ICCJ. Decizia nr. 310/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Fond

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 310/2009

Dosar nr. 16199/1/2006

Şedinţa publică din 17 februarie 2009

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 83/P/2006, din 13 decembrie 2006, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie au fost trimişi în judecată inculpaţii M.G. şi S.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpatul Ş.P. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt s-au reţinut următoarele:

Inculpatul M.G. în calitate de preşedinte al Organizaţiei judeţene Suceava a P.S.D. şi de preşedinte al Consiliului judeţean Suceava, împreună cu inculpatul S.I. care a deţinut funcţia de vicepreşedinte al aceleiaşi organizaţii, ajutaţi de inculpatul Ş.P. vicepreşedinte şi el al Organizaţiei judeţene Suceava a P.S.D. au desfăşurat activităţi ilegale de colectare de fonduri şi promovare a imaginii P.S.D. Ansamblul acestor activităţi s-a derulat sub paravanul Fundaţiei Social Culturale „A.”, din municipiul Suceava, înfiinţată pe data de 6 martie 2002 tocmai în scopul sprijinirii, în orice modalitate, a formaţiunii politice amintite, din iniţiativa inculpatului M.G.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că încă de la data constituirii Fundaţiei Social Culturale „A.” Suceava, inculpaţii M.G. şi S.I., ajutaţi de inculpatul Ş.P., au acţionat în scopul colectării de fonduri, necesare desfăşurării activităţii Organizaţiei Judeţene Suceava a P.S.D.

Parte din aceste fonduri au fost folosite pentru acţiuni social-culturale şi umanitare, conform scopului declarat al fundaţiei, însă, dată fiind percepţia generală la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, şi anume aceea că fundaţia aparţine P.S.D., s-a urmărit ca beneficiarul indirect al unor astfel de activităţi să fie formaţiunea politică amintită, prin inducerea unei participări efective la viaţa socială şi a umanitarismului exponenţilor acesteia, în scopul atragerii electoratului.

O altă parte din fondurile colectate au fost utilizate efectiv şi neechivoc în interesul P.S.D., respectiv pentru tipărirea unor lucrări având ca subiect doctrina social-democrată, acestea fiind distribuite în timpul campaniei electorale de la sfârşitul anului 2004, precum şi la Congresul extraordinar al P.S.D., din luna iunie 2005.

Pentru a determina acceptarea de către diferiţi agenţi economici a sponsorizării Fundaţiei Social Culturale „A.” Suceava, inculpatul M.G. şi-a folosit influenţa pe care o avea, atât în calitate de preşedinte al Organizaţiei Judeţene Suceava a P.S.D., cât şi de preşedinte al Fundaţiei Social Culturale „A.” Suceava.

De asemenea, inculpatul S.I. a acţionat în acelaşi sens în calitate de vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Suceava a P.S.D.

Cei doi au fost ajutaţi de inculpatul Ş.P., care, cunoscând scopul colectării sumelor de bani, a făcut demersurile formale necesare obţinerii acestora.

Organele de urmărire penală au identificat şi reţinut trei modalităţi concrete în care inculpaţii şi-au desfăşurat activitatea infracţională.

O primă modalitate de colectare a fondurilor a constituit-o convocarea de către inculpatul M.G., personal, sau de către inculpatul Ş.P., din dispoziţia celui dintâi, la sediul Consiliului Judeţean Suceava, a reprezentanţilor unor societăţi comerciale din judeţ, prilej cu care M.G., în calitate de preşedinte al fundaţiei, împrejurare suprapusă percepţiei că aceasta aparţinea P.S.D., le-a solicitat acestora să contribuie cu sume de bani la desfăşurarea, prin intermediul fundaţiei, a unor acţiuni social - culturale, sportive ori cu caracter umanitar, iar inculpatul Ş.P. a distribuit contracte de sponsorizare participanţilor.

1. Astfel, martorul S.L.N., director general la SC S. SA Suceava, a sponsorizat fundaţia conform contractului din 13 august 2003, achitând prin ordin de plată suma de 15.000.000 lei.

2. Martorul L.C., administrator al SC T. SRL Vicovu de Sus, a sponsorizat fundaţia conform contractului din 9 noiembrie 2004, achitând în contul acesteia, prin ordin de plată, suma de 100.000.000 lei. Martorul a declarat că sponsorizarea s-a efectuat ca urmare a solicitării directe formulate de inculpatul M.G. (vol. II, filele 146 148);

3. Martorul I.N., director la SC M. SA Suceava, a sponsorizat fundaţia, conform contractului din 13 august 2003, cu suma de 25.000.000 lei, achitaţi prin ordin de plată. Acesta a relatat că a fost invitat la Consiliul Judeţean Suceava de către inculpatul M.G., în mai multe rânduri prilej cu care acesta fie a mediat contactele reprezentanţilor societăţilor comerciale cu potenţiali beneficiari direcţi ai sponsorizărilor, fie a solicitat în mod direct sponsorizare Fundaţiei Social Culturale „A.” Suceava (vol. II, filele 138- 141);

4. Martorul I.V., director al SC H.T. SRL Suceava, a contribuit la sponsorizarea fundaţiei şi a confirmat împrejurarea că inculpatul M.G. a invitat mai mulţi oameni de afaceri din zonă, în cursul anului 2003, la sediul Consiliului Judeţean Suceava, ocazie cu care a solicitat contribuţia acestora la efectuarea unor lucrări la Mănăstirea Dragomirna, în sală fiind distribuite contracte de sponsoriza (vol. II, filele 195-196);

5. Martorul D.G., administrator la SC A.S. SRL, a sponsorizat fundaţia cu suma 15.000.000 lei, conform contractului din 13 august 2003, suma fiind achitată prin ordin de plată. Martorul a declarat, de asemenea, că a fost convocat, în cursul lunii august 2003, la Consiliul Judeţean Suceava, unde inculpatul M.G. a ţinut un discurs, exclusiv în calitatea de preşedinte al fundaţiei, solicitând sprijin financiar pentru aceasta, acceptarea de către martor a efectuării sponsorizării fiind determinată de faptul că inculpatul M.G. era perceput ca o personalitate în judeţul Suceava (vol. II, filele 127-129);

6. Martorul I.I., administrator la SC T.O. SA, a sponsorizat fundaţia cu suma de 10.000.000 lei, conform contractului 13 august 2003, precum şi cu produse alimentare producţie proprie, în valoare de alte 10.000.000 lei, potrivit contractului din 13 august 2003; cu privire la împrejurările în care a fost solicitată sponsorizarea, acesta a relatat aceeaşi situaţie ca şi martorii deja menţionaţi, respectiv convocarea la sediul Consiliului Judeţean Suceava, reliefând existenta mai multor asemenea ocazii, în care fie inculpatul M.G., fie inculpatul Ş.P., arătau necesitatea sprijinirii materiale a fundaţiei, în vederea desfăşurării unor activităţi social-culturale, sportive şi umanitare (vol. II, filele 116-119);

7.Martorul S.V., administrator al SC Q.C. SRL Suceava, a sponsorizat fundaţia cu suma de 100.000.000 lei, aşa cum rezultă din contractul fără număr din 5 mai 2004 şi din ordinul de plată. S.V. a fost unul dintre martorii care a acceptat că sponsorizarea a fost efectuată în considerarea faptului că „fundaţia aparţinea P.S.D.”, însă la iniţiativa sa, prin contactarea inculpatului Ş.P., care i-a înmânat contractul de sponsorizare (vol. II, filele 109-111).

O altă modalitate, care atestă fără dubii faptul că fundaţia servea interesele unei formaţiuni politice, şi care a fost reţinută în rechizitoriu a constituit-o cea în care inculpatul S.I. a înţeles să contribuie strângerea de fonduri băneşti, şi anume aceea de a solicita, cu ocazia desfăşurării şedinţelor Organizaţiei Municipale Fălticeni a P.S.D., sponsorizarea Fundaţiei Social Culturale „A.” Suceava, cu precizarea că sumele urmau a fi folosite pentru campania electorală, distribuirea contractelor de sponsorizare efectuându-se fie direct de către inculpatul S.I., fie de către inculpatul Ş.P.

1. Astfel, martorul C.N. - este membru al P.S.D. din anul 1995 şi totodată director al SC C. SA Fălticeni, în cursul lunii noiembrie 2004, deci în timpul campaniei electorale, la solicitarea inculpatului S.I., deputat şi vicepreşedinte al P.S.D. Suceava a sponsorizat fundaţia cu suma de 100 milioane lei.

2. Martorul A.C. arată că explicaţia pentru care a sponsorizat fundaţia constă în solicitarea făcută de inculpatul S.I., despre care ştia că este persoană cu funcţie de conducere în cadrul P.S.D. Suceava. Martorul este director al SC F. SRL Fălticeni, societate având ca obiect de activitate exploatarea, şi prelucrarea primară a lemnului. Martorul arată că inculpatul S.I. îl căuta frecvent în perioada respectivă, respectiv în cursul lunii iunie a anului 2002. Urmare a solicitării, la data de 20 iunie 2002, prin ordin de plată, martorul a achitat suma de 20.000.000 lei (vol. II, filele 75-77).

3. Martorul G.G. este administrator al SC C. SA Bucureşti, iar în perioada respectivă era membru al P.S.D., fiind totodată şi membru fondator al Fundaţiei Social Culturale „A.”. Astfel cum acesta arată în declaraţia de martor, în cursul lunii noiembrie 2004 (deci tot în timpul campaniei electorale) a fost contactat telefonic de inculpatul S.I. care i-a solicitat explicit suma de 400.000.000 lei, arătându-i martorului că banii vor fi folosiţi în campania electorală pentru P.S.D. Martorul a consimţit. La începutul lunii noiembrie i-a fost adus de către inculpatul Ş.P. un contract de sponsorizare pe care suma de 400.000.000 lei era deja tipărită. De asemenea, contractul era semnat la rubrica beneficiar. Din declaraţia martorului G.G., mai rezultă faptul că îi cunoştea pe toţi trei învinuiţii, precum şi funcţiile pe care aceştia le îndeplineau în cadrul organizaţiei de partid. Urmare solicitării şi acceptării acesteia, la data de 10 noiembrie 2004 şi, respectiv, 22 noiembrie 2004, prin două ordine de plată, martorul G.G. a achitat în contul fundaţiei suma de 400.000.000 lei (vol. II, filele 60-62).

4. Din anul 2001 şi până la data de 10 noiembrie 2006, martorul G.C. a fost administrator unic al SC N.G. SRL Rădăuţi, judeţul Suceava. De asemenea, martorul este prieten de peste 20 de ani cu inculpatul S.I.. Nu în ultimul rând, martorul este membru al P.S.D. Suceava fără a deţine însă vreo funcţie. Astfel cum declară, în cursul lunii noiembrie a anului 2004, la o şedinţă de partid inculpatul S.I., vicepreşedinte al organizaţiei, a solicitat în mod clar şi expres subordonaţilor săi din Organizaţia Judeţeană să contribuie la campania electorală a P.S.D. Martorul chiar îl citează textual: „Fundaţia Social Culturală A. trebuie ajutată”. Imediat după aceasta - arată martorul în continuare - în sala de şedinţe s-au distribuit contracte de sponsorizare. G.C. nu numai că a acceptat, dar a exercitat presiuni asupra asociaţilor din firmă în sensul acceptării sponsorizării fundaţiei, folosind „argumentul forte” conform căruia „este benefic să sponsorizăm această asociaţie întrucât preşedintele ei este şi preşedintele P.S.D. Suceava şi preşedintele Consiliului Judeţean Suceava”.

