ICCJ. Decizia nr. 3476/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3476/2010
Dosar nr. 39743/3/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 203 din 8 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală s-au dispus următoarele:
1. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inc. M.C.A. zis C. recidivist, la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate, privind pedeapsa aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 187/2009, pronunţată de Judecătoria Gherla rămasă definitivă prin nerecurare şi s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 307 zile cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 10 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.
S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive din pedeapsa rezultantă aplicată, respectiv de la 23 septembrie 2009 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 1,04 gr heroină indisponibilizată la IGPR conform dovezii seria H din 2 octombrie 2009 şi a cantităţii de 0,44 gr heroină indisponibilizată la IGPR conform dovezii cu seria H din 2 octombrie 2009, cantităţi rămase în urma analizelor de laborator şi distrugerea acestora.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul întocmit de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Bucureşti cu nr. 2215 D/P/2009, inculpatul M.C.A. zis C. a fost trimis în judecată penală în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi a infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 21 septembrie 2009, organele de politie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate - Serviciul Antidrog - Biroul Sector 5 s-au sesizat cu privire la faptul ca numitul „C." vinde heroină sub formă de doze cu suma de 120 - 150 RON pe doză în zonele S. sector 5 - bd. C.B.sector 4.
În urma cercetărilor efectuate, a fost identificat martorul U.M.R., consumator de heroină, care obişnuia să cumpere heroină de la „C." identificat ulterior în persoana inculpatului M.C.A.
La data de 22 septembrie 2009, numitul U.M.R. a formulat, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, un denunţ faţă de inculpatul M.C.A. zis „C." de la care cumpără heroină.
În data de 23 septembrie 2009, în baza ordonanţei de delegare dispuse de procuror, organele de poliţie, au procedat, în prezenţa martorului asistent C.M.V., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formează suma de 260 RON şi la tratarea criminalistică a bancnotelor ce formează această sumă cu praf fluorescent (4 bancnote a 50 RON, 6 bancnote a 10 RON) sumă ce urma a fi folosită de martorul denunţător U.M.R. la cumpărarea sub supravegherea organelor de poliţie a unei cantităţi de droguri de la inculpatul M.C.A.
Denunţătorul U.M.R. a fost percheziţionat de către lucrătorii de poliţie în prezenţa martorului asistent C.M.V., asupra sa nefiind găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deţinere după care i-au înmânat martorului denunţător suma de 260 RON formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate în procesul-verbal amintit mai sus pentru a cumpăra heroină.
După efectuarea acestor activităţi, martorul denunţător U.M.R. s-a deplasat împreună cu lucrătorii de poliţie în zona bd. C.B. de unde l-a contactat telefonic la numărul 0763XXXX pe inculpatul M.C.A. căruia i-a spus că vine să îi aducă „datoria de 260 RON" (însemnând, în mod codificat, că inculpatul urma să îi aducă 2 grame de heroină) stabilind ca loc de întâlnire scara 4 a blocului D 24 din str. I.T.
Fiind supravegheat în permanenţă de către lucrătorii de poliţie, martorul denunţător s-a deplasat spre locul de întâlnire stabilit unde s-a întâlnit cu inculpatul M.C.A. şi i-a dat acestuia suma de 260 RON formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal, bani pe care inculpatul i-a luat şi i-a dat în schimb, din mână, 2 punguţe de mici dimensiuni în care se afla heroină.
După finalizarea tranzacţiei, martorul U.M.R. a plecat deplasându-se spre lucrătorii de poliţie cărora le-a predat cele 2 punguţe cu heroină.
Aceste punguţe au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr. 52361, spre expertizare.
Martorul U.M.R. a fost din nou percheziţionat de către lucrătorii de poliţie în prezenţa martorului asistent C.M.V., asupra sa nefiind găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deţinere.
Imediat după ce tranzacţia a avut loc, o echipă de poliţişti l-au imobilizat pe inculpatul M.C.A.
Asupra acestuia au fost găsite suma de 460 RON din care 260 RON era formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal, iar în mâna dreaptă a inculpatului s-a găsit o doză de heroină.
Tot asupra inculpatului s-au mai găsit 2 telefoane mobile marca N. XXX, un telefon mobil marca N. XX1, o cheie tip yală şi un portofel pliant de piele.
