ICCJ. Decizia nr. 3038/2010. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3038/2010
Dosar nr. 31930/3/2009
Şedinţa publică din 7 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Sentinţa penală nr. 14 din 8 ianuarie 2010 a condamnat pe inculpaţii:
1. - O.T. la 1 an închisoare pentru infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi la 1 an şi 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de punere în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 C. pen.
În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.
În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 10 luni.
Inculpatului i s-au pus în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen. şi s-a făcut aplicarea art. 65 alin. (3) şi a art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus punerea, de îndată, în libertate, a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
2. - C.S. la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
3. - D.G. la 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dispus confiscarea, de la inculpaţi, a următoarelor bunuri: cardul cu nr. XXXXX, un dispozitiv electronic confecţionat artizanal, un telefon mobil N. disimulat în baghetă din material plastic, un cutter, o rolă scotch adezivă dublă, un cleşte, 3 şurubelniţe, 3 încărcătoare pentru telefon N.
S-a mai dispus restituirea către inculpatul D.G., a 3 cartele telefonie fixă, card ING - XXXXX, card ING - XXXXX, card R.B. - XXXXX, telefon .... cu baterie, cartelă SIM C., 45 RON consemnată la CEC, către inculpatul O.T., a unui telefon N. cu cartelă V. şi acumulator, iar către inculpatul C.S., a unui telefon N. cu cartelă SIM C. şi acumulator.
Totodată, de la inculpatul O.T., s-a dispus confiscarea a 180 RON.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, cu lucrarea penală nr. 929681/2008, a transmis Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti (Dosar nr. 1227/P/2009), mai multe plângeri, printre acestea şi pe cea formulată de B.C.R., prin care se semnala instalarea, de către autori necunoscuţi, pe ATM-ul 856 Sucursala TV, la 26 aprilie 2009 şi pe ATM-ul 927 Sucursala VB, la 30 aprilie 2009, a unor dispozitive de copiere a informaţiilor aflate pe benzile magnetice ale cardurilor bancare.
În acest context, Departamentul Fraude al B.C.R. detaliase că la 26 aprilie 2009, în intervalul orar 10:40 - 11:50, pe ATM-ul 856 fusese instalat un dispozitiv de copiere a cardurilor, retrageri frauduloase de numerar efectuându-se de la ATM-urile din Năvodari, judeţul Constanţa, iar la 30 aprilie 2009, în intervalul 17:40 - 18:58, pe ATM-ul 927, a fost instalat dispozitiv de copiere, în ziua următoare retrăgându-se numerar din conturi fraudate, tot de pe ATM-uri din acelaşi oraş.
Materializarea activităţilor de urmărire penală, la 4 mai 2009, a evidenţiat că, în jurul orelor 17:00, supraveghindu-se Calea 13 S - Şoseaua P, în perimetru fiind amplasat ATM-ul 856, s-a observat o persoană de sex masculin cu comportament suspect, vârsta acesteia era de aproximativ 25 ani, constituţie atletică, ten deschis, barbă, îmbrăcată cu pantaloni de tip blugi, culoarea albastră, geacă fâş neagră, şapcă neagră, aceasta se afla în faţa bancomatului şi îl vizualiza atent atunci când cineva efectua operaţiuni.
Simulând efectuarea unei tranzacţii, un lucrător operativ a verificat ATM-ul, a constatat că pe acesta era montat un dispozitiv artizanal de copiere a informaţiilor de pe carduri, avea culoarea negru, imita perfect fanta de introducere a cardului, precum şi o baghetă gri, amplasată deasupra display-ului şi prevăzută cu un orificiu de filmare, probabil, a codului de securitate PIN, ATM-ul era Siemens şi funcţiona.
Pentru a se urmări dacă persoane vor reveni pentru recuperarea dispozitivelor de copiere, s-a decis supravegherea, în continuare, a zonei.
Persoana suspectă continua să se plimbe prin faţa unităţii bancare, traversa strada, revenea la locul iniţial, în tot acest timp vizualizând atent ATM-ul.
Spre orele 20:00, persoana a traversat Calea 13 S, s-a deplasat pe Şoseaua P, iar în zona din apropierea unei Sucursale BCR, s-a întâlnit cu o alta, în vârstă de aproximativ 28 ani, de înălţime 1,70 m, corpolentă, păr tuns scurt, faţă rotundă, îmbrăcată într-o bluză de trening gri deschis şi blugi, au discutat câteva minute, după care persoana cu barbă şi-a luat şapca de pe cap şi a introdus-o în buzunarul gecii. A doua persoană, s-a deplasat pe Calea 13 S spre intersecţia cu Şoseaua S şi a intrat în Complexul P.
Prima persoană, de această dată purtând şapca, s-a deplasat în intersecţie, de aici vizualizând ATM-ul.
În continuare, cei doi s-au reîntâlnit în zona Complexului P, au vorbit, primul a revenit la ATM şi de pe acesta a ridicat, din fantă, dispozitivul de copiere a cardurilor.
Având asupra sa dispozitivul, persoana s-a deplasat pe Calea 13 S, s-a întâlnit cu cealaltă şi i-a dat obiectul, întâlnirea având loc la aproximativ 200 m de ATM.
A doua persoană, mergând spre Şoseaua S, s-a întâlnit cu o a treia persoană, bărbat în vârstă de aproximativ 35 de ani, înalt de circa 1,80 m, faţă ovală, păr tuns scurt, solid, îmbrăcat cu bluză albă cu verde, pantaloni închişi, aceasta părând a aştepta. Cei doi s-au îndreptat în zona Staţiei PM, aici rămânând în aşteptare.
Spre orele 20:30, prima persoană s-a întors la ATM, a verificat să nu fi văzută şi a ridicat bagheta, după care s-a îndreptat spre ceilalţi.
Constatând intervenţia lucrătorilor operativi, persoana a aruncat bagheta.
Procedându-se la identificarea acestei persoane în prezenţa martorului asistent M.P.A., s-a constatat că se numeşte O.T. Fiind percheziţionat, asupra s-a s-au găsit o şurubelniţă roşie, cu inserţie transparentă, un card Travel XXXXX ce avea bandă magnetică, un telefon mobil N gri cu cartelă V. şi acumulator. Lângă respectivul, s-a găsit bagheta demontată, după cum s-a descris, de culoare gri, în interior se afla un telefon mobil N, în stare de funcţionare pe aplicaţie video-filmare.
Fiind imobilizate şi celelalte două persoane, în prezenţa martorului asistent C.A., s-a constatat:
- persoana bărbat de aproximativ 28 ani era C.S., asupra acestuia găsindu-se două şurubelniţe mici, precum şi dispozitivul de copiere a cardurilor demontat astfel cum s-a descris;
- 3-a persoană bărbat, mai în vârstă, era D.G., asupra acestuia găsindu-se un portofel maron ce conţinea 45 RON, cartea de identitate, permisul de conducere auto, acte personale, 3 cartele telefonie fixă, card ING (2 buc.), card RB, telefon mobil ....., cartelă SIM C şi certificat de înmatriculare auto M.
La acel moment, D.G. a susţinut că autoturismul se afla la Năvodari, dar procedându-se la depistare, a fost găsit în apropierea locului unde au fost identificat el şi C.S., respectiv pe Aleea B.
În prezenţa posesorului şi a aceluiaşi martor asistent, s-a realizat controlul autoturismului, aici fiind găsite un cutter, o rolă schotch dublu adezivă, un dispozitiv bluetooth negru cu gri marca DSP cu, 3 încărcătoare auto pentru telefoane mobile N, un cleşte de tăiat, un alt cutter şi resturi de bancă schotch. S-a mai constatat că autoturismul avea cheia în contact.
Audierea celor trei a evidenţiat că O.T. îl cunoştea pe C.S., s-au înţeles ca la 3 mai 2009 să se deplaseze în Bucureşti cu autoturismul M., nr. înmatriculare XXXXX, împreună cu G. -, s-au plimbat în zonele descrise, au vizionat dispozitive pe ATM-uri - O.T. a utilizat cardul - test descoperit asupra sa, a declarat, pentru a verifica dacă ATM-ul funcţionează.
S-a mai relatat că la 4 mai 2009 s-au reîntors în Bucureşti, la propunerea lui C.S. au hotărât montarea dispozitivelor de copiere pe ATM-ul 856, lucru realizat şi tot la sugestia lui C.S., a ridicat dispozitivul şi i l-a înmânat -, după care, tot la intervenţia celui din urmă, a ridicat şi bagheta.
În ce priveşte cardul Travel, O.T. a relatat că i-a fost dat de D.G. pentru a simula efectuarea unei tranzacţii şi pentru a verifica dacă este bine fixat pe fanta ATM-ului.
C.S. a declarat că la 4 mai 2009 s-a deplasat la Bucureşti pentru o întâlnire cu D.G., au mers la M, s-au despărţit cu ideea de a se reîntâlni în zona hotelului M., aici, întâmplător, s-a întâlnit cu O.T., care i-a înmânat un dispozitiv metalic pentru a-l ţine, iar cu D.G. s-a întâlnit în zona 13 S pentru că l-a apelat telefonic.
D.G. a declarat că la 4 mai 2009 s-a întâlnit cu C.S. în Constanţa, acesta rugându-l să se deplaseze la Bucureşti, aici au vizitat complexul P., s-au despărţit şi urma să se reîntâlnească.
Lucrătorii B.C.R. au comunicat, referitor cardului T., că a fost folosit la 4 mai 2009, orele 17:00, fără a se efectua operaţiuni. Acelaşi card a mai fost folosit la 3 mai 2009 la ATM-ul 652 situat lângă ATM-ul 856 şi la 30 aprilie 2009 la ATM-ul 927, de asemenea, fără a se efectua operaţiuni.
Probatoriul a relevat că la ATM-ul 927 BCR, în 30 aprilie 2009, s-au montat dispozitive de copiere informaţii, din conturi efectuându-se retrageri frauduloase de numerar de la ATM-uri situate în Năvodari.
Adresa BCR nr. SS5 - 4847 din 5 mai 2009 şi suportul optic marca O.F. ce conţinea imaginile surprinse de sistemul electronic de securitate al ATM-ului B.C.R. 856 din 4 mai 2009, a captat înregistrarea timpilor când O.T. a montat şi demontat dispozitivele de copiere a cardurilor bancare.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1067149 din 15 iunie 2009 a înscris că dispozitivele ridicate de lucrătorii operativi cu ocazia prinderii în flagrant a celor 3, sunt destinate copierii informaţiilor de carduri bancare şi înregistrării cardurilor PIN tastate de utilizatorii instrumentelor de plată.
S-a mai înscris că analizat mediului de stocare pe telefonul mobil disimulat în bagheta ataşată ATM-ului, a identificat fişierul „3 GP” specific fişierelor video generate de telefoane mobile -, ceea ce înseamnă că echipamentele erau funcţionale.
În cauza detaliată, s-a conexat şi Dosarul nr. 1802/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, format urmare declinării Dosarului nr. 3688/P/2009, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, obiectul formându-l sesizarea lui G.S. prin care acesta reclamase că din contul cardului emis de M.B., i-a fost retrasă suma de 180 RON de la un ATM din judeţul Constanţa.
În motivarea sesizării, persoana a adus la cunoştinţă că la 6 februarie 2009, cu cardul personal, a efectuat plăţi către agenţi economici, iar la 11 februarie 2009 a constatat că din cont îi lipseşte suma de 180 RON, iar lucrătorii băncii i-au transmis că banii au fost tranzacţionaţi fraudulos în 18 februarie 2009, pe raza judeţului Constanţa.
