ICCJ. Decizia nr. 3023/2011. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3023/2011

Dosar nr. 115/110/2010

Şedinţa nepublică din 12 septembrie 2011

Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 272/ D din 17 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 115/110/2010 al Tribunalului Bacău, în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului N.C., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 martie 2009, ora 18,00 la 05 octombrie 2009.

În baza art. 13 alin. (1), (2), şi (3) din Legea nr. 678/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului P.B., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 martie 2009, ora 18,00 la 05 octombrie 2009.

S-a luat act că părţile vătămate B.B.A. şi B.C.D. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile avocaţilor din oficiu au fost suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.

In baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 5.300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 11 martie 2009, procurorul a fost sesizat de organele de poliţie ale B.C.C.O. Bacău despre faptul că numiţii N.C. şi P.B., ambii din sat Ciutureşti, corn. Odobeşti, au oferit spre vânzare un copil minor, oferindu-se, totodată, să vândă rinichiul unui alt copil, contro unor sume de bani.

Ca urmare, la data de 12 martie 2009, procurorul a emis autorizaţia 2/A/2009 de folosire a unor investigatori sub acoperire, în vederea obţinerii mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate, deoarece existau indicii clare cu privire la faptul că tranzacţia urma a fi efectuată într-un timp foarte scurt, respectiv a doua zi.

În urma administrării mijloacelor de probă a rezultat că inculpaţii intenţionau, în scopul obţinerii unor sume de bani, să îşi pună la dispoziţie unul dintre copii minori, respectiv pe B.C.D. în vârstă de 7 ani şi B.B.A. în vârstă de 7 ani şi 6 luni, în vederea prelevării unui organ, respectiv a unui rinichi.

Acest aspect a fost adus la cunoştinţa organelor de urmărire penală şi de către o echipă de jurnalişti a unui post de televiziune privat din Bucureşti, care au sesizat faptul că două persoane din corn. Odobeşti se deplasează la Bacău în ziua de 11 martie 2009 cu doi copii minori pe care intenţionează să îi pună la dispoziţie în vederea prelevării unui organ pentru care solicită remiterea sumei de 12.000 euro. De asemenea, jurnaliştii au afirmat faptul că cele două familii, N. şi P., din cauza sărăciei, sunt dispuse chiar să îşi vândă copii pentru a face rost de bani.

După demararea cercetărilor în cauză s-a constatat că, în scopul arătat, respectiv prelevarea de organe de la cei doi minori, inculpaţii i-au dus pe aceştia la un laborator de analize medicale din Bacău, respectiv Medical Test, unde le-au luat probe de sânge pentru a stabili dacă copii sunt sănătoşi şi compatibili, rezultate fiind ataşate la dosarul cauzei (f. 103-104).

La 12 şi 13 martie 2009, în baza ordonanţei procurorului 2/A/2009 prin care s-a autorizat folosirea unor investigatori sub acoperire, au avut loc trei întâlniri între inculpaţii N.C. şi P.B. şi investigatorii sub acoperire cu nume de cod „C.” şi „R.”, întâlniri ce au fost înregistrate audio-video în baza ordonanţei provizorii privind înregistrarea şi interceptarea audio video în mediul ambiental, ordonanţă ce a fost confirmată de către Tribunalul Bacău.

Conform procesului verbal de redare a discuţiilor purtate între cei doi inculpaţi şi investigatorii sub acoperire, a rezultat cu certitudine că inculpaţii sunt dispuşi să meargă împreună cu cei doi copii minori la spitalul unde urma să aibă loc transplantul de rinichi, în scopul prelevării acestui organ, contra sumei de 12.000 euro.

De asemenea, a mai rezultat şi faptul că inculpatul N.C. dorea să vândă şi un alt copil, respectiv o fetiţă în vârstă de aproximativ 3 ani şi jumătate, despre care a afirmat că este bolnavă, motiv pentru care „vrea să o dea de tot”, contra unei sume de bani, respectiv să o vândă.