Palmele inculpatului au fost verificate cu lampa cu lumină ultravioletă constatându-se existenţa de urme de praf galben fluorescent existent şi pe bancnotele sumei de 260 RON.
De faţă la întreaga acţiune, aşa cum a fost descrisă mai sus, a fost martorul asistent C.M.V.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524330 din 24 septembrie 2009 efectuat în cauza privind pe M.C.A. a conchis că proba constând în 2 punguţe din material plastic de culoare albă conţine 1,17 grame de Heroină în amestec cu Cofeină;
Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Cantitatea de 1,04 gr rămasă din proba litigiu după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - dovada din 2 octombrie 2009".
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524331 din 24 septembrie 2009 efectuat în cauza privind pe M.C.A. a conchis că proba constând într-o punguţă din material plastic de culoare albă conţine 0,51 gr de Heroina în amestec cu Cofeină;
Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Cantitatea de 0,44 grame rămasă din proba litigiu după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - dovada din 2 octombrie 2009".
Cu ocazia audierilor, inculpatul M.C.A. a avut o poziţie sinceră, de recunoaştere a învinuirii aduse.
Inculpatul M.C.A. a declarat că este consumator de heroină pe care o cumpără de la persoane necunoscute din zona F. sector 5 Bucureşti.
A recunoscut faptul că a vândut denunţătorului U.M.R. 2 doze de heroină cu suma de 260 RON şi că a deţinut pentru consum propriu, fără drept, o doză de heroină.
Martorul denunţător U.M.R. a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul M.C.A. în scara blocului unde acesta locuieşte fără forme legale, i-a dat suma de 260 RON şi a primit 2 doze de heroină pe care le-a predat lucrătorilor de poliţie.
Declaraţiile martorului asistent C.M.V. a confirmat cele constatate în procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului, arătând că a fost de faţă la întreaga acţiune care s-a desfăşurat aşa cum a fost descrisă mai sus, precum şi la percheziţiile corporale efectuate în cauză.
Situaţia de fapt expusă mai sus s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă şi anume cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces-verbal de înseriere bani, procese-verbale de percheziţii corporale ale martorului şi ale inculpatului, denunţul şi declaraţiile martorului U.M.R., depoziţii martor asistent, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524330 din 24 septembrie 2009 şi nr. 524331 din 24 septembrie 2009, coroborate cu declaraţiile inculpatului.
În timpul cercetării judecătoreşti, a fost audiat inculpatul care a recunoscut parţial săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că heroina ce a fost găsită asupra sa era destinată consumului propriu şi că nu obişnuia să vândă droguri, dar uneori consuma împreună cu denunţătorul, nu însă contra unei sume de bani, fiind întreţinut de familia sa, fără a avea vreun loc de muncă.
A mai fost audiat în cauză şi martorul C.M.V. care a arătat că a fost de faţă la organizarea flagrantului împotriva inculpatului, în calitate de martor asistent, respectiv a văzut când i-a fost înmânată denunţătorului suma de 260 RON, de către organele de cercetare, sumă cu care acesta s-a deplasat în scara blocului şi i-a dat-o inculpatului, iar apoi a văzut cu prilejul percheziţiei corporale efectuate asupra acestuia aceeaşi sumă de bani ce fusese pusă la dispoziţia denunţătorului. Martorul a mai arătat că nu cunoaşte rezultatul percheziţiei domiciliare efectuată inculpatului.
Instanţa fondului a fost în imposibilitate de a proceda la audierea martorului U.M.R., întrucât aşa cum a rezultat din referatele întocmite de organele de poliţie acesta nu mai locuieşte la adresa de domiciliu cunoscută, iar altă adresă nu este cunoscută, astfel încât au fost avute în vedere declaraţiile acestuia din faza de urmărire penală, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen., declaraţii în care acesta a arătat că a achiziţionat droguri, respectiv două doze heroină, de la inculpat cu banii predaţi şi înseriaţi de organele de poliţie, cărora le-a şi predat drogurile după efectuarea tranzacţiei.
