ICCJ. Decizia nr. 3320/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3320/2010

Dosar nr. 50435/3/2009

Şedinţa NEPUBLICĂ din 24 septembrie 2010

Asupra recursului de faţă constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 287 din 13 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 50435/3/2009, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea inculpatului G.A.A. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi a art. 73 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi a art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.A.A., la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. de la data rămânerii definitive, dar nu mai devreme de data împlinirii vârstei de 18 ani, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale stabilite.

În baza art. 321 alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.; art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 110¹ C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit prev. art. 110 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale aplicate inculpatului.

În baza art. 110¹ alin. (1) C. pen. a fost încredinţată supravegherea inculpatului până la împlinirea vârstei de 18 ani, Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 103 alin. (3) lit. b) şi c) C. pen., s-a impus inculpatului respectarea obligaţiei, pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, să nu intre în legătură cu partea vătămată G.C.N.

În baza art. 110¹ alin. (1) C. pen. raportat la art. 86³ C. pen. a fost obligat inculpatul ca după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de acesta;

b. să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c. să comunice şi sa justifice schimbarea locului de muncă;

d. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

În baza art. 110¹ alin. (1) C. pen. raportat la art. 86³ alin. (3) lit. a) şi d) C. pen. a fost obligat inculpatul ca după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare, să desfăşoare o activitate ori să urmeze un curs de învăţământ sau de calificare şi un curs de consiliere ce a fost stabilit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În temeiul art. 110¹ alin. (3) teza a II-a C. pen., art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 şi art. 86⁴ alin. (2) C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 27 ianuarie 2009.

În baza art. 346 raportat la art. 998 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon" şi a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 2.967,5 RON reprezentând contravaloarea asistenţei medicale acordate părţii vătămate G.C.N. la care se adaugă dobânda legală din momentul rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la plata integrală a debitului.

În baza art. 346 raportat la art. 998 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G.C.N. şi a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 15.000 RON reprezentând daune morale.

În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a dispus scutirea de plata amenzii judiciare aplicată apărătorului din oficiu al inculpatului şi s-a stabilit onorariul parţial pentru acesta, respectiv 100 RON ce se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei.

Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 23 ianuarie 2009 inculpatul G.A.A., în vârstă de 14 ani şi 10 luni, a avut o altercaţie cu numitul R.F., coleg de şcoală care a proferat ameninţări în sensul că în data de 26 ianuarie 2009 va chema mai mulţi prieteni care îl vor bate, fapt ce l-a determinat să ia de acasă un cuţit de bucătărie pe care intenţiona să-l arate potenţialilor agresori pentru a-l lăsa în pace.

În data de 26 ianuarie 2009, în jurul orelor 17:50, la finalizarea cursurilor şcolare inculpatul se îndrepta spre domiciliu, moment în care a observat un grup de persoane în care se afla şi numitul V. care-l însoţise pe R.F. în data de 23 ianuarie 2009, din grupul respectiv desprinzându-se partea vătămată G.C.N. care i-a dat un pumn în gură şi un picior în mijloc, în urma loviturilor primite cei doi s-au dezechilibrat, moment în care inculpatul a lovit cu cuţitul, pe care-l avea în mâneca stângă a gecii, provocându-i părţii vătămate o plagă înjunghiată la nivelul bazei hemitoracelui drept cu diametrul de aproximativ 3 cm ce a pus în pericol viaţa victimei şi care a necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale. Ulterior lovirii părţii vătămate aceasta s-a ridicat şi s-a aşezat pe scările de la intrarea în Şcoala Generală nr. X iar inculpatul, aflat în stare de surescitare, având cuţitul în mână a strigat către persoanele prezente să fie lăsat în pace iar ulterior a părăsit în fugă locul faptei, aruncând cuţitul în drum spre casă.

