ICCJ. Decizia nr. 1570/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1570/2010
Dosar nr. 4191/1/2009
Şedinţa publică din 22 octombrie 2010
Asupra plângerii de faţă, constată următoarele:
Persoana vătămată C.N.G. a formulat o plângere penală împotriva numiţilor C.D., V.P. şi N.P. pentru comiterea unor infracţiuni în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ce i-au adus atingere intereselor sale legale prin destituirea sa din poliţie.
Ordinul cu numărul S/2/4053 din data de 22 august 2007, privind destituirea sa din cadrul poliţiei pentru comportament necorespunzător în serviciu, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului şi prestigiului instituţiei, neglijenţă manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici precum şi încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri şi interdicţii stabilite prin lege, a fost semnat de către Ministrul internelor C.D.
Persoana vătămată apreciază că, P.V. directorul Direcţiei Generale de Management şi Resurse Umane a comis infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin aceea că, nu a verificat modul în care s-a constituit Consiliul de disciplină, nu a verificat ordinul de destituire ce nu cuprindea descrierea faptei care constituia abaterea di sciplinară, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de el şi nu i s-a comunicat că are dreptul să conteste ordinul de destituire.
În accepţiunea persoanei vătămate chestorul principal de poliţie N.P. a comis infracţiune a de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor întrucât nu a emis o dispoziţie prin care să propună destituirea sa din poliţie şi nu a verificat modul în care s-a efectuat cercetarea disciplinară.
La data de 24 noiembrie 2008 persoana vătămată a formulat o nouă plângere prin care solicita şi cercetarea comisarului de poliţie T.I. pentru comiterea unei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece a semnat adresa din 02 august 2007 neavând competenţa necesară.
Prin aceeaşi cerere s-a solicitat depunerea la dosarul cauzei a Ordinului nr. 6000/2005 al Ministrului de Interne privind aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane din cadrul M.I.R.A. precum şi anexarea Ordinului nr. S/II/4035 la dosar. Prin rezoluţia procurorului din data de 5 decembrie 2008 probele propuse de către persoana vătămată au fost admise, în temeiul art. 202 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 67 C. proc. pen. Totodată, deoarece prin Decretul cu numărul 1197 din 01 decembrie 2008 publicat în M. Of. numărul 821 din 5 decembrie 2008 comisarul de poliţie T.I. s-a înaintat în gradul profesional de chestor de poliţie, s-a constatat că cercetarea acestuia atrage competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţându-se efectuarea de cercetări şi faţă de comisarul de poliţie respectiv, în cadrul aceluiaşi Dosar nr. 864/P/2008.
În funcţie de cele reclamate, procurorul, a consemnat că, din actele premergătoare în cauză a rezultat că, prin Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative cu numărul S/II/4053 din 22 august 2007 - C.D., inspectorul de poliţie C.N. G. din Poliţia de Frontieră Română - Inspectoratul General Judeţean al Poliţiei de Frontieră Suceava, se sancţionează cu destituirea din poliţie pentru săvârşirea abaterilor disciplinare de comportare necorespunzătore în serviciu, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului şi prestigiului instituţiei, neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici, precum şi încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri şi interdicţii stabilite prin lege.
S-a reţinut că, la data de 7 iulie 2007 poliţistul C.N.G. a avut o atitudine necooperantă, nesinceră şi recalcitrantă faţă de echipa operativă, în special faţă de şeful inspectoratului, refuzând să prezinte pentru control autoturismul său, în care erau bunuri cumpărate de la magazinul D.F. din incinta punctului poliţiei de frontieră Siret, afirmând şi susţinând că, bunurile ar fi cumpărate de tatăl său.
Prin aceasta a încălcat dispoziţiile Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române nr. 55082 din 18 februarie 2004, 35575 din 28 ianuarie 2003 şi S/150239 din data de 16 iunie 2007, deoarece, fiind în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu s-a deplasat cu autoturismul subunităţii în incinta punctului de frontieră şi a cumpărat mai multe bunuri de la magazinul D.F., şi nu a declarat la intrarea în serviciu suma de 37.000 lei pe care susţine că i-ar fi fost sustrasă din torpedoul maşinii.
S-a reţinut că, şi după evenimentul din data de 7 iulie 2007 a avut un comportament necivilizat prin adresarea unor cuvinte jignitoare la adresa colegilor şi a şefului de inspectorat, verbal sau prin mesaje telefonice, încălcând prevederile art. 41 lit. e) şi 42 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statului Poliţistului şi art. 3 din H.G. nr. 991 din 25 august 2005 pentru aprobarea Codului de Etică şi Deontologie al Poliţistului. Cu aceeaşi dată, îi încetează raporturile de serviciu şi i se echivalează gradul profesional avut, cu cel de militar de locotenent (rezervă), specialitatea „poliţie de frontieră ” .