La data de 13 martie 2009, în jurul orei 17,30, a avut loc întâlnirea programată între investigatorii sub acoperire şi inculpaţii N.C. şi P.B., ocazie cu care investigatorii sub acoperire le-au solicitat celor doi inculpaţi să se deplaseze cu ei la notariat pentru a da o declaraţie pe propria răspundere, atât ei cât şi soţiile lor, din care să rezulte că sunt de acord să-şi încredinţeze copii persoanei autorizate ca şi investigator sub acoperire cu nume de cod „C.”, în acest fel organele de urmărire penală dorind să-şi formeze convingerea cu privire la intenţia certă a celor doi inculpaţi de a vinde un organ, respectiv un rinichi aparţinând propriilor copii.

Solicitându-li-se în mod expres să aducă la Bacău atât actele de identitate ale copiilor cărora urma să li se preleveze un organ, cât şi toate actele de identitate ale părinţilor, inculpaţii s-au conformat solicitării. Astfel, inculpaţii s-au deplasat la un notariat de pe raza mun. Bacău unde au dat o declaraţie prin care arătau că sunt de acord ca minorii B.C.D. şi B.B.A. să se deplaseze împreună cu investigatorul sub acoperire la un spital din Timişoara, în vederea efectuării transplantului de rinichi.

Din declaraţiile investigatorilor sub acoperire, a martorei protejate N.L., cât şi din declaraţiile martorelor N.D. şi P.O.F. - soţiile inculpaţilor şi mamele celor doi copii - victime ale infracţiunii de trafic de minori, a rezultat că cei doi inculpaţi au hotărât să-şi trafice proprii copii în scopul prelevării de organe pentru a obţine beneficii materiale, respectiv suma de 12.000 euro.

Din redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, cât şi a discuţiilor purtate cu investigatorii sub acoperire, înregistrate audio video în mediul ambiental, a rezultat că inculpaţii au solicitat plata întregii sume înaintea intervenţiei chirurgicale, intenţionând să se deplaseze cu cei doi copii la clinica unde urma să aibă loc prelevarea rinichiului, pentru a fi convinşi că medicul sau alte persoane interesate nu vor preleva de la cele două victime minore şi alte organe în vederea transplantului, în această situaţie urmând a solicita plăţi suplimentare.

La data de 13 martie 2009, ora 17,30 inculpaţii au primit suma de 12.000 euro de la investigatorul sub acoperire cu nume de cod „C.”, însă la scurt timp au fost imobilizaţi de organele de poliţie şi procuror, suma de bani predată pentru prelevarea de organe fiind depistată asupra inculpatului N.C.

Fiind audiaţi cu privire la fapta comisă, a scopului pentru care au primit acea sumă de bani şi a motivelor pentru care erau însoţiţi de cei doi copii minori, inculpaţii au recunoscut că şi-au dat acceptul pentru prelevarea unui organ, respectiv a unui rinichi de la copii lor minori. Inculpatul N.C. a recunoscut faptul că a urmărit obţinerea unui beneficiu material prin această activitate infracţională, iar inculpatul P.B. a susţinut că a intenţionat doar să ajute un copil, respectiv să îi salveze viaţa unui copil pe care nu îl cunoştea, prin prelevarea unui rinichi de la copilul său.

Din actele de cercetare penală efectuate a rezultat însă cu certitudine că ambii inculpaţi au acceptat să-şi pună la dispoziţie copii pentru prelevarea de organe în scopul obţinerii de venituri.

S-a apreciat că nici împrejurarea că cele două familii au o situaţie extrem de precară, urmare faptului că, deşi au mulţi copii, niciunul dintre părinţi nu lucrează, întreţinându-se exclusiv din alocaţiile acestora, şi nici nivelul de educaţie foarte scăzut al inculpaţilor nu justifica atitudinea acestora de a-şi pune la dispoziţie copii minori în scopul prelevării unui organ, respectiv a unui rinichi sau chiar a vânzării acestora ca pe o „marfa”.

