ICCJ. Decizia nr. 1710/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1710/2010
Dosar nr. 6915/1/2010
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 23 august 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 8426/2151/VIII-1/2010 din 26 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, arătând că este netemeinică, ilegală şi abuzivă.
Mai arată petiţionarul că la data de 30 iulie 2010, în baza dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., a înaintat la Ministerul Public o plângere în care a „precizat o parte din infracţiunile realizate la adoptarea rezoluţiei pentru cauză”.
Pentru soluţionarea cauzei a fost ataşat Dosarul nr. 8426/2151/VIII/1/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petiţionar este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează:
Prin rezoluţia nr. 8426/2151/VIII/1/2010 din 26 mai 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a respins plângerea formulată de A.I. întrucât nu îndeplineşte condiţiile de fond şi formă prevăzute de dispoziţiile art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Din considerentele rezoluţiei rezultă că plângerea formulată de A.I. împotriva magistratului procuror J.R. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cuprinde doar aprecieri personale, non-juridice, cu privire la modul în care acesta ar fi trebuit că interpreteze normele procedurale şi să finalizeze cercetarea penală.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionarul, invocând motive de ordin general, temeiul de drept fiind dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Ca atare, legea stabileşte expres şi limitativ situaţiile în care se poate formula plângere împotriva soluţiilor date de procuror, respectiv în cazul soluţiilor de neurmărire penală.
Cum plângerea adresată Înaltei Curţi de către petiţionarul A.I. nu priveşte o astfel de soluţie, aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
În altă ordine de idei, în mod corect s-a reţinut că plângerea adresată Parchetului nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi, ca atare, nu poate fi înregistrată ca plângere penală.
Potrivit dispoziţiilor legale invocate, plângerea trebuie să cuprindă datele referitoare la petiţionar, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Plângerea adresată de petiţionar parchetului cuprinde aspecte de ordin general, fără a indica motivul formulării plângerii împotriva magistratului procuror J.R., limitându-se doar la înşiruirea mai multor infracţiuni fără a proba existenţa elementelor constitutive ale acestor infracţiuni.
Cât timp rezoluţia atacată nu priveşte o soluţie de neurmărire penală, Înalta Curte apreciază că petiţionarul nu avea posibilitatea să atace în instanţă această rezoluţie, controlul judecătoresc neputând fi exercitat în acest caz.
În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte şi în recurs în interesul legii, prin decizia nr. 57 din 24 septembrie 2007, potrivit căreia plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată reglementate de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionar.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 8426/2151/VIII-1/2010 din 22 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1707/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1712/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
