ICCJ. Decizia nr. 1214/2012. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1214/2012
Dosar nr. 1533/59/2011
Şedinţa publică din 18 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 208 din 12 mai 2011 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. 3432/290/2010, în baza art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 republicată a fost condamnat inculpatul M.C., la 1 an închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are permisul de conducere reţinut.
În baza art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002 republicată a fost condamnat inculpatul M.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 85 C. pen. a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 4 din 14 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, rămasă definitiva prin Decizia penala nr. 3825 din 29 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, repunând în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală menţionată.
S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se află în concurs real cu cele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală mai sus menţionată.
Conform art. 36 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare şi 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentinţă cu pedepsele de 2 ani închisoare şi 2 luni închisoare aplicate prin sentinţa penala nr. 4 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Mehedinţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3825 din 29 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar în consecinţă, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 22 august 2009 inculpatul a condus pe strada Timişoarei din Reşiţa autoturismul, având permisul de conducere reţinut.
Fiind oprit de către organele de poliţie, inculpatul a refuzat solicitarea acestora de a se supune testării cu aparatul alcooltest Drager, iar la Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, în prezenţa medicului de gardă U.A., a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Împotriva sentinţei penale nr. 208 din 12 mai 2011 a Tribunalului Caraş Severin a declarat recurs, fără a fi motivat, inculpatul M.C. înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara.
Prin Decizia penală nr. 1434/R din 19 septembrie 2010 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.C.
Împotriva deciziei penale sus menţionată contestatorul M.C. a formulat contestaţie în anulare.
Prin Decizia penală nr. 1835/R din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timişoara – secţia penală a respins ca fiind tardiv formulată contestaţia în anulare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri condamnatul contestator a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil.
Din interpretarea dispoziţiilor procesual penale referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor penale pronunţate cu ocazia unei căi de atac extraordinare de atac rezultă că acestea pot fi supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea contestată.
În cauză hotărârea împotriva căreia contestatorul condamnat a formulat contestaţie în anulare respectiv Decizia penală nr. 1835/R din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia penală a fost pronunţată în calea de atac a recursului, astfel că nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Aşa fiind nici hotărârea pronunţată cu ocazia solicitării contestaţiei în anulare împotriva acestei decizii nerecurabile nu mai poate fi supusă vreunei căi de atac.
Pentru aceste considerente recursul declarat de contestatorul M.I.C. va fi respins, ca inadmisibil, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.I.C. împotriva deciziei penale nr. 1835/R din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1224/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1176/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