După ce i-a convins pe asociaţi, la data de 03 noiembrie 2004, prin ordin de plată, SC N.G. SRL a plătit fundaţiei suma de 250.000.000 lei. Extrem de relevantă este următoarea afirmaţie a martorului: „de la domnul deputat S.I. am înţeles că Fundaţia A. se va ocupa de campania electorală a P.S.D.” (vol. II, filele 50-52).

O ultimă modalitate, reţinută de organele de urmărire penală prin care fundaţia a beneficiat de aporturi băneşti din partea unor agenţi economici este reprezentată de distribuirea de către inculpatul S.P. ori de către persoane neidentificate a unor contracte de sponsorizare, atragerea fondurilor făcându-se, în acest caz, în considerarea calităţii reprezentantului fundaţiei, inculpatul M.G., de care potenţialii sponsori au luat cunoştinţă cel puţin la momentul semnării contractelor. Situarea acestuia (din 15 membri fondatori) în poziţia de preşedinte al Fundaţiei Social Culturale „A.” Suceava nu este întâmplătoare şi se explică prin funcţia importantă deţinută la nivelul Organizaţiei Judeţene Suceava a P.S.D., care implica ab initio influenţa asupra reprezentanţilor unor autorităţi publice locale, precum şi a unor agenţi economici interesaţi în desfăşurarea de activităţi comerciale în zonă, în condiţiile unei anumite structuri a guvernării din acea perioadă.

1. Astfel, martorul C.S., vicepreşedinte grupului de firme D., a sponsorizat fundaţia cu suma totală de 250.000.000 lei, conform celor trei ordine de plata din data 3 decembrie 2004, în urma semnării, în calitate de reprezentant al firmelor SC D.B. SA, SC D.L. SA si SC D. SA, a trei contracte de sponsorizare cu Fundaţia A., care i-au fost înmânate de inculpatul Ş.P. Acesta a declarat că ştia de faptul că această fundaţie ţine de P.S.D., cunoscând că inculpaţii M.G. şi S.I. deţineau funcţii de conducere în cadrul acestei formaţiuni politice. De asemenea, martorul a arătat că a constatat, cu prilejul semnării contractelor, că inculpatul M.G. avea şi calitatea de reprezentant al fundaţiei (vol. II: 82);

2. Martorul B.V., director al SC E.E. SRL, a sponsorizat fundaţia, conform contractului fără număr, încheiat la data de 9 noiembrie 2004, cu suma de 50.000.000 lei, în considerarea personalităţii inculpatului M.G., despre care cunoştea că deţine o funcţie P.S.D. şi că este preşedinte al Consilii Judeţean Suceava (vol. II, fila 84);

3. Martorul G.C., director la SC B. SA Suceava, a sponsorizat fundaţia cu suma 40.000.000 lei, aşa cum rezultă din contractul din 13 august 2003 şi din ordinul de plată.

4. Martorul J.V., administrator la SC T.P. SRL Suceava, a sponsorizat fundaţia cu suma de 100.000.000 lei, aşa cum rezultă din contractul din 10 aprilie 2002 şi din ordinul de plată anexat. Acesta a arătat că a fost contactat telefonic de inculpatul Ş.P., care i-a solicitat sprijin material în vederea desfăşurării unor acţiuni social-culturale, menţionând şi faptul că îl cunoaşte pe inculpatul M.G. ca fiind preşedintele Organizaţiei Judeţene Suceava a P.S.D. şi, totodată, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava.

5. Martorul I.V., director al SC H.T. SRL Suceava, a sponsorizat fundaţia cu suma de 10.000.000 lei, achitată prin ordin de plată, conform contractului din 21 iunie 2002, ca urmare a perceperii inculpatului M.G. ca o personalitate locală, arătând că a sesizat, cu ocazia semnării contractului, că acesta era preşedinte, al fundaţiei. De asemenea, martorul a confirmat împrejurarea că inculpatul M.G. a invitat mai mulţi oameni de afaceri din zonă, în cursul anului 2003, la sediul Consiliului Judeţean Suceava, ocazie cu care a solicitat contribuţia acestora la efectuarea unor lucrări la Mănăstirea Dragomirna, în sală fiind distribuite contracte de sponsorizare (vol. II, filele 195-196);

6. Martorul Ş.A.G., administrat la SC T. SRL, a sponsorizat fundaţia cu suma de 5.000.000 lei, conform contractului din 18 noiembrie 2004, suma fiind achitată prin ordin de plată. Aceasta a declarat că sponsorizarea a fost solicitată de două persoane de sex masculin, care i-au prezentat contractul, în conţinutul căruia era menţionată calitatea de reprezentant al fundaţiei a inculpatului M.G. (vol. II, filele 172-174);

7. Martorul C.I., asociat şi administrator al SC I.D.P. SRL, a sponsorizat fundaţia cu suma de 40.000.000 lei, aşa cum rezultă din contractul din 12 decembrie 2002 şi din ordinul de plată, dând dispoziţie soţiei sale pentru semnarea contractului. Ca şi în cazurile descrise anterior, determinantă în semnarea contractului a fost calitatea deţinută de reprezentantul acesteia, inculpatul M.G., cu toate că martorul nu a recunoscut acest fapt. Motivele care conduc la această concluzie constau în aceea că, pe de o parte, C.I. a refuzat să declare sau măcar să încerce să reconstituie împrejurările în care i-a fost solicitată sponsorizarea, precizând chiar că la acea dată nu auzise de M.G., atitudinea sa fiind vădit ostilă, iar, pe de altă parte, suma de 40.000.000 lei, afectată unei singure sponsorizări, la nivelul anului 2002, are un cuantum relativ mare, ce se explică numai prin acordarea unei anumite importanţe de către sponsor beneficiarului (vol. II, filele 179-181);

8. Martorul D.V., director general la SC F. SA Suceava, a sponsorizat fundaţia cu suma de 15.000.000 lei, conform contractului fără număr din 23 decembrie 2003, sumă achitată prin ordin de plată. Martorul a declarat că solicitarea i-a fost adresată de învinuitul Ş.P., acesta înmânându-i şi contractul de sponsorizare, prilej cu care a constatat că reprezentant al fundaţiei este inculpatul M.G., despre care cunoştea că este preşedintele Organizaţiei Judeţene Suceava a P.S.D. şi, totodată, preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava. De asemenea, martorul a dorit să precizeze că „la efectuarea sponsorizării a contat faptul că sus-numiţii aveau anumite poziţii politice” (vol. II, filele 102-104);

9. Martorul O.Ş., administrator al SC O. SRL, a contribuit la sponsorizarea fundaţiei cu suma de 5.000.000 lei, în baza contractului fără număr din 18 noiembrie 2004, achitând suma precizată prin ordin de plată. Deşi acesta a declarat că nu îi cunoaşte personal pe inculpaţii M.G. şi Ş.P., această afirmaţie nu implică faptul că nu ar fi avut cunoştinţă de poziţia acestora în cadrul formaţiunii politice, martorul căutând să denatureze adevărul, fără a minţi în totalitate. De asemenea, data primirii solicitării şi încheierii actului, şi anume în timpul campaniei electorale, atestă că sponsorizarea s-a făcut în considerarea poziţiei politice a reprezentanţilor acesteia (vol. II, filele 186-187);

10. Martorul T.V., administrator al SC A. SRL, a sponsorizat fundaţia cu suma de 50.000.000 lei, conform ordinului de plată din 17 noiembrie 2004. Martorul a precizat că sponsorizarea i-a fost solicitată de două persoane de sex masculin, în cursul lunii octombrie 2004, din atitudinea cărora a înţeles că sunt din partea Organizaţiei Judeţene Suceava a P.S.D., astfel că a făcut referire expresă la faptul că sumele sunt colectate pentru campania electorală din acel an (vol. II, filele 169-170).

Referitor la scopul desfăşurării acestor activităţi, respectiv acela al obţinerii unor foloase necuvenite pentru formaţiunea politică ai căror membri erau majoritatea membrilor fondatori ai Fundaţiei Social Culturale „A.” Suceava, „în actul de inculpare sau făcut următoarele precizări:

Deşi o parte din banii colectaţi în modurile arătate mai sus au fost utilizaţi în scopul care rezulta din statutul fundaţiei, aceasta s-a făcut de maniera ca imaginea fundaţiei să fie asociată Organizaţiei Judeţene a P.S.D. Suceava.

Astfel au fost utilizate sume de bani atât în cadrul manifestărilor prilejuite de comemorarea împlinirii a 500 de ani de la trecerea în nefiinţă a voievodului Ştefan cel Mare, dar şi pentru achiziţionarea de ulei, zahăr, orez, batoane de salam, precum şi pungi, pentru a se distribui pachete aşa cum rezultă dintr-o cerere nedatată, întocmită de numitul Ş.P. Aceste pachete au fost distribuite, aşa cum rezultă din tabelele existente în evidenţa contabilă a fundaţiei (vol. IV, filele 33-37).

Semnificative sunt aprobările date de inculpatul G.M. pentru donaţii în bani ale Fundaţiei Social Culturale „A.” către numiţii: V.D. (pentru suma de 11.000.000 ROL la data de 22 noiembrie 2004 - vol. IV fila 61), S.A. (pentru suma de 11.000.000 ROL la data de 23 noiembrie 2004 - vol. IV, fila 63), A.S. (pentru suma de 11.000.000 ROL la data de 23 noiembrie 2004 - vol. IV, fila 69), Ţ.I. (pentru suma de 11.000.000 ROL la data de 24 noiembrie 2004 - vol. IV, fila 65), P.L. (pentru suma de 11.000.000 ROL la data de 23 noiembrie 2004 - vol. IV, fila 67), C.V. (pentru suma de 8.000.000 ROL la data de 06 decembrie 2004 - vol. IV, fila 40), H.A.V. (pentru suma de 20.000.000 ROL la data de 09 decembrie 2004 - vol. IV, fila 43), V.G. (pentru suma de 20.000.000 ROL la data de 10 decembrie 2004 - vol. IV, fila 44), C.A.E. (pentru suma de 20.000.000 ROL la data de 12 decembrie 2004 - vol. IV, fila 46), O.I.C.G. (pentru suma de 20.000.000 ROL la data de 09 decembrie 2004 - vol. IV, fila 48), M.M.C. (pentru suma de 20.000.000 ROL la data de 10 decembrie 2004 - vol. IV, fila 50), T.I.C. (pentru suma de 20.000.000 ROL la data de 11 decembrie 2004 - vol. IV, fila 52). Din analiza datelor la care sunt făcute aceste cereri, înaintea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din data de 27 noiembrie 2004 şi, respectiv, înaintea turului doi al alegerilor preşedintelui României, care a avut loc pe data de (12 decembrie 2004, la sumele plătite, respectiv 11.000.000 ROL şi 20.000.000 ROL, precum şi din faptul că la cererile din decembrie, onorarea a fost făcută pe data de 15 decembrie 2004 aşa cu rezultă din însemnările făcute pe verso a fiecărei cereri, parchetul a opinat că aceste persoane au desfăşurat activităţi pentru Organizaţia Judeţeană a P.S.D. Suceava, cu ocazia celor două tururi de scrutin.