Instanţa a reţinut situaţia de fapt anterior menţionată în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de constatare a săvârşirii infracţiunii flagrante potrivit căruia în data de 26 ianuarie 2009 lucrători operativi din cadrul Secţiei 11 Poliţie, Biroul Ordine Publică au fost solicitaţi a se deplasa pe strada F. unde a avut loc o altercaţie între mai mulţi tineri iar odată ajunşi la faţa locului au găsit-o pe partea vătămată G.C.N. întinsă pe spate pe scările de la intrarea în Şcoala Generală nr. X iar persoanele aflate în preajma acesteia, respectiv numiţii T.I.L., V.A. şi S.D. au declarat că partea vătămată a fost agresată de către numitul G.A.A., declaraţiile inculpatului G.A.A. potrivit cărora în data de 23 ianuarie 2009 a avut o altercaţie cu numitul R.F., coleg de şcoală care a proferat ameninţări în sensul că în data de 26 ianuarie 2009 va chema mai mulţi prieteni care îl vor bate, fapt ce l-a determinat să ia de acasă un cuţit de bucătărie pe care intenţiona să-l arate potenţialilor agresori pentru a-l lăsa în pace; totodată se precizează faptul că în data de 26 ianuarie 2009, în jurul orelor 17:50, la finalizarea cursurilor şcolare se îndrepta spre domiciliu, moment în care a observat un grup de persoane în care se afla şi numitul V.A. care-l însoţise pe R.F. în data de 23 ianuarie 2009, din grupul respectiv desprinzându-se partea vătămată care i-a dat un pumn în gură şi un picior în mijloc; de asemenea se menţionează faptul că în urma loviturilor primite atât el cât şi partea vătămată s-au dezechilibrat, moment în care inculpatul a lovit partea vătămată cu cuţitul, pe care-l avea în mâneca stângă a gecii, ulterior cei doi ridicându-se şi părăsind locul faptei, declaraţia părţii vătămate G.C.N. potrivit căreia în data de 23 ianuarie 2009 a aflat că numitul R.F. a fost agresat fizic de către inculpat, hotărându-se să se deplaseze la Şcoala Generală nr. X pentru a se bate cu inculpatul; totodată se precizează faptul că în data de 26 ianuarie 2009 aflându-se în dreptul Şcolii Generale nr. X l-a observat pe inculpat, s-a apropriat de acesta, i-a dat un pumn în zona feţei, moment în care l-a auzit spunând „vă tai, să moară mama" şi a simţit cum acesta i-a aplicat mai multe lovituri în zona hemitorace dreapta, s-au dezechilibrat şi au căzut amândoi pe jos, moment în care a observat că acesta avea asupra sa un cuţit, fapt ce l-a speriat şi l-a făcut să părăsească în fugă locul faptei, declaraţia martorei R.A.A. în care aceasta precizează faptul că în data de 26 ianuarie 2009, la finalizarea cursurilor şcolare se deplasa spre domiciliu împreună cu mai mulţi colegi printre care şi inculpatul, acesta din urmă fiind abordat de către mai mulţi băieţi la ieşirea din şcoală şi agresat fizic de către unul dintre aceştia, moment în care martora s-a speriat şi a părăsit în fugă locul faptei, declaraţia martorei M.S.N. conform căreia în data de 23 ianuarie 2009 a auzit de la unii colegi de şcoală că numitul „V.A." l-a ameninţat pe inculpat că va veni în data de 26 ianuarie 2009 să-l bată iar în data de 26 ianuarie 2009 la ieşirea din şcoală l-a observat pe inculpat bătându-se cu partea vătămată, aceasta din urmă aplicând inculpatului o lovitură cu pumnul în zona feţei şi a auzit pe un alt băiat strigând că inculpatul are un cuţit asupra sa, moment în care l-a observat pe inculpat ameninţând partea vătămată cu un cuţit, declaraţia martorei M.Ş.I. în care aceasta a precizat faptul că în data de 26 ianuarie 2009, la finalizarea cursurilor şcolare se deplasa spre domiciliu împreună cu mai mulţi colegi printre care şi inculpatul, moment în care a observat un grup de aproximativ 10 persoane ce se afla la o distanţă de aproximativ 50 de metri de ieşirea din şcoală, inculpatul fiind chemat de către o persoană din acel grup iar ulterior agresat de către partea vătămată, moment în care martora s-a speriat şi a fugit spre casă, declaraţia martorei V.S.I. care precizează faptul că în data de 26 ianuarie 2009, în timp ce se deplasau spre domiciliile lor l-a observat pe inculpat bătându-se cu o altă persoană iar la un moment dat i-a văzut pe cei doi ridicându-se de jos, inculpatul ţinând în mână un cuţit şi spunându-le celor prezenţi să nu se aproprie de el, declaraţiile martorelor I.M. şi B.B. în care se menţionează faptul că l-au observat pe inculpat bătându-se cu o altă persoană fără a putea furniza informaţii suplimentare întrucât s-au speriat şi au părăsit locul faptei, Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/860/2009 din data de 10 iunie 2009 ce concluzionează în sensul că inculpatul are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat, Raportul de expertiză medico-legală nr. Al/840/2009 din data de 23 septembrie 2009 în care se menţionează faptul că inculpatul prezintă o leziune traumatică ce a putut fi produsă prin lovire cu un corp dur, ce poate data din 26 ianuarie 2009 şi care necesită 1 - 2 zile de îngrijiri medicale, Raportul de expertiză medico-legală nr. Al/3158/2009 din data de 14 aprilie 2009 ce concluzionează în sensul că partea vătămată G.C.N. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp înţepător-tăietor (cuţit sau orice alt obiect asemănător) posibil la data de 26 ianuarie 2009, care necesită pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 273.139 din 3 februarie 2009 a D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic - Laboratorul Balistică-Traseologie, ce concluzionează în sensul că obiectul de vestimentaţie pus la dispoziţie prezintă în regiunea ombilicală dreapta o urmă tăiat-înţepată, ce a fost creată prin înţepare cu un obiect tăietor-înţepător, de formă lamelară, cu o singură suprafaţă activă, probabil cuţit.

