ICCJ. Decizia nr. 452/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiereanr. 452/2011
Dosar nr. 2081/1/2011
Şedinţa publică din 21 martie 2011
Asupra conflictului de competenţă ivit între Judecătoria Sector 5 Bucureşti, Judecătoria Târgovişte şi Judecătoria Moreni, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 319 din 27 august 2010 , pronunţată în dosarul nr. 7.738/315/2010, Judecătoria Târgovişte, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi în temeiul dispoziţiilor art. 449 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea de contestaţie la executare având ca obiect deducerea tuturor pedepselor petiţionarului condamnat şi acesta să rămână la un singur mandat pe care să se specifice deducerea pedepselor, şi ca mandatele să fie contopite conform dispoziţiilor art. 36 alin. (1) C. pen. raportate la dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., cerere formulată de petiţionarul condamnat A.E., în favoarea Judecătoriei Moreni.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 449 alin. (2) C. proc. pen. competentă să soluţioneze cererea condamnatului d deducere a tuturor pedepselor este Judecătoria Moreni întrucât petiţionarul condamnat se află în stare de detenţie la Penitenciarul Mărgineni care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Moreni, precum şi faţă de faptul că cerea petiţionarului condamnat priveşte hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi Judecătoria Buftea.
Prin sentinţa penală nr. 1198 din 09 decembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 3117/262/2010, Judecătoria Moreni, a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 461 alin. (2) raportat la art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni şi în baza art. 42 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A.E., în favoarea judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1062 din 09 iunie 2008 a Judecătoriei Sectorului 5, ca urmare a contopirii mai multor pedepse, la 12 ani, astfel cp a constata că sunt incidente dispoziţiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen. care stabilesc în cauză competenţa de soluţionare în sarcina instanţei de executare.
Prin sentinţa penală nr. 148 din 08 februarie 2011, pronunţată în dosarul nr. 3117/262/2010, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A.E., în favoarea Judecătoriei Moreni.
A constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înainta dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., având în vedre că petiţionarul invocă cauză de micşorare a pedepsei.
A mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 461 alin. (2) teza I raportat la art. 460 alin. (6) C. proc. pen. potrivit cărora competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere reţinând că la momentul formulării cererii petentul era încarcerat în Penitenciarul Mărgineni.
Înalta Curte asupra conflictului de competenţă ivit între Judecătoria Sector 5 Bucureşti, Judecătoria Târgovişte şi Judecătoria Moreni, privind condamnatul A.E., constată că Judecătoria Sector 5 Bucureşti este competentă să soluţioneze prezenta cauză pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin sentinţa penală nr. 1062 din 9 iunie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 14289/3/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 1063 din 28 august 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia penală, a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul A.E.
Instanţa a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală 1852 din 01 noiembrie 2007 a Judecătoriei Sector 1, definitivă prin Decizia penală nr. 407 din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a în pedepsele componente, respectiv: 3 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin. (1) şi alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. e), g), i) C. pen., 1 ani închisoare aplicată în baza art. 86 alin. (1) din OUG 195/2002 reprezentând (fapte din 08 ianuarie 2006), pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 483 din 10 martie 2006 a Judecătoriei Târgovişte, definitivă prin neapelare la 02 aprilie 2006 pedepsele repuse în individualitatea lor precizate anterior, cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 1080 din 02 octombrie 2006 a TB, secţia a II-a, definitivă prin Decizia penală nr. 2198 din 24 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, menţinând revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 524 din 17 martie 2004 a Judecătoriei Buftea, petentul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus detenţia de la 23 iunie 2003 la 18 iulie 2003, reţinerea din 09 august 2005 şi de la 12 ianuarie 2006 la zi.
A dispus anularea mandatelor de executare emise pentru pedepsele contopite şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa stabilită prin prezenta.
În baza acestei sentinţe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1176 din 1 septembrie 2008.
Se constată că, în cauza de faţă, petentul solicită deducerea unei perioade de 4 luni închisoare executată în anul 2005, cerere precizatoare formulată la termenul de judecată din data de 9 decembrie 2010, în cadrul soluţionării dosarului nr. 3117/262/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Moreni, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 1198 din 9 decembrie 2010, petentul condamnat precizându-şi cererea în sensul că, prin sentinţa de contopire nr. 1062/2008 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti nu i-a fost dedusă întreaga perioadă executată în baza mandatelor contopite, respectiv, perioada de 4 luni executată în anul 2005.
Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. d) teza a V-a C. proc. pen., raportat la art. 461 alin. (2) teza a II-a şi la art. 460 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de executare, în speţă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, întrucât în urma admiterii cererii de contopire a pedepselor formulată de petentul A.E., s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, respectiv nr. 1176 din 1 septembrie 2008, în baza sentinţei penale nr. 1062 din 9 iunie 2008, această instanţă fiind singura capabilă să clarifice sensul exact a celor dispuse, fiind invocată o cauză de micşorare a pedepsei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A.E. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A.E. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4376/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 494/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