În plus, în actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că au fost identificate două acţiuni directe, neechivoce în cursul cărora fundaţia a plătit sume băneşti în folosul P.S.D.

1. Martorul R.P. este un scriitor cunoscut în zona Sucevei. La data de 24 septembrie 2002, el a întocmit un act a adresat Delegaţiei Permanente a P.S.D. Suceava, „domnului vicepreşedinte P.Ş.”. Câteva pasaje ale acestei cereri reţin atenţia: „recent, la împlinirea a 110 ani de la apariţia social-democraţiei în România, domnul A.N. sublinia necesitatea cultivării tradiţiilor acestei formaţiuni politice”. În continuarea cererii martorul argumenta necesitatea publicării unei lucrări despre un vechi social democrat T.V.F. În finalul cererii martorul R.Ş. scrie: „Lucrarea ar putea fi folosită de P.S.D. în campania electorală din anul 2004, pentru că arată ce personalităţi făceau parte din acest partid, care luptă pentru cauza celor mulţi, etc.” (vol. III, filele 304-305).

Deşi cererea a fost adresată Organizaţiei Judeţene P.S.D. Suceava, inculpatul M.G., în calitate de preşedinte al Fundaţiei Social Culturale „A.”, după ce a intrat în posesia documentului, l-a aprobat prin rezoluţia „da” pe care a şi semnat-o.

Această lucrare intitulată” Viaţa unui social democrat” a fost tipărită de către SC T.L. SRL Suceava, aşa cum rezultă din copia facturii fiscale X, în valoare de 17.307.360 ROL, care la rubrica „semnătură de primire” a fost semnată de inculpatul P.Ş. (vol. III, fila 61) şi ordin de plată din 16 aprilie 2004 (vol. III, fila 61), care a fost semnat de inculpatul M.G.

2. Un alt autor cu vechi tradiţii familiale social democrate este martorul G.F. Astfel cum acesta declară, în calitatea sa de membru al Organizaţiei Judeţene Suceava a P.S.D., a fost abordat, la începutul lunii aprilie 2005, de inculpaţii M.G. şi S.I., care i-au solicitat să scrie o carte cuprinzând istoricul social democraţiei româneşti, menţionând că este interesat şi A.N. Martorul a acceptat şi a scris lucrarea (de mici dimensiuni) „Scurtă cronologie a social democraţiei româneşti”. Această lucrare urma să fie distribuită participanţilor la Congresul extraordinar al P.S.D. din luna aprilie 2005 (vol. II, fila 45). Lucrarea a fost tipărită de către aceeaşi SC T.L. SRL, aşa cum rezultă din copia facturii fiscale X (vol. III, fila 64) în valoare de 31.187.952 ROL, care la rubrica „semnătură de primire” poartă semnătura inculpatului Ş.P., care a declarat că a semnat această factură tot pentru primirea facturii şi nu pentru primirea celor 1600 exemplare. Plata facturii a fost făcută prin ordinul de plată din 06 mai 2005 (vol. III, fila 66), semnat de acelaşi M.G. Aşa cum rezultă din declaraţia numitului F.G. (vol. II, fila 45), de la tipografie cărţile au fost transportate la sediul Organizaţiei Judeţene Suceava a P.S.D., de unde o parte, circa 800 de exemplare, au fost distribuite membrilor de partid participanţi la Congresul P.S.D., iar restul au fost împărţite de către Organizaţia Judeţeană Suceava unor persoane din judeţ sau altor organizaţii judeţene.

3. Pe linia asigurării de foloase băneşti necuvenite pentru Organizaţia Judeţeană a P.S.D. Suceava, se înscrie şi închirierea spaţiului în care Fundaţia Social Culturală „A.” şi-a desfăşurat şi îşi desfăşoară activitatea. Astfel, pe lângă permanenta sugestie a apartenenţei politice a fundaţiei (relatată chiar de unii martori cum ar fi S.V. - vol. II, fila 109 - care şi în prezent este convins că fundaţia aparţine P.S.D.), chiria s-a convertit prin încălcarea dispoziţiilor legale într-o nouă sursă de bani pentru P.S.D. La data de 30 decembrie 2004, a fost încheiat contractul de închiriere înregistrat la Organizaţia Judeţeană Suceava a P.S.D. (vol. IV, filele 287-289), prin care aceasta se obliga să închirieze o suprafaţă de 20 mp. din sediul său, adică imobilul situat în str. Meseriaşilor din municipiul Suceava, Fundaţiei Social Culturale „A.”, preţul chiriei fiind fixat la suma de 200 euro pe lună. Contractul nu a fost înregistrat la organele fiscale, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului M.G.. Plata chiriei a fost efectuată prin ordinul de plată nr. 21 din data de 27 iunie 2005, în valoare de 30.000.000 ROL, semnat de acelaşi M.G.. Prin aceasta au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 90 din 18 martie 2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, care la art. 8 precizează: „(1) Sediile partidelor politice, dobândite în condiţiile art. 4 pot fi închiriate numai persoanelor juridice de drept public sau de drept privat cu scop identic sau asemănător. (2) Orice altă formă de cedare a posesiei este interzisă”.

Având în vedere cele arătate mai sus organele de urmărire penală au concluzionat că Fundaţia „A.” a fost utilizată în „sistem puşculiţă” în folosul Organizaţiei Judeţene a P.S.D. Suceava.

Din copiile documentelor contabile ale Fundaţiei Social Culturale „A.” rezultă faptul că numeroase cereri de sponsorizări necesare pentru manifestări culturale sau nevoile lăcaşurilor de cult, deşi au fost înregistrate la Consiliul Judeţean Suceava, au fost onorate din fondurile fundaţiei, de unde rezultă faptul că inculpatului M.G., împreună cu inculpatul Ş.P., executantul dispoziţiilor sale şi cu inculpatul S.I., care de la Bucureşti a orchestrat acţiunile descrise, au creat în mod deliberat confuzia între activitatea fundaţiei, a partidului şi a consiliului judeţean.

Faptele inculpatului Ş.P. care a contribuit prin acte de ajutorare a faptelor inculpaţilor M.G. şi S.I. în scopul de a deţine foloase necuvenite prin intermediul fundaţiei pentru P.S.D. s-au desfăşurat în perioada 2002-2004.

În actul de inculpare s-a reţinut că inculpaţii M.G. şi S.I. şi-au folosit autoritatea şi influenţa prin solicitări directe şi nemijlocite în scopul obţinerii de fonduri băneşti care constituie foloase necuvenite în înţelesul dispoziţiilor legale, sume care au ajuns în contul Fundaţiei social culturale „A.”, în perioada 2002-2006 şi respectiv noiembrie 2004.

În cauză a fost dispus şi s-a executat în cursul urmăririi penale raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 83/P/2006 din data de 4 decembrie 2006 (vol. III, filele 4-24), aparţinând specialistului Direcţiei Naţionale Anticorupţie, C.I. Atât expozitivul acestui document, cât şi concluziile sale sunt extrem de ilustrative în sprijinul ideii vinovăţiei inculpaţilor actul documentând activitatea fundaţiei încă de la începuturile sale şi până în prezent.

Unul dintre obiectivele stabilite a fost acela de a se evidenţia evoluţia încasărilor pe diferite perioade de timp, de la înfiinţarea fundaţiei şi prezentarea proporţiei acestora în campania electorală faţă de restul perioadei de funcţionare a fundaţiei. Astfel, a rezultat că încasările totale ale fundaţiei, în perioada analizată, aprilie 2002 - decembrie 2005, au însumat 2.892.173.214 lei, iar încasările din trimestrul IV al anului 2004 s-au ridicat la suma de 1.510.000.000 lei, ajungându-se la concluzia că încasările dintr-o perioadă de 4 luni (reprezentând tocmai perioada campaniei electorale) reprezintă, procentual, circa 55% din încasările totale pe o perioadă de 3 ani şi 8 luni.

Legat de încadrarea juridică reţinută, în actul de inculpare, s-a arătat că inculpaţii M.G. şi S.I. şi-au folosit atât autoritatea, cât şi influenţa în scopul mai sus-arătat. Astfel, pe lângă existenţa calităţii lor de subiect activ al infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, şi în virtutea ierarhiei existente în cadrul P.S.D. - Organizaţia Judeţeană Suceava, solicitările de foloase materiale s-au concretizat, aşa cum se arată în starea de fapt, în dispoziţii date subalternilor pe linie de partid, invocându-se necesităţile grupării politice. Prin aceasta s-a realizat şi latura obiectivă a infracţiunii. De asemenea, actele de influenţare s-au materializat şi prin adunarea oamenilor de afaceri din judeţul Suceava la sediul Consiliului Judeţean Suceava, scopul fiind acelaşi, iar reprezentanţii firmelor în cauză fiind în deplina cunoştinţă de cauză cu calitatea celor ce solicitau banii. Faptul că la autoritatea rezultând din funcţiile pe linie de partid s-a adăugat şi autoritatea rezultând din calităţile de preşedinte al Consiliului Judeţean (înv. M.G.) şi, respectiv, deputat (înv. S.I.) conferă infracţiunii reţinute un conţinut concret agravat. Subliniem că înv. M.G. şi-a folosit autoritatea şi în calitate de preşedinte al fundaţiei prin actele de dispoziţie reprezentând dispunerea unor plăţi şi încasarea unor sume, în numele acesteia.

Pe parcursul executării actelor de autorat de către cei trei inculpaţi, inculpatul Ş.P. a desăvârşit acţiunea de dobândire a foloaselor necuvenite, respectiv a contribuit în mod esenţial la realizarea scopului.

În ceea ce priveşte caracterul de foloase necuvenite al sumelor băneşti percepute în contul Fundaţiei Social Culturale „A.”, acesta rezultă din dispoziţiile legale în vigoare şi neechivoce. Astfel, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale „donaţiile primite de un partid politic într-un an fiscal nu pot depăşi 0,025% din veniturile bugetului de stat pe anul respectiv”. De asemenea, conf. art. 5 alin. 10 din acelaşi act normativ „este interzisă acceptarea sub orice formă directă sau indirectă de către partidele politice a donaţiilor de bunuri materiale sau sume de bani, ori prestarea de servicii gratuite făcute cu scopul evident de a obţine un avantaj economic sau politic”. Mai mult conf. art. 16 din aceeaşi lege „se interzice finanţarea în orice mod a campaniei electorale a unui partid, a unei alianţe a acestora sau candidat independent de către o autoritate publică, instituţie publică, regie autonomă, companie naţională, societate comercială sau societate bancara cu capital integral ori majoritar de stat sau de către un sindicat ori o asociaţie sau fundaţie. Sumele astfel primite se confiscă şi se fac venit la bugetul de stat”. Aşa cum se arată şi în starea de fapt, disp. art. 8 din Legea nr. 90/2003 stipulează: „(1) Sediile partidelor politice, dobândite în condiţiile art. 4 pot di închiriate numai persoanelor juridice de drept public sau de drept privat cu scop identic sau asemănător. (2) Orice altă formă de cedare a posesiei este interzisă”.

Situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, rezultă din următoarele mijloace de probă:

- Proces verbal de sesizare din oficiu, rezoluţie de începere a urmăririi penale, ordonanţă de schimbare a încadrării juridice, rezoluţie de dispunere a efectuării actelor premergătoare, rezoluţie de dispunere a audierii unor martori, declaraţiile şi cazierele învinuiţilor, împuterniciri avocaţiale, procesele - verbale de aducerea la cunoştinţă a învinuirii şi dreptului la apărare, procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală declaraţiile martorilor G.F., R.P., G.C., G.G., A.C., C.S., B.V., G.C., J.V., D.V., S.V., I.I., D.G., I.N., L.C., S.L.N., Ş.R., A.E., A.D., T.V., S.A.G., C.I., O.Ş., T.P., P.M., I.V., F.D. adrese efectuate de DNA către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Suceava, către SC T. SRL, către Biroul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, către SC A.P. SRL, către SC B.C. SA, către Fundaţia Social Culturală „A.”, către Judecătoria Suceava - Biroul Persoane Juridice, înscrisuri referitoare la îndeplinirea procedurii de aducere şi citare a învinuiţilor şi martorilor, articole referitoare la fundaţie apărute în presă, un exemplar al lucrării „Destinul unui social democrat”, rezoluţie de dispunere a constatării tehnico-ştiinţifice, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, copii înscrisuri referitoare la înmatricularea fundaţiei, corespondenţă D.N.A. către fundaţie, dovadă de ridicare şi cerere de finanţare a numitului R.P., adresate Delegaţiei Permanente a P.S.D. Suceava, adresă a tipografiei L., adrese ale SC A.P. SRL, SC B.C. SA, fundaţiei, B.C.R., Judecătoria Suceava către D.N.A., copii înscrisuri contabile referitoare la evidenţa fundaţiei din perioada 2004-2005, copie extrase de cont referitoare la operaţiuni ale Asociaţiei Alianţa pentru Democraţie, copii documente constitutive ale Asociaţiei Alianţa pentru Democraţie, copie a adresei Judecătoriei Suceava, registrul asociaţilor şi fundaţiilor către D.N.A., extrase din baza electronică a Registrului Comerţului privind datele de înmatriculare ale societăţilor comerciale care au efectuat sponsorizări pentru fundaţie sau au fost beneficiare ale plăţilor efectuate de aceasta.

În conformitate cu disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a solicitat prin rechizitoriu confiscarea sumei de 2.892.173.214 lei, întrucât întreaga activitate a fundaţiei s-a circumscris activităţilor ilegale de colectare de fonduri pentru P.S.D., inclusiv acţiunile umanitare, iar cu prilejul dezbaterilor în fond D.N.A. - invocând şi disp. art. 16 din Legea nr. 43/2003 a solicitat confiscarea următoarelor sume de la inculpaţi:

-1.061.086.607 lei de la inculpatul M.G.;

- 1.061.086.607 lei de la inculpatul Ş.P.;

-770.000.000 lei de la inculpatul S.I.;

Ascultat în faţa instanţei de fond, inculpatul M.G. a declarat că nu este vinovat pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa şi că în tot ceea ce a întreprins în calitate de preşedinte al Fundaţiei „A.” în vederea obţinerii unor sponsorizări a urmărit doar realizarea scopurilor pentru care a fost înfiinţată această fundaţie. De asemenea, a susţinut că nicio sumă de bani încasată în contul fundaţiei nu a fost folosită pentru finanţarea companiei electorale a P.S.D., fapt evidenţiat în actele contabile.

La rândul său, inculpatul S.I. a declarat în faţa primei instanţe că în nicio împrejurare nu şi-a folosit influenţa şi autoritatea de care se bucură în calitatea sa de parlamentar şi vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Suceava a P.S.D. pentru a determina strângerea de fonduri în folosul Fundaţiei „A.” şi că niciun leu din fondurile fundaţiei nu a fost folosit pentru finanţarea companiei electorale a P.S.D., astfel că nu se consideră vinovat pentru infracţiunea pentru care a fost dedus judecăţii.

Inculpatul Ş.P. a declarat în faţa instanţei că nu este vinovat pentru infracţiunea ce i se impută, arătând că în nicio ocazie nu a folosit influenţa sau autoritatea sa pentru a obţine sponsorizare pentru Fundaţia „A.”. Totodată, a susţinut că în nicio situaţie, din fondurile fundaţiei nu au fost folosite sume de bani pentru organizarea unor activităţi specifice de partid sau pentru promovarea imaginii partidului din care făcea parte.

În condiţiile prevăzute de art. 289 C. proc. pen., adică în şedinţa publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu, instanţa de fond a ascultat martorii din lucrări, avuţi în vedere de procuror la trimiterea în judecată, mai puţin martorul G.C., decedat după sesizarea instanţei şi martorul R.P. care din motive medicale nu s-a putut prezenta în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru ambii inculpaţi făcându-se aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

De asemenea, la cererea inculpaţilor au fost ascultaţi martorii D.I., U.E.C. şi T.M., iar la cererea reprezentantului Ministerului Public au fost ascultaţi martorii C.V., H.V. şi M.M.C. Atât inculpaţii, cât şi reprezentantul Ministerului Public au depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri.

Înalta Curte, analizând şi evaluând actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele:

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi ia educarea cetăţenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Normele procesual penale obligă organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să aibă un rol activ şi pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul la apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.

În legătură cu acest principiu, Înalta Curte constată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că „prezumţia de nevinovăţie reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării şi ca dubiul să fie profitabil acuzatului”.

Acuzării îi revine obligaţia de a arăta învinuitului care sunt acuzaţiile care fac obiectul învinuirii şi a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declaraţie de vinovăţie. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuşi sau cu asistenţa unui avocat) şi să-i permită să interogheze sau să pună să fie audiaţi martorii acuzării. Acest drept nu implică numai un echilibru între acuzare şi apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în faţa acuzatului în audienţă publică şi în vederea dezbaterii în contradictoriu” (Plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988, cauza Barbera, Mesesegne şi Jabordo vs. Spania).

Vinovăţia nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.

Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Potrivit art. 345 alin. (1) C. proc. pen., asupra învinuirii aduse inculpatului, instanţa hotărăşte prin sentinţă, pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

Art. 45 alin. (2) din acelaşi cod, precizează că soluţia de condamnare a inculpatului se pronunţă numai dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă, cu claritate, că instanţa de judecată pronunţă condamnarea inculpatului numai în situaţia în care probele strânse în cursul urmăririi penale şi verificate în cursul cercetării judecătoreşti, dovedesc în mod cert, printre altele, că fapta a fost săvârşită de inculpat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 200 C. proc. pen. „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.”

Art. 289 C. proc. pen. dispune că „judecata se face în faţa instanţei constituită potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu”.

Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanţă, în şedinţă publică, în mod nemijlocit, oral şi în contradictoriu.

Numai după verificarea efectuată în aceste condiţii instanţa poate reţine motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecăţii.

Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 62, art. 63 C. proc. pen., cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 C. proc. pen., hotărârea prin care se soluţionează cauza penală dedusă judecăţii trebuie să apară ca o concluzie susţinută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanţ deductiv, fără discontinuitate.

În prezenta cauză, în deplin consens cu dispoziţiile art. 3 C. proc. pen., privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, Înalta Curte, ţinând seama de întreg materialul probator administrat, constată că din probele care reflectă adevărul rezultă că faptele imputate inculpaţilor M.G. şi S.I. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar cele reţinute în sarcina inculpatului Ş.P. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, constituie infracţiune fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Obiectul juridic special al infracţiunii sus-arătate îl constituie relaţiile sociale care se formează, desfăşoară şi dezvoltă, referitoare la corectitudinea, onestitatea persoanelor care îndeplinesc o funcţie de conducere într-un partid ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie în ceea ce priveşte folosirea influenţei ori autorităţii pe care acestea le au.

Prin incriminarea acestor fapte sunt apărate în subsidiar şi relaţiile sociale referitoare la prestigiul şi credibilitatea de care trebuie să se bucure partidele, sindicatele, patronatele şi persoanele juridice fără scop lucrativ, acestea constituind obiectul juridic special secundar, adiacent infracţiunii.

Pe cale de consecinţă, subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, poate fi numai persoana care îndeplineşte o funcţie de sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ.

Subiectul pasiv este partidul, sindicatul, patronatul sau persoana juridică fără scop lucrativ în care deţine funcţia de conducere subiectul activ şi a căror autoritate presupun credibilitate sunt lezate prin faptele acestuia de folosire a influenţei sau autorităţii sale în scopul deţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Elementul material al laturii obiective constă în fapta subiectului activ nemijlocit de a folosi influenţa sau autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Prin a folosi - influenţa sau autoritatea pe care le are subiectul activ al infracţiunii, se înţelege a le întrebuinţa, a le utiliza, a uza de acestea în scopul stabilit.

Folosirea se poate referi fie la influenţă, fie la autoritatea pe care le are subiectul activ, ori la amândouă, ele completându-se reciproc.

Influenţa - în sensul în care interesează, este aptitudinea, capacitatea persoanei care exercită o funcţie de conducere într-un partid sau în cadrul unei persoane juridice fără scop lucrativ de a avea trecere, de a înrâuri asupra cuiva pentru a-i schimba atitudinea, concepţia, hotărârea, decizia datorită funcţiei pe care o deţine.

Autoritatea - este prestigiul, consideraţia, vaza, general acceptate a persoanei care îndeplineşte funcţia impusă subiectului activ al infracţiunii.

Atât influenţa cât şi autoritatea sunt desprinse, derivă din însăşi funcţia exercitată şi nu din calităţile individuale, personale ale persoanei investită cu funcţia de conducere într-un partid sau într-o fundaţie fără scop lucrativ, fiind inerente acestora.

Latura subiectivă este caracterizată în cazul acestei infracţiuni de intenţia directă calificată de scopul cu care trebuie să acţioneze subiectul activ atunci când săvârşeşte fapta care defineşte elementul material al laturii obiective.

Ea rezultă neîndoielnic din litera legii care prevede că subiectul activ trebuie să acţioneze în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Dacă, atunci când săvârşeşte fapta, acţiunea care defineşte elementul material al laturii obiective, subiectul activ nu a acţionat în scopul anume prevăzut de lege şi arătat mai sus, nu este realizată latura subiectivă a infracţiunii.

În situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu s-a reţinut că, încă de la data constituirii Fundaţiei Social Culturale „A.” Suceava, inculpaţii M.G. şi S.I., ajutaţi de inculpatul Ş.P., au acţionat în scopul colectării de fonduri necesare desfăşurării activităţii Organizaţiei judeţene Suceava a P.S.D.

Parte din aceste fonduri, conform actului de inculpare, au fost folosite pentru acţiuni social-culturale şi umanitare, conform scopului declarat al fundaţiei, însă, dată fiind percepţia generală la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, şi anume aceea că fundaţia aparţine P.S.D., s-a urmărit ca beneficiul indirect al unor astfel de activităţi să fie formaţiunea politică amintită, prin inducerea unei participări efective la viaţa socială şi a umanitarismului exponenţilor acesteia, în scopul atragerii electoratului.

Potrivit rechizitoriului întocmit în cauză, o altă parte din fondurile colectate au fost utilizate efectiv şi neechivoc în interesul P.S.D., respectiv pentru tipărirea unor lucrări având ca subiect doctrina social-democrată, acestea fiind distribuite în timpul campaniei electorale la sfârşitul anului 2004, precum şi la Congresul extraordinar al P.S.D. din luna iunie 2005.

