ICCJ. Decizia nr. 422/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 422/2010
Dosar nr. 338/1/2010
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Asupra plângerilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 923/P/2008 din 26 noiembrie 2008, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) şi d) din C. proc. pen., neînceperea urmării penale faţă de intimaţii-procurori P.M. şi S.E.A. pentru faptele prevăzute de art. 246, 264, 272, 249, 264 din C. pen.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reţinut următoarele:
La data de 16 iulie 2008, sub numărul de mai sus, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost înregistrată o sesizare prin care A.G. solicită efectuarea de cercetări şi antrenarea răspunderii penale a magistratului procuror P.M., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264 şi art. 272 C. pen.
Prin aceeaşi sesizare, A.G. a solicitat efectuarea de cercetări şi împotriva magistratului procuror care a soluţionat lucrarea nr. 2237/C/4023/2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, întrucât, prin neînregistrarea acesteia în evidenţa cauzelor penale, a obstrucţionat dreptul la un proces echitabil, favorizând pe autorul unei infracţiuni dovedite.
Din verificările efectuate în cauză prin prisma celor sesizate de persoana vătămată se poate reţine următoarea situaţie de fapt:
A). În anul 1996, ca urmare a nerambursării unor credite contractate în anul 1994 de SC C.G. SRL Iaşi de la fosta B.A. SA - Sucursala Iaşi, între soţii A.G. şi A.E., pe de o parte, şi unitatea bancară, pe de alta parte, s-a declanşat un litigiu, care în timp s-a amplificat datorită demersurilor debitorilor.
În paralel cu derularea litigiului civil, cei doi soţi au formulat multiple plângeri penale, iniţial împotriva funcţionarilor unităţii bancare creditoare, funcţionarilor de carte funciară, a executorilor judecătoreşti şi a notarilor iar ulterior, împotriva organelor judiciare care au participat la soluţionarea respectivelor cauze ori au verificat pe cale ierarhică soluţiile dispuse.
În cursul anului 2004, A.G. şi A.E. au sesizat P.N.A. cu aspecte derivând din acelaşi litigiu, apreciate ca fiind fapte de corupţie; la respectiva sesizare, petiţionarii au ataşat un set de acte însumând 1074 file.
Prin adresa nr. 6631 din 18 iunie 2004 P.N.A. a comunicat petiţionarilor că sesizarea şi actele aferente au fost trimise spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi; aici, lucrarea s-a înregistrat sub nr. 727/VIII/1/2004.
Pe calea sesizării ce face obiectul prezentei cauze penale, A.G. a sesizat că magistratul P.M. a „distrus plângerea mea şi anexele sale însumând un număr de 1074 file” cu scopul de a favoriza „învinuiţi persoane cu funcţii înalte, miniştri, procurori generali respectiv al P.N.A. G.Ş., M.P., etc. în conformitate cu prev. art. 264 C. pen.”.
În legătură cu actele pretins distruse, din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
La data de 10 februarie 2004, la Judecătoria Iaşi s-a înregistrat plângerea formulată de soţii A. împotriva rezoluţiei nr. 72/P/1999 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi; plângerea astfel formulată a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 2709 din 4 iunie 2004 pronunţată în Dosarul nr. 2553/2004.
La data de 23 iulie 2004, prin adresa nr. 727/VIII/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a trimis Judecătoriei Iaşi „plângerile formulate de A.G. şi A.E. cu privire la modul de soluţionare a Dosarului nr. 72/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi împreună cu documentele Însumând 1074 file, pentru a fi avute în vedere la soluţionarea apelului declarat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 2709/2004”.
Adresa şi actele aferente au fost ataşate la Dosarul nr. 2553/2004 al Judecătoriei Iaşi, şi ulterior înaintate la Tribunalul Iaşi pentru judecarea recursului declarat de A.G.
Examinând conţinutul dosarului sus-menţionat, se constată existenţa adresei nr. 1179/II/2/2003 din data de 2 iunie 2005, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a solicitat Judecătoriei Iaşi restituirea Dosarului nr. 72/P/1999 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi documentaţia trimisă ulterior.
Prin adresa nr. 2553/2005 din data de 14 iunie 2005, Judecătoria Iaşi a comunicat unităţii de parchet faptul că dosarul a fost restituit şi în consecinţă, a remis „doar documentaţia trimisă ulterior (1074 file) cuprinsă în 9 volume”.
