ICCJ. Decizia nr. 1642/2009. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1642/2009
Dosar nr. 6772/1/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 19 august 2009, sub nr. 6772/1/2009, petiţionarul A.I., domiciliat în Arad, a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorului I.V. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru abuz în serviciu, contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual, încălcarea autorităţii de lucru judecat, împiedicarea participării în proces şi omisiunea sesizării organelor judiciare.
Faţă de conţinutul plângerii, reprezentantul Ministerului Public a solicitat Înaltei Curţi să constate că plângerea penală a fost greşit adresată direct instanţei, astfel că, în temeiul art. 222 alin. (7) C. proc. pen., a cerut ca aceasta să fie trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Înalta Curte, verificând regularitatea actului de sesizare, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., examinând plângerea scrisă formulată de petiţionarul A.I., precum şi dispoziţiile art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. (ce vizează modul de sesizare a organelor de urmărire penală) constată următoarele:
Procesul penal se desfăşoară ca regulă în două faze, urmărirea penală şi judecata.
În ceea ce priveşte dreptul de a pune în mişcare acţiunea penală şi de a sesiza instanţa, regula este că ele aparţin procurorului.
Pentru anumite infracţiuni legiuitorul, cu titlu de excepţie, condiţionează punerea în mişcare a acţiunii penale de manifestare de voinţă a persoanei vătămate, exprimată prin introducerea unei plângeri prealabile la organele judiciare competente a dispune începerea procesului penal.
Investirea organelor judiciare - organe de urmărire penală sau instanţa de judecată - nu se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul şi punctul de plecare a desfăşurării procesului penal.
Sesizarea reprezintă actul procesual prin care subiectul îndreptăţit se adresează organului judiciar competent, cu solicitarea desfăşurării activelor pe care legea i le conferă ca atribuţii funcţionale.
Pentru determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, Codul de procedură penală cuprinde dispoziţii privitoare la competenţa acestora de a efectua acte valabile, cu eficienţă legală în desfăşurarea procesului penal, distingând între competenţa după materie, competenţa după calitatea persoanei, competenţa funcţională şi competenţa teritorială.
Din ansamblul normelor privitoare la competenţă, mai exact din prevederile art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., rezultă că, în cazul infracţiunilor despre care se susţine că ar fi săvârşite de judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori de procurorii de la parchetul de pe lângă această instanţă, este obligatorie efectuarea urmăririi penale de către parchetul corespunzător instanţei care urmează să judece cauza în primă instanţă, respectiv, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, calitatea acestora atrăgând competenţa procurorului în efectuarea cercetărilor.
Ca atare, organul competent să efectueze cercetări în cauza privind pe magistratul procuror I.V. este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Întrucât, plângerea a fost greşit îndreptată de petiţionarul A.I. direct Înaltei Curţi, competenţa de cercetare în cauză aparţinând parchetului ca organ de urmărire penală, doar acesta având posibilitatea conferită de lege de a investi instanţa, în măsura în care probele administrate converg spre vinovăţia celui cercetat, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 222 alin. (7) C. proc. pen., va trimite plângerea spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
În baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiţionarul A.I. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1620/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1655/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