În actul de sesizare a instanţei au fost identificate trei modalităţi concrete în care inculpaţii şi-au desfăşurat activitatea infracţională, indicându-se pentru fiecare în parte susţinerile martorilor care au efectuat sponsorizări către fundaţie ca urmare a demersurilor inculpaţilor, precum şi sumele remise cu acest titlu.

1. Cu privire la prima modalitate de colectare a fondurilor şi care a constat în convocarea de către inculpatul M.G. personal, sau de către inculpatul Ş.P. din dispoziţia celui dintâi, la sediul Consiliului judeţean Suceava a reprezentanţilor unor societăţi comerciale din judeţ, prilej cu care, M.G., în calitate de preşedinte al fundaţiei, împrejurare suprapusă percepţiei că aceasta aparţine P.S.D., le-a solicitat acestora să contribuie cu sume de bani la desfăşurarea, prin intermediul fundaţiei, a unor acţiuni social-culturale, sportive ori cu caracter umanitar, iar inculpatul Ş.P. a distribuit contracte de sponsorizare, Înalta Curte reţine următoarele:

Aşa cum rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond (declaraţiile inculpaţilor M.G. şi Ş.P. - f. 24-27 şi, respectiv, f. 28-29 dos. fond; declaraţiile martorilor C.A. (f. 252-253 dos. fond), D.I. (f.171-172 dos. fond), I.V. (f.250-251 dos. fond), I.N. (f.73 dos. fond), D.G. (f.74 dos. fond), S.L.N. (f.216-217 dos. fond) în perioada 2003-2006 au avut loc la sediul Consiliului judeţean Suceava trei întâlniri ale inculpatului M.G. cu reprezentanţii unor societăţi comerciale din judeţ cărora li s-a solicitat sponsorizarea unui turneu internaţional de fotbal pentru juniori, intitulat „Turneul celor 5 naţiuni”, sprijinirea Mânăstirii Dragomirna pentru refacerea canalizării şi alimentării cu apă a lăcaşului de cult respectiv care fuseseră distruse în urma inundaţiilor din 2003, precum şi sponsorizarea construirii a unui număr de 5 case distruse de inundaţiile din noaptea de 30 iunie spre 1 iulie 2006, care au avut loc în comuna Arbore, jud. Suceava.

Fiind ascultaţi în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 289 C. proc. pen., în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu, martorii S.L.N., L.C., I.N., I.V., D.G., I.I. şi S.V. au arătat că au participat la astfel de întâlniri, dar că în luarea deciziei de a sponsoriza Fundaţia „A.” nu au fost influenţaţi de funcţiile sau autoritatea inculpatului M.G. sau de ale inculpatului Ş.I.

Astfel, martora S.L.N., director general al SC S. SA Suceava a declarat: „De-a lungul timpului, societatea noastră a efectuat mai multe sponsorizări la cămine de bătrâni, spitale, biserici, asta mai ales că am în familie rude preoţi şi am fost crescută cu frica lui Dumnezeu. În momentul în care realizez sponsorizarea unui lăcaş de cult, cred că discuţiile nu au rost, aceasta trebuind făcută în taină. Cele relatate mai sus reprezintă de fapt, motivaţia acordării acelei sponsorizări.” (n.n. 15 milioane lei pentru lucrările de investiţie de la Mânăstirea Dragomirna) - a se vedea f.216 dos. fond.

De asemenea, martorul L.C., administrator la SC T.C. SRL Vicova de Sus a învederat primei instanţe următoarele: „Aşa cum am sponsorizat şi alte fundaţii din judeţul Suceava, în urmă cu câţiva ani, nu-mi amintesc exact data, am sponsorizat cu suma de 100 milioane lei vechi şi Fundaţia „A.” din Suceava (...) Cunoşteam de la d-l. M. scopurile acestei fundaţii, astfel că am hotărât singur să realizez acea sponsorizare. Nici funcţia şi nici personalitatea d-lui M. nu m-au influenţat în realizarea sponsorizării.” (a se vedea f. 20-21 dos. fond).

La rândul său, martorul I.N., director la SC M. SA Suceava a afirmat în faţa primei instanţe: „În luna august 2003 am sponsorizat Fundaţia „A.” cu suma de 25 milioane lei, dar nu-mi aduc aminte detalii despre împrejurările în care a fost încheiat contractul, întrucât am zilnic multe contracte de semnat.

Din câte îmi amintesc, am participat la două adunări în clădirea consiliului judeţean şi a prefecturii, într-o ocazie la întâlnirea cu stareţa Mânăstirii Dragomirna şi în cea de a doua, când mi s-au solicitat sponsorizări pentru înlăturarea efectelor inundaţiilor din judeţul Suceava.

Am încheiat acel contract de sponsorizare cu Fundaţia „A.” din spirit caritabil.

Îl cunoşteam pe d-l. M. în calitate de preşedinte al consiliului judeţean.

Eu nu sunt membru de partid şi nu pot spune dacă atunci cunoşteam împrejurarea că d-l. M. este preşedinte al organizaţiei P.S.D. Suceava.” (a se vedea f. 73 dos. fond).

Martorul I.V., director la SC H.T. SRL Suceava, a învederat instanţei de fond că în anul 2004, la solicitarea martorului F.D. a sponsorizat Fundaţia „A.” cu suma de 20 milioane lei” dar a arătat că martorul respectiv nu a făcut nicio presiune asupra lui şi nici nu a amintit numele vreunui inculpat din această cauză pentru a-l determina să realizeze acea sponsorizare (f.250-251 dos. fond).

Martorul D.G., administrator la SC A.S. SRL, care în anul 2003 a sponsorizat Fundaţia „A.” cu suma de 15 milioane lei pentru susţinerea unei competiţii sportive cu participare internaţională, a declarat în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

„Am luat hotărârea să efectuez acea sponsorizare, apreciind că acel eveniment sportiv prezintă interes şi merită să fie susţinut financiar şi nu datorită funcţiilor şi autorităţii dlui M.G. De altfel, firma pe care o conduc a efectuat şi alte sponsorizări pentru activităţi similare prin alte O.N.G. - uri.

Efectuarea de sponsorizări reprezentând o componentă a politicii manageriale a firmei noastre, a politicii de marketing.” (a se vedea f. 74 dos. fond). De asemenea, martorul I.I., administrator la SC T.O. SA care a sponsorizat Fundaţia „A.” cu suma de 10 milioane lei, declară: „Am înţeles să fac acea sponsorizare tocmai pentru că am înţeles sensul acţiunii la care, de altfel, am şi participat (n.n. vizita unei delegaţii străine în judeţ) şi nu persoana sau funcţia lui M. sau a altei persoane. Calitatea mea de sucevean a fost un motiv în plus pentru a realiza sponsorizarea respectivă, suma fiind modică, iar rezultatele firmei îmi permiteau să mă încadrez în limitele legii cu cota respectivă.

Nu fac politică şi păstrez echidistanţa faţă de toate formaţiunile politice şi nu am simţit ca acţiunea respectivă să aibă o conotaţie politică”. (a se vedea f. 174-175 dos. fond).

Ultimul martor invocat de parchet că ar fi sponsorizat Fundaţia „A.” prin această primă modalitate este S.V., administrator la SC Q.C. SRL Suceava. Deşi la urmărirea penală martorul a arătat că a acceptat sponsorizarea cu suma de 100 milioane lei în considerarea faptului că „fundaţia aparţinea P.S.D.”, în faţa instanţei de fond, martorul a declarat: „Aflând despre existenţa Fundaţiei „A.” am hotărât ca şi firma pe care o conduc să o sponsorizeze. Am trecut pe la d-l. Ş.P. şi am solicitat un contract, spunându-i că am luat această hotărâre. Nu am fost influenţat, în nici un fel, de vreunul din cei trei inculpaţi pentru a încheia contractul respectiv. Eu am stabilit suma de 100 milioane lei cu care să sponsorizeze.

Este adevărat că la urmărirea penală am declarat că fundaţia aparţine P.S.D.-ului, cel puţin aşa ştiam atunci, ulterior, m-am interesat şi astăzi declar că eram în eroare”. (a se vedea fila 75 dosar fond).

2. În ceea ce priveşte cea de-a doua modalitate care, în concepţia organelor de urmărire penală, atestă fără dubii faptul că fundaţia servea interesele unei formaţiuni politice şi care a constituit-o cea în care inculpatul S.I. a înţeles să contribuie la strângerea de fonduri băneşti prin a solicita, cu ocazia desfăşurării şedinţelor Organizaţiei municipale Fălticeni a P.S.D., sponsorizarea Fundaţiei Social Culturale „A.” Suceava, cu precizarea că sumele urmau să fie folosite pentru campania electorală, Înalta Curte reţine următoarele:

În declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, martorul C.N., director la SC O. SA Fălticeni, a arătat că în luna noiembrie 2005, „a sponsorizat Fundaţia „A.” cu suma de 100 milioane lei la solicitarea inculpatului S.I., care i-ar fi spus că banii urmează a fi folosiţi în campania electorală.

Ascultat în faţa instanţei de fond, în condiţiile prev. de art. 289 C. proc. pen., martorul a declarat să s-a simţit dator să încheie acel contract de sponsorizare pentru a ajuta fundaţia să-şi atingă scopurile pentru care a fost înfiinţată şi nu în calitate de membru de partid aşa cum apare în declaraţia de la urmărirea penală.

De asemenea, a precizat că nu i s-a solicitat expres sponsorizarea campaniei electorale şi că nu a înţeles niciun moment că trebuie să facă acest lucru (a se vedea fila 49-50 dosar fond şi f. 68-70 vol. II dos. u.p.).

Potrivit declaraţiei de la urmărirea penală, martorul G.G., administrator la SC C. SA Bucureşti, în noiembrie 2004, a fost contactat telefonic de inculpatul S.I. care i-a solicitat explicit suma de 400 milioane lei, spunându-i că banii vor fi folosiţi în campania electorală pentru P.S.D. Ulterior acestei discuţii, martorul, care îi cunoştea pe toţi trei inculpaţi şi funcţiile pe care aceştia le îndeplineau, a achitat prin două ordine de plată câte 200 milioane lei în contul Fundaţiei „A.” (f. 60-62 vol. II dos. u.p.).

În faţa instanţei de fond, martorul G.G. şi-a nuanţat declaraţia, arătând că deşi a discutat cu deputatul S.I. despre campania electorală, nu i s-au cerut acele sponsorizări pentru a sprijini campania electorală.

Deşi şi-a pus problema că banii respectivi puteau fi folosiţi în alte scopuri, în ianuarie-februarie 2005, a aflat de la inculpatul Ş.I. că sub nicio formă sumele cu care a sponsorizat Fundaţia „A.” nu au fost folosite în campania electorală, fapt ce-l poate dovedi cu acte (a se vedea f. 168-169 dos. fond).

Având în vedere depoziţiile celor doi martori din faza de cercetare judecătorească, procurorul de şedinţă a sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări faţă de aceştia, sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

Prin ordonanţa nr. 12098/P/2004 din 8 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2 Bucureşti s-a dispus, în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a) rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) combinat cu art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. şi art. 91 lit. c) C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.G. pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 260, alin. (1) C. pen. şi aplicarea amenzii administrative în sumă de 900 de lei, constatându-se că faptei săvârşite de învinuit îi lipseşte una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi anume pericolul social, Fără niciun argument juridic şi fără a face trimitere la vreo probă administrativă, procurorul a stabilit că declaraţia făcută de martorul G.G., pe data de 12 septembrie 2007, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este mincinoasă, întrucât cu privire la un aspect relatat (destinaţia sumei care a făcut obiectul sponsorizării) aceasta diferă de declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penale pe data de 12 noiembrie 2006, aplicând sancţiunea administrativă sus-arătată.