Ulterior, A.G., a adresat conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi diferite cereri privind stadiul de soluţionare al plângerilor sale, urmare cărora i s-a comunicat că documentaţia cuprinzând 1074 file a fost înaintată Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, din data de 29 iulie 2005; parte dintre adresele de comunicare au fost semnate de către magistratul P.M. în calitate de procuror general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Din verificările efectuate la grefa Secţiei de urmărire penală şi criminalistică s-a stabilit că într-adevăr, cele 1074 file la care A.G. se referă, au fost trimise la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împreună cu memoriul aceluiaşi petiţionar; respectivul memoriu, a fost înregistrat la Secţia de urmărire penală şi criminalistică sub nr. 13887/4645/2005, iar prin referatul cu acelaşi număr din data de 29 august 2005, s-a dispus restituirea memoriului şi a anexelor conţinând 1074 file, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Aici, respectiva lucrare a fost înregistrată sub nr. 823/VIII/1/2005, iar la data de 22 noiembrie 2005 a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi unde s-a constituit lucrarea nr. 1501/VIII/1/2005.
Conform relaţiilor comunicate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi la data de 13 noiembrie 2009, lucrarea nr. 1501/VIII/1/2005 conţine 177 file, reprezentând memorii ce au fost trimise în mod succesiv de către A.G., precum şi acte ataşate de petiţionar; potrivit aceloraşi relaţii, lucrarea nr. 823/VII1/1/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi trimisă la această unitate la data de 22 noiembrie 2005, este formată din plângerea petiţionarilor A.G. şi A.E. (6 file) şi materiale anexe (141 file); nici în adresa de înaintare emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, nici în evidenţele Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, nu s-au făcut menţiuni referitoare la numărul de file pe care îl conţinea lucrarea nr. 823/VIII/1/2005.
Rezultă aşadar că, la lucrarea nr. 1501/VIII/1/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, nu se regăseşte setul de acte la care A.G. se referă; în lipsa unor date certe, nu se poate afirma că cele 1074 de file au fost înaintate acestei unităţi de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împreună cu lucrarea nr. 823/VII1/1/2005.
Pe de altă parte, nu există indicii ca respectivele acte ar fi fost sustrase sau distruse; date fiind demersurile consecvente ale petiţionarului de a investi în mod succesiv organele judiciare şi alte instituţii cu soluţionarea unor probleme derivând din acelaşi litigiu, este cel mai probabil, ca setul de 1074 file să fi fost ataşat la unul dintre acestea ori să fi fost arhivat, fără a se face scriptic menţiuni exprese în evidenţele unităţii de parchet.
De altfel, aşa cum rezultă din memoriile petiţionarului, actele pretins a fi fost sustrase/distruse, reprezentau duplicate ale unor documente care au mai fost prezentate anterior organelor judiciare şi care în opinia sa, dovedeau aspectele sesizate; or, împrejurarea că la acest moment, datorită unor neglijenţe de natură administrativă, nu a fost posibilă identificarea lucrării la care a fost ataşat setul de 1074 file, nu este aptă să atragă răspunderea penală a magistratului P.M. sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 264 şi art. 272 C. pen. sau a vreunei infracţiuni de serviciu.
Aşa cum se poate constata din dosar, actele în discuţie au fost avute în vedere de magistraţi Ia emiterea soluţiilor cu ocazia soluţionării cauzelor penale ce au avut ca obiect sesizările formulate de A.G., astfel că, drepturile sau interesul părţii nu au fost vătămate în înţelesul normei penale.
Pe de altă parte, susţinerile persoanei vătămate referitoare la faptul că magistratul P.M. ar fi distrus actele indicate în sesizare cu scopul vădit de a favoriza anumite persoane „cu funcţii înalte”, sunt neîntemeiate.
Din actele dosarului, rezultă în mod indubitabil că plângerea şi setul de 1074 file ataşat acesteia, au fost trimise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi atât la instanţa de judecată, pentru a fi avute în vedere la soluţionarea unei alte plângeri formulate de petiţionar, cât şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; în acest context, o eventuală intenţie a magistratului P.M. sau a altei persoane de a sustrage sau distruge respectivele acte, nu are justificare logică.
Faţă de cele expuse, urmează ca faţă de magistratul P.M. să se adopte soluţie de neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 264 şi art. 272 C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 249 C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.
B). La data de 4 iulie 2005, A.G. şi A.E., au formulat un memoriu prin care au sesizat, pe de o parte, aspecte referitoare la modul în care a fost soluţionat Dosarul nr. 270/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi pe de altă parte, faptul că magistratul P.M. a „făcut pierdute” o plângere a sa Ia care erau anexate 600 file.
Sesizarea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, sub nr. 2237/C/4023/2005, iar prin rezoluţia din data de 4 aprilie 2006 emisă de magistratul procuror S.E.A., s-a dispus respingerea acesteia.