Din declaraţiile martorilor B.I., J.G., L.D. şi J.G., locuitori ai comunei Ciutureşti, a rezultat că nici inculpaţii şi nici soţiile lor nu au lucrat niciodată nicăieri, întreţinându-se exclusiv din alocaţiile copiilor lor şi că, deşi trăiau într-o sărăcie extremă, neavând practic cu ce îşi hrăni familia, niciunul dintre inculpaţi nu ar fi dorit să înfieze vreun copil deoarece se întreţineau din alocaţiile lor, iar duminica şi în alte sărbători îi trimitea pe aceştia la biserică pentru a cerşi.

Din actele de urmărire penală, respectiv din declaraţia martorei protejate N.L., a rezultat că cei doi inculpaţi ar fi acceptat să dea un copil spre adopţie numai în schimbul obţinerii unor venituri materiale şi cu condiţia ca persoana ce îl „cumpăra”, să declare la primăria şi poliţia din comună faptul că a adoptat copilul.

A rezultat de asemenea, faptul că cei doi inculpaţi aveau reprezentarea faptei pe care o comit, a gravităţii ei, precum şi a suferinţei pe care le-ar fi putut-o produce celor doi copii, în situaţia în care transplantul ar fi avut loc, întrucât, fiind întrebaţi de investigatorii sub acoperire dacă ei doi ar fi dispuşi să-şi vândă un rinichi pentru o sumă de bani, au respins imediat şi categoric această idee, afirmând însă că, în situaţia în care medicul va considera oportună prelevarea şi a altui organ de la copii, ei ar fi de acord, însă ar dori să primească bani în plus pentru acel organ.

De asemenea, inculpaţii i-au pus în vedere investigatorului sub acoperire că doresc să se întoarcă în comună în maxim trei zile, pentru a nu atrage atenţia autorităţilor din sat că cei doi copii nu sunt acasă şi au susţinut de asemenea că minorii se pot recupera şi la domiciliu, sub supravegherea lor.

După arestarea inculpaţilor, procurorul a dispus internarea celor doi copii minori B.C.D. şi B.B.A. - victime ale infracţiunii de trafic de minori, în Centrul de Primire în Regim de Urgenţă Bacău, iar Direcţia Generală şi Asistenţă Socială a Copilului Bacău a procedat la deplasarea specialiştilor în corn. Ciutureşti, la locuinţele familiilor N. şi P., de unde au ridicat în vederea internării şi acordării de îngrijiri medicale de specialitate şi a celorlalţi copii, aflaţi în dificultate.

Astfel, din documentele înaintate de Direcţia Generală şi Asistenţă Socială a Copilului Bacău a rezultat că specialişti din cadrul acestei structuri s-au deplasat în corn. Odobeşti, sat Ciutureşti unde au evaluat situaţia celor două familii şi în special a copiilor.

S-a constatat astfel că familia N. are în îngrijire 6 copii minori (B.P., P.B., B.C.D., N.C., N.L., N.N.), toţi cei 8 membri ai familiei locuiesc într-un imobil format din două camere din care doar una este locuită; camera era insalubră, mizeră, fără curent electric şi apă curentă. Copii au fost găsiţi murdar îmbrăcaţi, flămânzi, nespălaţi, prezentând scabie, pediculoza şi puriculoză, având o stare de sănătate precară.

Minorii B.P. (15 ani), P.B. (8 ani), N.C. (5 ani), N.N. (3 ani) au fost preluaţi în regim de urgenţă şi internaţi la Spitalul de Pediatrie pentru a fi evaluaţi medical. In urma consultaţiei de specialitate medicii au dispus internarea minorilor N.C., N.N. şi N.L. în vederea efectuării de investigaţii medicale complexe, deoarece dezvoltarea lor nu corespundea vârstei cronologice. Ceilalţi doi minori au fost internaţi în Centrul Rezidenţial Pro Familia.