De asemenea, prin ordonanţa nr. 4979/P/2007, din 12 ianuarie 2009, a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.N., în baza art. 262, pct. 2 lit. a) rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., combinat cu art. 91 lit. c) C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 260 C. pen., constatându-se că faptei îi lipseşte una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi anume pericolul social. Şi în acest caz, procurorul, enunţând declaraţiile făcute de martorul C.N. în cursul urmăririi penale şi în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitor la modul în care au fost folosite sumele cu care a sponsorizat Fundaţia „A.” şi cine l-a determinat să facă respectivele sponsorizări, a stabilit că afirmaţiile făcute la instanţă sunt mincinoase, singurul argument adus fiind acela că cele consemnate în cuprinsul declaraţiei date în faţa procurorului au fost însuşite prin semnătură, de parcă declaraţia dată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar fi rămas nesemnată.

Analizând declaraţiile date de martorii G.G. şi C.N. pe parcursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, Înalta Curte constată că declaraţiile de retractare sunt susţinute de o justificare valabilă (verificările făcute ulterior cu privire la modul în care au fost folosite sumele cu care sponsorizase fundaţia - în cazul martorului G.G., iar în cazul martorului C.N. - faptul că răspunsurile i-au fost sugerate şi formulate de anchetator, în condiţiile în care în faţa acestuia a afirmat doar că a subînţeles că banii ar putea avea şi o altă destinaţie) iar noile declaraţii se coroborează cu celelalte mijloace de probă (declaraţiile celorlalţi martori) declaraţiile inculpaţilor, raportul de constatare întocmit de D.N.A. - anexele 2 şi 3 din care rezultă situaţia plăţilor făcute de Fundaţia „A.”, astfel că acestea vor fi luate în considerare.

Constatarea Înaltei Curţi este în deplin acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că depoziţiile unui martor în şedinţă publică şi sub jurământ ar trebui întotdeauna să fie prioritare altor declaraţii făcute de acelaşi martor în cursul urmăririi penale (a se vedea cauza Doorson c/a Olandei 1996).

Mai mult decât atât, pronunţându-se în cauza Grecu contra României, prin decizia din 30 noiembrie 2006, C.E.D.O. a decis că art. 6 al Convenţiei îşi găseşte aplicabilitatea atunci când pedeapsa prevăzută de textul incriminator este închisoarea, chiar dacă, în concreto, petiţionarului îi fusese aplicată o amendă administrativă în temeiul art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. Această poziţie a instanţei europene redeschide problema compatibilităţii răspunderii administrative aplicată de procuror cu necesitatea respectării garanţiilor procesului echitabil, inclusiv cu prezumţia de nevinovăţie.

Un alt martor invocat de organele de urmărire penală că ar fi sponsorizat fundaţia „A.” la sugestia inculpatului S.I. este A.C., director la SC F. SRL Fălticeni.

Pe data de 11 aprilie 2007, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, martorul a declarat, sub prestare de jurământ în condiţii de oralitate, publicitate şi contradictorialitate, că declaraţia de la urmărirea penală din care rezultă că d-l. S.I. i-ar fi cerut să sponsorizeze fundaţia i-a fost sugerată de anchetator. De asemenea, acesta a mai arătat: „Din contractul de sponsorizare am înţeles că suma respectivă urma să fie folosită în scopuri umanitare şi culturale, iar prezenţa pe contract a d-l. M. îmi întărea convingerea seriozităţii şi că banii nu urmau să fie folosiţi în alte scopuri.

Nu m-am simţit, în niciun fel, constrâns de numele M. şi m-am obligat să închei acel contract în calitate de sucevean ”.

Şi în cazul acestui martor au fost sesizate organele de urmărire penală de către procurorul de şedinţă, solicitându-se efectuarea de cercetări faţă de acesta sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.

Prin ordonanţa nr. 4979/P/2007, din 12 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a dispus, în temeiul art. 262, pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., de sub urmărire penală a învinuitului A.C. pentru infracţiunea prev. de art. 260 C. pen., constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În declaraţia dată în faţa procurorului, martorul G.C., fost administrator unic al SC N.G. SRL Rădăuţi, a declarat că la o şedinţă a Organizaţiei judeţene a P.S.D. Suceava, inculpatul S.I. a solicitat membrilor de partid să contribuie la campania electorală a P.S.D., spunându-le că „Fundaţia Social Culturală „A.” trebuie ajutată”. Determinat de acesta, în noiembrie 2004 a sponsorizat fundaţia sus-arătată cu suma de 250 milioane lei, arătând că „de la dl. deputat S.I. a înţeles că Fundaţia „A.” se va ocupa de campania electorală a P.S.D. (a se vedea f. 50, 52 vol. II, dos. urm. pen.).

După sesizarea instanţei de judecată, martorul G.C. a decedat, astfel că nu a putut fi ascultat în faţa Înaltei Curţi, pentru a se verifica în condiţiile art. 289 C. proc. pen., susţinerile acestuia, făcându-se însă aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Având în vedere că declaraţia acestui martor este în flagrantă contradicţie cu declaraţiile tuturor martorilor ascultaţi în instanţă, Înalta Curte va face abstracţie de ea.

3. Cu privire la ultima modalitate, reţinută în rechizitoriu, prin care fundaţia a beneficiat de aporturi băneşti din partea unor agenţi economici şi care a constat în distribuirea de către inculpatul Ş.P., ori de către persoane neidentificate a unor contracte de sponsorizare, atragerea fondurilor făcându-se în acest caz, în considerarea calităţii reprezentantului fundaţiei, inculpatul M.G. de care potenţialii sponsori au luat cunoştinţă în momentul semnării contractelor, Înalta Curte constată următoarele:

În declaraţiile date în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, martorii C.S., B.V., G.C., J.V., I.V., S.A.G., C.I., D.V., O.Ş. şi T.V., care au sponsorizat de-a lungul timpului Fundaţia „A.” cu diferite sume de bani, au arătat că nu au fost influenţaţi în luarea acelor decizii de persoana inculpatului M.G. şi nici de calitatea acestuia de preşedinte al fundaţiei.

Astfel, martorul C.S., vicepreşedinte al grupului de firme „L.D.”, care a sponsorizat Fundaţia „A.”, în decembrie 2004, cu suma de 250 milioane lei, declara:

„Nu a contat nici funcţia d-l. M.G., nici a inculpatului Ş.P. şi nici influenţa şi autoritatea d-l. S.I.

Firmele pe care le conduc au făcut sponsorizări şi pentru alte fundaţii sau organizaţii.

Dacă îmi aduc bine aminte cele trei sponsorizări către Fundaţia „A.” le-am făcut pentru ajutorarea unor studenţi din Basarabia” (a se vedea f. 77 dos. fond).

Martorul B.V., director al SC E.E. SRL, care a sponsorizat fundaţia „A.” cu suma de 50 milioane lei, declara în faţa primei instanţe:

„Fiind dintr-o zonă cu multe biserici şi mânăstiri (n.n. din Tg. Neamţ), când am citit în contract scopul acelei fundaţii, adică ajutorarea bisericilor şi şcolilor am luat hotărârea să sponsorizez. Acea rubrică a fost factorul determinant în sponsorizare.

La data încheierii contractului, aşa cum am declarat la urmărirea penală în cele consemnate în declaraţia olograf, nu-l cunoşteam pe d-l. M.G., astfel că personalitatea lui nu avea cum să mă influenţeze în încheierea contractului” (a se vedea f. 78 dos. fond).

La rândul său, martorul G.C., director la SC B. SA Suceava, care a sponsorizat în august 2003, fundaţia „A.” cu suma de 40 milioane lei, a declarat în faţa Înaltei Curţi: „Îi cunoşteam pe cei trei inculpaţi la data sponsorizării, fiind persoane publice în judeţul Suceava şi am încheiat acel contract nu de teamă şi nici datorită influenţei vreunuia dintre cei trei inculpaţi ci pentru că aşa am hotărât noi în consiliul de administraţie de la societate” (a se vedea f. 76 dos. fond).

Martorul J.V., administrator la SC T.P. SRL Suceava, care a sponsorizat fundaţia cu suma de 100 milioane lei, aşa cum rezultă din contractul nr. 3 din 10 aprilie 2002, a declarat în faţa instanţei:

„Îl cunosc pe d-l. M.G., fiind preşedintele Consiliului Judeţean Suceava.

Declar că funcţia pe care acesta o deţine nu m-a influenţat în acordarea acelei sponsorizări ” (a se vedea f.311-312 dos. fond).

De asemenea, martora Ş.A.G., administrator la SC T. SRL a sponsorizat fundaţia cu suma de 5 milioane lei, pentru sprijinirea unei formaţii de dansuri, dar a declarat că nu cunoştea cine făcea parte din conducerea acesteia şi nici nu-i cunoştea pe cei trei inculpaţi. (a se vedea f. 310 dos. fond).

Martorul C.I., astfel cum a declarat şi în faţa organelor de urmărire penală, a arătat în declaraţia dată la instanţă că în sponsorizarea fundaţiei cu suma de 40 milioane lei în anul 2002 nu a fost influenţat, în niciun mod, de vreo persoană din conducerea acesteia.

La vremea respectivă nu-l cunoştea pe M.G.. (a se vedea f. 106-107 dos. fond).

Martorul D.V., director general la SC F. SA Suceava care în anul 2003, a sponsorizat fundaţia cu suma de 15 milioane lei a declarat în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

„Aşa cum au declarat şi la urmărirea penală, nu am fost obligat să contribui cu o sumă de bani, a fost dorinţa mea. Luarea deciziei de sponsorizare nu a fost influenţată de funcţiile şi autoritatea d-l. M. De altfel, nu era singura sponsorizare pe care am făcut-o şi oricum era una destul de mică.

Menţionez că la urmărirea penală, atât poliţistul care m-a audiat cât şi procurorul au încercat să-mi sugereze că sponsorizarea respectivă ne-a fost impusă de preşedintele Consiliului judeţean ” (a se vedea f. 102-103 dos. fond).

În luna noiembrie 2004, martorul O.Ş., administrator al SC O. SRL, a sponsorizat fundaţia „A.” cu suma de 5 milioane lei. Deşi acesta a declarat la urmărirea penală că nu îi cunoaşte personal pe inculpaţii M.G. şi Ş.P.; procurorul a reţinut că „această afirmaţie nu implica faptul că nu ar fi avut cunoştinţă de poziţia acestora în cadrul formaţiunii politice, căutând să denatureze adevărul, fără a minţi în totalitate”.

De asemenea, în viziune procurorului „data primirii solicitării şi încheierii contractului, şi anume în timpul campaniei electorale, atestă că sponsorizarea s-a făcut în considerarea poziţiei politice a reprezentanţilor acesteia”.

Ascultat de Înalta Curte, martorul O.Ş. a declarat, foarte clar: „Nu îi cunosc pe M.G., S.I. şi Ş.P. şi nu ştiam că fac parte din conducerea Fundaţiei „A.” (a se vedea f. 309 dos. fond).