În drept, fapta inculpatului G.A.A., în vârstă de 14 ani şi 10 luni, care, la data de 26 ianuarie 2009, în jurul orelor 18:00, în apropierea Şcolii Generale nr. X, pe fondul unui conflict anterior dintre un prieten al părţii vătămate şi inculpat, în prezenţa mai multor elevi, i-a aplicat o lovitură cu un cuţit părţii vătămate G.C.N., provocându-i grave leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.

De asemenea fapta inculpatului G.A.A., în vârstă de 14 ani şi 10 luni, care, la data de 26 ianuarie 2009, în jurul orelor 18,00, în apropierea Şcolii Generale nr. X, în prezenţa mai multor elevi a înjunghiat partea vătămată G.C.N. cu un cuţit, ulterior ameninţând persoanele prezente la faţa locului cu acelaşi obiect, tulburând astfel grav liniştea şi ordinea publică întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.

Instanţa nu a reţinut incidenţa în cauză a disp. art. 73 lit. b) C. pen. potrivit cărora constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. într-adevăr se constată faptul că pentru a se putea reţine scuza provocării se impune ca actul provocator să fi produs în psihicul inculpatului o puternică tulburare sau emoţie. Dacă nu a generat o asemenea stare sufletească - de mare surescitare nervoasă, de revoltă, de indignare, de mânie, de adâncă emoţie, acţiunii victimei nu i se poate recunoaşte caracterul de act provocator în sensul art. 73 lit. b) C. pen.

În cauza dedusă judecăţii s-a constatat faptul că inculpatul anticipa săvârşirea unor acte de violenţă fizică îndreptate asupra sa, fiind proferate ameninţări în acest sens din data de 23 ianuarie 2009 fapt ce l-a determinat să ia de acasă un cuţit de bucătărie pe care intenţiona să-l arate potenţialilor agresori pentru a-l lăsa în pace şi, în consecinţă, lovirea sa de către partea vătămată, deşi publică, în prezenţa colegilor de şcoală, nu a produs, în opinia instanţei, în psihicul inculpatului o puternică tulburare sau emoţie.

De asemenea instanţa a apreciat că, în cauză nu se impune nici reţinerea disp. art. 175 lit. i) C. pen. de vreme ce inculpatul minor a luat cuţitul de bucătărie, folosit la agresarea victimei, pentru a descuraja potenţialii agresori care-şi anunţaseră anterior intenţia de a-l violenta fizic.

