ICCJ. Decizia nr. 1436/2010. Penal. Mandat european de arestare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1436/2010
Dosar nr. 2989/1/2011
Şedinţa publică din 8 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 martie 2011, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul SIRENE din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române a cerut Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 93 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora în mod excepţional predarea poate fi amânată temporar, pentru motive umanitare serioase – starea de sănătate a persoanei urmărite – să se pronunţe cu privire la predarea către Italia a numitului S.I.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 105 din 10 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Ordinar din Salerno - Italia împotriva cetăţeanului român S.I.
Conform dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 302/2004 s-a stabilit termen de predare către Italia la data de 19 martie 2011, iar prin adresa nr. 112/23003 din 16 martie 2011, Spitalul penitenciar Jilava a comunicat că în acest moment, pacientul S.I. necesită condiţii de izolare epidemiologică, care nu pot fi asigurate într-un avion de pasageri. Se arată în adresă că, în ipoteza în care se pot asigura astfel de condiţii, odată ajuns la destinaţie, pacientul necesită spitalizare TBC şi tratament tuberculostatic asociat cu tratament antiSIDA. În escortă, este necesară prezenţa unui medic specializat în patologia aparatului respirator.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea F. din 18 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. 2429/2/2011, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, a motivat că în raport de dispoziţiile imperative prevăzute de Legea nr. 302/2004, singurul organ abilitat a sesiza instanţa de judecată în cadrul procedurii reglementată de aceasta, este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a criticat-o pentru greşita trimitere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, considerând că după pronunţarea unei hotărâri definitive de predare nu are nicio competenţă de verificare a condiţiilor cerute de art. 96 din Legea nr. 302/2004 şi sesizarea ulterioară a instanţei.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că potrivit art. 96, titlul acestuia fiind „Predarea persoanei solicitate", predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare. În mod excepţional predarea poate fi amânată temporar pentru motive umanitare serioase, caz în care, executarea mandatului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive încetează să subziste. În această situaţie, autoritatea judiciară executantă va informa de îndată autoritatea judiciară executantă şi împreună vor conveni o nouă dată de predare.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 96 rezultă că în această situaţie a amânării predării pe motive umanitare, autoritatea română implicată este autoritatea judecătorească de executare care, conform art. 78 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, este curtea de apel.
Art. 96 nu prevede expres procedura ce trebuie parcursă, cine este competent să aprecieze cu privire la amânarea temporară a predării şi cine sesizează o astfel de situaţie.
Pentru verificarea condiţiilor pentru o eventuală amânare competentă este autoritatea judiciară de executare, în speţă Curtea de Apel Bucureşti, iar sesizarea se poate face de către orice autoritate judiciară implicată în procedura de predare, care are cunoştinţă despre o astfel de situaţie, inclusiv Biroul executări penale de la Curtea de Apel Bucureşti, amânarea temporară a predării fiind practic, o împiedicare la executarea hotărârii penale definitive de predare, fapt ce ar putea echivala cu situaţia prevăzută în art. 46 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., competenţa revenind instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Recursul este fondat.
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală stabileşte în art. 1, domeniul de aplicare, predarea în baza unui mandat european de arestare fiind una din multele forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.
Prin lege sunt desemnate ca autorităţi de executare, curţile de apel – art. 78.
Reglementând procedura de executare a unui mandat european, legiuitorul a avut în vedere şi situaţii de excepţie când predarea poate fi amânată temporar, pentru motive umanitare serioase aşa cum o impun dispoziţiile art. 23 din Decizia Cadru a Consiliului, însă nu a precizat expres în art. 96 din Legea nr. 302/2004 o procedură ce trebuie parcursă şi cine sesizează instanţa în astfel de situaţii.
În lipsa unei dispoziţii exprese în lege, se impune aplicarea dispoziţiilor din Codul de procedură penală - dispoziţii care reglementează executarea hotărârii penale, amânarea executării sau schimbări în executare.
Potrivit art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, predarea se realizează de către poliţie, după o informare prealabilă a autorităţii desemnate în acest scop de către autoritatea judiciară competentă, asupra locului şi datei fixate în termen de 10 zile de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti de predare.
O asemenea atribuţie este prevăzută şi în Legea nr. 141/2010 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen. Astfel, potrivit art. 23 lit. h) din lege, Biroul SIRENE asigură organizarea şi desfăşurarea misiunilor de predare/preluare sau extrădare a persoanelor arestate, în baza mandatului european de arestare ori a mandatului de urmărire internaţională emis de autorităţile judiciare române, ulterior realizării unui rezultat pozitiv în colaborare cu autorităţile naţionale competente.
Titlul III al părţii speciale „Executarea hotărârilor penale" conţine dispoziţii privind punerea în executare, amânarea executării, revocarea măsurilor de siguranţă sau schimbări în executarea unor hotărâri (revocarea, anularea suspendării, înlocuirea pedepsei detenţiei pe viaţă).
Pentru astfel de situaţii sesizarea se poate face din oficiu, de procuror sau în cazul revocării sau amânării executării pedepsei la locul de muncă şi de organul de poliţie.
Instanţa de executare deleagă pe unul din judecători săi pentru efectuarea punerii în executare, iar în alin. (2) al art. 419 se arată „dacă cu prilejul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării se iveşte vreo nelămurire sau împiedicare, judecătorul delegat poate sesiza instanţa de executare care va proceda potrivit dispoziţiilor art. 460 C. proc. pen.
Din interpretarea coroborată a textelor de lege citate şi în special a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 141/2010, Înalta Curte constată că Biroul SIRENE a sesizat instanţa de executare justificat şi îndreptăţit, chiar obligat, să sesizeze autoritatea judiciară de executare, Curtea de Apel Bucureşti.
Astfel Biroul SIRENE, potrivit legii, asigură organizarea şi desfăşurarea misiunilor de predare/preluare sau extrădare a persoanelor arestate, în baza mandatului european de arestare ori a mandatului de urmărire internaţională emis de autorităţile judiciare române ulterior realizării unui rezultat pozitiv în colaborare cu autorităţile naţionale competente.
Potrivit sesizării adresată Curţii de Apel Bucureşti, Biroul SIRENE urma să predea către Italia, la 19 martie 2011 pe numitul S.I. Ori, înaintea predării s-a constatat că din motive medicale grave – pacientul prezintă diagnotic TBC – SIDA – predarea nu poate fi efectuată.
Actele medicale doveditoare confirmă că atribuţia prevăzută de art. 23 din Legea nr. 141/2010 nu a putut fi realizată „nu s-a reuşit realizarea unui rezultat pozitiv în colaborare cu autorităţile naţionale" italiene – situaţie în care, Biroul SIRENE a sesizat Curtea de Apel Bucureşti pentru ca aceasta să dispună conform art. 96 din Legea nr. 302/2004, instanţa de executare competentă a soluţionat cauza.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să admită recursul în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să caseze încheierea şi să trimită cauza la aceeaşi instanţă, pentru judecarea sesizării de amânare a predării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din 18 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosar nr. 2429/2/2011 (1061/2011).
Casează încheierea atacată şi trimite cauza pentru judecare la aceeaşi instanţă.
Menţine starea de arest a persoanei solicitate S.I. pe o durată de 30 de zile, începând de la 11 aprilie 2011 până la 10 mai 2011 inclusiv.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 320 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4557/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 148/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