În luna noiembrie 2004, martorul T.V., administrator al SC A. SRL a sponsorizat fundaţia cu suma de 50 milioane lei şi deşi în declaraţia de la urmărire penală a arătat că din atitudinea celor două persoane care i-au solicitat sponsorizarea a înţeles că sunt din partea Organizaţiei judeţene Suceava a P.S.D., în faţa Înaltei Curţi a revenit declarând:

„Precizez, încă o dată, că nu am cunoscut persoanele care mi-au solicitat acea sponsorizare şi nici funcţiile sau numele lor nu m-au determinat să sponsorizez Fundaţia „A.”.

„Precizez că am fost forţat de organul de anchetă să recunosc că banii au fost folosiţi de P.S.D., după ce mi s-a relatat faptul că aveau cunoştinţă că nu sunt membri P.S.D. şi că ar trebui să recunosc că „aceştia au furat”.”

Având în vedere revenirea din instanţă, procurorul de şedinţă a sesizat organele de urmărire penală, solicitând cercetarea martorului T.V. pentru infracţiunea prev. de art. 260 C. pen.

Prin rezoluţia nr. 14632/P/2007, din 8 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a dispus în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul T.V., pentru infracţiunea prev. de art. 260 C. pen., constatându-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În condiţiile prevăzute de art. 289 C. proc. pen., Înalta Curte a ascultat şi alţi martori din lucrări care au sponsorizat la rândul lor Fundaţia „A.” - cum ar fi: A.E. (contabil şef la SC B. SA Suceava), P.M. (administrator la SC R.C. SRL) şi T.P. (administrator la SC L. SRL Suceava) care au declarat că nu cunoşteau cine făcea parte din conducerea fundaţiei şi că niciunul dintre inculpaţi nu i-au influenţat în realizarea sponsorizărilor (a se vedea f. 214-215, f. 213 şi f. 104-105 dos. fond).

La propunerea inculpaţilor, Înalta Curte a ascultat martorii U.C.E. (director general al Complexului Muzeal Bucovina), D.I. (jurnalist) şi T.M. (contabila fundaţiei „A.”) care au relatat despre acţiunile umanitare şi culturale susţinute de fundaţie în perioada de referinţă.

Astfel, martorul U.C.E. care între anii 2003-2005 a ocupat funcţia de director executiv la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Suceava a arătat că în anul 2003, premiile acordate la concursul de artă plastică „Ion Irimescu” au fost suportate din fondurile Fundaţiei „A.”.

De asemenea, în luna mai 2005 în calitate de director al Complexului Muzeal Bucovina a organizat o manifestare dedicată „zilei regelui”, prilej cu care a fost expusă la Suceava, timp de o lună, coroana de oţel a regelui Carol I, iar partea cea mai mare din valoarea de asigurare, care era de 1 milion euro, a fost suportată de Fundaţia „A.” (a se vedea f. 113 dos. fond).

Martorul D.I., a relatat Înaltei Curţi despre demersurile făcute de inculpatul M.G. pentru reparaţiile de la Mânăstirea „D.” şi despre sponsorizarea turneului internaţional de fotbal, intitulat „Turneul celor 5 naţiuni”.

De asemenea, martorul a învederat Înaltei Curţi că prin meritele Fundaţiei „A.” s-a tipărit lunar o revistă intitulată „Primele iubiri”, într-un număr de 30.000 exemplare, care au fost distribuite gratuit. În paginile acestei reviste, elevii de liceu cu înclinaţii literare şi-au publicat creaţiile. Această activitate a fost finalizată cu publicarea lucrării „Sub semnul poetului - 123 de copii şi adolescenţi scriitori”- fundaţia „A.” fiind cea care a sponsorizat tipărirea acestei cărţi (a se vedea f. 171-172 dos. fond).

Martora T.M., care a ţinut evidenţa contabilă a Fundaţiei „A.” a relatat Înaltei Curţi despre acţiunile sportive, culturale şi umanitare (cumpărarea de medicamente, proteze pentru persoanele cu handicap, distribuirea de pachete cu alimente cu prilejul sărbătorilor de iarnă şi de Paşte) întreprinse de fundaţie.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, reprezentantul Ministerului Public, a solicitat suplimentarea probatoriului cu ascultarea a 10 martori care au beneficiat de ajutoare băneşti din partea Fundaţiei „A.” în schimbul cărora persoanele respective ar fi desfăşurat activităţi în timpul campaniei electorale în favoarea P.S.D. Întrucât cu toţi cei 10 martorei se urmărea dovedirea aceloraşi aspecte, Înalta Curte a aprobat ascultarea a 3 martori, numele acestora fiind indicate de către procurorul de şedinţă din lista depusă.

Astfel, martorul M.M.C., care în anul 2004 era student în anul I al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava - Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, a declarat că a beneficiat de un ajutor în sumă de 20 milioane lei din partea fundaţiei pe care l-a folosit pentru achitarea taxei de şcolarizare.

Întrebat fiind despre eventualele activităţi desfăşurate în sprijinul P.S.D. - martorul a arătat:

„Precizez că până la 18 ani am fost membru simpatizant P.N.L., iar odată cu împlinirea vârstei de 18 ani am făcut parte din Organizaţia de Tineret a P.N.L.

Nu am participat la niciun sondaj de opinie organizat de P.S.D. şi nici nu am făcut campanie electorală acestei formaţiuni politice., Aceste activităţi contravine Statutului P.N.L.” (a se vedea f. 18 vol. II dos. fond).

Martorul H.A.V., care în anul 2004 era student al Universităţii „Ştefan cel Mare, a apelat şi el la Fundaţia „A.”, despre care a auzit în mediul studenţesc, şi a primit un ajutor în valoare de 20 milioane lei, cu care şi-a plătit taxele anuale.

De asemenea, a precizat în faţa Înaltei Curţi că nu este membru P.S.D., nu a participat la niciun sondaj de opinie pentru această formaţiune politică şi nu a efectuat nicio altă activitate în campania electorală pentru acest partid . (a se vedea f. 17 vol. II dos. fond).

Fiind ascultată în faţa Înaltei Curţi martora C.V. a relatat: „În luna decembrie 2004, fiica mea C.A.D., era studentă în anul III la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi - Facultatea de Geografie şi Geologie - Secţia Geografie Germană şi obţinuse o bursă de studii pentru 6 luni la o Universitate din Paris.

Întrucât sunt văduvă şi aveam 2 copii (pensia de urmaş fiind de 1.002 lei) am apelat la Fundaţia „A.” din Suceava şi am solicitat un ajutor financiar. Suma respectivă urma să o depun într-un cont bancar, iar extrasul de cont trebuia să-l prezint la Ambasada Franţei din Bucureşti în vederea obţinerii vizei.”

De asemenea, martora a arătat că a primit suma de 8 milioane lei şi că nici ea şi nici fiica ei nu sunt membre P.S.D. şi nu au fost implicate în campania electorală a P.S.D. Suceava (a se vedea fila. 19 vol. II dos. fond).

Aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi conturată latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, se impune ca subiectul activ să folosească influenţa sau autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Înalta Curte, examinând întreg materialul probator administrat, pe parcursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, reţine că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sus-arătate, nici în ceea ce priveşte latura obiectivă şi nici în ceea ce priveşte latura subiectivă.

Astfel, în demersurile lor inculpaţii M.G., S.I. şi Ş.P., în perioadele reţinute în rechizitoriu (2002 - 2006 în cazul primului, noiembrie 2004 în cazul celui de-al doilea şi 2002-2004 în cazul ultimului inculpat) nu au urmărit decât să atragă fondurile necesare îndeplinirii scopului şi obiectivelor fundaţiei non profit „A.” din Suceava. Rezultă, fără echivoc, acest lucru din declaraţiile tuturor martorilor ascultaţi în instanţă, care au declarat în faţa Înaltei Curţi că nu au fost influenţaţi, în niciun mod, de autoritatea şi funcţiile celor trei inculpaţi pentru realizarea acelor sponsorizări şi că fondurile respective au fost folosite în scopuri umanitare, culturale, sportive, etc.

Din declaraţiile martorilor reiese că au încheiat acele contracte de sponsorizare din spirit cetăţenesc, din spirit caritabil, ca urmare a educaţiei religioase primite în familie, din patriotism local, sau ca o caracteristică a politicii de marketing a firmei.

De altfel, în rechizitoriu se arată că parte din aceste fonduri au fost folosite pentru acţiuni social culturale şi umanitare conform scopului declarat al fundaţiei, iar o altă parte din fondurile colectate au fost utilizate efectiv şi neechivoc în interesul P.S.D., respectiv pentru tipărirea unor lucrări având ca obiect doctrina social-democrată, sau la plata chiriei pentru spaţiul închiriat de fundaţie de la Organizaţia judeţeană a P.S.D. Suceava.

Aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză de un specialist din cadrul D.N.A., din totalul sumelor de bani încasate de Fundaţia „A.”, în perioada 2002-2006, şi care se ridică la 2.892.173.214 lei vechi, s-au făcut plăţi conform scopului declarat în valoare de 2.738.869.597 lei vechi la care se adaugă suma de 14.175.211 lei vechi pe care fundaţia a plătit-o cu titlu de comisioane bancare.

În anexa 6 la raportul de constatare sunt defalcate sumele şi beneficiarii acestora, după cum urmează:

1. - 258.237.923 lei - SC T.L. SRL;

2. - 1.466.544.051 lei - ajutoare materiale şi financiare, premii ziarişti, premii olimpici, etc.

3. - 183.452.000 lei - SC M. SA;

4. - 162.307.498 lei - Trezoreria Suceava - taxe şi impozite;

5. - 121.000.000 - P. Bucovina;

6. - 62.041.198 lei - SC A. SA;

7. - 58.310.000 lei - D.G.;

8. - 44.999.880 lei - Crai noi presă şi SC E. SA;

9. - 44.470.816 lei - SC I.G. SRL;

10. - 35.851.031 lei - SC A.S. SRL;

11. - 34.000.000 lei - SC A.P. SRL;

12. - 34.464.000 lei - Plăţi salarii;

13. - 14.175.211 lei - comisioane bancare.

Având în vedere cele care preced, se poate concluziona că inculpaţii nu au acţionat cu scopul de a obţine foloase necuvenite pentru P.S.D., prin intermediul fundaţiei, astfel că neacţionând în scopul prevăzut de textul incriminator, în cauză nu este conturată nici latura subiectivă a infracţiunii. În cauză nu s-a dovedit caracterul necuvenit al fondurilor colectate de Fundaţia „A.”.

Susţinerea parchetului că deşi parte din fonduri au fost folosite pentru acţiuni social-culturale şi umanitare conform scopului declarat al fundaţiei, dar în realitate, dată fiind percepţia generală la nivelul unităţii administrativ teritoriale, şi anume că fundaţia aparţine P.S.D., s-a urmărit ca beneficiarul indirect al acestor activităţi să fie formaţiunea politică sus-amintită, prin inducerea unei participări efective la viaţa socială şi a umanitarismului exponenţilor acesteia, în scopul atragerii electoratului, nu poate fi primită.

Din declaraţiile martorilor ascultaţi în faţa Înaltei Curţi nu rezultă că ar fi existat o astfel de percepţie în rândul sponsorilor şi nici că de fondurile colectate ar fi beneficiat P.S.D.

Construcţia juridică propusă de parchet vine în flagrantă contradicţie cu normele legale referitoare la vinovăţie şi răspunderea penală dar şi cu cele care consacră principiul prezumţiei de nevinovăţie.

