ICCJ. Decizia nr. 1761/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Proxenetismul (art. 329 C.p.), traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asem

Decizii penale ICCJ 2012


DupăR O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1761 /20 14

Dosar nr. 1189/54/2012

Şedinţa publică din 23 mai 2014

Asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 28 din 30 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, în Dosarul nr. 3070/63/2006*. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii M.I., M.O., M.V.C., C.G., C.F., R.C.V., N.S.I.A. şi T.I.C., pentru infracţiunile prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi pentru infr. prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata N.S.I.A. pentru infr. prev. de art. 328 C. pen.

În baza disp. art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 şi 76 lit. b) C. pen., au fost condamnaţi aceeaşi inculpaţi la câte 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 şi 76 lit. a) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii M.V.C., C.G., C.F. şi T.I.C., la câte 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaţilor M.V.C., C.G., C.F. şi T.I.C., urmând ca aceştia să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen., s-a interzis tuturor inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor M.I., M.O. şi N.S.I.A., M.V.C., C.G. şi R.C.V. a duratei reţinerii şi arestării preventive astfel: de la 18 aprilie 2006 la 25 septembrie 2006 pentru inculpatul M.I.; de la 18 aprilie 2006 la 19 iunie 2006 pentru inc. M.O., N.S.I.A.; de la 18 aprilie 2006 la 21 octombrie 2006 pentru inc. M.V.C., C.G. şi R.C.V.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatele M.O., N.S.I.A., C.F. şi T.I.C.

S-a luat act că părţile vătămate L.A.M., B.M.D., I.I.J., D.A.C., C.L.D. şi P.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Au fost admise în parte acţiunile civile promovate de părţile civile C.I. şi A.E.P. şi obligaţi inculpaţii în solidar, la câte 5.000 RON despăgubiri civile pentru daune morale către fiecare dintre cele două părţi civile.

A fost ridicat sechestrul asigurător asupra imobilelor aparţinând inc. M.I., M.O., C.G. şi C.F. A fost obligat fiecare inculpat la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că prin decizia penală nr. 67 din 16 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpaţii M.I., M.O., M.V.C., R.C.V., C.G., C.F., N.S.I.A. şi T.I.C. împotriva sentinţei penale nr. 53 din 18 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3070/63/2008, s-a desfiinţat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond - Tribunalul Dolj, cheltuielile judiciare - reprezentând onorariu apărător oficiu în sumă de 300 RON pentru fiecare apărător oficiu, către Baroul Dolj, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, prin Curtea de Apel Craiova au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunţa astfel Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 53 din 18 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3070/63/2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat fiecare dintre inculpaţii: M.I. (fost R.C.M.); M.O.; M.V.C.; C.G.; C.F.; R.C.V.; N.S.I.A.; T.I.C. pentru infracţiunile prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi pentru infr. prev. de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata N.S.I.A. pentru infr. prev. de art. 328 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi la pedeapsa de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 13 allin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii M.V.C., C.G., C.F. şi T.I.C., la pedeapsa de câte 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpaţilor M.V.C., C.G., C.F. şi T.I.C., respectiv aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpaţii M.I., M.O., R.C.V. şi N.S.I.A., şi de 3 ani închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpaţii M.V.C., C.G., C.F. şi T.I.C., pe durata unui termen de încercare de 4 respectiv 5 ani stabilit în condiţiile art. 862 C. pen., iar în baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpaţii să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile; precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul M.I. a fost arestat preventiv în perioada 19 aprilie 2006 - 25 septembrie 2006, inculpatele M.O. şi N.S.I.A. au fost arestate preventiv în perioada 19 aprilie 2006 - 19 iunie 2006, iar inculpaţii M.V.C., C.G. şi R.C.V. au fost arestaţi preventiv în perioada 19 aprilie 2006 - 21 octombrie 2006 şi, conform dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatele M.O., N.S.I.A., C.F. şi T.I.C.

S-a luat act că părţile vătămate L.A.M., B.M.D., I.I.J., D.A.C., C.L.D. şi P.A. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal; s-au admis în parte acţiunile civile promovate în procesul penal de părţile vătămate C.I. şi A.E.P. şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, către fiecare dintre cele două părţi civile, la plata sumei de câte 5.000 RON despăgubiri civile pentru daune morale.

S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală în prezenta cauză.

A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de către 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON reprezentând onorarii apărători oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Craiova nr. 4D/P/2006, au fost trimişi în judecată - în stare de arest preventiv inculpaţii M.V.C., C.G., R.C.V., M.I., M.O., N.S.I.A. şi - cu dispunerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara - inculpatele T.I.C. şi C.F., toţi inculpaţii sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate; trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane; trafic de minori prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi proxenetism prev. de art. 329 C. pen., precum şi cu privire la inculpata N.S.I.A. şi sub aspectul infracţiunii de prostituţie prev. de art. 328 C. pen.

În fapt, instanţa de fond a constatat că după anul 1990, soţii M.I. şi M.O. au mers în Germania pentru a munci, ei fiind însoţiţi de M.V.C. - fratele lui M.I., numiţii C.G. şi C.I. - care sunt fraţii lui M.O., precum şi de C.F. - actualmente soţia lui C.G.

Aceste aspecte au fost atestate întâmplător de martorul J.I.C., care locuieşte în aceeaşi zonă cu cei menţionaţi anterior. După anul 2002, martorul J.I.C. a declarat că a constatat că soţii M. nu mai erau în ţară, deoarece plecaseră în Italia, iar pe uliţă se zvoneau „poveşti” referitoare la activităţile din Italia ale „M. şi C.”.

După plecarea în Italia a soţilor M., precum şi a persoanelor rude ale acestora, situaţia socio-economică s-a schimbat substanţial, stârnind nedumerirea vecinilor, dând naştere la unele „bârfe” cu privire la modul în care familiile M. şi C. îşi cumpăraseră şi schimbaseră case, maşini, dar şi traiul zilnic.

Probatoriul administrat în cauză a confirmat fără echivoc faptul că familiile M. şi C., precum şi cei apropiaţi lor, au fost preocupaţi încă de la bun început să-şi creeze în Italia o şedere legală, solicitând şi obţinând de la autorităţile italiene permis de şedere pentru muncă. Mai mult, unii din membrii celor două familii au înfiinţat societăţi cu profil agricol, ori s-au asociat cu cetăţeni italieni la înfiinţarea unor astfel de societăţi agricole, creând autorităţilor italiene aparenţa unor activităţi cinstite, absolut necesare pentru prelungirea şederii în Italia şi, totodată, oferind în mod nereal imaginea unor bani legal obţinuţi. Şi activităţile agricole desfăşurate în Italia, zona Andria, se efectuau tot cu cetăţeni români care erau transportaţi în Italia de autoturismele familiilor M. ori C., sau ale persoanelor cunoscute de aceştia, uneori împreună cu tinere care însă nu lucrau în agricultură. Această activitate de transport a persoanelor care urmau să lucreze în agricultură, a avut menirea să contribuie din punct de vedere real la crearea unei aparenţe de muncă cinstită în Italia pentru membrii familiilor M. şi C., constituind totodată şi un paravan pentru fetele transportate în Italia în vederea exploatării sexuale.

Cu toate măsurile de precauţie luate de membrii celor două familii, activitatea aparent legală desfăşurată în Italia de familiile M. şi C. a intrat în atenţia autorităţilor italiene, astfel că la data de 11 aprilie 2006, la solicitarea autorităţilor române, autorităţile italiene au comunicat faptul că numiţii M.I., M.O. şi M.V.C. sunt rezidenţi în Italia, zona Andria, unde au permis de şedere pe motiv de muncă, precizându-se şi faptul că au fost verificaţi de mai multe ori pe teritoriul Italiei, fără a se lua măsuri împotriva lor. Totodată, autorităţile italiene au comunicat şi faptul că numitul C.I. a fost cercetat începând cu 13 octombrie 2004 de către Poliţia din Andria, împreună cu C.G. şi C.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, favorizarea imigraţiei clandestine şi proxenetism, victimele care au depus plângere împotriva acestora fiind L.A.M. şi C.V. În acest sens a fost emis şi un mandat de arestare pe numele lui C.I., care a fost arestat şi încarcerat în Penitenciarul Trani. În finalul documentelor înaintate de autorităţile italiene, s-a menţionat că numita D.A., a fost arestată la data de 17 februarie 2005 de către Poliţia din Roma, în timpul unei acţiuni antiprostituţie, deoarece nu a respectat un ordin de expulzare emis pe numele ei pentru şedere ilegală.

Acest document cu regim special intră sub incidenţa Legii nr. 677/2001, astfel că materializarea sa este rezumată în procesul-verbal din dosar, care face parte comună cu adresa din 10 martie 2006 a B.C.C.O. Craiova.

În perioada în care era minoră, victima parte-vătămată L.A.M. din Craiova, a mers într-o excursie în străinătate, ocazie cu care a fost impresionată de ceea ce a văzut şi la data de 28 noiembrie 2003, când încă era minoră, victima a acceptat cu uşurinţă deplasarea în Italia împreună cu C.I., pentru a munci. Potrivit relatării victimei, după ce a ajuns în Italia, nu i s-a găsit loc de muncă şi la acea vreme nici nu s-a prostituat, astfel că a revenit în ţară la puţin timp, ulterior pierzându-şi paşaportul.

Câteva luni mai târziu, victima parte vătămată L.A.M. a căutat din nou să plece în străinătate pentru a munci. Între timp victima împlinise vârsta de 18 ani, astfel că plecarea în străinătate era îngreunată doar de paşaportul pe care îl pierduse anterior. Din această cauză, potrivit relatării sale, printr-o persoană cu numele de M. - neidentificată până în prezent - l-a cunoscut pe inculpatul C.G., care i-a spus că „are posibilităţi de angajare” în Italia. În acest context, victima a fost invitată să locuiască în irnobilul inculpatului C.G. din Craiova, până când aceasta urma să plece în Italia. Deoarece la acea vreme victima L.A.M. avea paşaportul pierdut, a procedat la declararea ca pierdut a vechiului paşaport, iar ulterior, la depunerea documentelor pentru eliberarea unui nou paşaport, în toate activităţile fiind sprijinită de inculpat.

Cu puţin timp înainte de eliberarea noului paşaport, victima L.A.M. a fost informată de inculpatul C.G. că el trebuia să plece urgent în Italia, întrucât avea probleme care necesitau prezenţa sa, spunând totodată acesteia că „...urma să plec cu altcineva cu maşina...” şi că „...voi fi. luată de maşina condusă de un om de-al său, de la domiciliul său, unde locuiam la acea vreme”. Aşa cum o informase pe victimă, inculpatul C.G., „după câteva zile de la eliberarea paşaportului pe care l-am ridicat personal de la Serviciul Paşapoarte Dolj, am fost luată de la locuinţa lui C.G. de un autoturism marca C., culoare albă, condus de o persoană cu numele de C.I., despre care am aflat ulterior că era fratele lui G.”. Această relatare a victimei L.A.M. s-a coroborat perfect cu actele care atestă ieşirea din ţară a acesteia, mai ales că aceleaşi acte confirmă din plin şi precizarea părţii vătămate conform căreia „Imediat ce am fost luată eu în autoturismul condus de C.I., acesta a mai oprit maşina în apropiere de unde au mai urcat încă trei persoane, 2 bărbaţi şi o femeie, unul dintre bărbaţi înţelegând că ar fi fost fiul lui C.I., pe nume A. Ulterior, după ce am plecat din Craiova, de la locaţia unde mai urcaseră 2 bărbaţi şi o femeie, am constatat că împreună cu autoturismul în care mă aflam eu mai erau încă 2 autoturisme marca C., de culoare oliv, şi încă una de culoare roşie ...toate locurile din cele două autoturisme erau ocupate de diverse persoane iar pe traseu, până la ieşirea din ţară am constatat că ambele erau conduse de doi bărbaţi, ulterior aflând că unul se numea R.C.V., iar celălalt aflând că se numea S.R.”.

Astfel, potrivit situaţiei ieşirii din ţară a victimei L.A.M., aceasta a ieşit din ţară în ziua de 30 iunie 2004 prin P.T.F. Turnu cu autoturismul condus de numitul C.I., iar în autoturism se mai aflau 2 bărbaţi şi o femeie, respectiv C.A.C., I.S.R.M. şi C.S.

După unele dificultăţi la trecerea frontierei de stat, cele trei autoturisme au ieşit din ţară şi au ajuns în Italia, zona Andria, unde victima L.A.M. a fost despărţită de ceilalţi pasageri. Potrivit relatării victimei, „...eu am fost cazată într-un imobil al lui C.G., loc unde mi s-a luat paşaportul de către soţia lui C.G. pe nume F....”. Cu această ocazie victima L.A.M. a cunoscut-o pe „...colega mea de cameră, o persoană cu numele de C.V.”.

În ziua următoare celei în care ajunsese în Italia, victimei L.A.M. i s-a spus de către soţii C.G. şi F. că „...deplasarea mea în Italia costase 350 euro...” şi că „...locul de muncă consta în a merge cu bărbaţi pentru a întreţine relaţii sexuale, urmând ca banii să-i ia el”. Deşi a încercat să le explice că nu aşa se înţeleseseră, victima parte vătămată L.A.M. a realizat că acceptase cu uşurinţă oferta înşelătoare a unor traficanţi de persoane, conştientizând totodată şi faptul că „...numita C.V. pe care o cunoscusem în casa lui C.G., fusese momită în acelaşi fel ca şi mine, sau într-un mod asemănător, însă îşi începuse calvarul ceva mai înaintea mea”. Fiind pusă într-o situaţie fără alegere, lipsită de părinţi şr prieteni, fără acte şi pe un teritoriu străin, victima L.A.M. a fost nevoită să îşi „însuşească” noul statut, astfel că C.F. i-a explicat ce trebuia să facă cu clienţii, tariful pentru care trebuia să întreţină raporturi sexuale - adică suma de 50 euro, precum şi modalitatea de a agăţa clienţii prin intermediul telefonului care se afla la C.F.

Din relatarea victimei a rezultat că atât ea, cât şi C.V. erau însoţite permanent de C.F. la unele activităţi colaterale, aceasta fiind conştientă că cele două persoane erau mai greu de „educat”.

Potrivit relatării victimei L.A.M. „Eu personal am fost obligată să întreţin relaţii sexuale cu diverşi bărbati de către C.G. şi C.F. o perioadă de o lună, o lună şi ceva, până am reuşit să scap de ei, timp în care, după unele calcule făcute de mine, le-am dat celor doi sume de 13.500 euro, fără a pune la socoteală banii pe care-i datoram de la început, cei 350 euro, precum şi unele cheltuieli mărunte în casă. Menţionez că toţi aceşti bani au fost luaţi de C.F. care avea grijă să nu oprim niciun ban”. Fără a insista pe aspectele relatate de victima L.A.M., declaraţia acesteia oferă suficiente elemente care confirmă din plin faptul că ea şi C.V. erau exploatate sexual atât din punct de vedere juridic, cât şi uman „...imediat ce veneam de la un client, C.F., care avea telefonul în mână, mă trimitea la alt client, lucru care se întâmpla şi cu colega mea C.V.... Din unele calcule făcute de mine, eu aduceam zilnic în casă suma de 500-600 euro.” Totodată, declaraţia victimei a configurat din punct de vedere real adevăratele „activităţi” zilnice ale soţilor C.F. şi C.G., prima având ca activitate plasarea celor două victime, iar cel de-al doilea „mâncarea şi băutura, iar uneori îi plăcea să povestească cât muncise vreo două zile şi el, dar nu putuse întrucât îl durea spatele”.

Situaţia în care ajunseseră cele două tinere avea să se sfârşească tocmai atunci când acestea au trebuit să suporte stresul suplimentar al locuirii doar cu inculpatul C.G. Astfel, rămânând doar cu inculpatul C.G. deoarece soţia acestuia plecase, temporar, în ţară, cele două victime au fost lăsate nesupravegheate o scurtă perioadă de timp şi de acesta. În acest context, ştiind şi faptul că învinuita C.F. nu luase paşapoartele lor atunci când plecase temporar cele două tinere le-au căutat şi găsit sub un dulap.

După ce au luat paşapoartele lor, victima L.A.M. şi C.V. au părăsit imobilul soţilor C.G. şi F. Abia atunci cele două tinere au avut posibilitatea să se destăinuiască una alteia, L.A.M. aflând de la C.V. că şi ei i se promiseseră lucruri asemănătoare, menţionând faptul că „...diferenţa dintre noi fiind aceea că atunci când ajunsese în Italia era minoră, din câte spunea ea, abia împlinise vârsta de 16 ani”. Această relatare a victimei L.A.M. este parţial adevărată în sensul că numita C.V., născută la data de 16 octombrie 1986, a părăsit teritoriul României la data de 20 iunie 2004 cu autoturismul, în „compania” lui C.I., fratele lui C.G. La acea vreme numita C.V. trecuse de 16 ani, dar era minoră, urmând să împlinească majoratul î n luna octombrie.

Deoarece nu aveau nici bani şi era imperios necesar să nu ajungă din nou la soţii C. ori la alţi traficanţi de persoane, cele două victime au cerut ajutorul unui cetăţean italian pe nume G.M. care le-a găsit un loc de muncă cinstit pentru a câştiga banii necesari revenirii în ţară. Interesant este faptul că cele două victime nu s-au grăbit să sesizeze faptele la Poliţia Andria, lucru explicabil prin faptul că actele administrate pe parcursul cercetărilor au atestat discret o oarecare toleranţă la adresa întregului grup din partea autorităţilor italiene. În acest sens a fost şi părăsirea imobilului său de către C.G., fetele aflând că „...şi plecarea lui C.G. se produsese foarte în grabă şi acest lucru se datora faptului că fusese avertizat de iminenţa unei razii de către autorităţile italiene”.

Potrivit relatării victimei L.A.M., după ce a revenit în Italia, inculpata C.F. a reuşit să le găsească pe ea şi pe C.V. ameninţându-le cu moartea şi chiar lovind-o pe L.A.M. În acest context, deplasându-se cu C.V. şi cetăţeanul italian G.M. la Poliţie, victima L.A.M. a depus plângere pentru lovire, la una din secţiile de poliţie din Andria.

Deşi deplasarea lui L.A.M. la Poliţia Andria a fost determinată de lovirea sa de către C.F. şi doar atât, relatarea victimei a confirmat faptul că „activităţile” desfăşurate de familia C. erau în atenţia autorităţilor italiene. Numai în acest fel se explică precizarea victimei potrivit căreia „...am dat o declaraţie la poliţie cu privire la lovire, iar ulterior, la insistenţele autorităţilor poliţieneşti italiene cu privire la motivele pentru care mă aflam eu şi Valentina în Italia, am relatat Poliţiei din Andria că atât eu cât şi C.V. fusesem aduse în Italia de C.G., C.I. şi C.F. şi obligate să ne prostituăm în zona Andria”. Aceste declaraţii de la Poliţia Andria sunt plângerile menţionate de autorităţile italiene, acte care au determinat cercetarea şi arestarea numitului C.I. pentru infracţiunile de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, favorizarea imigraţiei clandestine şi proxenetism. Activitatea de cercetare penală desfăşurată de autorităţile italiene i-a vizat şi pe inculpatul C.G. şi soţia sa C.F., dar aceştia au părăsit la timp teritoriul statului italian, unde oricum nu aveau permis de şedere legală.

