Art. 72 Cod penal Criteriile generale de individualizare Dispoziţii generale INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
| Comentarii |
|
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Secţiunea I
Dispoziţii generale
Art. 72
Criteriile generale de individualizare
La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de dispoziţiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât şi pentru proporţionalizarea acesteia.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana juridică se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a prezentului cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru persoana fizică, de gravitatea faptei săvârşite şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cod penal actualizat prin:Lege nr. 278/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi din 4 iulie 2006, Monitorul Oficial 601/2006;
| ← Art. 71 Cod penal Conţinutul şi modul de executare a pedepsei... | Art. 73 Cod penal Circumstanţe atenuante Circumstanţele... → |
|---|
► Art. 74 "(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;
d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;
e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale
Citește mai mult
ale infractorului;f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;
g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
(2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea."
Detalii: legeaz.net/noul-cod-penal/art-74
Recursul - bazat pe cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 14 C. proc. pen. - este fondat, deoarece, în raport cu criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului este prea grea, aşa încât urmează a se casa ambele hotărâri şi, în fond, acesta va fi condamnat Ia 350.000
Citește mai mult
lei amendă.C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 1389/1998
Notă: Decizia de mai sus ridică o problemă de principiu: se agravează situaţia inculpatului atunci când, în calea de atac exercitată în mod exclusiv de acesta, pedeapsa închisorii pronunţată de prima instanţă cu suspendarea condiţionată a executării este înlocuită cu pedeapsa amenzii pentru care nu s-a făcut aplicarea art. 81 C. pen. ? Dacă în rezolvarea acestei probleme se porneşte de la scara pedepselor prevăzută în art. 53 C. pen., în care pedepsele sunt ierarhizate în raport cu gravitatea lor, atunci, în mod evident - amenda fiind o pedeapsă mai uşoară decât închisoarea , în situaţia în discuţie nu s-ar putea vorbi de o încălcare a prevederilor art. 372 sau art. 385^8 C. proc. pen. (v., în acest sens, Tj. Sibiu, dec. pen. nr. 55/ 1989, cu notă de B. Diamant şi V. Luncean, Dr. nr. 1-2/1990, p. 116). După părerea noastră, însă, sub aspectul incidenţei principiului non reformatio in pejus, aplicarea unei pedepse supuse executării imediate -oricare ar fi natura şi cuantumul său - reprezintă, pentru inculpat, o soluţie mai grea decât condamnarea sa la o pedeapsă care nu se execută. în procesul evaluării raportului de gravitate dintre cele două pedepse trebuie avută în vedere situaţia din momentul pronunţării hotărârii, fără a se lua în considerare elemente viitoare şi incerte, cum ar fi - ca să ne referim la cazul în discuţie - eventualitatea săvârşirii din nou a unei infracţiuni, cu corolarul său, revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Faptul că executarea pedepsei închisorii este numai suspendată, iar nu complet şi irevocabil înlăturată, astfel că în cazul în care inculpatul ar fi nevoit să o execute el va avea de executat o pedeapsă mai grea decât amenda aplicată în apelul sau recursul său, nu este de natură a face să se creadă că suspendarea condiţionată a executării pedepsei n-ar constitui o soluţie mai favorabilă pentru inculpat, "căci numai de el singur depinde ca atunci când a obţinut suspendarea, prin conduita lui bună, să o transforme din provizorie în definitivă, dobândind astfel în mod irevocabil toate avantajele ei" (V. N i m e r e a nu, Consideraţii asupra dreptului de apărare al inculpatului, PR, 1939, IV, p. 77).
Este discutabil, însă, dacă punctul de vedere exprimat mai sus este valabil şi pentru cazul în care pedeapsa închisorii a fost suspendată sub supraveghere - cum este în speţă - deoarece, în acest caz, inculpatul este supus unor măsuri de supraveghere şi, eventual, unor obligaţii, care conferă pedepsei un caracter coercitiv imediat.