În actul de sesizare a instanţei s-au reţinut şi acţiuni directe, neechivoce în cursul cărora fundaţia a plătit sume băneşti în folosul P.S.D.

1. Prima acţiune este cea referitoare la lucrarea „Viaţa unui social democrat” scrisă de martorul R.P. şi tipărită la SC T.L. SRL Suceava cu sprijinul fundaţiei „A.” (valoarea facturii 17.307.360 lei) şi care a fost folosită în timpul campaniei electorale de către P.S.D.

În legătură cu acest aspect, Înalta Curte reţine următoarele:

Din declaraţia dată la urmărirea penală de martorul R.P. (din motive medicale nu a putut fi ascultat de către Înalta Curte) rezultă că încă din perioada anilor 1970 a început să facă cercetări şi să se documenteze în vederea elaborării unei lucrări privind viaţa şi activitatea lui T.F., militant al mişcării social-democratice din România de la sf. sec. XIX şi începutul sec. XX.

În vederea publicării lucrării pe care o terminase încă din anul 1980, martorul a adresat, în septembrie 2002, o cerere delegaţiei Permanente a P.S.D. Suceava solicitând sprijin, aducând ca argument şi faptul că lucrarea ar putea fi folosită în campaniile electorale ale partidului, şi a fost îndrumat către Fundaţia „A.”. Inculpatul Ş.P. a vorbit la tipografie, condiţii în care martorul a predat manuscrisul. Lucrarea a fost tipărită, la rugămintea sa, într-un tiraj de 500 exemplare, personal luând doar 35 de exemplare, întrucât nu a dorit drepturi de autor, interesul său fiind pur istoric, de evidenţiere a personalităţii lui T.V.T. Ulterior, lucrarea a fost distribuită organizaţiilor P.S.D. din judeţ.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 constituie infracţiune, fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial de a folosi influenţa ori autoritatea în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. În cazul publicării lucrării sus-arătate, martorul R.P. a fost cel care a apelat la Fundaţia „A.” de a fi sponsorizat în realizarea visului său de a publica studiul respectiv, suma obţinută prin aprobarea dată de inculpatul M.G. în calitate de preşedinte al fundaţiei, neputând fi catalogată ca fiind necuvenită.

Înalta Curte constată că demersurile inculpaţilor M.G. şi Ş.P. întreprinse în vederea publicării lucrării respective nu întrunesc cerinţele textului incriminator al art. 13 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu s-au folosit nici influenţa şi nici autoritatea în vederea realizării scopului ce decurge din aceste dispoziţii legale.

Faptul că lucrarea respectivă despre social-democraţie a fost folosită pe linie de partid nu echivalează cu o acţiune directă şi neechivocă prin care fundaţia a plătit sume băneşti în folosul P.S.D. în condiţiile în care autorul, prin lucrarea sa, s-a adresat acestui segment de cititori.

2. O altă acţiune apreciată de către parchet ca fiind directă, neechivocă în cursul căreia fundaţia a plătit sume băneşti în folosul P.S.D. este tipărirea lucrării intitulate „Scurtă cronologie a social-democraţiei româneşti” - autor martorul G.F., cu sprijinul Fundaţiei „A.” (valoarea facturii 31.187.952 lei) şi care au fost distribuite în 2005, participanţilor la Congresul P.S.D.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte reţine următoarele:

În declaraţia dată în faţa Înaltei Curţi, martorul G.F. a arătat că la începutul anului 2005, s-a prezentat la sediul Fundaţiei „A.”, solicitând sprijin pentru publicarea lucrării scrisă de el şi intitulată „Scurtă cronologie a social-democraţilor din România.” Persoanele cu care a discutat au fost de acord cu publicarea lucrării şi a fost trimis la tipografia SC T.L. SRL, unde a discutat cu directorul executiv despre condiţiile grafice şi de numărul de exemplare, stabilind tirajul la circa 1.000 de exemplare.

Personal, a ridicat lucrarea de la tipografie, parte din exemplare ducându-le acasă, iar o parte a depozitat-o la sediul fundaţiei, până la lansarea ce a avut loc la Biblioteca Judeţeană. Fiind delegat la Congresul P.S.D. din 2005, martorul, la solicitarea numitului I.A. din Bucureşti, care a scris prefaţa la lucrare, cât şi a altor colegi din ţară care aflaseră de scrierea sa, a fost de acord să ducă cu el mai multe exemplare care au fost distribuite participanţilor la congres.

De asemenea, martorul a arătat că niciunul dintre inculpaţi şi nici altcineva din conducerea partidului nu i-a solicitat să scrie acea lucrare şi că niciunul dintre inculpaţi nu i-a cerut să ducă lucrarea la Congresul P.S.D.

Având în vedere declaraţia dată în faţa Înaltei Curţi, procurorul de şedinţă a sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări faţă de martorul G.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen.

Prin ordonanţa nr. 4979/P/2007 din 12 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi la art. 10 alin. (1) lit. b)¹ C. proc. pen. combinat cu art. 91 lit. c) C. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 260 C. pen. şi aplicarea amenzii administrative în sumă de 1.000 lei, constatându-se că faptei îi lipseşte una din trăsăturile esenţiale ale infracţiune, şi anume pericolul social.

Înalta Curte, având în vedere considerentele dezvoltate anterior în cazul martorilor C.N. şi G.G. constată că declaraţia dată de martor în faţa instanţei, în condiţiile prevăzute de art. 289 C. proc. pen. exprimă adevărul şi pe cale de consecinţă, reţine că nici cu privire la acest aspect, faptele inculpaţilor M.G. şi S.I. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi implicit, nici faptele inculpatului Ş.P. pe cele ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3. Singurele plăţi făcute direct către Organizaţia judeţeană a P.S.D. Suceava de către Fundaţia „A.” au fost în cazul achitării chiriei pentru spaţiul în care aceasta şi-a desfăşurat activitatea şi s-a făcut în trei rânduri: 30.000.000 lei cu O.P. nr. 21 din 27 iunie 2005; 50.000.000 lei cu O.P. nr. 1 din 22 februarie 2006; 42.300.000 lei cu O.P. nr. 2 din 6 aprilie 2006.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că nici aceste sume nu pot fi calificate ca fiind „necuvenite”, în sensul textului incriminator.

Aşa cum s-a reţinut şi în rechizitoriu, la data de 30 decembrie 2004, a fost încheiat contractul de închiriere înregistrat la Organizaţia judeţeană Suceava a P.S.D. sub nr. 875, prin care aceasta a închiriat o suprafaţă de 20 mp din sediul său situat în imobilul din str. Meseriaşilor - Suceava, Fundaţiei „A.”, preţul chiriei fiind fixat la suma de 200 euro pe lună.

În condiţiile în care fundaţia a funcţionat efectiv în acel spaţiu, este greu de afirmat că pe această cale s-au asigurat foloase băneşti necuvenite pentru organizaţia P.S.D. Suceava.

Este adevărat că în art. 81 alin. (1) din Legea nr. 90/2009 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale destinate sediilor partidelor se arată că sediile partidelor politice, dobândite în condiţiile art. 4 pot fi închiriate numai persoanelor juridice de drept public sau de drept privat cu scop identic sau asemănător.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că orice altă formă de cedare a posesiei este interzisă.

Aşa cum rezultă din Ordonanţa nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, organizaţiile non-guvernamentale sunt structuri instituţionalizate de natură privată ce pot activa fie ca grupuri informale, fie ca persoane juridice şi care sunt independente în raport cu orice autoritate publică.

Până la un punct, O.N.G. - urile şi partidele politice se aseamănă, ambele categorii de organizaţii sunt, de fapt, asociaţii ale cetăţenilor şi reprezintă elemente de bază ale societăţii civile. Ambele genuri de asociaţii sunt constituite pentru a satisface dreptul cetăţenilor la asociere, garantat de constituţie, în vederea atingerii anumitor obiective desemnate de fondatori.

Scopul final al acestora diferă însă, în timp ce O.N.G. - urile urmăresc obţinerea unui beneficiu public sau mutual de pe urma activităţii pe care o desfăşoară, partidele politice urmăresc accederea la putere, propunând cetăţenilor cu drept de vot proiecte de guvernare a ţării.

Iată câteva considerente pe baza cărora se poate aprecia că fundaţia, persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial se aseamănă, până la un punct cu partidele politice.

Din această perspectivă s-ar putea spune că acel contract de închiriere a fost încheiat în condiţiile legii.

În altă ordine de idei, în ceea ce priveşte caracterul de foloase necuvenite al sumelor băneşti percepute în contul Fundaţiei „A.” în actul de sesizare s-a reţinut că acesta rezultă din dispoziţiile legale în vigoare şi neechivoce, făcându-se referire la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 43/2009, privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale care prevăd că „donaţiile primite de un partid politic într-un an fiscal nu pot depăşi 0,025% din veniturile bugetului de stat pe anul respectiv.”

De asemenea, conform art. 5 alin. (10) din acelaşi act normativ „este interzisă acceptarea sub orice formă directă sau indirectă de către partidele politice a donaţiilor de bunuri materiale sau sume de bani, ori prestarea de servicii gratuite făcute în scopul evident de a obţine un avantaj economic sau politic.” Totodată, conform art. 16 din aceeaşi lege „se interzice finanţarea în orice mod a campaniei electorale a unui partid, a unei alianţe a acestora sau candidat independent de către o autoritate publică, instituţie publică, regie autonomă, companie naţională, societate comercială sau societate bancară, cu capital integral ori majoritar de stat, de către un sindicat ori o asociaţie sau fundaţie.

Sumele primite se confiscă şi se fac venit la bugetul de stat.

Invocându-se şi acest ultim text de lege pe lângă art. 118 C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a solicitat confiscarea de la inculpaţi a sumei de 2.892.173.214 lei.

Trebuie remarcat însă faptul că la data întocmirii rechizitoriului (13 decembrie 2006), Legea nr. 43/2003 nu mai era în vigoare, fiind abrogată prin Legea nr. 334 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, publicată în M. Of. nr. 632 din 21 iulie 2006 şi intrată în vigoare la 30 de zile de la publicare.

Este adevărat că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 43/2003 se regăsesc în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 334/2006, iar dispoziţiile art. 5 alin. (10) din Legea nr. 43/2003 se regăsesc în art. 10 alin. (1) al Legii nr. 334/2006.

Cât priveşte dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 43/2003 referitoare la interzicerea finanţării campaniei electorale a unui partid de către o asociaţie sau fundaţie, ele sunt preluate în art. 25 din Legea nr. 334/2006, dar au suferit o modificare. Astfel: „Se interzice finanţarea în orice mod a campaniei electorale a unui partid, a unei alianţe a acestora sau a unui candidat independent de către sindicate, culte religioase, asociaţii sau fundaţii din străinătate”.

Având în vedere cele dezvoltate anterior, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpaţilor M.G., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; S.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi, Ş.P., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., dispune achitarea inculpaţilor:

- M.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- S.I. prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- Ş.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu recurs, în 10 zile de la pronunţare pentru inculpaţii M.G. şi S.I. şi de la comunicare pentru inculpatul Ş.P.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 februarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 2085/2009. Penal. Abuz în serviciu contra...		ICCJ. Decizia nr. 676/2009. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2085/2009. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 676/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond