ICCJ. Decizia nr. 653/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 653/2010
Dosar nr. 1414/1/2012
Şedinţa publică din 25 aprilie 2012
Asupra cererii de strămutare de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petiţionarii D.I. şi D.G. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1095/42/2011 al Curţii de Apel Ploieşti, motivând că la această instanţă nu va avea loc o judecată dreaptă şi imparţială, întrucât a formulat plângere împotriva judecătorilor Curţii de Apel Ploieşti, Tribunalului Dâmboviţa şi Judecătoriei Târgovişte, iar judecătorii care vor soluţiona plângerea sunt colegi cu aceştia. S-a susţinut că, având în vedre relaţiile de colegialitate şi poate chiar de prietenie, judecătorul care va soluţiona plângerea nu poate fi imparţial.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de Ministerul Justiţiei - Direcţia Elaborare Acte Normative, Studii şi Documentare - Serviciul Judiciar.
Din informarea transmisă de Ministerul Justiţiei - Direcţia Elaborare Acte Normative, Studii şi Documentare - Serviciul Judiciar rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită are ca obiect plângerea formulată de petiţionari împotriva rezoluţiei nr. 640/P/2011 din 10 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind pe intimaţii judecători.
În ce priveşte motivele invocate în cererea de strămutare s-a arătat că susţinerile petenţilor nu constituie motive care să conducă la strămutarea judecării cauzei.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care, imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. şi de datele expuse, apreciază că temerile petenţilor nu sunt justificate.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiţionarii D.I. şi D.G. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1095/42/2011 al Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă petiţionarii la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 652/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 655/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