Imaginile surprinse de aparatura băncii au relevat că în 8 februarie 2009, de la ATM-urile 736 B.R.D. şi XXX M.B. din Constanţa, din contul lui G.S., a retras sume, O.T.
Prezentându-i-se imaginile video în care apare în timp ce efectua retrageri frauduloase de numerar utilizând informaţiile sustrase şi inscripţionate pe un card falsificat, O.T. nu a dorit să declare.
Suportul optic marca T. ce conţinea imagini de la ATM-ul BRD Soveja din 8 februarie 2009 a stocat imagini care relevă că O.T. este cel care a efectuat retragerile frauduloase din contul lui G.S. prin folosirea unui mijloc de plată electronică falsificat.
Totodată, suportul optic marca V. conţinând imaginile de la ATM-ul M.B. Constanţa din 8 februarie 2009 a stocat prezenţa lui O.T. care a efectuat retrageri frauduloase din contul lui G.S., utilizând un mijloc de plată electronică falsificat.
La cercetarea judecătorească, inculpatul O.T. a declarat că a deţinut şi a montat un dispozitiv de copiere a codurilor PIN la un bancomat situat pe Calea 13 S din Bucureşti, dar a negat participarea celorlalţi doi inculpaţi.
Inculpatul D.G. a negat implicarea sa în cauză, a recunoscut că este prieten cu coinculpatul C.S. despre care ştia din 2008 că „se ocupa cu transferuri de bani prin W.”, dar nu a explicat plauzibil şi coroborat, modul de deplasare la Bucureşti, precum şi prezenţa sa în zona infracţională.
Inculpatul C.S. a declarat că în zona hotelului M. s-a întâlnit întâmplător cu O.T., au discutat despre posibilitatea deplasării lor spre Constanţa cu maşina lui D.G., O.T. i-a dat două şurubelniţe, l-a întrebat ce reprezintă acele obiecte, precum şi dispozitivul metalic, i s-a răspuns că nu este treaba lui, ci numai să le ţină, poliţiştii fiind cei care, cu ocazia percheziţiei, i-au explicat destinaţia dispozitivului.
Instanţa de fond, coroborând materialul probator, a încadrat faptele inculpatului O.T., în infracţiunile de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică şi punere în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi de art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege.
În ce-l priveşte pe inculpatul C.S., fapta sa, de deţinere a unui dispozitiv de copiere a informaţiilor bancare, precum şi a unui dispozitiv video, anexă a aceluia, destinat captării codurilor PIN aferente cardurilor utilizate, pe ambele remiţându-le coinculpatului O.T. în vederea instalării pe ATM-ul 856, urmată de asigurarea pazei locului, a fost încadrată în infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Fapta inculpatului D.G., de a sprijini activitatea infracţională a coinculpaţilor, respectiv transportarea lor, la 3 mai şi 4 mai 2009, cu autoturismul personal, la şi de la locul faptelor, de a supraveghea locul faptelor, de a le pune la dispoziţie autoturismul pentru pregătirea instrumentelor utilizate, a fost încadrată în complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracţiunea de deţinere de echipament în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (recidiva post-executorie).
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi cei trei inculpaţi.
Parchetul şi-a motivat apelul pe nelegala aplicare, în ce-l priveşte pe inculpatul O.T., a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi pe omisiunea reţinerii acestei circumstanţe şi în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 25 din aceeaşi lege, pe greşita aplicare, tot cu referire la inculpat, a art. 65 alin. (3) C. pen., pe greşita aplicare a dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., pe nemotivarea cuantumului cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii, precum şi pe netemeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor.
Inculpatul D.G. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru greşita stabilire a situaţiei de fapt şi nelegala sa condamnare, pentru netemeinicia pedepsei aplicate şi pentru nelegala aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen.
