78/2000, precum şi disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare faţă de aceeaşi magistraţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Din verificările efectuate a rezultat că B.E., a formulat, la data de 01 februarie 2005, contestaţie la executare cu privire la titluri executorii emise de A.F.P. laşi, înregistrată sub nr. 1821/145/2005, la Curtea de Apel laşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Acţiunea a fost formulată şi în contradictoriu faţă de Curtea de Apel laşi şi judecătorii instanţei M.M. şi D.C.
Faţă de această cerere, Curtea de Apel laşi, prin judecător B.G. a invocat, prin întâmpinare, lipsa calităţii procesuale pasive a acestei instanţe.
Ulterior, petentul B.E. a formulat cereri de recuzare a întregului colectiv de judecători al Curţii de Apel laşi, cereri care au fost soluţionate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin respingere, prin încheierile nr. 2854 din 26 aprilie 2005 şi nr. 4860 din 11 octombrie 2005.
În urma invocării de către B.E. a excepţiilor de neconstituţionalitate ale prevederilor art. 28 alin. (2) și (3) C. proc. civ., 31 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., art. 95 din Legea nr. 303/2004, art. 931 din Legea nr. 304/2004, art. 183 C. proc. civ. şi art. 244 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea Curţii de Apel laşi din data de 21 noiembrie 2005 s-a dispus suspendarea judecării contestaţiei la executare şi trimiterea cauzei la Curtea Constituţională.
Prin decizia nr. 280 din 28 martie 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor mai sus amintite.
Împotriva încheierii Curţii de Apel laşi din 21 noiembrie 2005 prin care s-a dispus suspendarea judecării contestaţiei la executare şi trimiterea cauzei la Curtea Constituţională, petentul B.E. a formulat recurs, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 8155/1/2006.
Prin încheierea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din data de 15 septembrie 2006, s-a dispus suspendarea cauzei având ca obiect recursul împotriva încheierii Curţii de Apel laşi din 21 noiembrie 2005, iar prin decizia nr. 4883 din data de 14 decembrie 2007, s-a constatat perimat recursul declarat de B.E.
Astfel, petentul nemulţumit fiind de modalitatea de soluţionare a cauzei sale, a formulat plângere penală împotriva magistraţilor, presupuşi a avea legătură cu dosarul nr. 1821/45/2005, înregistrat la Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal al Curţii de Apel laşi.
Din analiza actelor dosarului şi în urma efectuării actelor premergătoare urmăririi penale nu au rezultat nici un fel de indicii privind săvârşirea vreunor fapte de către magistraţii judecători B.G., C.P., M.M. şi D.C. de la Curtea de Apel laşi şi P.M., fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, intenţia petentului de a îi introduce în cauza civilă în calitate de pârâţi nefiind de natură a atrage răspunderea juridică penală a acestora.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul B.E. a formulat plângere adresată Procurorului Şef Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 1451/875/II/2/2009 din 10 martie 2009.
După cum s-a menţionat, nemulţumit şi de această soluţie, petentul s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., Înaltei Curţi, competentă să judece infracţiunile reclamate.
Înalta Curte constată că împotriva acestei soluţii petentul a mai formulat o plângere întemeiată tot pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., care a format obiectul dosarului nr. 1301/1/2009, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 848 din 28 aprilie 2009, hotărâre care nu este definitivă, motiv pentru care nu poate opera autoritatea de lucru judecat.
Din conţinutul plângerii se constată că, practic, petentul se plânge împotriva ordonanţei nr. 331/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în fapt este nemulţumit de soluţia dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –D.N.A. – S.C.C. care prin ordonanţa nr. 120/P/2008 din 19 noiembrie 2008 prin care s-a dispus, printre altele şi neînceperea urmăririi penale faţă de intimata M.A., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 250 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, şi cea prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000, nemulţumire care nu face obiectul prezentei cauze.
Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire dată de procuror faţă de magistraţii B.G., C.P., M.M., D.C. şi P.M. este legală şi temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate nu au rezultat date, indicii sau dovezi care să confirme comiterea infracţiunilor sesizate de către petent.
De asemenea, împrejurarea că petentul este nemulţumit de soluţiile pronunţate în cauzele care s-au aflat pe rolul organelor judiciare ieşene nu poate conduce la concluzia existenţei infracţiunilor reclamate.
De altfel, partea nemulţumită de soluţiile magistraţilor poate exercita căile legale de atac împotriva soluţiilor, căile de atac neputând fi îndreptate direct împotriva magistraţilor.
În consecinţă, având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispoziţiilor legii în activitatea magistraţilor, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionar împotriva ordonanţei procurorului, pe care o va menţine.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.E. împotriva ordonanţei nr. 331/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 866/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2073/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