În încheierea ordinului s-a consemnat că, sancţiunea disciplinară poate fi contestată în termenul legal la instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 61 alin. (3) din Legea nr. 360/2003.
La data de 23 august 2007 cu adresa numărul 153450 i-a fost comunicat conţinutul ordinului, persoanei vătămate C.N.G.
S-a constatat că, iniţial s-a întocmit un raport de cercetare prealabilă la data de 23 iulie 2007 întocmit de către comisarul şef de poliţie F.I., ofiţer desemnat cu cercetarea prealabilă la I.P.J.F. Suceava. Acest raport conţine descrierea faptei sesizate, modalităţi şi procedee de verificare, concluzii, cauzele care au generat şi favorizat comiterea abaterii, mijloace de probă şi aprecieri privind conduita persoanei cercetate. Conţine 17 pagini, fiind descrisă succint şi detaliat situaţia de fapt, fiind avizat de către şeful de birou comisar de poliţie A.S., consilier juridic subcomisar C.G., comisar D.I., iar la semnătura inspectorului de poliţie C.N.G. s-a consemnat că, „refuză să semneze”.
La documentaţia ce a stat la baza ordinului de destituire se află şi Încheierea Consiliului de Disciplină al I.P.J.F. Suceava, întocmit de către Preşedintele Consiliului de Disciplină comisar de poliţie Cornea Constantin, membrii: - comisar şef de poliţie F.V., comisar şef de poliţie B.M., secretar comisar de poliţie A.S., avizat CNP de comisar de poliţie D.I., avizat de consilier juridic subcomisar de poliţie C.G. precum şi procesul verbal încheiat la data de 25 iulie 2007 orele 10,30 în şedinţa Consiliului de Disciplină al I.J.P.F. Suceava.
În dreptul semnăturii persoanei vătămate s-a consemnat că, acesta a părăsit sala în care se desfăşurau lucrările Consiliului de Disciplină în jurul orelor 13, iar la solicitarea preşedintelui consiliului transmisă prin nota telefonică nr. 46 din 25 iulie 2007 la S.P.F. Siret de a se prezenta în ziua de 26 iulie 2007 orele 09,00 pentru a lua la cunoştinţă şi a i se în mâna un exemplar din încheiere, acesta nu s-a prezentat, astfel că, s-a procedat la trimiterea prin poştă a copiei încheierii cu confirmare de primire atât la domiciliul cât şi la reşedinţa ofiţerului C.N.G.
În vederea sancţionării ofiţerului de poliţie a fost trimis un raport la Ministerul Internelor şi Reformei Administrative cu propunerea de „destituire din poliţie”.
Persoana vătămată a contestat sancţiunea disciplinară la ministrul de interne, fiindu-i comunicat răspunsul prin adresa cu numărul 114179 din 4 octombrie 2007, dată la care pe rolul Curţii de Apel Suceava se afla Dosarul cu numărul 341/39/2007, având ca obiect acţiunea formulată în contencios administrativ împotriva măsurii sancţionării.
Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa cu numărul 3 din 7 ianuarie 2008 a analizat acţiunea reclamantului C.N.G. şi a consemnat că, în mod corect s-a stabilit vinovăţia reclamantului constând în abaterile disciplinare reţinute în sarcina sa, respectiv comportare necorespunzătoare în serviciu care a adus atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului şi prestigiului unităţii, neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici şi încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle şi interdicţiile stabilite de lege pentru poliţişti, prevăzute de art. 57 pct. 1 lit. a), lit. b) şi lit. k) din Legea nr. 360/2002 respectiv art. 12 lit. a), lit. b) lit. k) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, sancţiunea aplicată fiind proporţională cu gravitatea faptei, astfel încât, ordinul nr. S/II/4053 din 22 august 2007 apare ca fiind legal şi temeinic, neexistând motive pentru anularea acestuia.
Persoana vătămată a formulat şi cerere având ca obiect „pretenţii” la Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, solicitând plata drepturilor salariale aferente perioadei 1 august 2007-17 octombrie 2007, cerere ce a fost admisă de instanţă.
În final, în funcţie de cele redate s-a constatat că, situaţia juridică a ordinului a fost dedusă judecăţii, Curtea de Apel pronunţându-se cu privire la legalitate a acestuia, astfel că ofiţerii de poliţie care au făcut parte din consiliul de disciplină şi au emis acest ordin, precum şi ministrul de interne, nu se fac vinovaţi de comiterea unor infracţiuni în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Aşa fiind, s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta nu există în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Soluţia a fost atacată în primă fază la nivelul procurorului şef, respinsă prin rezoluţia din 22 aprilie 2009, iar ulterior în faţa instanţei de judecată.