Faţă de aceste considerente, instanţa, în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea inculpatului G.A.A. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infr. prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi a art. 73 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La aplicarea pedepselor inculpatului G.A.A., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecăţii, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de o parte, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapte cu un grad extrem de ridicat de pericol social abstract, pericolul social concret fiind de asemenea ridicat, datorită împrejurărilor concrete în care au fost comise (aplicare în public, în prezenţa mai multor minori, colegi de şcoală, a unei lovituri de cuţit în zona hemitoracelui părţii vătămate); inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră şi este minor, având la data comiterii faptelor deduse judecăţii vârsta de 14 ani şi 10 luni.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere cuprinsul referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care concluzionează că inculpatul nu întâmpină probleme în ceea ce priveşte mediul de suport social - familie, condiţii materiale, orientare profesională (aspect confirmat de altfel de prezenţa mamei inculpatului pe întreg parcursul judecăţii în primă instanţă);

Infracţiunile deduse judecăţii fiind efectul modului în care inculpatul îşi rezolvă problemele personale, acesta având nevoie de abilitare în direcţia dezvoltării gândirii alternative orientate pe soluţii practice, înţelegerea modului în care funcţionează mecanismul justiţiei, ce efecte poate avea o sentinţă pe plan profesional şi personal. Este de remarcat că inculpatul regretă că partea vătămată a suferit traume şi resimte în mod empatic gravitatea acţiunilor sale.

Faptul că inculpatul minor este pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict, având o conduită bună anterior săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii precum şi atitudinea sa ulterioară săvârşirii infracţiunilor, de regret şi colaborare cu organele judiciare au fost avute în vedere de instanţă ca fiind circumstanţe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., urmând ca pedepsele ce vor fi aplicate inculpatului să fie coborâte sub minimul special prevăzut de lege pentru acestea.

Faţă de cele reţinute, în baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi a art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.A.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat.

Natura faptelor săvârşite a determinat instanţa a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a interzis inculpatului, alăturat fiecărei pedepse principale aplicate, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. de la data rămânerii definitive, dar nu mai devreme de data împlinirii vârstei de 18 ani, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate.

În baza art. 110¹ C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 110 C. pen.

Pentru aplicarea acestei măsuri, Tribunalul a avut în vedere că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentinţă fiind de 2 ani închisoare şi inculpatul neavând antecedente penale. Pe de altă parte, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie de către inculpat a pedepsei aplicate, având în vedere, în principal, starea de minoritate a acestuia şi circumstanţele personale şi familiale favorabile ale acestuia.

În baza art. 101 alin. (1) C. pen., a încredinţat supravegherea inculpatului minor, până la împlinirea vârstei de 18 ani, Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 103 alin. (3) lit. b) şi c) C. pen., a impus inculpatului, pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea obligaţiei să nu intre în legătură cu partea vătămată G.C.N.

În baza art. 110 raportat la art. 86¹ alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, dar după împlinirea vârstei de 18 ani, a dispus că inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform programului stabilit de această instituţie;

b) să anunţe, în prealabil, SPTB, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice SPTB, schimbarea locului de muncă;

d) să comunice SPTB, informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Având în vedere natura infracţiunilor săvârşite, care denotă că inculpatul nu înţelege importanţa deosebită a unei valori sociale cum este viaţa, Tribunalul a dispus ca, în baza art. 110¹ C. pen. raportat la art. 86³ alin. (3) C. pen., inculpatul să desfăşoare o activitate ori să urmeze un curs de învăţământ sau de calificare şi un curs de consiliere ce urmează a fi stabilite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 110¹ raportat la art. 86 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 27 ianuarie 2009.

