ICCJ. Decizia nr. 17/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 17/2010
Dosar nr. 6102/1/2009
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerile formulate în conformitate cu dispoziţiile art. 222 C. proc. pen. şi înregistrate la data de 27 octombrie 2008 la grefa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, sub nr. 442/P/2008 şi 443/P/2008 conexate prin ordonanţa din 28 octombrie 2008 sub nr. 442/P/2008, partea vătămată M.I., deţinut în Penitenciarul Arad, a solicitat efectuarea de cercetări penale şi tragerea la răspundere penală a magistraţilor judecători B.A. şi L.I. de la Tribunalul Arad, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen.
În motivarea plângerii, sus-numitul petent a susţinut că cei doi magistraţi judecători nu au analizat corespunzător materialul probator administrat în Dosarul nr. 4013/A/2005 al Tribunalului Arad, secţia penală, şi în mod ilegal, prin Decizia penală nr. 28 din 19 ianuarie 2006 cei doi magistraţi judecători l-au condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.
De asemenea a mai învederat sus-numita persoană vătămată şi un aspect de nelegalitate a deciziei penale nr. 28 din 19 ianuarie 2006, pronunţată de magistraţii judecători reclamaţi, constând în aceea că l-au condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 C. pen., deşi la dosar nu există plângerea prealabilă a părţii vătămate.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin Rezoluţia nr. 442/P/2008 din 16 martie 2009, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecători reclamaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. în conformitate cu art. 228 alin. (6) şi (61) C. proc. pen., art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen.
Nemulţumit de soluţie, petentul M.I. a formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., ceea ce a constituit obiectul lucrării nr. 357/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Prin rezoluţia din data de 14 aprilie 2009 pronunţată în lucrarea cu numărul de mai sus, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, ţinând seama de conţinutul adresei cu nr. 508/A din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, din care rezultă că, magistratul judecător L.I. are grad de judecător de curte de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen. raportat la art. 29 lit. f) C. proc. pen., art. 30 şi art. 33 C. proc. pen., a dispus infirmarea Rezoluţiei nr. 442/P/2008 din 16 martie 2009 a aceleiaşi structuri a Ministerului Public privind pe magistraţii judecători L.I. şi B.A., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin ordonanţa din 29 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 544/P/2009, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător L.I. de la Tribunalul Arad, dar cu grad de judecător de curte de apel, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen.
Actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonţ, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 217 şi art. 20 raportat la art. 209 C. pen., reţinându-se în esenţă, că în noaptea de 26/ 27 iulie 2004, împreună cu inculpaţii P.C., L.P. şi C.S. au fost surprinşi de poliţişti în carierea L., în timp ce tăiau, în scopul distrugerii, un compresor aparţinând SC C.A. SA Deva, utilaj care a fost adus în stare de neîntrebuinţare.
Prejudiciul cauzat a fost în sumă de 386.000.000 lei.
Prin sentinţa penala nr. 54 din 14 aprilie 2005, Judecătoria Gurahonţ a condamnat pe cei trei inculpaţi, dar pe inculpatul M.I. l-a achitat în baza dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gurahonţ, împotriva Sentinţei nr. 54 din 14 aprilie 2005 a Judecătoriei Gurahonţ, a fost admis prin Decizia penală nr. 28 din 19 ianuarie 2006, pronunţată de completul de judecată compus din magistraţii judecători L.I. şi B.A., în Dosarul nr. 4013/A/2005 al Tribunalului Arad.
Această decizie a rămas irevocabilă prin decizia penală nr. 976 R din 13 septembrie 2006, (Dosar nr. 1362/P/2006) a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, prin care au fost respinse, ca nefondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile formulate de inculpaţii C.N., C.S., M.I., P.C. şi L.P.S., împotriva Deciziei penale nr. 28 din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului Arad.
Cererile de revizuire şi contestaţie în anulare, formulate ulterior de petent, au fost respinse ca nefondate.
Împotriva ordonanţei mai sus-menţionată, petiţionarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Procurorul şef de secţie, prin rezoluţia din 15 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 5951/2839/II/2/2009 a respins ca neîntemeiată plângerea petiţionarului, confirmându-se astfel Ordonanţa nr. 544/P/2009 din 29 aprilie 2009.
Nemulţumit fiind şi de această rezoluţie petiţionarul M.I. a formulat plângere la instanţă.
Examinând plângerea prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 246 C. pen., constituie infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În ce priveşte activitatea magistraţilor, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi, aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor.
În acest context, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraţilor) care au soluţionat cauza.
Instanţele judecătoreşti care şi parchetele de pe lângă acestea sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauză, cât şi textele de lege care sunt aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar soluţiile pronunţate de acestea nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor ce le revin potrivit legii magistraţilor şi prin urmare nu pot conduce, prin ele însele, la reţinerea unor infracţiuni de abuz în serviciu.
Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie cu referire la infracţiunea analizată, numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmând sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
În speţă, petentul a formulat plângerea penală împotriva magistraţilor care au soluţionat Dosarul nr. 4013/A/2005 al Tribunalului Arad, aceştia prin admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gurahonţ pronunţând o soluţie nefavorabilă inculpatului M.I. Astfel, prin Decizia penală nr. 28 din 19 ianuarie 2006 (Dosar nr. 4013/A/2006) magistraţii mai sus-menţionaţi au dispus condamnarea lui M.I. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, constatând că probele administrate în cauză au demonstrat vinovăţia acestuia.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 976/R din 13 septembrie 2006 a respins recursul declarat de M.I. (dar şi de către ceilalţi coinculpaţi), reţinându-se că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, că tribunalul a apreciat corect probele existente la dosar şi că a motivat pe larg participarea fiecărui inculpat la săvârşirea infracţiunilor cercetate.
Cererile de revizuire şi contestaţie în anulare, formulate ulterior de petent, au fost respinse ca nefondate.
Aşa cum rezultă şi din conţinutul actelor premergătoare efectuate, afirmaţiile petiţionarului nu au suport probator, ele fiind doar expresia nemulţumirii subiective a unei persoane care nu a primit satisfacţia dorită în faţa autorităţilor judiciare.
În mod corect s-a reţinut atât de procurorul care a instrumentat plângerea cât şi de procurorul ierarhic superior acestuia că fapta penală cu privire la care s-a solicitat a fi cercetat magistratul judecător reclamat (aceea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor) nu există, în cauză făcându-se aplicarea art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Aşa fiind, se constată că plângerea de faţă este nefondată şi urmează a fi respinsă conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cu obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.I. împotriva Ordonanţei nr. 544/P/2009 din 29 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1637/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1702/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
