ICCJ. Decizia nr. 1714/2010. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1714/2010
Dosar nr. 7934/1/2010
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 06 septembrie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de petiţionarul C.I. împotriva rezoluţiei nr. 3265/VIII-1/2010 din 23 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, invocând aspecte de ordin general, incoerente şi lipsite de conţinut, referitoare la diferite instituţii ale statului.
Pentru soluţionarea cauzei a fost ataşat Dosarul nr. 3265/VIII/1/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte reţine că prin plângerea adresată parchetului, petiţionarul C.I. a arătat că firma „R.D.”, deşi l-ar fi declarat „client de onoare”, în urma comenzilor repetate făcute, nu i-ar fi acordat premiul înscris în pliantele expediate pe adresa sa, desemnând câştigătoare o altă persoană.
Prin rezoluţia nr. 3265/VIII/1/2010 din 23 august 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus închiderea lucrării, întrucât nu se impune înregistrarea sa în evidenţa cauzelor penale.
Din considerentele rezoluţiei rezultă că plângerea adresată parchetului nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 222 alin. (2) C. procedură penală, reprezentând un abuz în exercitarea dreptului de petiţionare.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionarul, fără a putea fi identificată persoana împotriva căreia formulează plângerea şi nici date privind comiterea vreunei infracţiuni.
Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petiţionar este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., plângerea trebuie să cuprindă datele referitoare la petiţionar, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Plângerea petiţionarului, adresată atât parchetului, cât şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu cuprinde elementele prevăzute de art. 222 alin. (2) C. proc. pen., ci se referă la afirmaţii cu caracter general, o înşiruire de instituţii ale statului, acuzaţii referitoare la procurori, judecători, fără a putea fi identificate nici persoane şi nici fapte cu caracter penal.
Având în vedere aceste împrejurări, cât şi faptul că plângerea formulată de petiţionar nu priveşte o soluţie de neurmărire penală din cele reglementate limitativ şi expres de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petiţionar este inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul C.I. împotriva rezoluţiei nr.3265/VIII-1/2010 din 23 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1712/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 1742/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