Având în vedere faptul că în cauză nu a fost descoperit cuţitul folosit la agresarea pârtii vătămate, instanţa nu a dat curs solicitării reprezentantului Ministerului Public de a-l confisca, în baza art. 118 lit. b) C. pen., întrucât nu s-a putut reţine existenţa unei stări de pericol rezultate din posesia obiectului în cauză exercitată de către inculpat de vreme ce bunul a fost abandonat de către acesta. Faţă de aspectul că obiectul în cauză nu a fost individualizat în mod corespunzător nu se pot face aprecieri referitoare la echivalentul bănesc al acestuia în sensul art. 118 alin. (4) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată G.C.N. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 15.000 euro, din care 8.000 euro, reprezentând daune morale iar diferenţa de 7.000 euro reprezentând daune materiale.

Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon" a comunicat, prin Adresa nr. 321 din 12 ianuarie 2010, că se constituie parte civilă cu suma de 2.967,5 RON, la care se adaugă dobânda legală de la data externării până la stingerea debitului reprezentând cheltuieli materiale ocazionate cu acordarea îngrijirilor medicale victimei G.C.N., internat în Secţia Chirurgie în perioada 26 ianuarie 2009 - 3 februarie 2009, conform F.O. nr. 3906 din 26 ianuarie 2009.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă G.C.N., instanţa a constatat faptul că acţiunea ilicită a inculpatului minor, săvârşită cu vinovăţie în forma intenţiei indirecte, a cauzat un prejudiciu părţii civile, atât de natură materială cât şi de natură morală în ceea ce priveşte prejudiciul material s-a constatat faptul că partea civilă nu a solicitat administrarea niciunui mijloc de probă în vederea stabilirii atât a existenţei cât şi a cuantumului acestuia deşi potrivit disp. art. 1169 C. civ., sarcina probei îi incumba, instanţa dispunând obligarea inculpatului minor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata de daune materiale către partea civilă.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, în mod evident agresarea victimei a produs acesteia suferinţe fizice puternice, disconfort datorat urmărilor intervenţiei chirurgicale suferite, aşa numitul prejudiciu de agrement, motiv pentru care, instanţa, în baza art. 346 raportat la art. 998 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G.C.N. şi a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 15.000 RON reprezentând daune morale, cuantum apreciat ca fiind de natură a asigura o reparaţie echitabilă prejudiciului suferit de partea civilă.

Instanţa a dispus obligarea solidară a inculpatului minor şi a părţii responsabile civilmente, mama minorului D.M., întrucât potrivit disp. art. 1000 alin. (2) C. civ. tatăl şi mama, după moartea bărbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii. Avându-se în vedere faptul că potrivit referatului de evaluare efectuat în cauză, inculpatul provine dintr-o familie monoparentală, părinţii fiind divorţaţi din anul 2004, inculpatul fiind încredinţat spre creştere şi educare mamei, aceasta este părintele cu care locuieşte inculpatul minor.

În cauză, reţinând fapta ilicită a inculpatului, vinovăţia acestuia şi existenţa unui prejudiciu, constând în cheltuielile efectuate pentru îngrijirile medicale acordate părţii vătămate, precum şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, instanţa a constatat întemeiată acţiunea civilă a părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon" în ceea ce priveşte debitul principal, damnum emergens.

Referitor la dobânda legală aferentă debitului principal, lucrum cessans, solicitată de către partea civilă de la data externării până la stingerea debitului, instanţa a constatat faptul că partea civilă va poseda o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, producătoare astfel de fructe civile, doar din momentul rămânerii definitive a prezentei sentinţe. Pe cale de consecinţă, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon" şi a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 2.967,5 RON reprezentând contravaloarea asistenţei medicale acordate părţii vătămate G.C.N. la care se adaugă dobânda legală din momentul rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la plata integrală a debitului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o numai pe latura civilă privitor la cuantumul despăgubirilor solicitate de partea civilă G.C.N. pe care l-a apreciat prea mare în raport de posibilităţile materiale ale mamei sale în prezent - divorţată şi fără loc de muncă, şomeră, după cum şi cele ale părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon"- ce ar trebui reduse.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate cât şi din oficiu potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 148/A din 18 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a hotărî astfel a reţinut că în raport de criticile aduse hotărârii primei instanţe, în acord cu judecătorul fondului constatând că rezolvarea laturii civile este corectă iar hotărârea primei instanţe se vădeşte legală şi temeinică.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite condiţiile privind existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate dintre acestea şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul.

