ICCJ. Decizia nr. 439/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 439/2011
Dosar nr. 7125/2/2010
Şedinţa publică din data de 7 februarie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 340 din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii D.P., R.C., R.C., R.I., R.P. şi R.M. împotriva soluţiei emisă ia data de 12 iulie 2010 în Dosarul nr. 1288/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a Rezoluţiei din 02 august 2010, dată în Dosarul nr. 1537/11/2/2010 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu obligarea petenţilor la câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că petenţii au formulat plângere împotriva notarului public T.O., susţinând că aceasta a autentificat un număr de trei procuri sub numerele X, Y şi Z din 29 iulie 2005, falsificându-le semnăturile lor.
Prin Rezoluţia din data de 12 iulie 2010 dispusă în Dosarul nr. 1288/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de notarul T.O., reţinându-se că în cauză nu s-a comis vreo faptă cu caracter penal.
Prin Rezoluţia nr. 1537/11/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a respins ca neîntemeiată plângerea petenţilor.
Împotriva acestor rezoluţii petenţii au formulat plângere în instanţă în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Instanţa a reţinut că soluţia dispusă de procuror este legală şi temeinică având în vedere că toţi petenţii s-au deplasat la Biroul Notarului Public T.O., că petentul R.C. a relatat împrejurarea că s-au semnat actele respective la insistenţele mamei petenţilor - numita R.C. şi s-a stabilit prin constatarea tehnico-ştiinţifică că menţiunea de mână pe textul procurii autentificate sub numărul Z/2005 aparţine petentului R.C., astfel că în mod corect a reţinut procurorul că în cauză nu s-a comis vreo faptă cu caracter penal de către notarul public T.O.
Împotriva acestei sentinţe a formula recurs petentul D.P. criticând-o pentru motive de netemeinicie, apreciind că ancheta s-a efectuat în mod superficial, în favoarea intimatei.
La termenul din data de 7 februarie 2011 Curtea, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii recursului, fapt pentru care urmează să analizeze recursul numai în raport de excepţia invocată fără a supune analizei motivele de recurs formulate de petiţionar.
Analizând actele din dosar, reţine Înalta Curte că recursul declarat de petent este tardiv urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 3853 alin (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 385 cu referire la dispoziţiile art. 363 alin (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri termenul curge de la pronunţare.
Revenind la cauza dedusă judecăţii rezultă că din hotărârea atacată că petentul D.P. a fost prezent personal şi asistat de apărător ales la termenul din data de 13 octombrie 2010 când s-a acordat cuvântul pe fond, fiind prezent la dezbateri, astfel încât pentru acesta termenul de 10 zile curgea de la data pronunţării.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că petentul a formulat recursul la data de 23 noiembrie 2010 depăşind cu mult termenul legal de declarare a căii de atac.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă, ca tardiv formulat, recursul declarat de petiţionar.
Văzând şi dispoziţiile art 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de petentul D.P. împotriva Sentinţei penale nr. 340 din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4361/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 456/2011. Penal → |
|---|
