ICCJ. Decizia nr. 394/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 394/2010
Dosar nr. 8156/1/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra plângerilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1067/P/2008 din 10 august 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul S.R.M. - procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - pentru infracţiunile prev. de art. 208, 209, 246, 250, 261, 266 şi 242 C. pen., prin aplicarea art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, rezoluţia a reţinut că petenţii B.V., B.I. şi P.A. au făcut plângere penală împotriva magistratului procuror S.R.M. pentru infracţiunile mai sus enumerate.
În motivarea plângerii penale petenţii au arătat că magistratul intimat care a efectuat urmărire penală în Dosarele nr. 109/P/2004, 331/P/2004, 367/P/2004 şi 3/D/P/2005 a recurs la intimidări şi ameninţări la adresa petenţilor, învinuiţi în cauzele respective şi la adresa unor martori şi experţi; că a administrat probe în afara cadrului legal, a sustras înscrisuri depuse de învinuiţi în dosare.
Rezoluţia atacată reţine că dosarele sus menţionate, instrumentate de procurorul intimat, au fost conexate în Dosarul nr. 5726/2004 al Tribunalului Bucureşti, petenţii din prezenta cauză fiind trimişi în judecată pentru infracţiuni de trafic de persoane, lipsire de libertate şi alte infracţiuni de violenţă.
Mai reţine rezoluţia că susţinerile făcute de petenţi în plângerea penală împotriva magistratului nu sunt fondate.
Se motivează că aducerea la cunoştinţă a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina petenţilor în dosarul în care au fost trimişi în judecată nu reprezintă ameninţări, ci obligaţii ale magistratului.
Nici referirea la extinderea cercetărilor şi asupra altor membri ai familiilor petenţilor pentru implicare în activitatea infracţională nu reprezintă ameninţare atunci când există indicii privind această situaţie.
În rezoluţie se motivează că în cauză nu există indicii cu privire la presupusa sustragere de înscrisuri depuse de petenţi în cursul urmăririi penale.
Cu privire la înregistrările audio-video, probe în dosarul de urmărire penală al petenţilor, se reţine că acestea au fost supuse cenzurii instanţei care nu a decelat presiuni şi constrângeri în efectuarea acestora.
Referitor la plângerea lui B.I. privind sustragerea unei căruţe cu ocazia percheziţiei domiciliare se motivează că acel bun a fost ridicat în condiţiile art. 100 şi urm. C. proc. pen., fiind astfel exclusă infracţiunea de furt. Bunul n-a fost sustras, ci ridicat în vederea cercetărilor, iar părţile nemulţumite aveau cale de atac împotriva măsurii luate de procuror.
Toate nemulţumirile petenţilor faţă de intimat, arătate în plângerea penală, au făcut obiectul cercetării judecătoreşti cu ocazia judecării cauzei în care au fost pronunţate hotărâri de condamnare pentru faptele ce au făcut obiectul trimiterii în judecată, chiar dacă instanţele au făcut schimbări de încadrare juridică cu privire la unele fapte, se arată în rezoluţia atacată.
Rezoluţia motivează că dimpotrivă în cursul cercetării judecătoreşti în cauza penală ce a avut ca obiect tragerea la răspundere a actualilor petenţi instanţele au reţinut că inculpaţii au fost cei care au exercitat presiuni asupra unor martori sau părţi vătămate pentru a-i determina să-şi schimbe depoziţiile.
Faţă de aceste considerente, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.R.M. care a efectuat urmărirea penală în cauza privindu-i pe petenţii din prezenta cauză.
Rezoluţia atacată a fost controlată în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., prin rezoluţia procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 919/4465/II-2/2009 din 17 septembrie 2009, care a respins plângerea petenţilor.
Împotriva rezoluţiei de neurmărire penală au făcut plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen. petenţii B.I., B.V. şi P.A.
În şedinţa publică din 12 martie 2010 petentul B.I. şi-a retras plângerea, urmând a se lua act de declaraţia sa.
Petenţii B.V. şi P.A. au cerut, în esenţă, admiterea plângerii împotriva rezoluţiei nr. 1067/P/2008 din 10 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva intimatului S.R.M., întrucât acesta din urmă a comis grave abuzuri împotriva lor în cursul efectuării anchetei penale în cauza în care i-a cercetat în calitate de procuror.
Plângerea nu este fondată.
Din actele premergătoare aflate la dosarul cauzei nu rezultă că intimatul ar fi comis infracţiunile de care este acuzat de petenţi.
Este adevărat că procurorul a efectuat urmărirea penală într-o cauză în care aceştia au fost trimişi în judecată şi condamnaţi definitiv.
Cu ocazia cercetării judecătoreşti petenţii au susţinut în faţa instanţelor că cercetarea procurorului a fost abuzivă, apărările lor fiind verificate de instanţe şi înlăturate ca nesincere.
Aşa fiind, actuala plângere împotriva procurorului relevă că în realitate petenţii sunt nemulţumiţi pentru că urmare a activităţii profesionale efectuate de intimatul procuror aceştia au fost condamnaţi.
Cercetarea prealabilă nu relevă că intimatul procuror a comis fapte de natură penală, acesta fiind obligat prin lege să efectueze urmărire penală împotriva persoanelor faţă de care există indicii că au comis fapte penale, astfel cum s-a întâmplat şi în prezenta cauză.
Prin urmare, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Curtea va lua act de retragerea plângerii formulate de petentul B.I. şi va respinge ca nefondate plângerile formulate de petenţii B.V. şi P.A. împotriva rezoluţiei de neurmărire penală nr. 1067/P/2008 din 10 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Va menţine rezoluţia atacată şi-i va obliga pe petenţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Ia act de retragerea plângerii formulată de petiţionarul B.I. împotriva rezoluţiei nr. 1067/P/2008 din 10 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petiţionarii B.V. şi P.A. împotriva aceleiaşi rezoluţii.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarii la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 987/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3038/2010. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