Raportat la modul de derulare al judecăţii, petentul, prin apărătorul acestuia, pe lângă o amploare excesivă şi artificială dată petiţiei, aflată pe alocuri în afara cadrului instituit de art. 2781 C. proc. pen., a iniţiat şi o întreagă tevatură raportat la depunerea la dosar a Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. S/II/4053 din 22 august 2007, prin care petentul a fost destituit din poliţie. Într-un astfel de context, evident că recomandările legale de derulare cu celeritate a unei astfel de cauze, nu au putut fi respectate.
Concret, iniţial, în dezvoltarea susţinerii caracterului netemeinic şi nelegal al rezoluţiei din 31 martie 2009, se redă (rezumativ): fundamentarea rezoluţiei nu este temeinică, hotărârea definitivă a instanţei civile pronunţată, şi ce are tangenţă cu dosarul de faţă, nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penală, ne aflăm în faţa unei grave erori de judecată (cu toate explicaţii auxiliare raportat la Sentinţa nr. 3 din 7 ianuarie 2008), chestorul de poliţie T.I. nu avea competenţa de a propune destituirea sa, nu a verificat conţinutul şi legalitatea documentelor, chestorul principal de poliţie N.P. şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, C.D. nu a verificat modul cum s-a respectat procedura cercetării prealabile, mi-a îngrădit efectiv un drept de a contesta o sancţiune disciplinară, au redactat şi întocmit Ordinul nu încălcarea dispoziţiilor imperative (raportat la fiecare susţinere înşiruindu-se explicaţiile şi detaliile considerate justificative).
Ulterior (f. 44) s-a solicitat depunerea Ordinului nr. S/II/4053, urmărindu-se prin acesta, în principal, a se constata că semnătura intimatului C.D. ar fi substituită de o altă semnătură, cerere încuviinţată de instanţă.
Se depun precizări ale plângerii în care se învederează (f.128):„În primul rând, rog să aveţi în vedere şi atitudinea sfidătoare în caz a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor-efectiv s-a „refuzat” audierea intimaţilor, deşi la dosarul cauzei există probatoriu suficient pentru a demonstra abuzul în serviciu al acestora. Succint am motivat amplu în plângerea adresată dvs., dacă îmi permiteţi, voi indica nr. filei din dosar unde se găseşte; Încălcarea dreptului la apărare, a principiilor contradictorialităţii şi egalităţii armelor părţilor în procesul civil care a avut loc - filele nr. 120-121 din Dosar nr. 864/P/2008; intimatul T.I. nu avea competenţa de a propune la nivelul I.G.P.F. destituirea mea din poliţie, ci intimatul P.I., fost Inspector General al Poliţiei de Frontieră Române - filele nr. 162 - art. 16 lit. c) din Anexa la Ordinul M.A.I. nr. 2005, fila nr. 164 - art. 3 din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005-şi filele nr. 193-194 din Dosar nr. 864/P/2008; carenţele foarte grave efectuate în modul de verificare al documentele din dosarul de cercetare prealabilă, după cum urmează: - pentru ce anume s-a dispus cercetare prealabilă disciplinară şi am luat la cunoştinţă (fila nr. 20 din Dosar nr. 864/P/2008) şi pentru ce anume am fost destituit din poliţie (filele nr. 153, 42-58, sau 198-207, 208-210 din Dosar nr. 864/P/2008; Ordinul nr. 400/2004 privind regimul disciplinar se regăseşte în Dosar nr. 864/P/2008 între filele 130-143 art. 18, 24, 27, 29, 36, 44, 54-55, 62, 64 etc.; propunerea de destituire din poliţie a venit din partea U.P.F. Suceava de la un şef necompetent-comisar şef A.G., potrivit normelor statuate prin Ordinele M.A.I. nr. 400/2004 şi 600/2005-filele nr. 198-207 sau 70-79 coroborate cu filele nr. 134 art. 54 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 etc. şi fila nr. 174 din Dosar nr. 864/P/2008; îngrădirea efectivă/abuzivă, prin emiterea ordinului, a unui drept legal de a contesta la nivelul M.A.I. o sancţiune disciplinară prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului-filele nr. 100, 102-103, fila nr. 176, fila nr. 174, filele nr. 177-186 din Dosar nr. 864/P/2008; Întrucât se arată în ordinul de destituire din poliţie că nu am propus probe în apărare, la dosarul de cercetare prealabilă „clasificat intenţionat” există documente care arată contrariul-filele nr. 68-69, 60, 37, 33-34, 14-16, 19, 41 etc. din Dosar nr. 864/P/2008; faţă de acestea, rog să mi se admită plângerea, rezoluţiile atacate să fie desfiinţate, iar cauza să fie trimisă Parchetului în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi aspectul comiterii infracţiunii de Abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen.”.