În motivele de apel scrise, inculpatul a cerut achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. -, opinând că faptei îi lipseşte latura obiectivă. În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse situată spre minimul special prevăzut de textul incriminator.
Apelul inculpatului C.S. a criticat sentinţa pentru netemeinicia pedepsei aplicate şi pe nelegala aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile în care instanţa de fond nu a motivat-o.
O.T. şi-a motivat apelul pe greşita sa condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, pe netemeinicia pedepsei aplicate şi pe nelegala dispunere a obligării inculpatului la plata de cheltuieli judiciare într-un cuantum mult diferenţiat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 94A din 27 aprilie 2010, a admis apelul formulat de parchet, a desfiinţat sentinţa instanţei de fond şi în baza dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 365/2002 a condamnat pe inculpatul O.T. la 1 an închisoare. În baza dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, acelaşi inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen. s-a decis contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 365/2002 inculpatul C.S. a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 26 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul D.G. a fost condamnat la 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a decis confiscarea, de la inculpaţi, a următoarelor bunuri:
- card nr. XXXX, dispozitiv electronic confecţionat artizanal, telefon mobil N disimulat în bagheta din material plastic, un cutter, o rolă scotch dublă adezivă, un cleşte, 3 şurubelniţe, 3 încărcătoare auto pentru telefon mobil N.
S-a mai decis restituirea, către inculpatul D.G., a:
- 3 cartele telefonie fixă, card ING (2 bucăţi individualizate la pag.12 a hotărârii), card R.B., telefon, cartelă SIM C., suma de 45 RON consemnată la CEC;
Către inculpatul O.T., a:
- unui telefon mobil N seria IMEI cu cartelă V. şi acumulator;
Către inculpatul C.S., a:
- unui telefon mobil N cu cartelă SIM C. şi acumulator.
S-a mai decis confiscarea de la inculpatul O.T. a sumei de 180 RON.
Apelurile formulate de inculpaţi au fost respinse ca nefondate.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, precum şi la plata sumelor ocazionate de judecata în fond.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi cei trei inculpaţi, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.
Recursurile sunt fondate astfel cum se va arăta.
Potrivit dispoziţiilor art. 354 C. proc. pen., hotărârea prin care instanţa penală soluţionează cauza, trebuie să conţină o parte introductivă, o expunere şi dispozitivul. Expunerea trebuie să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză şi temeiurile de drept care justifică soluţiile potrivit art. 356 lit. c) şi d) din acelaşi cod.
Ca atare, instanţei, cu ocazia motivării hotărârii, îi revin obligaţii ce trebuie respectate, încălcarea acestora sau omisiunea de a se pronunţa asupra unor aspecte care au format obiectul judecăţii fac ca hotărârea pronunţată să fie nelegală şi casabilă în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.
Astfel, motivarea soluţiei este o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar, dându-se părţilor posibilitatea să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia respectivei soluţii, a motiva însemnând a demonstra, a evidenţia datele concrete care, folosite ca premise, duc la o concluzie logică. Simpla expunere a unei concluzii fără indicarea unei date concrete, fără a se arăta cum s-a stabilit acea dată, sau referirea explicită ori implicită la actele cauzei în general nu constituie motivare.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa judecă apelul cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel, în cadrul limitelor arătate fiind obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Raportând la cauză aceste dispoziţii procedural penale, din analiza deciziei instanţei de apel, se reţine că apelurile formulate de inculpaţii O.T. şi D.G. au vizat, printre alte motive, greşita lor condamnare în sensul că probatoriul administrat nu a dovedit, fără dubiu, că au comis faptele penale pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de către instanţa de fond.