Din analiza întregului material probatoriu administrat în cauză, respectiv a declaraţiilor martorului C. - care a confirmat cele constatate în procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului, declaraţiile martorului denunţător U. date în faza de urmărire penală, conţinutul rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate, coroborate cu declaraţiile inculpatului în care a arătat că deţinea droguri pentru consum şi i-a dat şi martorului U. pentru consum, chiar dacă nu a recunoscut primirea vreunei sume de bani, aspect însă care a rezultat din declaraţiile martorilor, instanţa a constatat că situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare a instanţei este corectă şi că faptele inculpatului M.C.A. care la data de 23 septembrie 2009 a vândut martorului U.M.R. cu suma de 260 RON 2 doze conţinând 1,17 gr heroină şi a deţinut, pentru consum propriu, fără drept, o doză conţinând 0,51 gr heroină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, infracţiuni pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepse cu închisoarea şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale aplicate, în baza art. 65 C. pen.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru fiecare infracţiune în parte, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al fiecărei infracţiuni săvârşite de inculpat, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine parţial sinceră pe parcursul întregului proces penal, fiind recidivist postcondamnatoriu, făcându-se aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Având în vedere că inculpatul a săvârşit două infracţiuni înainte de a fi fost condamnat pentru vreuna dintre ele, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., astfel încât, s-a dispus ca acesta să execute pedeapsă cea mai grea aplicată.
Faţă de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie, făcând aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.
De asemenea, având în vedere că inculpatului i-a rămas neexecutat un rest de pedeapsă de 307 zile închisoare, în urma liberării condiţionate din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 187/2009 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă prin nerecurare, tribunalul a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate a inculpatului pentru acest rest de pedeapsă, în baza art. 61 C. pen., rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în speţă, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale aplicate.
Instanţa a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus perioada reţinerii, de la 23 septembrie 2009 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantităţilor de 1,04 gr heroină indisponibilizată la IGPR conform dovezii seria H nr. X din 2 octombrie 2009 şi de 0,44 gr heroină indisponibilizată la IGPR conform dovezii seria H nr. X1 din 2 octombrie 2009, cantităţi ramase în urma analizelor de laborator şi distrugerea acestora.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.C.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pe fond, rejudecând, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate, cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. Inculpatul a solicitat să se dea o valoare crescută recunoaşterii imediate şi fără rezerve a faptei, precum şi faptului că a colaborat cu organele de urmărire penală în scopul aflării adevărului.
Analizând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu sub toate aspectele, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul, găsind fondate motivele ce ţin de individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.C.
Din analiza probatoriului administrat în cauză a rezultat că situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptei au fost corect reţinute de instanţa de fond, în condiţiile în care în timpul percheziţiei corporale efectuată de organele de poliţie, în prezenţa martorului asistent C.M.V. în buzunarul inculpatului au fost găsiţi banii primiţi pentru tranzacţia efectuată cu denunţătorul U.M.R., iar în mână o doză de heroină, despre care inculpatul a afirmat că este pentru consum propriu. Anterior inculpatul a fost înregistrat în timp ce vindea droguri martorului U.M.R., palmele inculpatului fiind verificate în lumină ultravioletă, constatându-se existenţa de urme de praf galben fluorescent, acelaşi ca şi pe bancnotele găsite asupra sa şi provenind de la denunţător.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect existenţa elementului subiectiv decurgând din faptul că banii din vânzarea drogurilor au fost găsiţi asupra inculpatului, aspect care s-a coroborat cu declaraţiile inculpatului în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond. Inculpatul a arătat că vindea droguri în vederea procurării banilor necesari cumpărării de droguri pentru consum propriu.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sunt incriminate de lege activităţile de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deţinere ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, efectuate fără drept şi sancţionate cu o pedeapsă al cărei minim este de 10 ani.
Legea incriminează şi consumul de droguri. Conform art. 4 din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, iar dacă faptele privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.
În aceste condiţii, Curtea a constatat că inculpatul a comis infracţiunile în forma vânzării de droguri, precum şi consumului de droguri aspect recunoscut de inculpat.
Susţinerile inculpatului în sensul că ar fi comis fapta de vânzare de droguri în scopul obţinerii sumelor necesare procurării heroinei pentru consum propriu s-a apreciat că nu au relevanţă asupra existentei trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii.
De altfel, inculpatul nu a contestat vinovăţia sa şi soluţia de condamnare pronunţată de instanţa de fond, ci numai individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.