În urma declaraţiilor de la Poliţia Andria, potrivit relatării victimei L.A.M., cele două tinere au fost introduse de autorităţile italiene într-un program de protecţie al statului italian, iar în final cele două fete au solicitat să fie repatriate, lucru care s-a şi întâmplat. Pe parcursul declaraţiei sale, victima L.A.M. a atestat în mod real legăturile dintre persoanele care au racolat-o, transportat-o şi exploatat-o sexual pe ea şi C.V. şi ceilalţi „membri” precizând că, în Italia, i-a cunoscut pe M.I. şi M.O., care, din câte cunoştea ea aveau fete care se prostituau pentru ei „...una căreia i se spunea R., iar alta C.”, precum şi aspecte referitoare la munca în agricultură, legăturile apropiate ale mebrilor grupului cu R.C.V. şi M.V.C.”.

Aflată iniţial în situaţia victimei exploatată de soţii M., N.S.I.A. a realizat din timp „beneficiile” unei atitudini servile faţă de soţii M., poziţie care îi asigura nu numai o protecţie în cadrul grupului, ci şi un câştig material sigur. Astfel, materialul probator administrat în cauză a demonstrat că inculpata N.S.I.A. zisă R. a trecut uşor peste traumele exploatării sexuale, căpătând „aptitaclinile” racolatorilor, activitate care a îmbrăcat caracter infracţional.

Încă de la nivelul anului 2004, materialul de urmărire penală administrat în cauză a atestat în mod evident faptul că activitatea infracţională desfăşurată de o parte din membrii grupului se efectua „în cârdăşie” cu numitul „D.”, persoană neidentificată pană în prezent.

Astfel, în primăvara-vara anului 2004, inculpatul C.G. „a remarcat-o” în comuna A.V., judeţul Dolj, pe minora A.E.P., persoană care la acea vreme nu împlinise nici vârsta de 16 ani, fiind născută la 04 iulie 1988. Fără a conştientiza faptul că această fetiţă nu era încă în măsură să muncească, iar la acea vreme ar fi trebuit încă să înveţe, inculpatul C.G. a apreciat naivitatea părinţilor ei propunându-le să muncească în Italia unde urma să câştige un salariu de 600 euro/lună ori 25 euro/zi, în funcţie de timpul lucrat. Interesant este faptul că inculpatul a realizat nevoia de a nu folosi el efectiv această copilă lucru explicabil nu prin grija faţă de fetele altor părinţi, ci că el „moşise” copilul unei rude al familiei A. Totuşi, inculpatul C.G. a amăgit fata şi părinţii ei, cu scopul evident „de a fi cunoscută de D.”. Astfel, inculpatul a invitat-o pe victima A.E.P. şi mama sa A.G. pe la domiciliul său din Craiova, unde cele două au cunoscut-o pe C.F., copiii soţilor C., dar şi pe „D.”, persoană care împreună cu inculpatul C.G. au amăgit fata cu salarii bune în Italia. În acest context, martora A.G. a fost chiar încântată de condiţiile salarizării, cu atât mai mult cu cât D. şi G. au spus că „se vor ocupa ei de tot ce presupune deplasarea în Italia...”. După puţin timp de la acele discuţii, martora A.G. şi victima A.E.P. au fost contactate de „D.” care le-a spus că „...pe lângă paşaportul pe care-l avea, fiica mea trebuia să aibă şi o declaraţie notarială pentru a putea pleca din ţară, fiind minoră. În aceste condiţii, D. m-a invitat pe mine şi pe soţul meu A.P. şi pe P., la Craiova, unde ne-am deplasat la Cabinetul Notarial Ş.F. După ce am ajuns la acel cabinet notarial, D. mi-a spus mie şi soţului meu că fiica noastră, P., urmează să plece în Italia cu o maşină, în scurt timp, iar procura notarială pentru ieşirea din ţară va fi făcută pe numele şoferului autoturismului care o va duce în Italia”. Acestea sunt motivele pentru care, potrivit xerocopiei solicitate şi obţinute de la Birou notar Public Ş.F. la data de 01 iunie 2005. În ziua de 07 iulie 2004, la acest cabinet notarial s-a autentificat declaraţia potrivit căreia „Subsemnaţii A.P. şi A.G. suntem de acord ca fiica noastră A.E.P., născută la data de 04 iulie 1988 să plece în străinătate însoţită de domnul D.G. Declaraţia este necesară la vamă”. Ulterior, potrivit relatării sale, minora victimă A.E.P. a plecat în Italia cu un autoturism marcă străină, fără a reţine numărul de înmatriculare, dar „...şoferului i se spunea Ş. Fiind întrebată câte persoane erau în autoturism în afară de şofer şi sexul acestora, răspunsul este că erau patru femei - două mai tinere şi două mai în vârstă”. Această relatare a minorei este cu atât mai credibilă cu cât, potrivit situaţiei ieşirii din ţară a victimei A.E.P., ea a părăsit pentru prima dată teritoriul României la data de 10 iulie 2004 prin P.T.F. Tura cu autoturismul în care se mai aflau femeile G.N.I., N.F. şi V.G., autoturism condus de D.G., foarte probabil persoana căreia i se spunea „Ş.”.

După ce a ajuns în Italia, minora A.E.P. a fost despărţită de femeile cu care venise în autoturism, fiind lăsată la un imobil unde l-a reîntâlnit pe D. şi a cunoscut două fete „...cu numele de V. şi B. din Piteşti şi la puţin timp a venit în acel imobil şi o femeie despre care am aflat că era soţia lui D....”. Ulterior victima l-a reîntâlnit şi pe C.G. care a venit „în vizită” la „D.”, auzind o discuţie între cei doi, aceştia reproşându-şi unul că „...ţi-am cerut o curvă şi mi-ai adus o minoră.”

Relatarea victimei minoră A.E.P. nu a convins-o că ar fi realizat la cine se refereau cei doi, însă la puţine zile, „D.” i-a cerut înapoi banii „cheltuiţi” cu ea pentru a o aduce în Italia, menţionând suma de 400 euro, precum şi faptul că „...va trebui să ies la stradă şi să întreţin relaţii sexuale cu bărbaţii”. Deoarece minora nu era de acord cu ceea ce i se cerea să facă, „D.” şi soţia sa au insultat-o şi ameninţat-o cu moartea şi vânzarea, iar în final, potrivit relatării minorei-victimă „...dusă într-o altă locaţie de către o persoană cu numele de L.... era o altă fată cu numele de G... mă luase pentru a mă educa... Imediat ce am ajuns la aceasta mi s-a spus că trebuie să ies cu bărbaţii pentru a face bani spunându-mi aceleaşi lucruri ca şi D. şi soţia sa şi folosind acelaşi ton”. În acest context, minoră, într-o ţară străină, fără bani şi fără prieteni, victima minoră A.E.P. a fost nevoită să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi. Potrivit relatării minorei, tariful a fost de 50 euro/client, deducându-se şi faptul că, datorită vârstei sale putea obţine sume mai mari dacă nu refuza unele „solicitări” ale clienţilor. De altfel acest lucru, alături de faptul că era mereu dispusă să anunţe poliţia, minora a reuşit să o determine pe „L.” să discute repatrierea sa, lucru care s-a şi întâmplat până la urmă, nu înainte da a i se prezenta consecinţele „încălcării” repatrierii sale: „...nu vrea ca eu să le creez probleme lor şi în cazul în care voi face acest lucru m-au ameninţat cu moartea, pe mine şi familia mea, spunându-mi că vor trimite oameni şi îmi vor da foc la casă”.

Referitor la repatrierea victimei-minore A.E.P., şi această repatriere s-a făcut tot cu o persoană din cadrul grupului, lucru întâlnit şi în cazul repatrierii altei victime - P.A. Astfel, potrivit relatării minorei „...în a doua parte a lunii august am fost trimisă în ţară cu fratele lui C.G. - C.I., care m-a ameninţat în acelaşi fel ca şi L. să uit tot ceea ce mi s-a întâmplat în Italia şi tot ceea ce am aflat în Italia”.

Declaraţia victimei minore A.E.P. a fost cu atât mai credibilă cu cât, potrivit situaţiei intrării în ţară a acesteia, ea a intrat în ţară la data de 20 august 2004 prin P.T.F. Tura împreună cu C.I., acesta fiind conducătorul autoturismului. Conştienţi de faptul că era imperios necesar să se păstreze tăcerea, din relatarea victimei minore A.E.P. a rezultat că: „La puţin timp după ce eu am revenit în ţară am fost sunată de L., D. şi G., care mi-au reamintit ce puteam să păţesc dacă mergeam la Poliţie, spunându-mi să tac în legătură cu ce constatasem în Italia.” Ameninţările menţionate anterior, alături de traumele specifice acestui gen de infracţiuni, au avut un efect psihologic asupra victimei, mai ales că era minoră. În acest context se şi deduce faptul că, ulterior, minora s-a deplasat în Italia doar la fratele şi sora sa, persoane care s-au stabilit în prezent în această ţară.

Revenind la ameninţările prezentate, persoanele care au procedat la intimidarea victimei cunoşteau foarte bine faptul că aceasta ştia nu numai aspecte legate de activitatea infracţională a celor trei care au intimidate-o, ci de mare parte a persoanelor care ajunseseră în Italia şi făceau parte din acest grup infracţional organizat. Astfel, potrivit relatării minorei, aceasta aflase încă din Italia de L.A.M. şi C.V., persoane exploatate sexual de C.G. şi C.F. cam în aceeaşi perioadă, cunoştea că şi M.V.C. avea o fată care se prostitua pentru el, ştia că de obicei C.I. şi R.C.V. se ocupau cu transportul, iar despre M.I. şi M.O. ştia că „...aveau mai multe fete pe care le obligau să se prostitueze pentru ei, una dintre acestea fiind cunoscută cu porecla de R. pe care am şi cunoscut-o personal”.

În ansamblul probelor administrate în cauză, relatarea victimei minore A.E.P. s-a coroborat aproape perfect cu actele care atestă ieşirea şi intrarea din/în ţară, cu actele oficiale emise de Biroul Notarului menţionat, precum şi cu relatarea victimei L.A.M., persoană exploatată în Italia cam în aceeaşi perioadă, însă de inculpatul C.G. şi soţia sa C.F. Totodată, relatarea acestei victime minore este susţinută şi de relatarea mamei sale A.G., persoană al cărui nume este trecut şi pe o foaie de agendă, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la inculpatul C.G. şi învinuita C.F.

După anul 2003, timp în care trăise în zona Moldovei, numita M.M. a revenit pe raza municipiului Craiova. Deoarece avusese grijă de fiica soţilor M. atunci când aceasta se născuse, martora M.M. a dorit să revadă fetiţa, care între timp crescuse. În acest context martora a remarcat „schimbările” din viaţa familiei M., aspect facilitat şi de faptul că inculpata M.O. i-a permis să locuiască în casa ei şi a soţului său M.I., făcându-i chiar şi mutaţie. În schimb, martora M.M. a ajutat-o la diverse activităţi pe M.O., constatând mobilierul şi lucrurile de valoare din apartamentul situat în apropierea Complexului B.

Datorită prezenţei în casă, martora M.M. a cunoscut-o personal pe „R.”, aflând de la M.O. că: „...M.O. mi-a spus că în acea perioadă era în Italia, în zona Andria, şi în paralel cu grija pentru fetiţa ei, „R.” practicase şi prostituţia. De asemenea, tot M.O. mi-a spus că o parte din banii respectivi, pe care-i obţinuse din prostituţie R. le reveniseră lor, întrucât ei o ajutaseră pe R. să ajungă în Italia”. Totodată, M.M. a asistat la convorbiri telefonice între M.O. şi O.N.I. aflând, chiar şi de la „R.”, că: „...este o fată care lucrează pentru M.I. şi M.O. în Italia, spunându-mi totodată că trebuie să aibă grijă de nişte fete”. De altfel, inculpata M.O. îi şi transmisese acesteia „...să aibă grijă de fete, şi să stea cuminte până venea ea”, făcându-se referire la faptul că în Italia erau în atenţia poliţiei şi din această cauză fetele nu „făcuseră nici un ban”.

Realizând faptul că şi ea putea ajunge în Italia prin intermediul lui M.O., martora M.M. a fost sprijinită de aceasta, ajungând în Italia, zona Andria, unde a muncit în agricultură. Cu această ocazie martora a avut imaginea activităţilor din Italia ale familiei M. respectiv preocuparea acestora de a aduce în această ţară atât persoane care munceau în agricultură, aflate în grija lui M.I., cât şi fete care „...practicau prostituţia, banii revenind familiei M.”, continuând cu precizarea că „...aceste fete erau aduse în Italia cu maşinile de R.C.V., care mă adusese şi pe mine, precum şi de numitul C.I. Aceste fete practicau prostituţia în Italia, zona Andria, supravegheate de M.O., care le lua o bună parte din bani, asigurându-le în schimb cazare, prezervative şi o mică pregătire pentru a învăţa limba italiană. În această perioadă martora a cunoscut-o pe O.N.I., precum şi pe C.M.M., aflând că acestea erau „...fetele de încredere ale familiei M., în sensul că adunau chiriile celor care lucrau în agricultură şi, totodată, banii de la fetele care se prostituau”. În acest sens erau şi discuţiile telefonice dintre M.O. şi O.N.I., surprinse întâmplător de martora M.M.

Având mereu preocupări să aducă fete pentru prostituţie în Italia şi, totodată, să efectueze aceste „demersuri” cât mai departe de orice bănuială, inculpata M.O. i-a solicitat martorei M.M. să-i găsească o fată pentru a merge în Italia pentru a practica prostituţia. Această situaţie a rezultat explicit din coroborarea declaraţiilor martorei M.M. cu declaraţia martorului N.M., cumnatul ei, şi a fost certificată fără echivoc de partea vătămată I.I.J. Astfel pe la începutul anului 2005, martora M.M. a mers în vizită la sora sa în comuna A., ocazie cu care s-a destăinuit cumnatului ei N.M. că: „...gazda sau persoana la care lucra ea, ducea fete la produs în Italia spunându-mi mie că, în cazul în care găseam fete dispuse să meargă în Italia la produs eu urma să primesc câte 300 euro de fiecare fată. Totodată, din discuţie în discuţie, cumnata mea M.M. spunea că persoana respectivă mai avea şi persoane pe care le punea la muncă în alte domenii, mai ales în agricultură, însă preferau fete pentru produs cu atât mai mult dacă acestea erau frumuşele şi aranjate cât de cât”.

În acest context, martora M.M. a observat-o şi cunoscut-o pe I.I.J., vecina cumnatului ei, fiind convinsă că aceasta avea calităţile pe care le „aprecia” inculpata M.O. Potrivit declaraţiei martorului N.M., cumnata sa a purtat o scurtă discuţie cu I.I.J. pentru a lucra la o fabrică de confecţii în Italia.

Deoarece martora M.M. nu a fost în măsură să o convingă pe I.I.J., probatoriul administrat în cauză a confirmat în mod cert că la domiciliul lui N.M. din comuna A. şi-a făcut apariţia „...un autoturism marca C. verde, din care au coborât un bărbat şi două femei eu cunoscându-le imediat după nume ca fiind M.O., N.S.I.A., precum şi un bărbat cu numele R.C.V., persoane care mi s-au prezentat cu numele menţionate anterior”. Este indiscutabil că scopul prezenţei celor menţionaţi anterior la domiciliul lui N.M. a fost acela de a o racola şi pe I.I.J., dovada constând în faptul că „discuţiile s-au purtat între femei”, M.O., N.S.I.A. şi parţial M.M., respectiv potenţiala victimă I.I.J.

Fără a asista la discuţiile menţionate anterior, martorul N.M. a auzit când M.O. şi N.S.I.A. încercau să o convingă pe I.I.J. spunându-i că „...uite eu din ce m-am prostituat am făcut şi maşini şi case şi aur şi bani..”, confirmând, într-un fel ceea ce spunea şi martorul J.I.C., aspect menţionat şi dezvoltat în paginile anterioare.

Situaţia expusă mai sus a atestat nu numai faptul că inculpata N.S.I.A. fusese exploatată sexual în Italia, dar şi faptul la fel de real că ea îşi depăşise condiţia de victimă, devenind între timp una din „fetele de încredere ale familiei M.”, ajutând-o pe aceasta la racolarea de alte victime, aşa cum vom prezenta în continuare.

Acest aspect a rezultat şi din relatarea lui I.I.J. care menţionează iniţial abordarea sa de către martora M.M. pentru a munci la o fabrică de confecţii „aparţinând lui G.” şi, în timpul liber, „...în caz că vreau să câştig suplimentar ori nu vroiam să muncesc în fabrică puteam să stau în camera unde eram găzduită şi mi se aduceau bărbaţi pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceştia, urmând a împărţi banii cu G.”. Ulterior, I.I.J. confirmă deplasarea în comuna A. a unui autoturism marca C. din care au coborât: „...două femei şi un bărbat care era şoferul”, faptul că a aflat că cele două femei erau R. şi G., precum şi întreaga „preocupare” de care urma să dea dovadă M.O. pentru ceea ce urma să facă în Italia I.I.J. Totodată, I.I.J. menţionează că: „...pentru a mă convinge să accept, G. mi-a zis că şi ea a făcut lucrul acesta, dar s-a lăsat, însă în prezent are în Italia multe fete care se ocupă cu prostituţia în stradă şi sunt foarte bine şi mulţumite de ceea ce fac” relatându-i totodată şi: „...câte lucruri îşi cumpărase din ceea ce făcuse”.

Departe de a avea darul de a o convinge pe I.I.J., „destăinuirile” inculpatei M.O. au oferit martorului N.M. imaginea exactă a „activităţilor” vizitatorilor săi mai ales că, aşa cum rezultă din declaraţia sa: „...am surprins şi eu discuţii între G. şi R. în sensul că erau foarte mulţumite de felul în care arăta vecina mea, îi propuseseră că-i fac şi paşaport pe cheltuiala lor, că-i asigură transportul şi cazarea până în Italia, numai să meargă şi să facă ce zic ele...”. De altfel, „preocuparea şi grija” faţă de acea persoană poate fi rezumată în propoziţia rostită chiar de inculpata M.O. martorului N.M.: „M., ai 300 euro de la mine dac-o faci pe asta să meargă în Italia”. Interesant este faptul că inculpata M.O. dorea o „colaborare” pe termen mai lung cu N.M. în sensul că racolarea fetelor, viitoare victime, să fie făcută chiar de N.M., dovadă fiind faptul că inculpata i-a dat acestuia numărul său de telefon, precum şi telefoanele pe care martorul le-a primit de la aceasta şi în care i se reproşa că: „...ce, nu reuşeşti să-mi găseşti fete pentru produs...”. La acea vreme inculpata nici nu bănuia că martorul N.M. sesizase faptele de care luase la cunoştinţă în mod întâmplător şi la care nu putea achiesa deoarece el însuşi avea o fată şi, potrivit relatării sale, „...nu aş vrea ca niciodată să se întâmple cu ea ceea ce păţesc alte femei”.