Astfel, la paginile 53 - 56 din dosarul instanţei de apel, s-a înregistrat motivarea căii de atac a apelului inculpatului D.G., un prim motiv fiind încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, aşa-zisele probe de vinovăţie fiind doar simple afirmaţii cum că inculpatul nu a putut justifica prezenţa sa în zona Calea 13 S şi existenţa, în autoturismul proprietate personală a unui cutter, a unui cleşte pentru tăiat, a unei role scotch dublu adezivă şi a trei încărcătoare de telefon, deţinerea acestora nefiind de natură a constitui elementele complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Inculpatul O.T., în apelul formulat, a criticat sentinţa instanţei de fond pentru greşita stabilire a situaţiei de fapt şi implicit a vinovăţiei sale în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în cauză neexistând nici o probă nici măcar în sensul unui flagrant, acesta realizându-se în Bucureşti, cu ocazia săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 (Încheierea din 13 aprilie 2010 Dosar nr. 31930/3/2009).
Verificând apelurile formulate de aceşti inculpaţi, instanţa, lapidar, a motivat următoarele: pagina 10 a deciziei - Dosar nr. 31930/3/2009: b) cu privire la apelurile inculpaţilor: „Faţă de întregul material probator, Curtea constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului D.G. este pe deplin dovedită, întrunind cerinţele prevăzute de art. 345 C. proc. pen., în speţă fiind de observat procesul-verbal de prindere în flagrant. În aceeaşi situaţie, se afla şi apelul inculpatului O.T., vizând achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002”.
Verificând modul în care instanţa de apel şi-a respectat obligaţia legală de a examina cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, apelul fiind o cale de atac devolutivă, se observă că deşi avea posibilitatea să administreze orice probă necesară aflării adevărului, inclusiv să asculte inculpaţii, să procedeze la confruntarea lor şi să dea o nouă apreciere probelor administrate în faţa primei instanţe (art. 378 alin. (2) C. proc. pen., cei doi apelanţi menţionaţi cerând achitarea, fie pentru că O.T. nu a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, fie că în sarcina lui D.G. nu sunt probe care să ateste vinovăţia sa în săvârşirea complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen. la infracţiunea prevăzută de art. 25 din aceeaşi lege, hotărârea pronunţată este nelegală şi prin prisma dispoziţiilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţilor aducându-li-se o vătămare, ei fiind lipsiţi de un proces echitabil în sensul art. 6 parag. 3 lit. d) al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Aşa fiind, faţă de preeminenţa motivului de recurs (cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.) menţionat inclusiv în recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, recursurile formulate vor fi admise, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va casa decizia instanţei de apel şi cauza se va trimite pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva Sentinţei penale nr. 14F din 8 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală la Curtea de Apel Bucureşti.
În rejudecare, instanţa de apel va analiza şi celelalte motive de nelegalitate şi de netemeinicie invocate de parchet şi de către inculpaţi:
În altă ordine de idei, având în vedere starea de arest preventiv a inculpaţilor D.G. şi C.S., în cauză subzistând temeiurile care au determinat luarea, faţă de ei, a măsurii arestării preventive, existând indicii că au săvârşit faptele, pedepsele prevăzute de textele incriminatorii fiind mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, C.S. fiind cercetat judecătoreşte într-o cauză cu obiect similar (Dosar nr. 16937/3/2008 Tribunalul Bucureşti), iar D.G. este recidivist în condiţiile prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. - (vezi cazierul judiciar aflat la dosar urmărire penală), se apreciază că şi la acest moment este incident art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi în condiţiile prevăzute de art. 350 C. proc. pen. se va menţine măsura arestării preventive a sus-numiţilor inculpaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii D.G., C.S. şi O.T. împotriva Deciziei penale nr. 94/A din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează decizia penală sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare în apel la Curtea de Apel Bucureşti.
Menţine arestarea preventivă a inculpaţilor D.G. şi C.S.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de 200 RON pentru inculpatul C.S. şi 50 RON pentru inculpatul D.G., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 394/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2908/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
---|