Sub aspectul cuantumului pedepsei, Curtea a constatat că pedepsele aplicate de instanţa de fond, de 10 ani închisoare, pentru trafic de droguri, respectiv 3 ani pentru consum de droguri, sunt prea aspre în raport de cantitatea de droguri vândută respectiv găsită asupra sa.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de apel invocat de inculpat, Curtea a constatat că soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc (10 ani închisoare) cât şi pedeapsa pentru deţinerea de droguri în vederea consumului propriu de 3 ani nu sunt justificate, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor decurgând din gravitatea faptei în concret, care este dată de cantitatea de droguri deţinută de inculpat, 1,17 gr heroină vândute martorului şi 0,51 gr heroină găsite asupra sa, pentru consum propriu. Curtea a constatat că se justifică o reducere a pedepsei sub minimul stabilit de lege.
Deşi inculpatul are antecedente penale, condamnările anterioare sunt pentru furt calificat, ceea ce arată că nu există o specializare a inculpatului în faptele de trafic de droguri, de natură să atragă o pedeapsă peste minimul prevăzut de lege. S-a apreciat că sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege cantitatea de droguri traficată, respectiv găsită asupra sa şi numărul actelor materiale reţinute în Rechizitoriu (traficul de droguri este reţinut a fi fost săvârşit o singură dată, la 21 septembrie 2009. Instanţa nu a putut da o mai mare relevanţă aspectelor favorabile inculpatului faţă de existenţa recidivei post condamnatorii, respectiv a concursului de infracţiuni şi faptului că nu are un loc de muncă.
Astfel, critica recurentului inculpat, în sensul acordării eficienţei dispoziţiilor art. 74 C. pen., 76 C pen. a fost reţinută, cu privire la infracţiunile de trafic de droguri de mare risc şi consum de droguri de mare risc, aplicându-se pedepse sub minimul special. S-a apreciat că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. Curtea a apreciat că pedepsele de 6 ani pentru trafic de droguri de mare risc, respectiv pentru consum de droguri de mare risc un an şi şase luni închisoare, corespund periculozităţii faptelor şi persoanei făptuitorului care nu a manifestat o atitudine de regret faţă de faptele comise. În condiţiile pedepsei aplicate, condamnatul se poate libera condiţionat după executarea efectivă a minimum 3 ani.
Curtea a aplicat şi pedeapsa complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 literele a teza a II - a şi lit. b) C. pen., pe lângă pedeapsa principală pentru trafic de droguri. S-a mai aplicat şi interzicerea drepturilor electorale (art. 64 lit. a) şi b) C. pen.) pe perioada executării pedepselor principale.
S-a apreciat că natura faptelor comise impune în continuare privarea de libertate, menţinându-se arestarea preventivă.
Faţă de aceste considerente, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 203 din data de 18 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti secţia a II-a penală. A desfiinţat, în parte, hotărârea Tribunalului Bucureşti şi rejudecând: a condamnat inculpatul în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi 74 - 76 C. pen. la 6 (şase) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 - 76 C. pen., a condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate, privind pedeapsa aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 187/2009 a Judecătoriei Gherla definitivă prin nerecurare şi a contopit restul de pedeapsă ce a rămas de executat din pedeapsa anterioară de 307 zile cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 6 (şase) ani, acesta urmând să execute în final 6 (şase) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a), b) C. pen. S-a menţinut starea de arest a acestuia şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive, de la 23 septembrie 2009 la zi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 RON, urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul M.C.A., criticând hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. reiterând motivele din apel, şi a solicitat casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicată.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. cât şi din oficiu, înalta Curte, constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte, apreciază că individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului M.C.A. de către instanţa de apel este corectă.
Curtea de Apel Bucureşti, judecând în apel a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpatul M.C.A., dar şi de circumstanţele personale ale acestuia, fiind recidivist, fără ocupaţie, precum şi faptul că acesta a avut o atitudine parţial nesinceră pe tot parcursul procesului penal.
Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, înalta Curte, apreciază că această critica formulată de inculpatul M.C.A., privind greşita individualizare a pedepselor nu poate fi reţinută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă faţă de inculpat precum şi cuantumul acesteia stabilit de instanţa de apel, asigură realizarea funcţiilor de exemplaritate şi educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 162 din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 septembrie 2009 la 6 octombrie 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat M.C.A. urmează a fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 162 din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 septembrie 2009 la 6 octombrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1115/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 422/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