Interceptarea şi înregistrarea telefoanelor inculpaţilor M.I. şi M.O. a confirmat din plin activitatea infracţională a acestora, contribuind decisiv şi la stabilirea faptului că la această activitate infracţională contribuiau şi alte persoane apropiate familiilor M. şi C., dar şi faptul că inculpaţii beneficiau şi de o oarecare toleranţă din partea unor cetăţeni italieni şi chiar a unor poliţişti români, sens în care au fost sesizate organele abilitate ale statului român. Astfel, inculpata T.I.C. din comuna V., judeţul Olt, a ajuns în Italia cu ajutorul lui C.I. şi, potrivit relatării sale, a ştiut de la bun început că urma să se prostitueze la tariful de 50 euro de client, având cam 4 clienţi pe zi. În acest context ea a ajuns în zona Andria cu C.I. şi s-a „cazat” în imobilul acestuia şi al soţiei sale M., unde: „...se mai aflau doi bărbaţi, care din câte am înţeles eu lucrau în agricultură la măsline”. Această prezenţă în imobilul familiei C.I. şi M. i-a permis învinuitei să-i cunoască pe cei apropiaţi lor, respectiv C.G., M.O., M.V.C. şi R.C.V., în sensul că: „...acesta a venit de câteva ori şi a dormit în casă la C.I.”.

Sub aspectul exploatării sexuale de către cel care a adus-o în Italia, activitatea învinuitei T.I.C. este relativ modestă, fiind curmată de o relaţie afectuoasă cu un cetăţean italian pe nume Z.A., precum şi o relaţie cu însuşi cel care a adus-o în Italia, motiv de supărare cu soţia sa C.M. În acest context, învinuita T.I.C. a revenit în ţară unde, potrivit relatării sale, urmare a solicitărilor lui M.V.C. şi C.I., care îi ceruseră „să le găsească fete pentru produs”, le-a racolat pe B.M.D., C.I. şi P.A., ultimele două chiar din comuna V., judeţul Olt. Despre P.A. se vorbea, în interceptarea telefonică dintre M.O. şi R., dar racolarea acestei persoane este prezentată în paginile următoare, unde sunt prezentate şi modalităţile de racolare a altor victime.

Revenind la interceptarea telefoanelor inculpaţilor M.I. şi M.O., la data de 22 iunie 2005 - ora 11.52, este înregistrată o convorbire telefonică între M.O. şi o femeie X, din care a rezultat că M.O. îi spune interlocutoarei sale următoarele: „Bine, dar sună-mă, să nu uiţi. Nu uita să mă suni, ca să nu mă încurc, înţelegi, că două, trei femei, aşa, deci, eu le-am spus să aibă răbdare, înţelegi. Dar, e una tot la fel, iacă vorbesc cu A.M. la Canota o bagă, ştii de ce, că femeia a mai fost, a lucrat în Barleta, asta are şanse mari că ştie să vorbească”. Totodată, P. îşi exprima nemulţumirea: „Cum, decât două femei ai de adus sau câte sunt!”, răspunzându-i-se de câtre M.O. că: „...sunt mai multe... le bag în partea cealaltă...”.

La data de 23 iunie 2005 ora 14.44, de la postul telefonic aparţinând inculpaţilor M.I. şi M.O. folosit de I. este apelat postul telefonic utilizat de inculpatul R.C.V. - şi se poartă o discuţie referitoare la faptul că în urmă cu o oră a cumpărat biletele de călătorie, iar a doua zi la ora 06.45 va trebui să se întâlnească la autogara din zona gării Craiova, stabilindu-se ca la ora respectivă R.C.V. să vină cu celelalte persoane.

Referitor la această discuţie telefonică, precum şi la personanele între care s-a purtat, confirmarea deplină a acestor aspecte se află în interceptarea şi înregistrarea convorbirii telefonice din 25 iunie 2005, ora 08.19, coroborată cu situaţia în care s-a făcut şi ieşirea din ţară la data de 24 iunie 2005 cu autocarul în care se afla şi inculpata M.O. împreună cu fiica sa, dar şi alte persoane de care se vorbea la telefon, înregistrare prezentată puţin mai târziu. Materialul cu privire la situaţia persoanelor din acel autocar a fost ataşat la dosar. Interesant faptul că, şi în autocar, inculpata M.O. era preocupată de racolarea de victime, situaţie ce a fost atestată timid de relatarea martorei S.A.L.

Conform interceptării din data de 24 iunie 2005, ora 21.07, postul telefonic aparţinând inculpatului M.I. a fost apelat de un bărbat X şi se poartă o discuţie referitoare la faptul că: X îl anunţă că locuinţa sa din Italia a fost percheziţionată de gardă, acest lucru aflându-l de la o persoană care locuieşte în acelaşi imobil G. a întrebat de „droguri şi zdrenţe”. X crede că percheziţia a fost efectuată din cauza lui L. întrucât în urmă cu o seară acesta a venit la locuinţa sa din Italia împreună cu V., A. şi alte persoane.

În dimineaţa zilei de 25 iunie 2005, ora 08.19, a fost înregistrată convorbirea telefonică dintre M.I. şi M.O., iar din conţinutul acestei discuţii a rezultat că „P.” trebuia să: „ia banii de la oameni... că n-au fiecare bani şi intră în ei...”. Totodată, M.I. se interesa la M.O. dăcă „...n-ai avut probleme cu nimeni, aşa, la vamă” aflând de la soţia sa că: „Pe asta a luat-o la întrebări, pe a Iu R.C.V., că unde merge. A fost mai tânără, înţelegi, măi..., se cunoaşte I., că se uită dracu şi tot, fir-ar al dracu parcă ar fi...”. Această discuţie telefonică a convins din punct de vedere real că nici inculpatul R.C.V. nu era un simplu transportator, având şi el fete care erau exploatate sexual în Italia, probabil în aceeaşi zonă Andria. La această concluzie s-a ajunge prin analiza discuţiei telefonice din data de 23 iunie 2005 ora 14.44, anterioară plecării autocarului, cu discuţia din 25 iunie 2005, ora 08.19, ulterioară trecerii frontierei de stat a României, autocar în care se afla şi inculpata M.O. alături de fiica sa, dar şi alte persoane printre care şi „...a Iu R.C.V.”. În nici un caz nu era fiica sa deoarece aceasta nu apare ca ieşită din ţară cu acel autocar.

La data de 29 iunie 2005, ora 10.39, a fost înregistrată o convorbire telefonică între M.I. şi „R.” din care a rezultat, fără echivoc, preocuparea lui „R.” ca fetele racolate să arate „corespunzător” atât din punct de vedere estetic, cât şi al vieţii sociale. Astfel, discutând despre o persoană racolată chiar de M.I. şi care trebuia să plece în Italia împreună cu „R.”, aceasta a aflat de la M.I. că a fost măritată, are şi copil, are soţul la „puşcărie”, acesta spunându-i lui „R.” că: „Important este să meargă, înţelegi”. În acest context, potrivit lui M.I. „...să o vezi şi tu, să dai o părere, să îmi spui şi mie dacă...” avertizând-o totodată pe R. că: „...e muncită, bă, n-auzi că dă cu sapa, dacă o vezi cum are mâinile crăpate şi călcâiele. Trebuie să o punem dracu la punct, după aia un pic, când o fi..., în apropiere atunci, ştii să îi iese paşaportul şi aia...”.

În după-amiaza zilei de 30 iunie 2005, ora 15.21, a fost înregistrată o convorbire telefonică între M.I. şi M. din Piteşti, persoană neidentificată până în prezent, iar din cuprinsul discuţiei telefonice a rezultat „colaborarea” dintre cei doi în privinţa racolării şi exploatării sexuale a fetelor în Italia - M.I.: „Deci bă tati, jumate, jumate, ai mă ce dracu parcă nu ştii”, interesându-se la „M.” dacă fetele sunt „serioase”, dacă au paşaport şi dacă acesta e alb. În finalul discuţiei telefonice, cei doi stabilesc că M.I. îi asigura transport gratuit cu autocarul lui „M.” care avea grijă de fetele „sale”, îl atenţionează cu privire la „regulile sale” şi îl lasă pe acesta să decidă cum fetele ţin evidenţa: „La săptămână, la lună, scrie pe caiet e problema ei ce face”. Cu această ocazie M.I. află că una din fete arată bine „ca D.” şi îl „încurajează” pe M.: „E bine, dacă arată bine, e norocul ei, succesul ei”.

În seara aceleiaşi zile de 30 iunie 2005, ora 21.18 a fost înregistrată o convorbire telefonică între M.I. şi M.V.C., fratele său, din care rezultă că V. îşi făcea probleme „...Păi nu e, eu mă gândesc la o chestie decât, pe traficul..., o tinichea de a fost pe acia, mă crezi”. Pus pe gânduri de ceea ce îi spusese fratele său, inculpatul M.I. îl întreabă pe V.: „Păi şi ce te-ai avut pe rele cu ea, ceva” aflând de la V. că: „...N-am avut, dar ce poţi să ai încredere în căţelele astea, nu ştii cum e...”. Conştient de ce îi spunea V. acesta precizează că: „...aia e acasă de vreo patru, cinci zile, ştii... Asta ar fi singura...”.

Faptul că M.V.C. îşi făcea probleme a dovedit-o şi înregistrarea convorbirii telefonice din data de 01 iulie 2005, ora 21.55, când acesta discuta telefonic cu fratele său M.I. despre „D.” despre care se ştia că plecase de acasă în Italia deoarece nu se înţelegea cu părinţii, dar, cu toate acestea, mama sa sesizase poliţia întrucât fata nu mai venea acasă. În acest context M.I. a aflat de la V. că „ea este la L.”.

Motivele de îngrijorare ale inculpatului M.V.C. nu erau lipsite de suport real deoarece, deşi mai grijuliu în racolarea victimelor decât rudele sale, inculpatul M.V.C., în baza discuţiilor avute cu învinuita T.I.C., a racolat-o împreună cu numita N. - neidentificată până în prezent, pe victima B.M.D. din comuna M., judeţul Dolj. Această victimă, născută la data de 11 iunie 1987, a părăsit teritoriul României la data de 19 februarie 2005, când era minoră, şi a fost exploatată sexual chiar de M.V.C.

De aceea V. era îngrijorat, întrucât, cam în aceeaşi perioadă când s-au înregistrat convorbirile telefonice menţionate, victima revenise în ţară, ea fiind, potrivit lui V- „Asta ar fi singura...”. Cu privire la racolarea lui B.M.D., situaţia acesteia a fost relatată pe parcurs. Totuşi, motivele de îngrijorare clară ale inculpatului M.V.C. nu erau determinate de B.M.D., ci de victima C.L.D. din Piteşti, judeţul Argeş, persoană audiată pe declaraţie olografă deoarece în prezent a părăsit teritoriul României. Cu privire la modalitatea de racolare şi exploatare sexuală a acestei victime, interesant faptul că inculpatul s-a aflat într-o relaţie foarte apropiată cu aceasta, lucru dedus - explicit şi din discuţia telefonică prezentată, dar şi din datarea martorului M.C.I., care a prezintat aspecte „referitoare la” toţi membrii grupului infracţional organizat ce formează obiectul prezentei cauze, persoana care l-a rugat să-l transporte pe el şi încă o persoană în Italia cu maşina sa este vorba de inculpatul M.V.C. pe care l-a luat chiar de la locuinţa sa, din Craiova, unde se afla cu victima C.L.D., persoana pe care trebuia să o ia din Piteşti tot pentru inculpatul M.V.C., locul unde i-a transportat, precum şi ce l-a rugat să facă pentru el chiar inculpatul M.V.C. Relatarea acestui martor capătă o credibilitate şi mai mare întrucât ea se coroborează cu actele care atestă ieşirea din tară a inculpatului M.V.C. la data de 05 februarie 2005 cu autoturismul condus de M.C.I., iar în acel autoturism se mai aflau C.L.D., născută la data de 26 ianuarie 1986 şi G.A.E., născută la data de 30 ianuarie 1985. De menţionat că inculpatul M.V.C. precizează la data de 06 iunie 2006 că a fost cercetat cu privire la aceste aspecte de poliţistul F.C., persoană care niciodată nu a fost delegată să efectueze cercetări în această cauză.

În dimineaţa zilei de 03 iulie 2005, ora 05.47, a fost înregistrată o convorbire telefonică între M.I. şi A. - fiul lui C.I., primul fiind informat că: „...în urma unei razii au fost luate G. şi L.”. Cu acestă ocazie M.I. confirmă că: „...a vorbit mai devreme cu G. despre acelaşi lucru”. Ulterior, la data de 06 iulie 2005, orele 22.44, pe postul telefonic fix aparţinând familiei M. este purtată şi înregistrată o convorbire telefonică între C.I. şi o femeie X, neidentificată, care reliefează faptul că în Italia lucrurile nu mergeau deloc bine, deducându-se faptul că trebuia făcut ceva, dar nu se găsea cine „...faceţi ce vorbeşti cu F....”. Din acest moment în discuţia dintre cei doi este cerut de către C.I. să fie; „vorbim cod”, astfel că relevanţa discuţiilor nu poate fi valorificată.

Este foarte probabil ca din data de 06 iulie 2005, inculpaţii au realizat că era foarte important pentru ei să evite telefoanele, dar din punctul de vedere al materialului probator administrat până în acel moment nici nu mai are importanţă că, la ultima înregistrare care interesează cauza, în ziua de 07 iulie 2005 ora 10.32 M.I. şi M.O. vorbesc de: „...trei pachete care le-ai lăsat în casă cu a lui I. şi ea va rămâne cu C.”.

De altfel, tardiv dar real, la începutul anului 2006, numitul C.I. a trimis din Italia - unde se afla în stare de arest preventiv - o scrisoare fratelui său, C.G., aflat la acea dată în ţară. Această scrisoare a fost ridicată de la domiciliul inculpatului C.G. cu ocazia percheziţiei domiciliare, iar conţinutul acestei scrisori atestă în mod evident faptul că C.I. menţionează aspecte care au un pregnant caracter codat prin care îşi atenţionase rudele atât cu privire la telefoane, cât şi cu privire la alte aspecte, indiscutabil în legătură cu activitatea infracţională.

Referitor la organizarea grupului, precum şi a modului cum fiecare familie îşi „răsplătea” membrii, probatoriul administrat în cauză a fost covârşitor sub aspectul faptului că familia M. îşi asigurase persoane servile şi ataşate lor, deşi ele însele fuseseră exploatate. Este cazul inculpatei N.S.I.A. zisă „R.”, a numitei O.N.I. zisă „P.”, dar nu numai. La polul opus se află familia C.G. şi F., unde materialul probator administrat nu a distins nişte persoane ataşate şi servile, ci mai degrabă nişte „sclave” care atunci când au „evadat” de la ei au căutat să iasă definitiv din poziţia degradantă în care le aduseseră. Mărturie în acest sens a fost faptul că N.S.I.A. s-a debarasat de C.G., deşi acesta o racolase, L.A.M. şi C.V. au depus plângeri la Poliţia Andria mărturisind situaţia reală din Italia, etc. În acest context nici nu este de mirare de ce inculpatul C.G. şi soţia sa învinuita C.F. erau mai mereu „preocupaţi” să-şi păzească fetele, materialul probator administrat în cauză confirmând că, nemulţumit de faptul că el nu obţinea aşa mulţi bani ca sora şi cumnatul său M.I., inculpata M.O. l-a sfătuit să se poarte mai frumos cu fetele pentru a obţine mai mulţi bani. Revenind la victimele racolate şi exploatate sexual în Italia, de grupul infracţional organizat, materialul probator ataşat la dosar a prezintat şi alte persoane amăgite cu locuri de muncă bine plătite în Italia.

Astfel, urmare a înţelegerilor cu C.I. şi M.V.C., învinuita T.I.C. a convins-o pe numita P.A. de faptul că în Italia erau locuri de muncă bine plătite. La această amăgire a victimei au contribuit în egală măsură „vrăjelile” învinuitei T.I.C., dar şi disfunctionalităţile familiale şi decalajul dintre aspiraţiile personale ale victimei şi posibilităţile sale de realizare. Numai în acest fel se poate explica cât de credulă a fost victima care, cu ajutorul fratelui învinuitei, pe nume T.R., s-a preocupat de eliberarea paşaportului, ajungând să fie efectiv transportată în Italia prin intermediul lui C.I. În acest context, la data de 25 august 2004, prin P.T.F. Turnu, victima a ieşit din ţară în autoturismul marca C. condus de martorul D.I. De menţionat că în autoturismul în care se afla victima, mai erau trei femei, iar într-un alt autoturism care a plecat împreună cu cel condus de D.I. se aflau C.I., B.C.A. şi V.M.I., Acest autoturism era marca C., aparţinând de fapt inculpatei N.S.I.A.

După ce a ajuns în Italia, zona Andria, victima P.A. a fost preluată de învinuita T.I.C. şi condusă în imobilul aparţinând familiei C.I. şi soţia sa C.M., făcând „cunoştinţă” şi cu ceilalţi membri ai casei, respectiv M., A. şi N. Sub aspectul exploatării sexuale, relatarea victimei P.A. a fost foarte săracă deoarece aceasta nu convinge efectiv că a fost exploatată sexual, deducându-se faptul că a fost racolată de T.I.C., dar nu s-a prostituat în Italia.

Acest aspect este unul secundar ţinându-se cont de faptul că în prezent numita P.A. urmează să se căsătorească cu D.I., şoferul care a dus-o în Italia la data de 25 august 2004, fără a cunoaşte la acea vreme adevărata faţă a deplasărilor în Italia pe care era solicitat să le efectueze. Totuşi, relatarea victimei P.A. a oferit suficiente elemente despre activităţile din Italia ale grupului infracţional organizat, precum şi faptul că învinuita T.I.C. a încercat să o iniţieze în ceea ce urma să facă adică să se prostitueze, realizând că ceea ce i se spusese în ţară era doar o iluzie.

Interesant din relatarea lui P.A. a fost şi faptul că aceasta a fost nevoită să solicite ajutorul unui cetăţean italian pe nume „M.” care a ajutat-o cu bani şi a sprijinit-o efectiv să revină în ţară în luna ianuarie 2005. Ciudat este faptul că revenirea în ţară s-a făcut cu autoturismul marca C. condus de inculpatul R.C.V., precum şi că numitele C.M. şi A., prima aflată în prezent în Italia, iar cea de-a doua nu este identificată, au aflat de faptul că P.A. se reîntorcea în România şi au sunat-o pe telefonul mobil al lui R.C.V., ameninţând-o cu moartea. Fără a insista pe acest telefon de ameninţare, inculpatul R.C.V. a căutat să o liniştească pe P.A., aşa cum rezultă din declaraţia sa.

După revenirea în ţară în luna ianuarie 2005, numita P.A. s-a împrietenit cu D.I. şi în prezent chiar intenţionează să se căsătorească cu acesta. În acest context a fost apreciată şi relatarea sa cu privire la ceea ce a făcut în Italia, respectiv că, deşi racolată de T.I.C., ea nu s-a prostituat. Totodată, acesta a fost şi sensul obiectiv al activităţii numitului D.I. care, dând dovadă de naivitate a efectuat mai multe curse pe ruta România-Italia pentru a transporta diverse persoane pentru membri grupului, dar, atunci când a aflat adevărata faţă a deplasărilor în Italia a abandonat această activitate care risca să devină periculoasă.