Spre finalul dezbaterii cauzei a fost clarificată şi situaţia juridică a documentului de destituire, depus inclusiv de către petent la dosar, în prealabil fiind emisă sentinţa nr. 115 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, prin care M.A.I. a fost obligat să comunice petentului respectivul ordin.
Instanţa de judecată, ca şi aspecte substanţiale în cauză, şi care pot desluşi de la sine întreg ansamblul aşa-zis infracţional reclamat, reţine că, după cum s-a arătat, prin rezoluţia emisă de procuror s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.C. - fost Ministru al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, V.P. - chestor de poliţie fost director al Direcţiei Generale de Management şi Resurse Umane din cadrul M.I.R.A. şi N.P. - chestor principal de poliţie - fostul şef al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, şi T.I. - chestor de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de articolul 246 C. pen., întrucât fapta nu există.
După cum s-a redat, doar aparent, şi cu totul forţat, petentul a implicat intimaţii într-un astfel de sector penal, în realitate nemulţumirile sale vizând sancţiunea disciplinară ce i-a fost aplicată, cu care nu este în continuare de acord. Într-o astfel de situaţie, întrucât în prealabil Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa cu numărul 3 din 7 ianuarie 2008 a analizat acţiunea reclamantului C.N.G. pe această doleanţă şi a consemnat că, în mod corect s-a stabilit vinovăţia reclamantului constând în abaterile disciplinare reţinute în sarcina sa, respectiv comportare necorespunzătoare în serviciu care a adus atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului şi prestigiului unităţii, neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici şi încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle şi interdicţiile stabilite de lege pentru poliţişti, prevăzute de art. 57 pct. 1 lit. a), lit. b) şi lit. k) din Legea nr. 360/2002 respectiv art. 12 lit. a), lit. b) lit. k) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, sancţiunea aplicată fiind proporţională cu gravitatea faptei, astfel încât, Ordinul nr. S/II/4053 din 22 august 2007 apare ca fiind legal şi temeinic, neexistând motive pentru anularea acestuia, petentul a înţeles să extindă cadrul nemulţumirii la modul de constituire a consiliului de disciplină şi conţinutul Ordinului nr. 5/11/4053 din 22 august 2007 şi al adresei nr. 344559 din 2 august 2007, la toate derulările efectuate în acest sens, persoanele implicate, dându-le conotaţie penală.
Faţă de cele învederate organelor de urmărire penală, reiterate şi în instanţă, se poate observa că, în realitate, aspectele sesizate de către persoana vătămată nu se circumscriu acţiunilor sau inacţiunilor care formează elementul material al infracţiunii prev. de art. 246 C. pen., ci reprezintă apărări, pe care acesta trebuia să le formuleze cu ocazia exercitării drepturilor sale prevăzute de lege, atât în procedura cercetării disciplinare, cât şi în procedura contenciosului administrativ.
După soluţionarea de către instanţa de judecată a litigiului de natură administrativă, în defavoarea sa, persoana vătămată, în intenţia de a schimba decizia de destituire a sa, a înţeles să formuleze plângere pentru a fi angajată răspunderea penală a celor care au dispus măsurile corespunzătoare, conform cercetării disciplinare efectuate, petiţionarul putând însă doar uza de căile de atac prevăzute de lege pentru a critica şi contesta deciziile de natură administrativă sau hotărârile judecătoreşti, dacă dorea să menţină un cadru viu şi legal de rezolvare a situaţiei sale.
În orice caz, verificările efectuate în Dosarul nr. 864/P/2008 nu au relevat existenţa unor date, indicii sau dovezi, din conţinutul cărora să rezulte că făptuitorii ar fi comis infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen., astfel că în cauză subzistă cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar rezoluţia nr. 864/P/2008 din 31 martie 2009 este legală şi temeinică.
Şi la nivelul procurorului şef, cu just temei, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de C.G.N. împotriva rezoluţie nr. 864/P/2008 din 31 martie 2009, dispusă de Secţia de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul cu acelaşi număr.
În consecinţă, plângerea adresată organului judiciar independent are o aceeaşi soartă juridică, în contextul deplinei temeinicii şi legalităţi raportat la soluţiile procurorilor, fiind de respins ca nefondată pe considerentele art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.G.N. împotriva rezoluţiei nr. 864/P/2008 din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1520/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1581/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
