ICCJ. Decizia nr. 655/2010. Penal. Denunţarea calomnioasă (art. 259 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 655/2010
Dosar nr. 9292/1/2009
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Recurentul C.I. a formulat o cerere de apel în Dosarul penal nr. 2145/249/2001 împotriva încheierii din data de 18 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a admis cererea de amânare a cauzei formulată de recurentul inculpat, care a precizat că din motive medicale nu îşi poate exercita apărările la acest termen.
În motivarea cererii formulate de recurentul C.I. în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta arată că temeiul de drept al acestei cereri se bazează pe disp. art. 361 pct. 2 C. proc. pen. care spun că „încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul", rezultând din conţinutul acestui text, că încheierile date în „secunda instanţă" şi în „terţa instanţă" pot fi atacate cu apel, separat de fond. Mai mult, arată că această încheiere a Curţii de Apel Bucureşti, poate fi atacată cu apel separat de fond, deoarece Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală este „terţă instanţă" şi nu primă instanţă.
Consideră că având în vedere aceste afirmaţii, apelul formulat în faţa Înaltei Curţi este admisibil pe motiv că această încheiere atacată, omite să aducă obligatoriu pe avocatul pe care instanţa de recurs i l-a desemnat.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, Înalta Curte constată că „cererea de apel" formulată de recurentul-petent-inculpat C.I. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din conţinutul disp.art. 361 pct. 2 C. proc. pen., „încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul", situaţie din care se poate trage concluzia că procedura de judecată este prevăzută numai de lege.
Mai mult chiar, prin disp.art. 3851 alin. (2) C. proc. pen. se arată că încheierile pot fi atacate cu recurs, de regulă, numai odată cu Decizia sau sentinţa recurată, stabilind astfel legiuitorul a se acţiona numai potrivit competenţei sale.
În sistemul nostru procesual, acest mod de reglementare a exercitării căilor de atac împotriva încheierilor de şedinţă este justificat de necesitatea asigurării celerităţii procesului penal, exigenţă ce este recunoscută şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Rezultă deci, că prevederile legale sunt în deplină concordanţă cu disp. art. 6 din Convenţie, dând expresie cerinţei de soluţionare a cauzei „într-un anumit termen rezonabil".
S-au respectat şi disp.art. 24 din Constituţie, dând Înalta Curte posibilitatea la numeroase termene acordate, de a se angaja apărător.
În concluzie, C. proc. pen. român, nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac a recursului la recurs, aşa cum a procedat recurentul C.I.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp.art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.I., împotriva încheierii din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2145/249/2001.
Conform disp.art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2145/249/2001.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3040/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3041/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