În acest context, A.G. a apreciat că prin neînregistrarea plângerii în evidenţa cauzelor penale, magistratul S.E.A. a intenţionat să o favorizeze pe P.M. şi implicit să o exonereze de răspundere penală.
Analizând plângerea prin prisma actelor premergătoare efectuate în cauză, apreciez că în sarcina magistratului S.E.A. nu se poate reţine comiterea infracţiunii prev. de art. 264 C. pen. sau al vreunei infracţiuni de serviciu.
Astfel infracţiunea prev. 264 C. pen., presupune o situaţie premisă, respectiv comiterea unei infracţiuni de persoana pretins favorizată.
În speţă, după investirea sa cu soluţionarea lucrării nr. 2237/C/4023/2005 magistratul S.E.A. a efectuat verificările necesare şi întrucât nu au rezultat date privind comiterea de infracţiuni de către magistratul P.M., a apreciat că nu se impune constituirea unei cauze penale.
Or, în aceste condiţii, în lipsa unor indicii referitoare la existenţa unei fapte penale de către magistratul P.M., adoptarea unei soluţii pe cale administrativă, este legală şi nu poate fi asimilată cu un act de ajutorare în sensul normei de încriminare.
Pe cale de consecinţă, aspectele sesizate de A.G. nu se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 264 C. pen. nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective.
Urmează aşadar să se dispună neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul S.E.A. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 264 C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Având în vedere cele mai sus expuse, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., procurorul a dispus:
1. Neînceperea urmăririi penale faţa de magistratul P.M., fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, eliberat din funcţie prin pensionare, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului şi sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 246, art. 264 şi art. 272 C. pen., întrucât faptele nu există.
2. Neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul P.M. pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, lipsind latura obiectivă.
3. Neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul S.E.A., procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., întrucât fapta nu există.
Plângerea formulată de petentul A.G. împotriva acestei rezoluţii, a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 12429/2009/219/11/2/2010 din 18 ianuarie 2010 a procurorului şef Secţie urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen. a fost formulată, la instanţa competentă, prezenta plângere de către numiţii A.G., A.E. şi SC C.G. SRL din Iaşi.
Niciuna dintre persoanele care au formulat plângere la instanţă nu s-a prezentat la sediul înaltei Curţi, transmiţând la dosar un set de înscrisuri.
Plângerile formulate de A.E. şi SC C.G. SRL din Iaşi vor fi respinse ca inadmisibile, iar plângerea formulată de petentul A.G. va fi respinsă ca nefondată, pentru motivele ce se vor arăta:
I) plângerea penală ce a format obiectul prezentei cauze a fost formulată de numitul A.G.
De asemenea, acelaşi A.G. a formulat, la procurorul ierarhic superior, plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
În consecinţă, se constată că A.E. şi SC C.G. SRL nu au calitatea procesuală de a formula plângere la instanţă, legătura de familie ori legătura comercială neconferind o astfel de legitimare (calitate) procesuală.
II) asupra plângerii formulate de petentul A.G.
Petentul A.G. nu s-a prezentat la instanţă, transmiţând la dosar un set de înscrisuri.
În motivarea plângerii adresată instanţei, petentul a reiterat acuzaţiile aduse celor doi procurori prin plângerea penală.
Plângerea petentului va fi respinsă ca nefondată pentru motivele ce se vor arăta.
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 52 din C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor dispoziţii legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 923/P/2008 (care cuprinde 143 file), în acesta regăsindu-se înscrisurile cu valoare probatorie relevantă pentru verificarea acuzaţiilor şi soluţionarea plângerii penale.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petiţionar, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. a) şi d) din C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
În lipsa unor noi motive invocate de către petent, precum şi a neindicării eventualelor acte premergătoare care - în opinia petentului - ar trebui să mai fie efectuate, suplimentar faţă de cele deja efectuate de procuror, se constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de cei doi procurori este legală şi temeinică, argumentele care împiedică deschiderea unei proceduri judiciare de tragere la răspundere penală fiind laborios şi convingător prezentate în cuprinsul rezoluţiei atacate, argumente pe care Înalta Curte apreciază că nu este necesar a le relua, făcând trimitere la pag. 2-9 a acesteia.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondată plângerea petentului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi a deciziei nr. 82/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.G. împotriva rezoluţiei din 26 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 923/P/2008.
Respinge, ca inadmisibile, plângerile formulate de petiţionarele A.E. şi SC C.G. SRL Iaşi împotriva aceleiaşi rezoluţii.
Obligă petiţionarii să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3476/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2065/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