Aceeaşi evaluare a avut loc şi în familia inculpatului P.B. unde s-a constatat că acesta are spre creştere şi educare patru copii minori, iar soţia sa P.O.F. este însărcinată în luna a cincea.

Ambele familii se întreţineau exclusiv din alocaţia copiilor şi nu le puteau asigura copiilor condiţii decente de trai.

Şi faţă de copii inculpatului P.B. şi a soţiei acestuia au fost luate măsuri de protecţie, în sensul că au fost internaţi în Centrul Maternal Bacău, P.O.F. împreună cu minorii P.B.C. şi P.R.F.

Ceilalţi doi copii ai inculpatului P.B., rezultaţi dintr-o relaţie anterioară de concubinaj cu numita B.M., abandonaţi de mama naturală, B.B.A. şi B.A.M. au fost internaţi în Centrul de Primire în Regim de Urgenţă Bacău.

Minorii B.B.A. (în vârstă de 6 ani şi 6 luni), şi B.C.D. (în vârstă de 7 ani), victime ale traficului de minori au fost evaluaţi din punct de vedere psihologic, iar rapoartele au fost ataşate la dosarul cauzei.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă a rezultat din : declaraţia martorei protejate N.L. - f. 9-11; ordonanţe privind autorizarea interceptării convorbirilor telefonice purtate de inculpatul N.C. cât şi a discuţiilor purtate în mediul ambiental de inculpaţi cu investigatorii sub acoperire, confirmate de instanţa de judecată - f. 13-23; procesele-verbale privind redarea în formă scrisă a convorbirilor purtate de inculpatul N.C. - f.24 - 39; procese verbale privind redarea în formă scrisă a discuţiilor purtate între inculpaţi şi investigatorii sub acoperire „R.” şi „C.”- f.93-98; buletinele de analiză ale celor două victime ale traficului - f. 103 - 104; declaraţiile date în faţa notarului de părinţii copiilor cărora urma a li se preleva rinichi - f. 105 -110; procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante - f. 117-120; declaraţiile martorilor P.M., P.O.F., N.V.F., B.D., - f. 122-141; declaraţiile martorilor L.D., J.G., B.I. şi J.G. - f. 154-169; ordonanţa privind constatarea unei expertize medico-legale şi rezultatul acesteia - f. 170 - 174; documentaţia întocmită de Direcţia Generală de Asistentă Socială şi Protecţia Copilului - f. 178-187; rapoarte privind profilul psihologic al minorilor B.C.D. şi B.B.A., victime ale traficului de persoane - f. 188 - 193; declaraţiile inculpaţilor prin care aceştia recunosc fapta comisă - f. 202 - 226.

S-a reţinut că, în drept, faptele inculpaţilor care, în cursul lunii martie 2008, în calitate de părinţi naturali ai minorilor B.C.D. şi B.B.A., profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, datorită minorităţii, în vederea obţinerii de venituri materiale, au acceptat să-i transfere la o clinică în vederea prelevării unui organ (rinichi) ce urma a fi transplantat unei alte persoane, la data de 13 martie 2008 fiind prinşi în flagrant după ce au primit suma de 12000 euro de la un investigator sub acoperire, reprezentând plata rinichiului ce urma a fi donat, având reprezentarea că acţiunile lor vor produce rezultatul socialmente periculos pe care l-au urmărit prin săvârşirea faptelor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii trafic de persoane prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului N.C. instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: gradul de pericol social al faptei, relaţiile sociale privitoare la libertatea persoanei integritatea fizică şi sănătatea acesteia, împrejurarea concretă în care a fost comisă fapta (prin cooperarea nemijlocită cu o altă persoană, asupra unor minori, în imposibilitate de a se apăra), urmările produse sau care s-ar fi putut produce (obţinerea unui beneficiu ilicit în sumă de 12.000 euro).

Instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, are în îngrijire 6 copii minori, o situaţie materială extrem de precară, trăind într-o sărăcie extremă şi un nivel de educaţie foarte scăzut, împrejurări ce au fost reţinute ca circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen., ca efect al acestora pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.

În virtutea criteriilor susmenţionate, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.B., la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: gradul de pericol social al faptei, relaţiile sociale privitoare la libertatea persoanei integritatea fizică şi sănătatea acesteia, împrejurarea concretă în care a fost comisă fapta (prin cooperarea nemijlocită cu o altă persoană, asupra unor minori, în imposibilitate de a se apăra), urmările produse sau care s-ar fi putut produce (obţinerea unui beneficiu ilicit în sumă de 12.000 euro).

Totodată, au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, săvârşind fapta în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., faptul că are în îngrijire 4 copii minori, o situaţie materială extrem de precară, trăind în sărăcie extremă şi un nivel de educaţie foarte scăzut, împrejurări ce au fost reţinute ca circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi valorificate prin orientarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În baza acestor criterii, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităti în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei principale.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat apel inculpaţii N.C. şi P.B. care au criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate, menţionând că au fost provocaţi şi tentaţi de sumele de bani oferite de investigatorii sub acoperire.

Inculpatul P.B. a criticat şi lipsa sa de la pronunţarea sentinţei apelate, considerându-se că aceasta nu s-a făcut în şedinţă publică.

Prin decizia penală nr. 134 din 23 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, au fost respinse apelurile inculpaţilor, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare statului.

S-a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a apreciat în mod corect probele administrate legal în cauză, în baza cărora s-a reţinut situaţia de fapt redată în considerentele sentinţei penale apelate şi vinovăţia inculpaţilor.

Totodată, s-a reţinut că, deşi în cursul judecăţii inculpaţii şi-au nuanţat declaraţiile date anterior, P.B. chiar delimitându-se de orice intenţie de a trafica organe vitale aparţinând copilului său, celelalte mijloace de probă administrate în cauză au dovedit pe deplin intenţia infracţională a celor doi inculpaţi, care au efectuat inclusiv actele premergătoare solicitate de aşa-zişii cumpărători, necesare unei prelevări reuşite din punct de vedere medical.

Relevantă sub acest aspect a fost considerată declaraţia inculpatului N.C. dată în faţa Tribunalului Bacău, cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă, din conţinutul căreia reiese că indiferent de titlul primirii banilor oferiţi, aceştia aveau rolul de a răsplăti acordul părinţilor pentru efectuarea transplantului de rinichi de la copiii lor.

În acelaşi sens au fost apreciat ca edificatoare şi declaraţiile date de inculpaţi după prinderea lor în flagrant în momentul primirii banilor, dar şi transcrierea convorbirilor telefonice, precum şi a celor ambientale, din care rezultă că apelanţii erau conştienţi de tranzacţia ilicită pe care o efectuau, având o preocupare deosebită pentru momentul primirii banilor, pentru asigurarea cumpărătorului asupra sănătăţii minorilor, arătându-şi disponibilitatea pentru oferirea şi a altor copii, în cazul intervenirii unui impediment de ordin medical (f. 36 d.u.p.).

S-a concluzionat că implicarea inculpaţilor a fost una totală, mobilul infracţiunii fiind foarte important, respectiv obţinerea de avantaje materiale sub forma unor sume mari de bani, promişi iniţial de martorii cu identitate protejată „L.” şi „N.L.” şi ulterior, de investigatorii sub acoperire, autorizaţi de procuror.

De asemenea, s-a arătat că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepselor, acestea fiind proporţionale cu gradul de pericol social al faptelor şi consecinţele produse, dar şi cu datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, N.C. fiind lipsit de antecedente penale, iar P.B. săvârşind fapta în stare de recidivă postexecutorie.

În acest sens s-a reţinută că, în mod concret faptele inculpaţilor prezentând un pericol social ridicat, prima instanţă a coborât pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege, o clemenţă sporită nefiind susţinută de nicio împrejurare subiectivă sau obiectivă a cauzei. Lipsa educaţiei a constituit într-adevăr un factor important în luarea hotărârii infracţionale, căruia i-a fost dat deja eficienţă de către Tribunalul Bacău, însă inculpaţii au dovedit, în principal, că sunt lipsiţi de orice valoare de ordin uman, consecinţele nefaste asupra sănătăţii minorilor, dar mai ales folosirea organelor lor fiziologice ca o simplă marfa, neavând vreun efect de îndoială în conştiinţa lor.

În ceea ce priveşte caracterul public al şedinţei în care a avut loc pronunţarea hotărârii primei instanţe, s-a menţionat că nu există motive să se pună sub semnul întrebării cele consemnate de Tribunalul Bacău şi că, în orice caz, sentinţa penală a fost *adusă la cunoştinţă apelantului P.B. prin comunicare, ambii inculpaţi formulând calea de atac în termen legal, echitatea procesului penal nefiind încălcată în nicio modalitate.

Totodată, s-a constatat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu poate fi modificată sub aspectul rezolvării laturii civile deoarece în cauză au formulat apel doar inculpaţii, iar nu şi procurorul, deşi acesta avea obligaţia legală de a susţine interesele minorilor, potrivit art. 18 alin. (2) C. proc. pen., chiar dacă aceştia nu erau constituiţi părţi civile.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.C., invocând cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând, astfel după cum rezultă din concluziile apărătorului desemnat din oficiu, reducerea pedepsei aplicate faţă de circumstanţele sale personale.

Examinând criticile formulate în recurs pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerentele:

Ambele instanţe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul procesului penal şi argumente juridice pertinente, au procedat la o *corectă soluţionare a cauzei în planul acţiunii penale, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii şi pedepse just individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.

În acest sens, confirmând justeţea reţinerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, reţineri care-şi găsesc fundamentarea în interpretarea coroborată a probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, Înalta Curte reţine ca fiind dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că, pe fondul stării materiale precare, inculpatul N.C., alături de coinculpatul P.B., au decis să îşi pună la dispoziţie doi dintre copii în vederea prelevării de organe, în schimbul primirii unei sume de bani, suma fiind pretinsă şi efectiv primită, moment la care s-a constatat în flagrant comiterea infracţiunii.

Se constată, de asemenea, că fapta inculpatului a privit propriul copil minor, în imposibilitate de apărare, de vârstă foarte tânără şi a avut ca scop obţinerea, pe această cale, a unei sume de bani în condiţiile în care inculpatul nu avea un loc de muncă, iar familia care includea şase copii se întreţinea din alocaţiile acestora.

Rezultă, aşadar, cu evidenţă, că atitudinea inculpatului este de dispreţ faţă de valori şi drepturi fundamentale, precum viaţa, sănătatea, integritatea corporală şi, nu în ultimul rând, faţă de obligaţia sa de părinte, în sensul de a veghea la bunăstarea copilului său.

Ca atare, în condiţiile în care profilul moral al inculpatului se caracterizează prin totala ignorare a normelor dreptului şi a moralei, se constată că elementele vizând starea materială precară a familiei, nivelul scăzut de educaţie al inculpatului, numărul mare de copii aflaţi în întreţinere şi lipsa antecedentelor penale au fost just valorificate de prima instanţă prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. proc. pen., aceleaşi elemente nejustificând o reducere suplimentară a pedepsei aplicate recurentului.

În consecinţă, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost judicios individualizată, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, aceasta fiind aptă a determina realizarea scopurilor sancţiunii potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., ca măsură cu rol de constrângere, reeducare şi prevenire a comiterii de noi asemenea fapte, pedeapsa reflectând natura şi gravitatea faptei comise şi conducând la reeducarea inculpatului în vederea înlăturării deprinderilor antisociale şi reorientării personalităţii sale şi atitudinii faţă de societate, muncă şi ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, reţinându-se că motivul de recurs invocat de inculpat este neîntemeiat şi cum nu se constată existenţa altor motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat şi partea vătămată se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 134 din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat şi intimata parte vătămată minoră B.C.D., se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4374/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4372/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: