ICCJ. Decizia nr. 3553/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 56 din 3 decembrie 2009 a Tribunalului Dolj a fost condamnat inculpatul C.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a lit. b) și e) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
în fapt, inculpatul C.F. este unchiul părții vătămate, minora C.M., aceasta fiind fiica surorii sale, C.L.
încă de mică, partea vătămată, în vârstă de 7 ani, s-a aflat în îngrijirea lui C.I., bunica sa, cât și mama inculpatului, cele două locuind împreună într-un imobil situat în orașul F., județul Dolj.
La aceeași adresă, dar într-un imobil separat, locuiește și inculpatul C.F., în vârstă de 25 de ani, care nu este căsătorit.
în ziua de 22 ianuarie 2009, în jurul orelor 16, inculpatul C.F. a mers la locuința mamei sale, solicitându-le minorilor C.M. și C.C., acesta din urmă, fiul fratelui său, să meargă împreună cu el pentru a-l ajuta să aprindă focul într-o sobă aflată în locuința sa.
în realitate, așa cum a rezultat din declarațiile date în cauză, inculpatul luase hotărârea infracțională de a avea un raport sexual cu nepoata sa, minoră, motiv pentru care, după câteva minute, l-a condus pe C.C. înapoi, solicitându-i minorei C.M., să îl aștepte.
Revenind în locuință, C.F. i-a spus părții vătămate că "vrea să se joace cu ea", după care, în timp ce în interiorul casei se difuza muzică, i-a coborât acesteia pantalonii până la nivelul genunchilor, minora parte vătămată, care nu purta obiecte de lenjerie intimă, rămânând astfel parțial dezbrăcată.
Apoi, inculpatul și-a tras la rândul său pantalonii în jos, fără să-i scoată, a așezat-o nepoata sa pe spate, pe un pat, unde a început să o sărute pe gură și pe obraji, așezându-se deasupra ei.
în timp ce efectua activități cu caracter sexual, concretizate în mișcări, atingeri ale organelor sexuale, C.F. i-a cerut minorei C.M., să aibă un raport sexual împreună, partea vătămată, care inițial nu a fost de acord, cedând insistențelor acestuia, fără a încerca să opună rezistență.
în timp ce inculpatul se afla deasupra părții vătămate, intenționând să-și scoată obiectele de lenjerie intimă, pe care a declarat că le păstrase, și să realizeze raportul sexual cu minora, C.I., mama acestuia, a mers la locuința în care se afla, fiind neliniștită de faptul că, deși trecuseră circa 10 minute de la întoarcerea minorului C.C., partea vătămată C.M., nu revenise acasă, deși fiul său îi spusese că o va aduce în scurt timp.
Auzind ușa de la intrarea în imobil deschizându-se, inculpatul C.F., s-a ridicat imediat de pe partea vătămată, în acel moment, în camera intrând C.I. (bunica și, respectiv, mama inculpatului), care a găsit-o pe minoră în picioare, lângă pat, dezbrăcată de la brâu în jos, și pe inculpat în genunchi, în fața acesteia.
După ce a cerut explicații inculpatului, care a răspuns în sensul că nu se întâmplase nimic între el și minora C.M., C.I. a dus-o pe minoră la locuința sa, povestind ulterior cele întâmplate fiului său, C.D., acesta din urmă fiind cel care a și sesizat organele de poliție.
Pe parcursul urmăririi penale, C.I. a renunțat la dreptul de a nu depune mărturie împotriva fiului său, relatând, în calitatea sa de martor ocular, cele constatate în momentul în care a intrat în camera inculpatului și solicitând, totodată, efectuarea de cercetări față de acesta.
în aceeași zi în care a fost formulat denunțul, organele de poliție au solicitat examinarea medico-legală a minorei C.M., iar din raportul de constatare medico-legală nr. AA/2009, întocmit de Institutului de Medicină Legală Craiova, a rezultat că partea vătămată nu a prezentat leziuni traumatice pe cap, trunchi și membre și nici la nivelul organelor genitale sau regiunii anale.
Totodată, s-a stabilit că minora era virgină.
Cu ocazia audierii, inculpatul C.F. a recunoscut comiterea faptei, declarând că a acționat cu intenția de a avea un raport sexual cu minora C.M., a cărei vârstă o cunoștea prin prisma relațiilor de rudenie existente între cei doi, raport sexual care nu s-a realizat datorită apariției mamei sale în camera în care se afla împreună cu partea vătămată.
Acesta a negat însă că ar fi constrâns-o în vreun fel pe minoră, admițând totuși că a profitat de imposibilitatea acesteia, explicată de vârsta de doar 7 ani, de a-și manifesta, în cunoștință de cauză, acordul sau dezacordul pentru realizarea unui raport sexual.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul C.F., în ambele căi de atac fiind invocată nelegalitatea și, implicit, netemeinicia soluției.
Astfel, Parchetul criticând soluția, mai întâi, sub aspectul nelegalei stabiliri a pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (3) C. pen., în cazul reținerii de circumstanțe judiciare atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) rap. la art. 76 lit. b) C. pen., împrejurări ce nu s-au justificat a fi reținute, și, mai apoi, sub aspectul că instanța de fond, condamnând pe inculpat pentru infracțiunea ce a făcut obiectul judecății, a omis să rețină Teza I-a a alin. (3), de sub art. 197 C. pen., evidențierea acesteia justificându-se în raport cu existența în cadrul textului de lege respectiv, a celei de-a doua teze, ce stabilește consecințe juridice diferite.
Inculpatul a apreciat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este în limite nelegale stabilită, pe de o parte, iar, pe de altă parte că, în cadrul operațiunii concrete de individualizare judiciară, se impun a fi reținute circumstanțe personale atenuante (s-a invocat faptul că este tânăr, că muncește încă de la 14 ani, iar în prezent este înscris la școală în cadrul programului "a doua șansă"), cu efectul acestora prevăzut de art. 76 C. pen.
Prin decizia penală nr. 29 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de procuror și inculpat, s-a desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând:
în baza art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (3) Teza I C. pen., a fost condamnat inculpatul C.F. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Observând actele și lucrările dosarului, Curtea a constat că prima instanță, pe baza unui probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat (declarațiile martorilor C.I., M.C., acestea coroborate potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu cele declarate de minora parte vătămată și cele constatate prin actele medico-legale de la dosar, cât și cu cele recunoscute de inculpat), a reținut în cauză o situație de fapt exactă, pe baza căreia a încadrat activitatea infracțională a inculpatului în dispozițiile art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., faptă constând în aceea că acesta, în ziua de 22 ianuarie 2009, la locuința sa, profitând de imposibilitatea părții vătămate de a-și exprima voința, minoră în vârstă de numai 7 ani, a exercitat asupra acesteia unele activități ce induc intenția consumării unui raport sexual (i-a coborât pantalonii până la nivelul genunchilor, apoi a așezat-o pe spate, pe un pat, iar după ce a sărutat-o pe gură și pe obraji, a atins-o peste organele genitale, s-a așezat deasupra acesteia), activități materiale întrerupte de intrarea în cameră a martorei C.I. (mama inculpatului).
într-adevăr, pentru că alin. (3), de sub art. 197 C. pen., prevede două forme agravate ale violului, distincția fiind făcută după cum "victima nu a împlinit vârsta de 15 ani", ori aceasta "a murit sau s-a sinucis" în urma săvârșirii faptei, și instanța de fond trebuia să rețină în încadrarea juridică dată faptei, teza I-a a alin. (3), art. 197 C. pen., întrucât pedeapsa principală prevăzută de lege este diferită.
De asemenea, verificând hotărârea și sub aspectul pedepsei aplicată inculpatului, s-a constatat că aceasta este stabilită în limite nelegale.
Potrivit art. 197 alin. (1), (3) Teza a I-a C. pen., violul se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.
Tentativa la infracțiunea respectivă, potrivit art. 21 alin. (2) C. pen., se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei.
Prin urmare, în cauza de față, pedeapsa a trebuit stabilită în limitele unui minim de 5 ani și un maxim de 12 ani și 6 luni închisoare, iar în urma reținerii justificate a circumstanțelor prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., și al aplicării art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsa trebuia coborâtă sub 5 ani, dar nu mai jos de 1 an.
în cauză, instanța de fond a recunoscut circumstanțe atenuante inculpatului, însă a aplicat o pedeapsă nelegală de 5 ani închisoare.
împotriva deciziei penale nr. 29 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Caiova, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta fiind stabilită între alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv de la 5 ani la 12 ani și 6 luni.
în motivarea recursului se arată de către procuror că instanța de apel, procedând la o nouă reindividualizare a pedepsei principale, trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și să indice în cuprinsul dispozitivului reținerea circumstanțelor atenuante.
Pe de altă parte, se apreciază că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în cauză cu consecința reducerii pedepsei sub minimul legal, ținând seama de natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, inculpatul profitând de calitatea sa de unchi și de lipsa de experiență a nepoatei datorată vârstei acesteia, 7 ani, spunându-i acesteia că ceea ce o se întâmple între ei este doar un joc, precum și concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză, evidențiază cu privire la inculpat că are șanse reduse de reintegrare.
în drept s-au invocat dispozițiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea deciziei recurate rezultă că instanța de apel a apreciat ca fiind justificată reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.
Cu toate acestea, în dispozitiv aceste circumstanțe nu au fost reținute, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile în care pentru fapta comisă limitele pedepsei sunt de la 5 ani la 12 ani și 6 luni.
Sub acest aspect, recursul declarat de procuror se impune a fi admis și reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu menținerea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului de către instanța de apel.
Reținerea circumstanțelor atenuante este justificată, având în vedere că inculpatul a avut o bună conduită anterior comiterii faptei după cum reiese din referatul de evaluare aflat la dosarul de fond și din declarația martorei L.M.
De asemenea, acesta a conștientizat gravitatea faptei sale, pe care a recunoscut-o și a regretat-o.
Inculpatul este tânăr, în vârstă de 24 ani la data comiterii faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar din referatul de evaluare întocmit în cauză rezultă că locuiește împreună cu părinții și frații săi, are un nivel de instrucție școlară scăzut, muncește de la 14 ani, iar în prezent este înscris în clasa a IV-a în cadrul programului "A doua șansă".
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte va admite recursul declarat de procuror, va casa în parte decizia penală recurată și, rejudecând va reține în favoarea intimatului inculpat dispozițiile art. 74 lit. a) și c) și cele ale art. 76 lit. b) C. pen., menținând pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acesteia.
S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
S-au văzut și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3557/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3551/2011. Penal → |
|---|