Având la bază relaţia cu D.I., următoarele deplasări în Italia ale lui P.A. s-au făcut în compania prietenului ei - D.I., cei doi muncind în agricultură.

După ce a ajuns în Italia, zona Andria, potrivii relatării victimei, „...M.V.C. m-a dus la o altă locaţie, respectiv la o familie de români, de fel din Piteşti, unde mai era o fată pe nume D. şi aceasta practica prostituţia tot pentru M.V.C.”. În acest fel, singură sau însoţită de „colega D.”, victima B.M.D. întreţinea relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi, la un tarif cuprins între 50-60 euro/bărbat, jumătate din banii obţinuţi revenindu-i lui M.V.C. care, „... de obicei venea săptămânal să ia banii, la fel procedând şi cu colega mea D.”. Potrivit relatării victimei, ea a strâns din prostituţie suma de 8.000 euro în 3 luni, jumătate din bani revenindu-i lui M.V.C. La prima ocazie care i s-a ivit, victima B.M.D. a revenit în ţară.

Activitatea de racolare desfăşurată de inculpata T.I.C. a rezultat fără echivoc şi din relatarea victimei C.I. din comuna V., judeţul Olt.

Astfel, pe fondul unor disfuncţionalităţi de familie grave, precum şi al faptului că inculpata T.I.C. era cunoscută ca o persoană „realizată” datorită serviciului bun din Italia, minora C.I. a aflat de la aceasta că are „multe cunoştinţe” în Italia şi poate să îi găsească loc de muncă. În acest context,minora a acceptat să o însoţească pe T.I.C. în Craiova, unde l-a cunoscut pe C.I. Această persoană menţionată anterior ca fiind arestată în Italia pentru fapte similare, s-a manifestat „prietenos” faţă de minoră, acceptând să îi plătească eliberarea paşaportului şi deplasarea urmând ca aceasta să-i returneze banii din salariul pe care urme să-l încaseze. Deoarece victima C.I. nu avea nici 16 ani la acea vreme, eliberarea paşaportului s-a făcut după ce inculpata T.I.C., împreună cu C.I., l-au adus la Serviciul Paşapoarte Olt pe tatăl victimei. Totodată, pentru ca minora să poată ieşi din ţară, C.I., împreună cu fratele său, C.G., i-au luat cu autoturismul pe părinţii victimei - C.D. şi C.N. - şi i-au dus la un cabinet notarial unde aceştia au dat o procură, minora înţelegând că urma să iasă din ţară însoţită de C.G. Iniţial nu s-a reuşit scoaterea din ţară a minorei, astfel că cei interesaţi au revenit la Craiova, unde s-a întocmit procura notarială nu pe numele lui C.G., ci al numitei G.D., însă ulterior, acest act nu a mai folosit la nimic.

La puţine ore după ce a ajuns în Italia, victima C.I. a fost „informată” de inculpata C.F. despre faptul că trebuia să restituie banii cheltuiţi cu ea pentru a ajunge în Italia şi din această cauză trebuia să întreţină relaţii intime cu diverşi bărbaţi. Încercând să explice că nu aşa se înţeleseseră în România şi chiar cerându-şi înapoi paşaportul, victima C.I. a fost refuzată categoric de C.F., iar inculpatul C.G. i-a spus că: „dacă nu accept ce-mi spun ei, voi fi vândută la străini şi voi face tot ceea ce-mi zic ei”. În acest context, lipsită de bani şi prieteni, într-o ţară străină unde nu avea nici paşaportul, victima minoră C.I. a fost obligată să accepte ceea ce îi ceruse să facă C.F. şi C.G., intrând într-un fel în jocul „şantajist” al celor doi, iniţiat din timp de T.I.C.

Potrivit relatării victimei minore C.I., a fost obligată să se prostitueze pe str. A.S.F. la preţul de 50 euro/client stabilit de C.F., care venea şi ridica banii. Totodată, din relatarea victimei a rezultat că, în trei săptămâni, a „câştigat” suma de 6.000 euro, bani care i-au fost luaţi de C.F. Totodată, a atestat în mod real că şi inculpata T.I.C. se prostitua la acea vreme tot pentru familia C., precum şi faptul că, după o vreme, cele două fete au fost lăsate de familia C. în supravegherea lui G.D., foarte probabil persoana trecută pe declaraţia notarială atunci când minora a ieşit din ţară.

După ce a revenit în ţară, minora C.I. a primit de la traficanţi suma de 100 euro cu care s-a întors acasă, probatoriul administrat în cauză confirmând că victima a fost găzduită o noapte la domiciliul lui C.G. din Craiova.

Pe fondul aceloraşi disfuncţionalităţi familiale, victima D.A..C. era tentată să muncească în străinătate, context în care, printr-o cunoştinţă pe nume „L.”, l-a cunoscut pe C.G., care i-a spus că o va ajuta să ajungă în Italia şi fi va găsi loc de muncă la un bar. Pe fondul acestor discuţii, inculpatul C.G. a ajutat-o pe victimă să depună actele pentru eliberarea paşaportului spunându-i, totodată, că o va sprijini material să ajungă în Italia, urmând ca ea să-i restituie banii din salariul pe care urma să-l încaseze. După eliberarea paşaportului, victima D.A.C. a fost transportată cu un autoturism în Italia, până la Roma, împreună cu C.G. şi, ulterior, din Roma, C.G. a dus-o cu trenul până la Andria, unde i-a aşteptat C.F.

Potrivit relatării victimei: „toţi trei am mers pe o stradă. Din câte-mi amintesc, în imobilul respectiv erau închiriate trei camere, la parter, iar în aceste camere locuiau F., fratele lui C.G. pe nume C.I., C.M. - care am înţeles că era soţia lui C.I. - şi încă o fată al cărui nume nu l-am reţinut. La câteva zile după ce am ajuns în Italia ...C.G. mi-a zis că nu are unde să muncesc şi trebuie să întreţin relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi pentru a plăti datoria pe care o aveam la el, precum şi pentru a câştiga bani. Totodată, şi pentru a mă convinge, C.G. a zis că şi fata al cărui nume nu l-am reţinut şi cu care locuiam în acelaşi imobil, făcea acelaşi lucru, respectiv câştiga bani din întreţinerea relaţiilor sexuale cu diverşi bărbaţi”. Până la urmă, fiind şi înfometată, victima D.A.C. a fost nevoită să accepte „sfaturile” lui C.F. referitoare la câteva cuvinte în limba italiană, precum şi tariful pe care trebuia să-l ceară, astfel că a început să se prostitueze la tariful de 50 euro/client, obţinând în aproximativ şase luni suma de 10.000 euro, bani care i-au fost luaţi în totalitate de C.G. şi C.F.

În perioada în care a stat în Italia, victima a aflat că M.V.C. „...avea închiriată o casă în Andria, unde el lucra cu nişte rude din judeţul Argeş şi aveau o fată care întreţinea relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi, pentru a obţine bani”, iar „...M.I., ...împreună cu soţia sa, M.O., aveau o altă casă în Andria, unde se aflau trei fete pe nume R., R. şi încă una al cărui nume nu l-am reţinut, acestea ocupându-se tot cu prostituţia”. Era perioada anului 2003 atunci când N.S.I.A. abia ajunsese în Italia. Potrivit relatării sale, D.A.C. a revenit în ţară după aproximativ 7 luni. La acea vreme paşaportul a rămas la C.F., care fi spusese că: „...peste două săptămâni urma să plecăm din nou în Italia”.

Victima D.A.C. s-a destăinuit cu mare greutate despre ceea ce a păţit în Italia, mai ales că inculpatul C.G. şi soţia sa C.F. i-au spus că: „mă omoară dacă voi face acest lucru”.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, a fost identificată şi audiată şi victima C.L.D. din Piteşti, judeţul Argeş. Această victimă a fost adevăratul motiv de îngrijorare al inculpatului M.V.C., aspect dedus explicit din interceptarea şi înregistrarea telefoanelor inculpatului M.I. Cu privire la racolarea acestei victime, materialul de urmărire penală administrat în cauză a atestat faptul că ea se afla într-o relaţie apropiată cu inculpatul M.V.C., locuind şi la acesta, în municipiul Craiova, loc de unde a fost luată la solicitarea lui M.V.C. de către martorul M.C.I. Inculpatul M.V.C. îi solicitase martorului M.C.I. să vină de la Piteşti cu o altă persoană, chipurile o prietenă a victimei C.L.D.

Sub aspectul exploatării sexuale, acest lucru s-a făcut chiar de către inculpatul M.V.C., aşa cum s-a dedus din interceptarea convorbirilor telefonice din datele de 30 iunie 2005 - ora 21.18, şi 01 iulie 2005 - ora 21.55 referindu-se la: „...traficul, şi D.”.

Din punctul de vedere al situaţiei reale, instanţa de fond a reţinut că activitatea infracţională a inculpaţilor este mult mai amplă, cercetarea acestor infracţiuni fiind mărginită ca amploare şi dimensiune de aspectele care facilitează „fenomenul traficului de fiinţe umane”.

Sub aspectul aducerii în ţară a sumelor de bani rezultate din activitatea de prostituţie, materialul probator administrat în cauză a demonstrat că o parte din bani ajungeau la inculpaţi prin serviciile de curierat rapid, iar o altă parte erau duşi personal de către inculpata M.O.

S-a menţionat de către instanţa de fond împrejurarea că, prin ordonanţa din 06 iunie 2006 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, s-a instituit sechestru asigurător, iar în baza. acesteia, Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, prin încheierea din 06 iunie 2006, a dispus transcrierea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în Craiova, aparţinând inculpaţilor C.G. şi C.F. şi înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilelor din Craiova, aparţinând inculpaţilor M.I. şi M.O.

Totodată, s-a constatat de prima instanţă că vinovăţia inculpaţilor, în raport cu faptele reţinute în sarcina lor, este una ce rezultă fără echivoc însă, referitor la infracţiunile reţinute prin actul de sesizare, nu s-a împărtăşit punctul de vedere al procurorului.

Astfel, în cauză s-a apreciat ca neîntrunite - din punct de vedere al laturii obiective - elemente constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât grupul infracţional a fost format ocazional în scopul comiterii mai multor infracţiuni vizând traficul de persoane, însă nu avea o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. Aceste persoane (membrii ai grupului) acţionau la întâmplare, îndeplinind diverse roluri, în funcţie de conjunctură.

Ca urmare, instanţa de fond, în baza art. 11 pct. 2 rap. la 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii M.I., M.O., M.V.C., C.G., C.F., R.C.V., N.S.I.A. şi T.I.C. pentru infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, s-a constatat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., deoarece, aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 16/2007 (recurs în interesul legii), în speţă existând doar infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, text de lege care apără dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei.

Aşadar, în baza art. 11 pct 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa de fond i-a achitat pe inculpaţii M.I., M.O., M.V.C., C.G., C.F., R.C.V. N.S.I.A. şi T.I.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În privinţa inculpatei N.S.I.A., trimisă în judecată şi pentru infracţiunea de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen., s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 328 C. pen.

Instanţa de fond a reţinut ca fiind întrunite în speţă elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar vinovăţia inculpaţilor în raport cu aceste fapte, a fost pe deplin dovedită, motiv pentru care s-a dispus condamnarea acestora, la individualizarea judiciară a pedepselor avându-se în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în lege, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, persoana inculpaţilor şi împrejurările concrete ale comiterii faptelor, conduita bună a tuturor inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunilor, elemente în raport de care s-a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Faţă de aceste criterii, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii la o pedeapsă de câte 2 ani închisoare, iar în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen., inculpaţii M.V.C., C.G., C.F. şi T.I.C. au fost condamnaţi la pedeapsa de câte 3 ani închisoare.

Apreciind că scopul educativ-preventiv al pedepsei, aşa cum este el definit de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără executarea pedepsei şi constatând îndeplinite dispoziţiile art. 861 C. pen., instanţa de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpaţii M.I., M.O., R.C.V. şi N.S.I.A. şi de 3 ani închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpaţii M.V.C., C.G., C.F. şi T.I.C., pe durata unui termen de încercare de 4, respectiv 5 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. şi, în baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpaţii să se supună unor măsuri de supraveghere, atrăgându-li-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că părtile vătămate L.A.M., B.M.D., D.A.C., C.L.D. şi P.A. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, iar părţile vătămate C.I. şi A.E.P. s-au constituit părţi civile în procesul penal cu sumele de 100.000 RON, respectiv 38.000 RON reprezentând daune morale.

În cauză s-a constatat incidenţa art. 998, 999 C. civ., şi art. 14 şi urm. C. proc. pen., părţile vătămate suferind traume psihice datorită activităţilor desfăşurate împotriva voinţei lor, sub presiunea exercitată de inculpaţi, însă pretenţiile civile solicitate s-au apreciat ca fiind disproporţionate în raport de prejudiciul moral efectiv cauzat, motiv pentru care instanţa de fond a diminuat cuantumul până la suma de 5.000 RON, pentru fiecare parte civilă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel - în termenul prevăzut de lege - atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât şi inculpaţii M.I., M.O., M.V.C., R.C.V., C.G., C.F., N.S.I.A. şi T.I.C.

Prin decizia penală nr. 297 din data de 04 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpaţii M.I., M.O., M.V.C., C.G., C.F., R.C.V., N.S.I.A., T.I.C., N.S.C., împotriva sentinţei penale nr. 28 din 30 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, în Dosarul nr. 3070/63/2006*.

A desfiinţat sentinţa apelată, sub aspectul laturii penale şi în parte sub aspectul laturii civile, şi rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor:

- pentru fiecare dintre inculpaţii M.I. şi M.O. din infracţiunea prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi proxenetism, faptă prev. şi ped. de art. 329 pct. 1 şi 2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, şi proxenetism, faptă prev. şi ped. de art. 329 pct. 1 şi 2 C. pen.

- pentru fiecare dintre inculpaţii C.G. şi C.F. din infracţiunile prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. şi proxenetism, art. 329 pct. 1, 2, 3 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 13 pct. 1, 3, 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 13 C. pen.

pentru inculpata T.I.C. din infracţiunile prev. de art. 12 pctl şi 2 lit a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 pct. 1,2,3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cpp şi prev. de art. 329 pct 2 şi 3 din Cp cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp într-o infracţiune prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi o infracţiune prev. de art. 13 pctl,3,4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2)Cp şi art. 13 C. pen.

- pentru inculpatul R.C.V. din infracţiunile prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi prev. de art. 329 pct. 1 şi 2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001.

- pentru inculpatul M.V.C. din infracţiunile prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prev. de art. 13 pct. 1, 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. şi infracţiunea prev. de art. 329 pct. 1, 2, 3 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune prev. de art. 13 pct. 1, 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi o infracţiune de proxenetism, prev. de art. 329 pct. 1 şi 2 C. pen.

- pentru inculpata N.S.I.A. din infracţiunile prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi prev. de art. 329 pct. 1, 2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune prev. de art. 12 pct. 1, 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor M.I., M.O., M.V.C., C.G., C.F., R.C.V., N.S.I.A. şi T.I.C., pentru infracţiunea prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 329 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.I. şi M.O., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 329 pct. 1 şi 2 C pen., art. 74 lit. a) şi 76 lit. c) C. pen. a dispus condamnarea inculpatei M.O. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului M.O. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei M.O., aceasta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 13 pct. 1, 3, 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 a şi 76 lit. b) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.G., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. a dispus condamnarea inculpatei C.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 13 pct. 1, 3, 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. a dispus condamnarea inculpatei C.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei C.F. aceasta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. din Legea nr. 678/2001 a dispus condamnarea inculpatei T.I.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 13 pct. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., art. 74 şi 76 lit. b) a dispus condamnarea inculpatei T.I.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei T.I.C. aceasta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 13 pct. 1, 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului M.V.C. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 329 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului M.V.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.V.C. acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului R.C.V. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 12 pct. 1, 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului N.S.I.A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 11 pct 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplic. art. 124 C. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inc. N.S.I.A. pentru infr. prev. de art. 328 C. pen.

În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpaţii M.I., M.O., M.V.C., T.I.C., C.G. şi C.F. pe durata unui termen de încercare ce se compune din durata pedepsei închisorii aplicate fiecăruia dintre inculpaţi la care se adaugă un interval de 4 ani stabilit de instanţă stabilit în condiţiile art. 862 C. pen., respectiv câte 6 ani termen de încercare pentru inculpaţii M.I. şi M.O., 6 ani şi 6 luni pentru inculpatul M.V.C. şi câte 7 ani pentru inculpaţii T.I.C., C.G. şi C.F. În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpaţii M.I., M.O., M.V.C., T.I.C., C.G. şi C.F. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpaţii R.C.V. şi N.S.I.A. pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

A atras atenţia inculpaţilor R.C.V. şi N.S.I.A. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării pedepsei.

A făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pentru toţi inculpaţii.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor M.I., M.O. şi N.S.I.A., M.V.C., C.G. şi R.C.V. a duratei reţinerii şi arestării preventive astfel:

- de la 18 aprilie 2006 la 25 septembrie 2006 pentru inc. M.I.;

- de la 18 aprilie 2006 la 19 iunie 2006 pentru inc. M.O., N.S.I.A.;

- de la 18 aprilie 2006 la 21 octombrie 2006 pentru inc. M.V.C., C.G. şi R.C.V.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 17.750 euro de la inculpata C.F., a sumei de 11.750 euro de la inculpatul C.G. şi a sumei de 4.000 euro de la inculpatul M.V.C.

În baza art. 109 C. proc. pen., a dispus restituirea pistolului cu aer comprimat marca W., calibru 4,5 mm, inculpatului R.C.V., depus la camera de corpuri delicte a I.P.J. Dolj - Biroul AEST, coletele ataşate la dosar, care cuprind caietele şi carnetele ridicate de la inculpaţi cu ocazia percheziţiilor domiciliare, paşapoartele inculpaţilor C.F. şi T.I.C.

A admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile A.E.P. şi C.I.

A obligat în solidar pe inculpaţii C.G., C.F. şi T.I.C. Ia plata sumei de 5.000 RON daune morale către partea civilă C.I.

A obligat în solidar pe inculpatul C.G. la plata sumei de 5.000 RON daune morale către partea civilă A.E.P.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate cu privire la revocarea măsurii preventive, ridicarea sechestrului asigurător, latura civilă şi plata cheltuielilor judiciare.

A respins ca nefondat apelul numitei N.S.C.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 1.200 RON, onorarii apărători din oficiu ai părţilor vătămate şi civile I., D., C., C., P., L., B., A.

În temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a obligat fiecare dintre inculpaţii C.G. şi C.F. la plata a câte 500 RON către partea civilă A.E.P., cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Reprezentantul Parchetului a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând motivele, scrise de apel, în sensul admiterii apelului, desfiinţării sentinţei şi pronunţării unei soluţii legale şi temeinice, arătând că prima instanţă a dispus în mod greşit achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi pentru art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi respectiv art. 328 C. pen., deoarece probatoriul administrat confirmă că aceştia s-au asociat şi au creat o reţea de trafic de persoane de sex feminin, în scopul exploatării acestora, grupul având o structură bine definitivă, activităţi cu caracter stabil, continuu, planificat, iar persoana implicată în activitatea grupului au avut o acţiune coordonată, o continuitate a activităţilor, o structură determinată, sarcini precise, prestabilite ale membrilor grupării, care conduc la concluzia incidenţei dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din legea menţionată; a arătat că latura obiectivă a infracţiunii se realizează în oricare dintre variantele alternative, iar cercetările efectuate au confirmat că discuţiile telefonice dintre inculpaţi, ori dintre aceştia şi cei apropiaţi, nu erau întâmplătoare sub aspectul traficului de persoane şi minori, în fruntea acestei grupări afiandu-se inculpaţii M. şi C.; cu privire la infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., a solicitat condamnarea inculpaţilor întrucât faptele acestora, de înlesnire a practicării prostituţiei „la stradă” de către inculpata N.A. şi tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta, întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, iar inculpata menţionată mai sus solicită să fie condamnată pentru infracţiunea de prostituţie, întrucât, din probatoriul administrat rezultă că a fost racolată de inculpatul C.G. şi ajutată să ajungă în Italia şi, după o perioadă în care a fost exploatată de inculpaţii M.I. şi M.O., a săvârşit infracţiunea de prostituţie, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 678/2001.

O altă critică adusă sentinţei este împrejurarea că nu s-a dedus perioada reţinerii de 24 de ore dispusă prin ordonanţa Parchetului din 18 aprilie 2006 faţă de inculpaţii M.I., M.O., C.G., M.V., R.C., N.S.A. şi, de asemenea, nu s-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 71. alin. (5) C. pen., în condiţiile în care prima instanţă a făcut aplicarea art. 861 C. pen.

S-a arătat că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la măsurile asigurătorii, deşi avea obligaţia conform dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 să dispună confiscarea specială a imobilelor pentru care s-a dispus sechestru asigurător prin ordonanţa din 06 iunie 2006 a Parchetului şi a sumelor de bani obţinute de inculpaţi din exploatarea părţilor vătămate.

De asemenea, sentinţa a fost criticată şi pentru netemeinicie, arătând că s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. dispunându-se aplicarea art. 74, 76 şi art. 861 C. pen., deşi împrejurările cauzei nu au produs convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.

Inculpaţii M.I., M.O. au susţinut motivele scrise de apel, prin care au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar pe fond achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu privire la toate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, iar, în subsidiar, în situaţie în care s-ar fi reţinut de instanţă că există o culpă în sarcina acestora, să fie condamnaţi la o pedeapsă egală cu perioada executată în arest preventiv sau o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Au solicitat de asemenea respingerea cererilor părţilor vătămate, privind obligarea lor la plata daunelor morale, precum şi ridicarea măsurii sechestrului asigurător, întrucât bunurile au fost dobândite în mod legal anterior şi în afara oricărei legături cu prezenta cauză; au menţionat că grupul infracţional la care se referă parchetul este format din membri unei singure familii, care nu au avut nici o colaborare, înţelegere sau subordonare pentru vreo activitate ilicită şi al cărei unic element comun au fost firmele deschise în Italia: declaraţiile date în faza de urmărire penală de părţile vătămate au fost infirmate în faza de cercetare judecătorească, unde au arătat şi motivul pentru care anterior au declarat altfel şi au precizat că nici un moment nu au fost traficate şi că au fost la muncă în agricultură, conform actelor oficiale eliberate de autorităţile italiene; lipsa de temeinicie a depoziţiilor părţilor vătămate din faza de urmărire penală este evidenţiată şi de lipsa în faţa instanţei a numitei M.M., care a stat la baza acuzaţiilor în ceea ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi; cu privire la măsurile asigurătorii, inculpaţii au invocat nelegalitatea acestei măsuri prin încălcarea prevederilor legale de luare prin dispoziţiile art. 165 C. proc. pen., respectiv în cauză nu s-a făcut dovada că ar fi fost îndeplinite dispoziţiile legale prealabile de luare a măsurii, nu se regăseşte o probă care să conducă către ideea că bunul a servit scopului infracţional, nu există o evaluare pentru fiecare bun în parte şi nici o comunicare a acestor aceste care să fi putut fi contestate; nu s-a făcut dovada că bunurile ar fi fost obţinute din activităţi sancţionate de legea penală, iar inculpaţii au depus înscrisuri din care rezultă că au obţinut venituri ce permiteau achiziţionarea unor asemenea bunuri, respectiv contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri.

Au solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilelor proprietatea personală a inculpaţilor, constatând nulitatea şi nelegalitatea acestei măsuri, prin încălcarea dispoziţiilor legale, nelegalitate dată şi de încălcarea prevederilor Convenţiei Europene.

În consecinţă, s-a solicitat în principal achitarea lor, întrucât singurele probe în sprijinul acuzării au fost declaraţiile date de părţile vătămate în faza de urmărire penală.

Inculpaţii C.G. şi C.F. au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa parchetului din 06 iunie 2006 asupra imobilului din Craiova, restituirea paşaportului către inculpata C.F. deoarece s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, deducerea perioadei arestului preventiv şi achitarea pentru art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în raport de dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din aceeaşi lege, în raport de dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În susţinerea apelului, inculpaţii au arătat că în mod greşit instanţa a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului, reţinându-se că imobilul care le aparţine intră în categoria bunurilor ce au servit la săvârşirea infracţiunii, fiind astfel supus confiscării, aspect nereal, deoarece din probele administrate a rezultat că infracţiunile au fost comise pe teritoriul statului italian, iar împrejurarea că una din părţile vătămate - respectiv L.M. - a locuit o perioadă scurtă de timp în acest imobil, nu demonstrează că a fost utilizat la comiterea faptelor, menţionând că imobilul a fost dobândit de către inculpaţi prin moştenire de la C.I., impunându-se astfel ridicarea măsurii sechestrului asigurător.

Cu privire la inf. prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, au arătat că, în cauză, nu este realizată niciuna dintre modalităţile alternative ale laturii obiective ale infracţiunii de trafic de persoane, fiind nereală susţinerea din rechizitoriu potrivit căreia modalitatea folosită în scopul exploatării tinerilor a fost frauda, atâta timp cât acestea nu au fost induse în eroare în legătură cu o anumită situaţie de fapt, aşa cum rezultă din chiar declaraţiile lor.

De asemenea, în ceea ce priveşte art. 13 din aceeaşi lege, partea vătămată minoră B.M., în declaraţiile date pe parcursul procesului penal, nu a adus nici o acuzaţie soţilor C. şi nu a făcut nici o referire cu privire la o presupusă activitate infracţională a acestora, precizând că în Italia a avut grijă de o bătrână, iar partea vătămată C.V. nu a dat nici o declaraţie la instanţă.

Au precizat că singura parte vătămată care şi-a menţinut acuzaţiile împotriva inculpaţilor C. este C.I., însă există contradicţie între declaraţia olografă a acesteia şi declaraţia dată în faţa procurorului şi, ulterior, în faţa instanţei, existând contradicţii chiar şi în cursul aceleiaşi declaraţii, afirmaţiile fiind infirmate de chiar tatăl acesteia şi, ca urmare, având în vedere aceste aspecte, inculpaţii au apreciat că cele relatate de această parte vătămată nu pot produce încredere deplină că relatează adevărul, astfel încât să fie antrenată răspunderea lor penală pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

Inculpatul M.V.C. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, în principal achitarea sa pentru inf. prev. de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, deoarece, din declaraţiile părţilor vătămate date în faţa instanţei nu rezultă niciun fel de participaţie sa penală, respectiv partea vătămată C.L. a declarat că nu a avut niciun fel de legătură cu el, iar partea vătămată B.M. a declarat în faza de cercetare judecătorească că nu a fost exploatată în niciun fel de inculpat, precizând de asemenea că nu a cunoscut niciodată care este vârsta reală a celor două persoane şi arătând de asemenea că revenirea părţii vătămate asupra declaraţiei iniţiale a fost motivată prin faptul că s-au exercitat presiuni psihice asupra acesteia în faza de urmărire penală; a învederat în sprijinul tezei achitării şi împrejurarea că, în rechizitoriu s-a făcut referire la o presupusă activitate infracţională a sa doar în cuprinsul a două file, rezultând chiar şi din punctul de vedere al parchetului o slabă participaţie a acestuia; mai mult, declaraţiile celor două părţi vătămate şi declaraţiile celorlalte părţi şi a martorilor - din care rezultă că inculpatul avea în Italia o ocupaţie legală, fiind administratorul unei societăţi comerciale ce desfăşura activităţi în domeniul agricol, activitatea inculpatului fiind verificată în nenumărate rânduri de organele de poliţie din Italia, iar din actele depuse rezultă că nu a încălcat niciun fel de legislaţie pe teritoriul statului italian; în subsidiar a arătat că, în situaţia în care instanţa va aprecia că există infracţiunea de trafic de persoane, să se dispună condamnarea sa la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. şi respectiv art. 81 C. pen.; cu privire la latura civilă, inculpatul a arătat că în mod nelegal a fost obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata despăgubirilor către părţile civile C. şi A., deşi acestea au declarat că nu au avut nici o legătură cu el şi nu au avut niciun fel de pretenţii împotriva acestuia.

Inculpata N.S.I.A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond achitarea sa conform motivelor scrise de apel, precizând că instanţa de fond, deşi a dispus condamnarea ei pentru inf. prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, nu a motivat în niciun fel această soluţie, considerentele hotărârii făcând trimitere sporadic la elemente din rechizitoriu, fără să prefigureze participarea inculpatei la traficul de persoane în vreuna din variantele prevăzute de textul legal incident, respectiv recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane şi, cu atât mai puţin apar evidenţiate formele de realizare a acestor acte materiale, ca şi cerinţe legale, respectiv ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, răpire, fraudă sau înşelăciune, niciuna dintre părţile vătămate neindicând-o pe ea ca fiind autoarea sau coautoarea infracţiunii de trafic de persoane şi, de asemenea, nu a descris vreo împrejurare care să o incrimineze; inculpata a arătat că avea vârsta de 17 ani, iar în cauză nu există probe care să stabilească vinovăţia sa şi nu a avut vreo posibilitate să determine în vreun fel părţile vătămate să acţioneze împotriva voinţei lor.

Inculpata T.I.C. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, în principal, achitarea sa întrucât fapta de trafic de persoane nu există şi exonerarea de obligarea la plata daunelor civile la care a fost obligată în solidar cu ceilalţi inculpaţi, deoarece niciuna dintre părţile vătămate nu s-a constituit parte -civilă faţă de inculpată; în subsidiar, a solicitat condamnarea la o pedeapsă sub minimul special cu aplic. disp. art. 81 C. pen.; a arătat că nelegalitatea sentinţei rezidă din interpretarea greşită a textului de lege, declaraţiile date de presupusele părţi vătămate în faţa instanţei confirmând că, în cauză, nu a fost niciun moment vorba de trafic de persoane, că nu a fost vreo influenţare a vreunei decizii a vreuneia dintre părţile implicate în cauză şi că ea nu a făcut altceva decât să le ajute, la cererea lor, să-şi găsească de lucru, rezultând, de asemenea, că datorită unei greşeli sentimentale şi datorită unei relaţii amoroase pe care a avut-o cu unul dintre fraţii inculpaţilor, a fost implicată în aşa-zisul grup infracţional; lipsa vreunei constrângeri a fost dovedită, din probe rezultând că aceştia nu se cunoşteau, singura legătură dintre părţile implicate în cauză fiind una reală, de familie, iar părăsirea teritoriului ţării a fost libera iniţiativă a fiecărei părţi şi nu s-a făcut pentru vreo sumă de bani; inculpata a menţionat că, iniţial, a fost audiată în calitate de parte vătămată şi că i-a cunoscut pe ceilalţi coinculpaţi din cauză numai prin prisma relaţiei pe care a avut-o cu unul dintre aceştia, iar în prezent locuieşte şi munceşte în Italia.

Inculpatul R.C.V. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, achitarea sa pentru infracţiunea de trafic de persoane, întrucât fapta nu există; în subsidiar, a solicitat achitarea sa pentru această faptă, în raport de dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât a efectuat numai activităţi de transport; în situaţia în care instanţa va aprecia că este dovedită vinovăţia inculpatului, a solicitat condamnarea la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiţionată a executării.

Instanţa de apel a apreciat că apelurile sunt fondate.

Verificând hotărârea apelată în raport de criticile invocate şi din oficiu, în limitele prevăzute de lege, a constatat următoarele:

Apelanţii-inculpaţi M.I., M.O., M.V.C., R.C.V., C.G., C.F., N.S.I.A. şi T.I.C. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din aceeaşi lege cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpata N.S.A. şi pentru infracţiunea prev. de art. 328 C. pen.

Instanţa, în complet de divergenţă, a apreciat că se impune desfiinţarea în totalitate a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, constatând incidenţa sancţiunii nulităţii absolute prin încălcarea dispozitiilor referitoare la publicitatea şedinţei de judecată.

Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoană prevăzută la art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută de art. 18, nu sunt publice.

Prin urmare, ori de câte ori, în aceeaşi cauză, inculpaţii sunt trimişi în judecată pentru mai multe infracţiuni, dintre care unele se judecată în şedinţă publică - potrivit regulii publicităţii şedinţei de judecată, iar altele în şedinţă nepublică - în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cauza se judecă în şedinţă publică, sub sancţiunea nulităţii absolute, întrucât excepţiile de la regula publicităţii şedinţei de judecată sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse la alte infracţiuni decât cele la care se face referire în art. 24 alin. (1) din legea menţionată mai sus.

Astfel, participarea la judecată a părţilor şi a apărătorilor lor, este o cerinţă a principiului garantării dreptului la apărare şi a contradictorialităţii şedinţei de judecată, care exprimă şedinţa ca părţile să participe la judecată şi să se confrunte între ele, o altă cerinţă a acestui principiu fiind accesul liber şi al persoanelor care nu sunt participante la proces, instituindu-se astfel un control din partea publicului asupra modului în care se realizează justiţia, având, de asemenea, şi nu un scop educativ. De aceea, acest principiu este consacrat prin Constituţie şi respectarea lui este pusă sub sancţiunea nulităţii absolute.

Consacrarea principiului publicităţii şedinţei de judecată - unul dintre cele mai importante principii ale dreptului procesual penal - care asigură şi punerea în valoare a celorlalte principii ale activităţii de judecată, este asigurată de dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar pe plan intern de dispoziţiile art. 127 din Constituţia României şi art. 12 din Legea nr. 304/2004.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că publicitatea procedurilor organelor judiciare are ca scop protejarea justiţiabililor împotriva unei justiţii secrete, publicitatea dezbaterilor judiciare ajutând la realizarea obiectivului esenţia, respectiv derualrea unui proces echitabil, în deplină concordanţă cu principiile fundamentale ale oricărei societăţi democratice.

În C. proc. pen. principiul publicităţii şedinţei de judecată este consacrat în art. 290, care prevede că „şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege”, importanţa acestuia fiind reflectată de dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care instituie sancţiunea nulităţii absolute pentru situaţiile de nerespectare a publicităţii şedinţei.

C. proc. pen. prevede şi derogări de la publicitatea şedinţei de judecată, în sensul că judecata are loc în şedinţă secretă [art. 290 alin. (2) - (5) C. proc. pen.], iar dispoziţia de judecare a cauzei în şedinţă secretă aparţine întotdeauna instanţei de judecată, după ascultarea punctului de vedere al procurorului şi al părţilor prezente la judecată, declararea şedinţei secrete trebuind să fie pronunţată în şedinţă publică, ca şi pronunţarea hotărârii asupra fondului. întrucât, în cauza de faţă, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru mai multe infracţiuni, dintre care unele se judecă în şedinţă publică - potrivit regulii publicităţii şedinţei de judecată, iar altele în şedinţă nepublică - potrivit art. 24 din Legea nr. 678/2001, instanţa supremă a stabilit (raportat la regula potrivit căreia excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, fiind prevăzute expres şi neputând fi extinse pe cale de interpretare ori prin analogie şi la alte situaţii pe care norma juridică respectivă nu le prevede) că, într-o astfel de situaţie, întreaga procedură trebuie să se deruleze în condiţii de publicitate, pentru a se asigura astfel transparenţa adrninistrării justiţiei.

În situaţia în care instanţa de fond aprecia că se impune o publicitate mediată a şedinţei de judecată, la un termen de judecată sau la mai multe termene de judecată, pentru ca părţile vătămate minore să nu fie influenţate în sens negativ de prezenţa altor persoane, avea posibilitatea - în raport de art. 290 alin. (2) C. proc. pen. şi art. . 6 parag. 1 fraza a II-a din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în care se stipulează că „accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia”, printre altele „atunci când interesele minorilor o impun” - să declare şedinţa secretă pentru o anumită parte a judecării cauzei, respectiv pe timpul efectuării unor acte de judecată, cum ar fi fost ascultarea părţilor vătămate minore, cu respectarea dispoziţiilor prev. de art. 290 alin. (3) C. proc. pen., respectiv declararea şedinţei secrete să fie făcută în şedinţă publică.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa de apel, în complet de divergenţă, a constatat că judecarea cauzei de către instanţa de fond s-a făcut cu încălcarea principiului publicităţii şedinţei de judecată, în condiţiile în care inculpaţii au fost ttimişi în judecată şi pentru alte infracţiuni decât cele prevăzute în art. 24 din Legea nr. 678/2001, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., nulitate ce nu poate fi înlăturată în nici un mod şi care poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar şi din oficiu, cu consecinţa desfiinţării hotărârii şi ttimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

S-a menţionat, de asemenea, cu privire la hotărârea apelată, că aceasta nu cuprinde motivele pe care este întemeiată soluţia, motivarea unei soluţii trebuind să fie reală şi completă, respectiv din sentinţă trebuie să rezulte conflictul de drept penal soluţionat, de natură să convingă justeţea soluţiei şi să permită instanţei de control să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate.

De asemenea, hotărârea apelată nu cuprinde rezolvarea tuturor aspectelor de fapt şi de drept şi a cererilor formulate de părţi, astfel încât s-au avut în vedere cu ocazia rejudecării.

În raport de aceste considerente, potrivit dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpaţii M.I., M.O., M.V.C., R.C.V., C.G., C.F., N.S.I.A. şi T.I.C., s-a desfiinţat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond. Cauza a fost reînregistrată sub nr. 3070/63/2006*.

În rejudecare au fost reaudiaţi inculpaţii, două părţi vătămate şi un martor. Deşi s-au făcut toate demersurile legale pentru audierea tuturor părţilor vătămate şi a martorilor propuşi prin rechizitoriu, acest fapt a fost imposibil de materializat, persoanele respective nemaifiind găsite la domiciliile indicate în actele de urmărire penale, iar alte adrese la care aceste persoane ar putea locui nu au fost identificate. Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut că situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu este reală însă încadrările juridice date faptelor sunt parţial incorecte.

Astfel, în ceea ce priveşte reţinerea în sarcina inculpaţilor a infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi art. 329 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a apreciat că în speţe faptele săvârşite de inculpaţi nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 în speţă trebuia să existe dovezi neechivoce privind structura grupului, rolul şi atribuţiile fiecărui membru, modul de împărţire a profitului realizat, iar în cauză inculpaţii sunt rude între ei, acţionau la întâmplare, mdeplinind diverse roluri în funcţie de conjunctură.

Ca urmare în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpaţii au fost achitaţi pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

De asemenea, nu au fost întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., această concluzie rezultând din interpretarea deciziei nr. 16/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportat la situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei şi la probele administrate în cauză, inculpaţii urmând să fie achitaţi şi pentru această infracţiune.

În privinţa inculpatei N.S.I.A. trimisă în judecată pentru infracţiunea de prostituţie prev. de art. 328 C. pen. în speţă s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, astfel că se va dispune achitarea inculpatei pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

Faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Audiaţi nemijlocit în instanţă, inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, însă vinovăţia lor este pe deplin dovedită cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor coroborate cu cele cuprinse în transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpaţi şi dintre inculpaţi şi părţile vătămate.

Este adevărat că în cursul cercetării judecătoreşti nu toate părţile vătămate şi-au menţinut declaraţiile de la urmărirea penală însă, nu au oferit un motiv plauzibil pentru care şi-au schimbat declaraţiile iniţiale.

Este cunoscut că probele nu au o valoare prestabilită raportat la faza procesului penal în care sunt date, însă pentru a fi reţinute unele sau altele, partea care dă declaraţia trebuie să ofere motive temeinice şi credibile pentru care nu mai menţine o declaraţie.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., perioada relativ lungă de timp scursă de la data săvârşirii faptelor, precum şi persoana fiecărui inculpat, care deşi nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt judecaţi, pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, întinse pe o perioadă de aproximativ 6 ani, au avut un comportament corespunzător, şi nu au mai intrat în conflict cu legea penală şi de asemenea nu au antecedente penale.

Faţă de cele de mai sus, s-a apreciat că se poate reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuând prev. art. 74 lit. a) C. pen., pedepsele urmând să fie reduse sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare se apreciază că numai executarea în regim de detenţie poate conduce la atingerea scopului general şi special al prevenţiei sociale.

Pe durata executării pedepselor rezultante, pentru fiecare inculpat, au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 88 C. pen. în sensul deducerii din pedepsele rezultante a perioadelor executate în arest preventiv, iar în baza disp. art. 350 alin. (1) s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu mai părăsi ţara apreciindu-se că nu mai există pericolul sustragerii de la judecată pentru nici unul dintre inculpaţi.

S-a luat act că părţile vătămate L.A.M., B.M.D., I.I.J., D.A.C., C.L.D. şi P.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Au fost admise în parte acţiunile civile promovate de părţile civile C.I. şi A.E.P. şi obligaţi inculpaţii în solidar la câte 5.000 RON despăgubiri civile pentru daune morale către fiecare dintre cele două părţi civile.

A fost ridicat sechestrul asigurător, asupra imobilelor aparţinând inculpaţilor M.I., M.O., C.G. şi C.F., apreciindu-se că valoarea prejudiciului ce urmează a fi reparat de către părţile vătămate de la inculpaţi are o valoare mult prea mică raportat la valoarea imobilelor sechestrate şi poate fi acoperit şi în alt mod, respectiv prin plata directă.

Impottiva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpaţii M.I., M.O., M.V.C., C.G., C.F., R.C.V., N.S.I.A., T.I.C., N.S.C. criticând soluţia instanţei de fond sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.

Parchetul, prin motivele depuse şi precizate, a solicitat desfiinţarea hotărârii întrucât:

În mod greşit inculpaţii au fost achitaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 328 C. pen.; instanţa a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu modificările ulterioare rap. la art. 118 lit. e) C. pen.; nelegal instanţa a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra imobilelor aparţinând inculpaţilor M.I., M.O., C.G. şi C.F.

În temeiul art. 109 C. proc. pen., instanţa trebuia să se pronunţe cu privire la bunurile ridicate de la inculpaţi.

Nu s-a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, întrucât nu se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen.

Netemeinic s-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatele M.O., N.S.I.A., C.F. şi T.I.C.

Instanţa a omis să aplice dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor biologice de la inculpaţi.

În ceea ce priveşte critica cu privire la netemeinicia revocării măsurii obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatele M.O., N.S.I.A., C.F. şi T.I.C., în cadrul dezbaterilor s-a arătat că nu se mai susţine acest motive de apel.

Totodată, s-a arătat că în mod greşit au fost obligaţi toţi inculpaţii în solidar la plata despăgubirilor civile dată fiind participarea acestora la săvârşirea faptelor faţă de părţile civile constituite în cauză.

Inculpaţii M.I. şi M.O. prin motivele de apel, au solicitat, într-o primă teză sub aspectul laturii penale achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu nu există, părţile vătămate au declarat că nu au fost traficate, ci au lucrat în agricultură în declaraţiile date la instanţă, ei au desfăşurat activităţi în mod legal cu societăţile comerciale înregistrate în Italia, veniturile obţinute fiind legale. În teză subsidiară, sub aspectul laturii penale au solicitat reducerea pedepselor aplicate cu reţinerea disp. art. 81 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, cei doi inculpaţi au solicitat respingerea cererilor de acordare a daunelor morale întrucât părţile civile au formulat aceste cereri după citirea actului de sesizare.

Inculpaţii C.G. şi C.F., au solicitat, într-o primă teză achitarea lor în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 10 lit. c) rap. la art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001.

S-a arătat în esenţă că nu există probe care să dovedească vinovăţia lor, în declaraţiile pârtilor vătămate date la instanţă ei nefiind incriminati.

Inculpata C.F. a solicitat totodată, prin motivele de apel, restituirea paşaportului reţinut în condiţiile în care s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Inculpata N.S.I.A., a solicitat într-o primă teză achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, arătând că transportul victimelor a fost realizat cu autoturismul său de către inculpatul R.C.V., maşina fiind închiriată pentru a transporta bunuri şi persoane nu victimele racolate în vederea traficului, că nu este incriminată de convorbirile telefonice pe care le-a avut cu inculpatul M. şi că părţii vătămate I.I.J. i-a explicat ce urmează să se întâmple în Italia dacă ar fi de acord să practice prostituţia, aspecte care nu se încadrează în niciuna din ipotezele prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, fiind de fapt o singură faptă astfel că nu se justifică reţinerea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În teza subsidiară, inculpata N.S. a solicitat redozarea pedepsei aplicate cu aplic. art. 81 C. pen.

Inculpata T.I.C. prin motivele de apel a solicitat, într-o primă teză, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) pentru infracţiunea de trafic de persoane, reţinută în sarcina sa, arătând că probele administrate nu o incriminează. În teză subsidiară, a solicitat aplicarea de circumstanţe atenuante în condiţiile art. 74, 76 C. pen. cu reţinerea disp. art. 81 C. pen., întrucât nu are antecedente penale şi în prezent este încadrată legal la o societate în Italia.

Inculpatul R.C.V. prin motivele sale de apel a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, întrucât nu există probe care să-l incrimineze, totodată, precizându-se că se solicită achitarea şi în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., prin motivele de apel precizate, întrucât nici o persoană vătămată nu declară că a ieşit cu el din ţară, nimeni nu declară că îl cunoaşte personal şi nu a obţinut venituri din activitatea de trafic de persoane.

Inculpatul M.V.C. prin motivele de apel solicită achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunile de trafic ce persoane şi trafic de minori, arătând că în mod greşit s-au înlăturat declaraţiile părtii vătămate B.M.D. date la instanţe şi s-au avut în vedere declaraţiile date de părţile vătămate în cursul urmăririi penale.

În teză subsidiară, s-a solicitat reţinerea de circumstanţe judiciare atenuante în condiţiile art. 74, 76 C. pen. şi art. 861 C. pen.

Recurenta N.S.C. nu şi-a motivat recursul.

Au fost audiaţi la data de 02 noiembrie 2012 inculpaţH M.I., M.O., M.V.C., C.G., R.C., C.F., partea vătămată B.M.D. şi martorul D.I.

Inculpaţii şi-au menţinut declaraţiile precizând aceeaşi poziţie procesuală, nerecunoscând faptele pentru care sunt cercetaţi.

Partea vătămată B.M.D. a arătat că nu îşi mai menţine declaraţiile date la urmărirea penală, deşi cunoaşte conţinutul acestora, fără a da o explicaţie asupra retractării acestor declaraţii.

Martorul D.I. şi-a menţinut declaraţiile date în cauză, precizând că acestea corespund adevărului şi nu a fost constrâns să dea aceste declarării. Totodată a precizat că partea vătămată P.A. este în prezent soţia sa şi aceasta i-a povestit că inculpata T.C. a indus-o în eroare în legătură cu posibilitatea de a-i găsi un loc de muncă în Italia, însă aici a fost dusă în casa lui C.I., unde i s-a luat paşaportul, acesta încercând să o determine să se prostitueze.

La data de 25 ianuarie 2013 a fost audiată la instanţa de apel inculpata T.I.C. şi inculpata N.S.I.A. La data de 25 ianuarie 2013 a fost audiat martorul M.I. acesta menţinându-şi declaraţiile date în cauză.

La instanţa de apel s-a prezenta partea vătămată C.L.D., aceasta retractând declaraţiile date în cursul urmăririi penale, motivând că aceste declaraţii le-a dat întrucât a fost speriată de ofiţerii B.C.C.O. cu privire la faptul că inculpaţii transportau persoane în afara ţării. Motivaţia părţii vătămate de retractare a declaraţiilor nu este în măsură de a convinge instanţe, şi în condiţiile în care această declaraţie nu se coroborează cu probatoriul administrat în tot cursul procesului penal, nu va fi avută în vedere.

Inculpata T.I.C. şi-a retractat declaraţiile din faza de urmărire penală fără a da o explicaţie plauzibilă asupra atitudinii sale procesuale, menţinând doar declaraţiile date la instanţe. Inculpata a precizat că nu îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală întrucât a fost ameninţată de procuror precizând că „am fost ameninţată de procuror să spun adevărul”.

Instanţa de apel la soluţionarea cauzei nu a avut în vedere declaraţiile acesteia date la instanţe, apreciind că aceste declaraţii în condiţiile în care nu se coroborează cu probele administrate în tot cursul procesului penal nu corespund adevărului.

Inculpata N.S.I.A. nu a recunoscut faptele pentru care este cercetată, declarând că îi cunoaşte pe inculpaţi din Italia aceştia lucrând în agricultură, că ea s-a ocupat cu prostituţia, locuind la inculpatul M. O parte din părţile vătămate le-a cunoscut în Italia la diferitele întâlniri cu românii, iar pe partea vătămată I. a cunoscut-o în România fiind rugată de martora M. s-o ajute să practice prostituţia în Italia, ea explieându-i acesteia ce presupune această activitate. Totodată a precizat că la domiciliu martorei M. pentru a o întâlni pe partea vătămată I. a fost împreună cu inculpata M.O. şi inculpatul R.C., însă acesta nu cunoştea scopul vizitei. S-au ataşat pentru inculpaţi referate de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune.

Au fost depuse în apărate de către inculpaţi înscrisuri - permise de muncă şi şedere în Italia, contracte de muncă caziere judiciare italiene, contracte credit. Constatând imposibilitatea audierii nemijlocite a martorilor din acte M.M., S.M., M.C.I., A.G., S.A.L., faţă de procesele-verbale de căutare, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., dând citire declaraţiilor acestora în instanţă, urmând a fi avute în vedere la judecarea cauzei.

Examinând hotărârea atacată în raport de actele şi lucrările dosarului de motivele invocate sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de inculpaţii M.I., M.O., M.V.C., C.G., C.F., R.C.V., N.S.I.A., T.I.C., N.S.C. împotriva sentinţei penale nr. 28 din 30 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, în Dosarul nr. 3070/63/2006*, desfiinţarea sentinţei apelate, sub aspectul laturii penale şi în parte sub aspectul laturii civile şi a procedat la o nouă rejudecare, pentru următoarele considerente:

A considerat că hotărârea instanţei de fond este nemotivată şi faptelor li s-a dat o greşită încadrare juridică, în raport de contfibuţia fiecăruia dintre inculpaţi Ia săvârşirea faptelor penale.

Astfel, analizând coroborat întregul material probator administrat în tot cursul procesului penal - respectiv declaraţiile părţilor vătămate D.A.C., L.A.M., A.E.P., C.I., I.J.I., B.M.D., P.A., C.L.D., procesele-verbale de verificare a evidenţelor I.G.P.F., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice certificate de instanţa de judecată, conform procesului-verbal din data de 08 iunie 2006 al Tribunalului Dolj; procesele-verbale cu privire la desecretizarea unor documente înaintate de autorităţile italiene, pentru soluţionarea cauzei, procesele-verbale de conducere în teren, documente cu privire la traficul de frontieră de stat al României, copii paşapoarte, documente cu privire la sumele de bani ridicate prin serviciile de curierat rapid, procese-verbale de percheziţie domiciliară însoţite de planşă foto, agendele, carnetele şi alte înscrisuri ridicate de la inculpaţi cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate, declaraţiile martorilor N.M., M.M., B.E., J.I.C., M.C.I., D.I., A.G., S.A.L., S.M., M.I., declaraţiile inculpaţilor, înscrisuri depuse de aceştia în cursul judecăţii - instanţa de apel a apreciat ca nefondate criticile inculpaţilor cu privire la achitarea lor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, reţinând în fapt şi în drept:

Inculpaţii M.I., M.O., C.G. şi M.V.C., sunt rude sau afini desfăşurând în perioada 2003 - 2005 activităţi lucrative în Italia, în special în domeniul agriculturii, dar şi activităţi de racolare şi exploatare a persoanelor şi a minorilor.

În ceea ce priveşte pe inculpaţii C.G. şi C.F., sot şi soţie, instanţa de apel a reţinut că la data de 06 februarie 2003, victima D.A.C. (născută la 20 octombrie 1983) a fost racolară de C.G. care i-a promis un loc de muncă în Italia, în barul inculpatei C.F. Partea vătămată a fost transportată în Italia de C.G., conform procesului-verbal de verificare a ieşirilor şi intrărilor din ţară al poliţiei de frontieră.

Partea vătămată a fost cazată la locuinţa acestora din Italia şi i s-a cerut să se prostitueze pentru a-şi plăti datoria reprezentând contravaloarea transportului, inculpaţii precizându-i acesteia că mai există o fată care face acest lucru pentru ei. Întrucât a refuzat, partea vătămată nu a mai primit mâncare şi i s-a amintit că actele de identitate sunt la inculpaţi. Inculpata C.F. a învăţat-o pe partea vătămată câteva cuvinte în italiană pentru a se înţelege cu clienţii, i-a dat câteva prezervative, comunicându-i că un act sexual costă 50 euro. O parte din clienţi erau găsiţi prin telefon de către inculpată. Toţi banii erau luaţi de către inculpaţi, partea vătămată precizând că suma dată acestora pe o perioadă de 6 luni a fost de 10.000 euro.

Partea vătămată D.A.C. a declarat că în perioada cât a stat în casa inculpaţilor; a auzit discuţiile purtate între fraţii C. şi M., aflând totodată că M.V. avea o fată care întreţinea relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi pentru el, iar soţii M.I. şi O. aveau trei fete, una dintre ele „R.” ocupându-se cu prostituţia. Partea vătămată D.A.C. s-a întors în ţară la 19 iulie 2003 împreună cu inculpatul M.V.C. şi inculpata C.F., aceasta din urmă păstrându-i, în continuare paşaportul, spunându-i totodată că în. două săptămâni trebuie să se reîntoarcă cu ea în Italia pentru a-şi relua activitatea. Partea vătămată D.A.C. s-a constituit parte civilă în din faza de urmărire penală cu suma de 10.000 RON daune morale.

Partea vătămată L.A.M. (născută la 26 aprilie 1986), a arătat că după împlinirea vârstei de 18 ani, în jurul datei de 30 iulie 2004, l-a contactat pe inculpatul C.G. pentru a o ajuta să-şi găsească un loc muncă onorabil în Italia, aflând că acesta poate să-i facă rost de un astfel de loc de muncă. Acesta i-a promis că o duce în Italia unde îi va găsi un loc de muncă în confecţii sau să îngrijească bătrâni. Inculpatul personal s-a ocupat de eliberarea paşaportului pentru partea vătămată, aceasta fiind transportată în Italia cu un autoturism marca C. de C.l., fratele inculpatului. A fost cazată în Italia la domiciliul inculpatului C.G., unde i s-a luat paşaportul de către inculpata C.F., aceasta cerându-i să plătească suma de 350 euro, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport. Totodată, i s-a comunicat că locul său de muncă constă în a merge cu bărbaţi să întreţină relaţii sexuale, urmând ca banii să-i ia cei doi inculpaţi. În acest context C.G. şi C.F. i-au reţinut paşaportul, explicându-i ce trebuie să facă cu clienţii, tariful pe care trebuie să-l perceapă, respectiv 50 euro pentru un raport sexual.

Din probele existente la dosarul cauzei s-a reţinut că partea vătămată a practicat prostituţia constrânsă timp de o lună şi jumătate, obţinând în folosul celor doi inculpaţi suma de 13.500 euro.

Alături de partea vătămată, tot pentru inculpaţi, se prostitua şi o altă fată, N.V. Profitând de plecarea inculpatei C.F. în ţară, şi cum supravegherea inculpatului C.G. nu a mai fost atât de strictă, cele două au găsit paşapoartele, au fugit la un italian, cerând ajutorul totodată poliţiei italiene, fiind integrate într-un program de protecţie.

Partea vătămată L.A.M. a declarat că i-a cunoscut în casa soţilor C. pe soţii M.I. şi O., dar şi pe M.C.V., toţi aceştia având aceleaşi preocupări de exploatare a persoanelor, având fete care se prostituau în folosul lor.

Inculpaţii C.G. şi C.F. conform probelor existente la dosarul cauzei s-au ocupat şi de traficul de minori. Astfel, în primăvara-vara anului 2004, când încă nu împlinise vârsta de 16 ani, partea vătămată A.E.P. l-a cunoscut pe inculpatul C.G. când acesta a venit în vizită la rudele sale. A fost invitată la domiciliul acestuia din Craiova, unde a cunoscut-o pe soţia acestuia, inculpata C.F. fiind întrebată de cei doi dacă vrea să muncească în Italia pentru o cunoştinţă „D.”, persoană pe care o invitaseră pentru a o cunoaşte. Ea a spus că este de acord să muncească în Italia însă nu are bani suficienţi pentru transportul în Italia. Inculpaţii C. s-au oferit să o ajute, spunând că vor recupera banii din salariul ce-l va obţine în Italia. Cum mama părţii vătămate A.E.P., martora A.G., le-a spus că partea vătămată nu împlinise vârsta de 16 ani pentru a munci legal inculpaţii au declarat că vor rezolva ei. Partea vătămată A.E.P. s-a prostituat în Italia, constrânsă de persoana numită „D.” la domiciliul acestuia din Italia venind deseori în vizită şi inculpatul C.G.

Partea vătămată A.E.P. a relatat că a auzit discuţiile purtate între numitul „D.” şi inculpatul C.G. despre fetele L.A.M. şi C.V. care se prostituau pentru C.G., cei doi relatând totodată împrejurările în care cele două au reuşit să scape şi au depus plângere la poliţia italiană. Totodată, partea vătămată A.E.P. a relatat că ulterior a întâlnit-o în localitatea Apele Vii pe partea vătămată L.A.M., aflând că aceasta fusese una din fetele care s-a prostituat pentru C.G. Despre inculpaţii M. şi inculpaţii C., partea vătămată a declarat că aceştia erau rude şi aveau toţi fete care se prostituau în folosul lor.

Partea vătămată A.E.P. s-a constituit parte civilă încă din faza de urmărire penală, fără a preciza suma în faţa instanţei, în primul ciclu procesual înainte de casarea cu trimitere, aceasta constituindu-se parte civilă cu suma de 100.000 RON.

Partea vătămată minoră C.I. (născută la 14 mai 1989), a fost racolată în mai 2005, de către inculpata T.I.C. şi C.I. pentru a munci în Italia, acesta din urmă ocupându-se cu eliberarea paşaportului, obţinând acordul şi procură de la părinţii inculpatei pentru obţinerea paşaportului şi ieşirea din ţară a minorei. La data de 08 iunie 2005, ieşit din ţară prin Vama Turnu, fiind transportată în Italia de T.C. şi C.G. (proces-verbal de verificare a datelor electronice a I.G.P.F.). Cum a ieşit din ţară, părţii vătămate i-au fost reţinute actele de identitate, iar în Italia a fost cazată în Andria, la locuinţa soţilor C. Inculpaţii C.G. şi C.F. i-au cerut să se prostitueze pentru a plăti banii cheltuiţi cu transportul ei în Italia. Partea vătămată a fost obligată să se prostitueze pe o stradă în apropierea locuinţei celor doi inculpaţi, unde a fost dusă de către C.F. care i-a explicat că tariful pe care trebuie să-l obţină este 50 euro pentru un act sexual. Timp de aproape trei săptămâni cât partea vătămată minoră s-a prostituat a înmânat celor doi inculpaţi suma de 6.000 euro.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi, din probele dosarului instanţa de apel a reţinut că în perioada februarie - martie 2005, partea vătămată I.I.J., a fost racolată în vederea practicării prostituţiei. Astfel, din declaraţia părţii vătămate coroborată cu declaraţiile martorilor M.M. şi declaraţiile martorului N.M. date în tot cursul procesului penal, s-a reţinut că aflând de la martora M.M. că poate să obţină bani în Italia din prestarea unor munci onorabile, pe care soţii M. ar fi putut să le găsească, a fost de acord să îi întâlnească pe aceştia.

Astfel, în cursul lunii ianuarie 2005, martora M., cumnata martorului N.M. a relatat părţii vătămate că persoana pentru care lucra şi era o gazdă în Italia, avea şi fete la produs în Italia, solicitându-i-se de către soţii M. să-i găsească astfel de fete, urmând ca martorul N.M. să primească suma de 300 euro pentru fiecare fată. În aceste împrejurări martorul a aflat că soţii M. aveau atât fete la muncă în agricultură însă pe cele mai frumoase le foloseau pentru prostituţie. Martorul a relatat că a văzut când inculpaţii M.O., inculpatul R.C.V. şi inculpata N.S.I.A., au venit în localitatea Almăj, pentru a vorbi cu vecina sa partea vătămată I.I.J. despre un posibil loc de muncă în Italia, în confecţii. M.O. a lăsat un număr de telefon spunându-i martorului că-i dă 300 euro dacă o determină pe partea vătămată I. în meargă cu ea în Italia. Partea vătămată a declarat că inculpata i-a oferit un loc de muncă într-o fabrică de confecţii însă totodată i-a şi relatat că putea să facă suplimentar bani mai mulţi dacă ar fi practicat prostituţia dând astfel propriul său exemplu şi al inculpatei N.S.I.A. Martorul N.M. a fost sunat de mai multe ori de către inculpata M.O., aceasta reproşându-i că nu i-a găsit fete să meargă la produs. Totodată, martorul a declarat că a primit propuneri de a găsi fete şi din partea inculpatului M.I. cu care s-a întâlnit personal (Dosar nr. 3070/63/2007). Activitatea de racolare în scopul exploatării sexuale a soţilor M. este dovedită şi de interceptările telefonice. În declaraţiile date de către martorii N.M. la instanţă acesta a precizat că racolarea în scopul exploatării sexuale a fost făcută de către inculpatul R.C.V., iar faptul că acesta cunoştea activităţile celor doi inculpaţi este dovedit şi de convorbirea telefonică din data de 25 iunie 2005.

În ceea ce o priveşte pe inculpata N.S.I.A. s-a ocupat alături de inculpaţii M.I. şi M.O., de racolarea fetelor ce urmau a fi traficate, una dintre acestea fiind şi partea vătămată I.J.I., conform declaraţiilor martorilor M.M. şi N.M. Totodată inculpata N.S.I.A., practica prostituţia de bună voie în folosul celor doi inculpaţi.

Instanţa de apel nu a primit apărarea inculpatei N.S.I.A. potrivit căreia ea numai a explicat părţii vătămate I.J.I. în ce constă activitatea de prostituţie, întrucât din declaraţia părţii vătămate coroborată cu declaraţiile celor doi martori, această explicaţie despre un posibil câştig extra, i-a fost dată de către inculpata M.O. Inculpatul M.I. a cazat fete care se prostituau în folosul său, conform declaraţiilor date de părţi vătămate D.A.C., L.A.M., A.E.P. şi C.I., B.M.D., C.L.D., P.A., printre aceste fete fiind şi M.T.A. şi inculpata N.S.I.A.

Tot în ceea ce priveşte pe inculpata T.C.I. şi în ceea ce priveşte pe inculpatul M.V.C. - fratele inculpatului M.I. - partea vătămată minora B.M.D. (născută la 11 iunie 1987), conform declaraţiilor date la urmărirea penală, a fost racolată de inculpata T.C. şi inculpatul M.V.C. pentru a merge în Italia şi a obţine bani din prostituţie. Conform procesului-verbal de verificare a evidenţelor intrării - ieşirii din ţară de I.G.P.F., partea vătămată minoră a părăsit teritoriul ţării însoţită de inculpata T.C. la data de 19 februarie 2005. În Italia s-a prostituat în folosul inculpatului M.C., aproximativ 3 luni, partea vătămată dându-i acestuia suma de 4.000 euro, obţinută prin prostituţie.

Potrivit disp. art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimţământul victimei a traficului pentru realizarea scopului pentru care este racolată, transportată, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului. Schimbarea ulterior a declaraţiei dată de partea vătămată în faza de urmărire penală, nu va fi avută în vedere de către instanţa de apel, întrucât partea vătămată nu a motivat această schimbare, a declaraţiilor. Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu celelalte mijloace de probă şi cu declaraţiile date de inculpata T.I.C. date în faza de urmărire penală.

Tot în ceea ce priveşte pe inculpata T.C. şi în ceea ce priveşte pe inculpatul M.V.C. din observarea declaraţiilor părţii vătămate C.L.D., coroborate cu declaraţiile martorului M.C.I., declaraţiile inculpatei T.I.C. date în faza de urmărire penală, procesul-verbal de verificare a bazei electronice a I.G.P.F., interceptările telefonice, se reţine că partea vătămată C.L.D. a fost racolată de către inculpatul M.V.C. şi inculpata T.C., fiind transportată la data de 05 februarie 2005 în Italia, unde de comun acord s-a prostituat în folosul inculpatului M.V.C. Din probele existente la dosarul cauzei, respectiv declaraţiile martorului D.I., declaraţiile inculpatei T.C.I., declaraţia părţii vătămate P.A., se reţine că în primăvara anului 2004, T.C.I. o racolează în vederea exploatării sexuale pe partea vătămată P.A., după o înţelegere cu C.I. şi M.V.C. Partea vătămată a fost ajutată să i se facă paşaport, fiind transportată în Italia la 25 august 2004, prin Vama Turnu, cu autoturismul C., condus de către martorul D.I. în Italia a fost preluată de către inculpata T. şi condusă la imobilul lui C.I., unde a refuzat să se prostitueze, reuşind cu ajutorul unui italian M., să fugă şi să revină în ţară.

Instanţa de apel a apreciat ca nefondate criticile Parchetului cu privire la greşita achitare pentru infracţiunea de aderare şi constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, cum corect a constatat instanţa de fond, nu a existat acţiune coordonată a inculpaţilor, grupul fiind format ocazional în scopul comiterii mai multor infracţiuni vizând traficul de persoane însă nu a avut o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Astfel, simplul fapt al comiterii în comun a uneia sau mai multor infracţiunii, chiar dacă făptuitorii rude şi afini se întâlnesc în prealabil, se ajută ocazional, în raport de aportul fiecăruia, nu justifică reţinerea în sarcina lor şi a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, conform art. 7 din Legea nr. 39/2003, ci doar a infracţiunii sau infracţiunilor comise prin contribuţia lor comună.

În raport de întregul material probator, aşa cum a fost reţinut mai sus, sub aspectul încadrării juridice dată faptelor astfel cum au fost reţinute în sarcina inculpaţilor, în raport de starea de fapt reţinută mai sus, instanţa de apel, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice astfel:

- pentru fiecare dintre inculpaţii M.I. şi M.O. din infracţiunea prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi proxenetism, faptă prev. şi ped. de art. 329 pct. 1 şi 2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, şi infracţiunea de proxenetism, faptă prev. şi ped. de art. 329 pct. 1 şi 2 C. pen., infracţiuni pentru care fiecare dintre cei doi inculpaţi vor fi condamnaţi.

- pentru fiecare dintre inculpaţii C.G. şi C.F. din infracţiunile prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 - cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. şi proxenetism, art. 329 pct. 1, 2, 3 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 13 pct. 1, 3, 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea art. 13 C. pen., infracţiuni pentru care fiecare dintre cei doi inculpaţi vor fi condamnaţi.

- pentru inculpata T.I.C. din infracţiunile prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. şi prev. de art. 329 pct. 2 şi 3 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi o infracţiune prev. de art. 13 pct. 1, 3, 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., infracţiuni pentru care inculpata va fi condamnată.

- pentru inculpatul R.C.V. din infracţiunile prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi prev. de art. 329 pct. 1 şi 2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, infracţiune pentru care inculpatul va fi condamnat.

- pentru inculpatul M.V.C. din infracţiunile prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prev. de art. 13 pct. 1, 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. şi infracţiunea prev. de art. 329 pct. 1, 2, 3 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune prev. de art. 13 pct. 1, 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi o infracţiune de proxenetism, prev. de art. 329 pct. 1 şi 2 C. pen., infracţiuni pentru care inculpatul va fi condamnat.

- pentru inculpata N.S.I.A. din infracţiunile prev. de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi prev. de art. 329 pct. 1, 2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune prev. de art. 12 pct. 1, 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, infracţiune pentru care inculpata va fi condamnată.

În ceea ce priveşte pe inculpata N.S.I.A., instanţa de apel a apreciat că aceasta în baza probelor existente, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de prostituţie, nefiind incidente în cauză disp. art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Întrucât de la data săvârşirii faptei s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, inculpata nesolicitând continuarea procesului penal urmează ca în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplic. art. 124 C. pen. să dispună încetarea procesului penal faţă de inculpata N.S.I.A. pentru infracţiunea de prostituţie, prev. de art. 328 C. pen.

Instanţa de apel nu a primit criticile Parchetului cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor privind circumstanţele judiciare atenuante.

Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe judiciare atenuante este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. În cauză, din existente la dosarul cauzei, referatele de evaluare, actele în circumstanţiere depuse, instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpaţilor circumstanţa judiciară atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., inculpaţii fiind cunoscuţi anterior săvârşirii faptelor cu o bună comportare în societate, integraţi social.

La individualizarea judiciară a pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora pentru fiecare dintre inculpaţi, s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., împrejurările şi modul de săvârşire a faptelor, urmările produse, gradul de pericol social al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, dar şi persoana acestora, sunt integraţi social, au locuri de muncă stabile, perioada scursă de la data săvârşirii faptelor - perioadă în care inculpaţii nu au săvârşit alte fapte penale - , circumstanţele judiciare atenuante reţinute în sarcina fiecăruia.

În raport de limitele de pedeapsă pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa de câte 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform disp. art. 861 C. pen. pentru fiecare din inculpaţii M.I. şi M.O.; 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform disp. art. 861 C. pen. pentru fiecare din inculpaţii C.G. şi C.F.; 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform disp. art. 861 C. pen. pentru inculpata T.I.C.; 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform disp. art. 861 C. pen. pentru inculpatul M.V.C.; 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform disp. art. 81 C. pen. pentru inculpata N.S.I.A. şi pentru inculpatul R.C.V., corespund gradului de pericol social concret al infracţiunilor reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi şi poate duce la îndeplinirea scopului educativ şi preventiv al pedepsei aşa cum este el definit de art. 52 C. pen.

Sub aspectul pedepsei accesorii aplicate inculpaţilor, instanţa de apel a constatat că interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. respectă principiul proportionalitătii, fiind în acord cu Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Se va face aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen. cu privire la pedeapsa accesorie, pentru toţi inculpaţii.

Întrucât inculpaţii au fost arestaţi preventiv în cauză, în temeiul art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor M.I., M.O. şi N.S.I.A, M.V.C., C.G. şi R.C.V. a duratei reţinerii şi arestării preventive astfel: de la 18 aprilie 2006 la 25 septembrie 2006 pentru inculpatul M.I.; de la 18 aprilie 2006 la 19 iunie 2006 pentru inculpatele M.O., N.S.I.A.; de la 18 aprilie 2006 la 21 octombrie 2006 pentru inculpaţii M.V.C., C.G. şi R.C.V.

Având în vedere motivele de apel formulate de către Parchet, conform probelor existente, şi întrucât din săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi minori aşa cum au fost reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi, au fost dobândite foloase materiale prin exploatarea părţilor vătămate, în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 17.750 euro de la inculpata C.F., a sumei de 11.750 euro de la inculpatul C.G. şi a sumei de 4.000 euro de la inculpatul M.V.C.

Faţă de probele existente la dosarul cauzei şi motivele de apel formulate de Parchet şi motivele de apel formulate de inculpata C.F., în conformitate cu dispoziţiile art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea pistolului cu aer comprimat calibru 4,5 mm inculpatului R.C.V., depus la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Dolj - Biroul AEST, coletele ataşate la dosar, care cuprind caietele şi carnetele ridicate de la inculpaţi cu ocazia percheziţiilor domiciliare, paşapoartele inculpaţilor C.F. şi T.I.C.

Instanţa de apel nu a primit criticile Parchetului cu privire la greşita revocare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpatele M.O., N.S.I.A., C.F. şi T.I.C., apreciind că faţă de durata pentru care s-a dispus această măsură preventivă şi probele existente la dosarul cauzei, măsura este legală şi temeinică.

Instanţa de apel nu a primit criticile formulate de către Parchet cu privire la greşita ridicare a sechestrului asigurător asupra imobilelor aparţinând inculpaţilor M.I., M.O., C.G. şi C.F.

Cazarea părţilor vătămate în imobilele deţinute de aceştia nu a avut caracter de continuitate, totodată nu există probe temeinice, că aceste bunuri au fost dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor pentru care aceştia urmează a fi condamnaţi, pentru a face aplicaţia disp. art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. a) şi b) C. pen.

Instanţa de apel nu a primit criticile inculpaţilor cu privire la tardivitatea formulării cererilor de constituire de părţi civile, întrucât aşa cum s-a arătat părţile vătămate s-au constituit părţi civile încă din faza de urmărire penală.

Astfel, sub aspectul laturii civile, având în vedere principiul disponibilităţii în formularea cererilor de acordare a despăgubirilor civile solicitate de părţile civile, faţă de întregul probatoriul administrat în cauză a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile A.E.P. şi C.I. şi să oblige în solidar: pe inculpaţii C.G., C.F. şi T.I.C. la plata sumei de 5.000 RON daune morale către partea civilă C.I., apreciind că acordarea acestei sume poate duce la acoperirea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin fapta reţinută în sarcina inculpaţilor.

În ceea ce priveşte motivul de apel al Parchetului privind omisiunea aplicării dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor biologice de la inculpaţi, instanţa de apel a apreciat ca nefondat, prelevarea probelor fiind o posibilitate şi nu o obligaţie pentru instanţă şi în raport de împrejurările în care au fost săvârşite faptele, urmările produse, se apreciază că nu este oportună şi proporţională luarea acestei măsuri faţă de inculpaţi.

În ceea ce priveşte apelul numitei N.S.C., instanţa a constatat că aceasta a avut calitatea de martor, este mama inculpatei N.S.I.A., din eroare a fost inserată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de fond îndreptând eroarea materială prin încheierea din 05 aprilie 2012 dată în Dosarul nr. 3070/63/2006*. Faţă de aceste împrejurări, a respins ca nefondat apelul numitei N.S.C.

Împotriva acestei decizii penale au formulat recurs inculpaţii M.I., M.O., C.G., C.F., T.I.C., N.S.I.A., R.C.V., M.V.C.

Inculpata N.S.I.A. a solicitat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) raportat la art. 3859 pct. 12 şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare achitarea inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 pct. 1, 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În motivarea recursului a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, în modalitatea reţinută de instanţă, sub aspectul laturii obiective şi subiective. A precizat că din întregul ansamblul probatoriu administrat în cauză nu rezultă că inculpata a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 12 pct. 1, 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Inculpatul R.C.V. a solicitat admiterea recursului formulat, în sensul înlăturării pedepsei complementare aplicate inculpatului, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 65 C. pen. doar în cazul pedepselor mai mari de 2 ani se putea aplica pedeapsa complementară, ori în speţă inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Inculpata T.I.C. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii, achitarea inculpatei pentru infracţiunea de art. 12 pct. 1, 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001.

A precizat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei, deoarece nu a existat nicio instigare, ameninţare sau vreo înfrângere a libertăţii de voinţă, nici un scop anume determinat pentru a obţine exploatarea vreunei persoane.

La data de 19 mai 2014 inculpata T.C.I., prin apărător ales a depus motive de recurs. A solicitat, în temeiul art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, atât pe latura penală, cât şi pe latura civilă, iar pe fondul cauzei a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) raportat la art. 14 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. pentru fapta prev. şi ped. de art. 12 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 678/2001 republicată şi o infracţiune de art. 13 pct. 1, 3, 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

A solicitat în temeiul art. 5 C. pen. aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012.

De asemenea, a arătat că se impune exonerarea de la obligaţia de a plăti daune civile în cuantum de 5.000 RON către partea civilă C.I., sumă la care a fost obligată în solidar cu inculpaţii C.G., C.F.

Inculpata C.F. a solicitat admiterea recursului formulat, casarea deciziei penale nr. 297 din 04 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi a sentinţei din 30 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj şi, în rejudecare, achitarea inculpatei în temeiul artll alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 10 lit. d) şi respectiv lit. c) C. pen. A precizat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

A arătat că din materialul probatoriu administrat nu rezultă săvârşirea de către inculpată a faptelor prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001.

Inculpaţii M.I. şi M.O. au solicitat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) admiterea recursului, casarea hotărârii, şi rejudecând achitarea inculpaţilor în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 pct. 1, 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 pct. 1, 2 C. pen. A precizat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.

Au solicitat în temeiul art. 5 C. pen. schimbarea încadrării juridice din art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 210 pct. 1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 94 din Legea nr. 187/2012, şi pe cale de consecinţă achitarea inculpaţilor în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., latura obiectivă a infracţiunii subzistând exclusiv în situaţia în care se constată că fapta a fost săvârşită prin constrângere, inducere în eroare, răpire sau abuz de autoritate.

De asemenea, au susţinut faptul că în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane nu au recrutat, nu au transportat sau găzduit persoane în scopul exploatării, motiv pentru care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., însă faţă de modificările aduse prin Legea nr. 2/2013 şi abrogările operate singurul temei al achitării poate subzista în modalitatea apărării, demonstrării şi invocării lipsei laturii obiective a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.

În motivarea recursului au solicitat instanţei modificarea modalităţii de executare, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen. - suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Examinând cauza prin prisma cazurilor de casare invocate de recurenţi, cât şi prin prisma cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare de instanţă din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite în parte numai recursul formulat de recurenta inculpată N.S.I.A., pentru următoarele considerente:

1. Cu privire la recursul formulat de inculpata N.S.I.A.

Prin cererea de recurs formulată inculpata a solicitat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) raportat la art. 3859 pct. 12 şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 pct. 1, 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, în modalitatea reţinută de instanţa de apel, sub aspectul laturii obiective şi subiective.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că analiza aspectelor invocate de către inculpată în susţinerea acestui caz de casare ar presupune din partea instanţei de recurs o reapreciere a situaţiei de fapt, o readministrare a ansamblului probatoriu, ori o atare verificare nu este posibilă în calea ordinară de atac a recursului, instanţa verificând doar corecta încadrare juridică a faptelor din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracţiunilor.

De asemenea, instanţa de recurs constată ca aspect juridic prioritar că, în contextul în care hotărârea atacată, respectiv decizia penală nr. 297 din 04 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, care cantonează controlul judiciar realizat de instanţa supremă pe calea recursului ordinar la sfera chestiunilor de drept, critica principală a recurentei inculpate, nu mai poate fi primită, nemaifiind de actualitate.

În cauză, probele administrate în mod nemijlocit în faţa instanţei de fond şi a instanţei de apel conduc, fără îndoială, la concluzia că inculpata N.S.I.A. a săvârşit infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 12 pct. 1, 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Un alt aspect juridic important supus analizei instanţei de recurs se referă la intervenirea dezincriminării infracţiunii prevăzute de art. 328 C. pen. anterior - „prostituţia”.

Potrivit art. 4 C. pen. „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi”.

Aprecierea intervenţiei legii de dezincriminare se face in concrete, în sensul că vorbim de o dezincriminare atunci când, în raport de legea nouă, fapta concretă comisă de inculpat nu mai atrage răspunderea penală. Cu alte cuvinte, suntem în prezenţa legii de dezincrirninare în două situaţii:

a) atunci când legea nouă suprimă o incriminare, aceasta nemaiavând un corespondent în legea nouă; nu există însă o dezincriminare atunci când, deşi norma de incrirninare din legea veche nu se mai regăseşte în legea nouă, conţinutul ei a fost preluat de o altă normă C. pen. sau din legislaţia specială sau este acoperit de o incriminare generală existentă;

b) în ipoteza în care, prin prevederile noii legi, se restrânge sfera de incidenţă a unui anumit text, astfel încât fapta concretă comisă de inculpat nu mai întruneşte condiţiile impuse de acesta.

În speţă, instanţa constată că infracţiunea prevăzută de art. 328 C. pen. a fost dezincriminată, nemaiavând corespondent în legea nouă, astfel că se impune în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. achitarea inculpatei.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpata recurentă face trimitere la împrejurarea că instanţa de recurs este investită şi în acelaşi timp obligată în a realiza o analiză a speţei şi din perspectiva regulii constituţionale a „aplicării legii penale mai favorabile” - art. 5 actual C. pen.

În situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 12 ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să intervină Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeaşi faptă şi încadrare juridică să se prevadă pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 10 ani.

O atenţie aparte trebuie alocată instituţiei „circumstanţelor atenuante”, în speţă fiind aplicate inculpaţilor dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

Într-o prezentare formală a dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, respectiv aspectele ce ţin de „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii” se constată o lipsă a regăsirii lor în cadrul art. 75 din noul C. pen.

Iar dacă se face trimitere la cadrul normativ privind efectele circumstanţelor atenuante, lesne se poate constata că prevederile art. 76 C. pen. anterior sunt mult favorabile persoanelor condamnate atâta vreme cât fac trimitere la necesitatea „coborârii sub minimul special legal”, comparativ cu prevederile art. 76 din noul C. pen. care stipulează că „limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime”.

Chiar acceptând în plan teoretic posibilitatea combinării unor dispoziţii mai favorabile cuprinse în legi diferite, atunci când acestea privesc instituţii susceptibile de a fi aplicate autonom, problematica este circumscrisă abordării unitare a respectivei instituţii juridice - reţinerea circumstanţelor atenuante ce sunt reglementate de un anumit act normativ se vor raporta la pedeapsa şi efectele circumstanţelor din aceeaşi lege penală - o regulă de bază în aplicarea legii penale mai favorabile constituind-o interdicţia creării pe cale judiciară a unei lex tertia prin combinarea unor dispoziţii mai favorabile din mai multe legi.

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuţie, în lipsa constatării incidenţei vreunui caz de casare de la art. 3859 C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituţionale a „aplicării legii penale mai favorabile” - art. 5 actual C. pen., constată o deplină legalitate în formula sancţionatorie propusă de instanţele ierarhic inferioare în funcţie de dispoziţiile legii penale vechi.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va admite în parte recursul formulat de inculpata N.S.I.A. numai în ceea ce priveşte achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 328 C. pen. anterior.

2. Cu privire la recursul formulat de inculpatul R.C.V.

Motivul de recurs invocat de către inculpat vizează greşita aplicare a pedepsei complementare, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 65 C. pen. doar în cazul pedepselor mai mari de 2 ani se putea aplica pedeapsa complementară, ori în speţă inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 297 din 04 octombrie 2013, Curtea de Apel Craiova a interzis, în baza art. 71 C. pen. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., şi anume a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Potrivit art. 71 alin. (1) C. pen.: „pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64, iar alin. (2) „condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.”

Astfel, din analiza textului de lege nu reiese condiţia imperativă ca pedeapsa principală să fie de cel puţin 2 ani, ci este suficient ca aceasta să fie detenţiunea pe viaţă sau închisoarea, caz care atrage de drept aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. anterior.

Cu privire la aplicarea art. 5 C. pen. - legea penală mai favorabilă s-a decis, în acord cu hotărârea impusă în domeniu de către Curtea Constituţională - Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, că aplicarea legii penale mai favorabile se face global, în sensul că nu pot fi combinate dispoziţiile din vechile şi noile coduri în materie penală.

Din această perspectivă, raportat la situaţia inculpatului recurent, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor vizând infracţiunile reclamate, reţinute în sarcina sa, în contextul în care pe parcursul procesului penal a intervenit Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care prevede noi limite sancţionatorii, Înalta Curte constată că dispoziţiile legii penale noi nu sunt mai favorabile faţă de cadrul normativ anterior, astfel la momentul comiterii sale fapta prevăzută de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 era sancţionată cu pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 12 ani, iar în actuala reglementare pentru aceeaşi faptă şi încadrare juridică se prevede pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 10 ani.

O atenţie aparte trebuie alocată instituţiei „circumstanţelor atenuante”, în speţă fiind aplicate inculpatului dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

Într-o prezentare formală a dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, respectiv aspectele ce ţin de „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii” se constată o lipsă a regăsirii lor în cadrul art. 75 din noul C. pen.

Iar dacă se face trimitere la cadrul normativ privind efectele circumstanţelor atenuante, lesne se poate constata că prevederile art. 76 C. pen. anterior sunt mult favorabile persoanelor condamnate atâta vreme cât fac trimitere la necesitatea „coborârii sub minimul special legal”, comparativ cu prev. art. 76 din noul C. pen. care stipulează că „limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime”.

Faţă de aceste considerente, precum şi faţă de pedeapsa stabilită de instanţa de apel, de 1 an, Înalta Curte apreciază că legea penală mai favorabilă este legea veche.

3. Cu privire la recursul formulat de inculpata T.I.C. Prin motivele invocate, recurenta inculpată a solicitat, în temeiul art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., admiterea recursului, în sensul pronunţării unei soluţii de achitare pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 678/2001 republicată şi o infracţiune de art. 13 pct. 1, 3, 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, ca aspect juridic prioritar că hotărârea atacată, respectiv decizia penală nr. 297 din 04 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, prin care a fost abrogat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. anterior „instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garantele drepturile lor şi să influenţele soluţia procesului”. Faţă de aceste aspecte, instanţa de recurs nu va analiza cazul de casare invocat de către recurenta-inculpată.

Totodată, Înalta Curte reţine că aspectele invocate în susţinerea recursului vizează reaprecierea situaţiei de fapt şi reindividualizarea pedepsei aplicate, ori legea limitează analiza instanţei supreme pe calea recursului ordinar la sfera chestiunilor de drept. Astfel, critica principală a recurentei inculpate, nu poate fi primită.

Mai mult, se constată că inculpata T.I.C. a depus motivele de recurs la termenul din data de 23 mai 2014, al doilea termen de judecată, nerespectând dispoziţiile imperative ale art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Cu privire la legea penală mai favorabilă, Înalta Curte reţine:

Pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) Legea nr. 678/2001, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 este de constatat că fapta era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 12 ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să intervină Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeaşi faptă şi încadrare juridică să se prevadă pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 10 ani.

O atenţie aparte trebuie alocată instituţiei „circumstanţelor atenuante”, în speţă fiind aplicate inculpaţilor dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

Într-o prezentare formală a dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, respectiv aspectele ce ţin de „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii” se constată o lipsă a regăsirii lor în cadrul art. 75 din noul C. pen.

Iar dacă se face trimitere la cadrul normativ privind efectele circumstanţelor atenuante, lesne se poate constata că prevederile art. 76 C. pen. anterior sunt mult favorabile persoanelor condamnate atâta vreme cât fac trimitere la necesitatea „coborârii sub minimul special legal”, comparativ cu prev. art. 76 din noul C. pen. care stipulează că „limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime”.

În speţă, se constată că pedeapsa aplicată de instanţa de apel, cu reţinerea efectelor circumstanţelor atenuante, este de 2 ani şi 2 luni, orientată sub minimul special prevăzut de lege, iar prin aplicarea globală a dispoziţiilor legii penale noi, s-ar crea în sarcina inculpatei o situaţia mai grea.

Pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 pct. 1, 3, 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., în analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta şi va determina pe de o parte dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia şi faptele inculpatului în legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Înalta Curte constată că în prezent acţiunea mcriminatoare se regăseşte şi poate fi calificată în drept în conţinutul dispoziţiilor art. 13 pct. 1, 3, 4 Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunile prevăzute de noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Sancţiunea individualizată şi aplicată de instanţa de apel a fost orientată peste minimul prevăzut de lege, astfel că, în ceea ce priveşte această infracţiune se observă că nici sub aspect sancţionator şi nici în considerarea formei continuate a infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată inculpata, care în actuala reglementare reclamă unitate de subiect pasiv, legea nouă nu ar apărea mai favorabilă. Dacă s-ar aplica în mod efectiv pedeapsa prevăzută de noul C. pen., cu luarea în considerare şi a celorilalte instituţii (infracţiune continuată, concurs), s-ar ajunge ca legea nouă prin aplicarea sa globală să-i creeze o situaţie mai grea inculpatei.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge recursul formulat de inculpata T.I.C., ca nefondat.

4. Cu privire la recursul formulat de inculpata C.F.

Recurenta inculpată a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate şi achitarea în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 10 lit. d) şi lit. c) C. pen. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.: „când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.”

În susţinerea motivelor de recurs a precizat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei, nu a existat nicio instigare, ameninţare sau vreo înfrângere a libertăţii de voinţă, nici un scop anume determinat pentru a obţine exploatarea vreunei persoane.

Astfel, Înalta Curte constată că motivele invocate de către recurente. inculpată privesc aspecte ce ţin de fondul cauzei, de situaţia de fapt reţinută de instanţele ierarhic inferioare, ori având în vedere dispoziţiile Legii nr. 2/2013, precum şi ale art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., aceste aspectele invocate de către inculpată nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, pentru că ar impune o reapreciere a situaţiei de fapt, o analiză ce ar depăşi sfera chestiunilor de drept.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 12 pct. 1, 2 din Legea nr. 678/2001 şi a art. 13 pct. 1, 3, 4 din Legea nr. 678/2001, pentru considerente menţionate anterior, în cazul celorlalţi inculpaţi faţă de care s-a reţinut săvârşirea aceloraşi fapte cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 raportat la art. 76 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că legea penală veche este mai favorabilă.

5. Cu privire la recursul formulat de inculpaţii M.I. şi M.O., Înalta Curte reţine că aceştia au solicitat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) admiterea recursului, casarea hotărârii şi achitarea inculpaţilor în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 pct. 1, 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 pct. 1, 2 C. pen. Au precizat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.

De asemenea, au solicitat în temeiul art. 5 C. pen. schimbarea încadrării juridice din art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 210 pct. 1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 94 din Legea nr. 187/2012, şi pe cale de consecinţă achitarea inculpaţilor în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., latura obiectivă a infracţiunii subzistând exclusiv în situaţia în care se constată că fapta a fost săvârşită prin constrângere, inducere în eroare, răpire sau abuz de autoritate.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că, deşi cazul de casare invocat se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. şi poate fi suspus spre analiză instanţei de recurs (pct. 12 C. proc. pen.), totuşi aspectele învederate nu se circumscriu cazului de casare indicat şi o analiză a acestora ar implica o reapreciere a situaţiei de fapt.

Instanţa de recurs nu poate proceda Ia o reindividualizare a pedepsei şi la schimbarea modalităţii de executare a pedepsei dispusă de instanţele ierarhic inferioare, întrucât acest aspect ar presupune o readministrare a întregului ansamblu probatoriu. Astfel, aspectele invocate de către inculpaţi, în sensul că din probele administrate nu rezultă săvârşirea faptelor reţinute în sarcina acestora, nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs, aceasta limitându-se a aprecia doar asupra aspectelor de nelegalitate a hotărârilor judecătoreşti atacate.

În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice din art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 210 pct. 1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 94 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 5 C. pen. (legea penală mai favorabilă), Înalta Curte apreciază că legea penală veche este mai favorabilă inculpaţilor, pentru următoarele considerente: sub aspect sancţionator se constată că legea penală nouă prevede limite de pedeapsă mai reduse pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv de la 3 la 10 ani, însă în cauză instanţa de apel a procedat la individualizarea pedepselor aplicate reţinând dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen.

Stabilirea legii penale mai favorabile în condiţiile în care limitele pedepselor în noul C. pen. sunt mai mici decât cele din C. pen. anterior, iar circumstanţele atenuante reţinute de instanţă la individualizarea judiciară a pedepsei nu se mai regăsesc în reglementările în vigoare, implică examinarea limitelor pedepsei din vechea lege, inclusiv cu reţinerea circumstanţelor atenuante şi a efectelor acestora, corespunzător incriminării faptei din aceeaşi lege şi compararea doar cu limitele pedepsei prevăzute de legea nouă.

În materia căilor de atac exercitate de părţi operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanţa de control judiciar, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Raţiunea acestui principiu porneşte de la dreptul părţilor de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicţional fără a i se crea titularului căii de atac o situaţie mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abţinerea părţii de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc (în acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Dosar nr. 9/1/2014/HP/P).

Faţă de aceste precizări, având în vedere că circumstanţele atenuante reţinute de instanţa de apel nu au corespondent în prevederile art. 75 alin. (2) C. pen. acestea pot fi înlăturate de instanţa de control judiciar dacă apreciază că, în cauză pentru fapta analizată legea penală mai favorabilă o reprezintă C. pen. actual, iar pedeapsa potrivit acestor dispoziţii este mai mică decât cea aplicată de prima instanţă, fără ca în acest fel să fie încălcat principiul „non reformatio in pejus” prevăzut de art. 418 C. proc. pen.

În speţă, se constată că pedeapsa aplicată de instanţa de apel, cu reţinerea efectelor circumstanţelor atenuante, este de 2 ani şi 2 luni, orientată sub minimul special prev. de lege, iar prin aplicarea globală a dispoziţiilor legii penale noi, s-ar crea în sarcina inculpaţilor o situaţie mai grea.

Faţă de aceste aspecte, se impune respingerea solicitării recurenţilor inculpaţi privind schimbarea încadrării juridice din art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 210 pct. 1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 94 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 C. pen.

6. Cu privire la recursul formulat de inculpatul C.G.

Înalta Curte constată că a intervenit decesul inculpatului, aşa cum rezultă din certificatul de deces înregistrat în 16 noiembrie 2013, astfel încât în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat.

7. Cu privire la recursul formulat de inculpatul M.V.C., Înalta Curte constată la data de 16 mai 2014 a fost depusă la dosarul cauzei o cerere de renunţare a recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 297 din 04 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova de către inculpat, urmând a da eficienţă poziţiei procesuale exprimate acşsta. Retragerea unei căi de atac, în cauză a recursului promovat, este un act de dispoziţie, care odată exercitată, duce la pierderea unui drept.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpata N.S.I.A. împotriva deciziei penale nr. 297 din 04 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 28 din 30 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj, şi rejudecând în fond:

Va face aplicarea art. 4 C. pen. şi în consecinţă:

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., va achita pe inculpata N.S.I.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 328 C. pen. anterior.

Pedeapsă finală de executat 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen. anterior.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C.G., întrucât a intervenit decesului inculpatului.

Va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.V.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.I., M.O., C.F., R.C.V. şi T.I.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata N.S.I.A., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurenţii inculpaţi M.I., M.O. şi T.I.C. la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurenţii inculpaţi C.F. şi R.C.V. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat M.V.C. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata N.S.I.A. împotriva deciziei penale nr. 297 din 04 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 28 din 30 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj, şi rejudecând în fond:

Face aplicarea art. 4 C. pen. şi, în consecinţă:

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpata N.S.I.A. pentru infracţiunea prev. de art. 328 C. pen. anterior.

Pedeapsă finală de executat 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen. anterior.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.G., întrucât a intervenit decesului inculpatului.

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.V.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.I., M.O., C.F., R.C.V. şi T.I.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata N.S.I.A., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului J ustiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi M.I., M.O. şi T.I.C. la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi C.F. şi R.C.V. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat M.V.C. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1314/2012. Penal. Lovirile sau vătămările...  ICCJ. Decizia nr. 1764/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1761/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Proxenetismul (art. 329 C.p.), traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asem