Faţă de partea civilă G.C.N. corect s-a reţinut că prin acţiunea ilicită a inculpatului minor, săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei indirecte, s-a cauzat un prejudiciu de natură civilă cât şi de natura morală a acestuia.

În cauză numai prejudiciul moral a fost solicitat şi dovedit iar instanţa l-a avut în vedere în raport de suferinţele fizice pricinuite de agresiunea la care a fost supusă partea civilă, disconfortul datorat intervenţiei chirurgicale suferite, aşa numitul prejudiciu de agrement, încât suma de 15.000 RON acordată corespunde pe deplin unei reparaţii echitabile de care trebuie să beneficieze această parte indiferent de posibilităţile materiale precare invocate de inculpat. Ele pot fi reale şi apar plauzibile în contextul condiţiilor sociale invocate şi de partea responsabilă civilmente, mama minorului, starea de şomaj, unicul părinte care întreţine pe minor, dar trebuie avută în vedere şi situaţia victimei agresiunii şi reparaţia echitabilă ce se impune în acord cu dispoziţiile art. 1000 alin. (2) C. civ.

Cât priveşte acordarea despăgubirilor părţii civile Spitalul clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon în sumă de 2.967,5 RON ele au fost dovedite cu acte şi reprezintă îngrijirile medicale acordate de această unitate spitalicească părţii civile G.C.N. făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ.

Împotriva Deciziei penale nr. 148/A din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs inculpatul G.A.A. invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

În susţinerea recursului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti numai sub aspectul laturii civile şi rejudecând micşorarea cuantumului daunelor morale stabilite în sarcina inculpatului G.A.A. faţă de partea vătămată G.C.N.

Analizând motivul de casare, hotărârile atacate precum şi din oficiu cauza conform dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel nu s-au avut în vedere presupuneri sau afirmaţii nedovedite ale părţii vătămate care ar fi putut conduce la prezumţii, ci s-au avut în vedere, aşa cum impune textul de lege, fapte cunoscute bazate pe probe directe, care să inducă existenţa faptului conex cu cel generator de drepturi.

Astfel, în condiţiile în care partea vătămată G.C.N. a făcut dovada că a fost internat în Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon (potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei inclusiv în faţa instanţei de recurs) în perioada 26 ianuarie 2009, ora 19:01 până la 3 februarie 2009, ora 09:00, certitudinea în legătură cu presiunea psihica sau fizică la care acesta a fost supus, este justificată.

Tot astfel, în condiţiile în care a rezultat că intervenţia tratamentului medical a fost determinată de conflictul care a avut loc la data de 26 ianuarie 2009 între partea vătămată G.C.N. şi inculpatul G.A.A., existenţa suferinţelor fizice şi morale determinate de această intervenţie, pusă în legătură cu starea conflictuală este certă şi fundamentată, ceea ce determină caracterul legal al soluţiei pronunţate de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.

De asemenea, cu referire la jurisprudenţa Curţii Europene care este obligatorie în egală măsură ca şi normele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte urmează să constate că regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie unele care să asigure o satisfacţie morală, pe baza unei aprecieri în echitate, care să asigure reparaţia morală şi nu una având exclusiv scop patrimonial.

Raportat la împrejurările speţei, o statuare în echitate, care să asigure reparaţia morală, şi nu una având exclusiv scop patrimonial impune concluzia caracterului suficient al cuantumului despăgubirilor stabilite la instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, respectiv de 15.000 RON reprezentând daune morale în favoarea părţii vătămate G.C.N., sumă la care a fost obligat inculpatul G.A.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M.

Potrivit considerentelor expuse, criticile aduse prin intermediul recursului promovat de inculpatul G.A.A. numai cu privire la eroarea gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare numai sub aspectul laturii civile respectiv a întinderii prejudiciului, motiv circumscris în susţinerea recursului inculpatului în sensul dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte nu poate prii acest motiv de casare având în vedere considerentele ce preced.

Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 148/A din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 148/A din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1415/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1115/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 3320/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3320/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs