ICCJ. Decizia nr. 1314/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1314/2012
Dosar nr. 3040/102/2009
Şedinţa publică din 26 aprilie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 04 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. 3040/102/2009, s-a dispus:
I. Î n baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) şi alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului L.C., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 23 august 2009 la 16 octombrie 2009.
II. Î n baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) şi alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului L.S.D. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen.
III. În baza art. l 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului Z.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. l83 C. pen.
În baza art. 346 alin. (l) C. proc. pen., raportat la art. l4 alin. (3) C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de părţile civile S.A.A. şi S.I. şi:
Au fost obligaţi inculpaţii L.C.C. şi L.S.D., în solidar, către fiecare parte civilă, la plata sumei de 25.000 EURO, în echivalent lei la cursul oficial din ziua plăţii, cu titlu de daune morale, precum şi la plata de despăgubiri materiale, în sumă de 17.142,99 lei, către partea civilă S.A.A., şi în sumă de 1.707,70 lei către partea civilă S.I.
Au fost obligaţi aceeaşi inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 21 august 2009, în jurul orelor 19,00, inculpaţii L.S.D. şi L.C.C., însoţiţi de martorii T.P.A. şi C.E., s-au deplasat la domiciliul martorei V.O.L., vizită în cursul căreia au primit ameninţări prin telefon de la o persoană necunoscută.
Inculpaţii au bănuit că ameninţările primite proveneau din martorului S.I., prieten cu fratele victimei S.I. şi, indirect, cu victima S.V.C.
Între inculpaţii din cauză şi martorul S.I. exista o relaţie conflictuală generată de împrejurarea că martorul S.A.C. fusese agresat de fratele victimei S.I. cu o săptămână înainte.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 21-22.00, inculpaţii L.C.C. şi L.S.D. s-au deplasat la barul aparţinând A.F. V.R. din comuna Miheşu de Câmpie, administrat de martora V.D.I.
Mai întâi, a intrat în local inculpatul L.S. care i-a cerut socoteală victimei S.V.C. pentru telefonul pe care îl primise anterior de la fratele său. Victima nu i-a dat un răspuns şi a proferat cuvinte jignitoare la adresa mamei inculpatului.
Cei doi au început să se împingă reciproc, victima apărându-se de loviturile pe care i le aplica inculpatul. După câteva minute, a apărut şi inculpatul L.C.C., acesta la rândul său aplicând victimei două palme în zona feţei. Ca urmare a loviturilor primite de la inculpaţi, victima s-a prăbuşit la pământ.
La scurt timp după actele de violenţă exercitate de inculpaţii L.S.D. şi L.C.C., a intervenit în conflict şi inculpatul Z.T. Acesta s-a apropiat de masa lângă care se afla victima şi a lovit-o de câteva ori în zona capului, toracelui şi spatelui.
După câteva minute a intrat în bar tatăl inculpaţilor L. Martorul a stat cu victima la masă circa 10-20 minute, după care a intrat în bar şi agentul de poliţie G.I., anunţat despre incidentul în care fusese implicată victima S.V.C.
Victima a plecat singură spre casă şi, după ce a ajuns la locuinţă, le-a spus membrilor familiei sale că fusese lovită de inculpaţii Lazăr.
A doua zi dimineaţă, în jurul orelor 6,00, când bunicul victimei S.I. a mers să o trezească, a observat că aceasta era în stare gravă. Victima nu a mai putut fi salvată, echipajul medical chemat la faţa locului constatând decesul victimei.
Prin raportul medico-legal efectuat în cauză s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, consecinţă a stopului cardio-respirator de origine mixtă (centrală şi periferică) instalat pe fondul leziunilor traumatice prezentate de hematomul extradural temporal drept, leziunile de părţi moi de la nivelul buzelor, nasului, pavilionului urechilor şi epicraniului complicate cu aspirat sanguin pulmonar. Mecanismul de producere a leziunilor putea fi cel de loviri repetate directe cu pumnul, mâna şi genunchiul, între leziunile descrise şi deces existând o legătură de cauzalitate directă.
În raport de starea de fapt expusă, prima instanţă a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 183 C. pen., rezultând că inculpaţii L.S.D. şi L.C.C. au acţionat cu intenţie în ceea ce priveşte agresarea victimei şi din culpă în ceea ce priveşte moartea victimei.
Cu privire la inculpatul Z.T., prima instanţă a constatat că probele administrate în cauză nu îl indică ca participant la producerea leziunilor periculoase pentru viaţă.
Hotărârea pronunţată în cauză a fost atacată cu apel de părţile civile S.A.A. şi S.I., inculpaţii L.S.D. şi L.C.C. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş.
Prin apelul procurorului şi al părţilor civile a fost criticată greşita încadrare juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpaţilor, susţinându-se că aceştia au acţionat cu indirectă în ceea ce priveşte moartea victimei, poziţie subiectivă specifică infracţiunii de omor calificat.
De asemenea, a fost criticată concluzia instanţei de fond în ceea ce priveşte neimplicarea inculpatului Z.T. în comiterea agresiunii săvârşite asupra victimei infracţiunii, invocându-se în acest sens probatoriu administrat în cauză, cu referire la declaraţiile martorilor din proces.
S-a solicitat şi majorarea daunelor morale, având în vedere pierderea suferită prin fapta ilicită a inculpaţilor.
Şi în apelul inculpaţilor L.S.D. şi L.C.C. a fost invocată criticată referitoare la greşita încadrare juridică, solicitându-se reţinerea în cauză a infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 182 C. pen.
De asemenea, s-a solicitat respingerea apelurilor formulate de părţile civile ca fiind tardiv introduse.
Prin decizia penală nr. 68 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi părţile civile S.A.A. şi S.I. şi desfiinţată în parte sentinţa atacată numai în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatului Z.T. şi stabilirea cuantumului daunelor morale, în rejudecare:
În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului Z.T., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen.
A majorat cuantumul daunelor morale acordate în cauză, dispunându-se obligarea solidară a inculpaţilor L.S.D., L.C.C. şi Z.T. la plata sumei de câte 30.000 EURO către părţile civile S.A.A. şi S.I.
S-a dispus obligarea solidară a inculpaţilor L.S.D., L.C.C. şi Z.T. la plata celorlalte sume acordate de prima instanţă cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea aceloraşi părţi civile.
A fost obligat inculpatul Z.T. la plata sumei de 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanţă.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii L.S.D. şi L.C.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În esenţă, instanţa de apel a constatat că probele administrate în cauză demonstrează vinovăţia inculpaţilor L.S.D. şi L.C.C., dar şi a inculpatului Z.T., fapta fiind comisă cu praeterintenţie, adică cu ştiinţă în ceea ce priveşte lovirea victimei şi din culpă în ceea ce priveşte moartea victimei, ceea ce atrage încadrarea juridică în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
Vinovăţia inculpatului Z.T. a fost reţinută în apel pe baza declaraţiilor martorilor C.E. şi S.A., probatoriu care confirma că inculpatul aplicase victimei o palmă.
De asemenea, au fost menţionate şi declaraţiile martorilor V.R.L. şi V.D.I., concluzionându-se că loviturile aplicate victimei de inculpatul Z.T. alături de cele aplicate de inculpaţii L.S.D. şi L.C.C. aveau legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei.
Ca atare, reţinând şi aportul inculpatului Z.T. la comiterea faptei, instanţa de apel a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, cu executare în regim de detenţie, şi obligarea la plata daunelor morale şi materiale alături de ceilalţi inculpaţi din cauză.
În considerentele deciziei din apel au fost au fost examinate criticile părţilor inculpaţilor, părţile civile şi ale procurorului invocate în susţinerea cererilor privind greşita încadrare juridică şi indicate motivele pentru care nu au fost primite solicitările formulate şi menţinută sub aceste aspecte hotărârea primei instanţe.
Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, părţile civile S.I. şi S.A.A. şi inculpaţii L.S.D., L.C.C. şi Z.T.
Prin recursul procurorului a fost reiterată critica referitoare la greşita încadrare juridică, susţinându-se că fapta săvârşită de inculpaţi constituie infracţiunea de omor calificat.
S-a arătat că agresiunea săvârşită asupra victimei S.V.C. s-a comis cu aportul tuturor inculpaţilor din cauză, actele de violenţă exercitate iniţial de inculpaţii L.S.D. şi L.C.C. fiind continuate de inculpatul Z.T., acesta din urmă lovind victima în zona capului, toracelui şi a spatelui. Toate aceste lovituri aplicate cu intensitate mare au cauzat împreună decesul victimei S.V.C.
Ca urmare, s-a concluzionat că încadrarea juridică corectă este aceea de omor calificat şi nu de lovituri cauzatoare de moarte, cum greşit au considerat ambele instanţe.
Deopotrivă, s-a solicitat şi majorarea pedepselor pentru fiecare inculpat în parte subsecvent înlăturării circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea acestora.
Prin recursul părţilor civile s-a solicitat majorarea pedepselor şi a daunelor morale stabilite în sarcina inculpaţilor prin hotărârile pronunţate în cauză.
La rândul lor, inculpaţii L.S.D. şi L.C.C. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., susţinute cu aceleaşi critici formulate şi la judecata în apel.
S-a arătat că inculpaţii nu au intenţionat decât lovirea victimei şi nu au urmărit şi prevăzut în niciun fel uciderea acesteia.
În consecinţă, fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. l 81 C. pen.
În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor în cuantum şi ca modalitate de executare.
În fine, inculpatul Z.T. a criticat decizia instanţei de apel pentru incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., atras în cauză de greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
În esenţă, a fost invocată insuficienţa probelor în acuzare, făcându-se referire în acest sens la considerentele instanţei de fond avute în vedere la pronunţarea soluţiei de achitare.
În subsidiar, în cadrul criticii referitoare la greşita individualizare a pedepsei, s-a solicitat aplicarea unui regim sancţionator mai blând, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei.
Examinând cauza în raport de criticile formulate şi cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie constată fondat numai recursul inculpatului Z.T. şi neîntemeiate susţinerile procurorului şi ale inculpaţilor L.S.D. şi L.C.C.
Solicitând schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., acuzarea invocă grava eroare săvârşită de instanţe în evaluarea probatoriului şi stabilirea stării de fapt.
Se susţine, în esenţă, că instanţele de judecată nu au analizat corespunzător poziţia subiectivă a inculpaţilor în săvârşirea agresiunii, considerându-se eronat că inculpaţii nu au intenţionat uciderea victimei deşi numărul şi intensitatea loviturilor aplicate, dar mai ales zona vizată, demonstrează că inculpaţii au prevăzut şi, chiar dacă nu au urmărit uciderea victimei, au acceptat producerea rezultatului periculos pentru viaţă.
Susţinerile nu sunt întemeiate.
Pentru a se reţine infracţiunea de omor nu este suficient ca victima să fi încetat din viaţă. Este deopotrivă necesar să se stabilească, în contextul tuturor împrejurărilor cauzei, că agresorul şi-a reprezentat posibilitatea morţii victimei şi că el a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat.
În speţă însă circumstanţele concrete în care s-a desfăşurat agresiunea demonstrează că inculpaţii L.S.D. şi L.C.C. au executat o activitate intenţionată de lovire a victimei, prin care s-a urmărit cel mult producerea unei vătămări corporale, iar, în ceea ce priveşte rezultatul morţii victimei, acesta a lipsit din câmpul reprezentării inculpaţilor, deşi aveau posibilitatea şi trebuia să îl prevadă.
De subliniat că lovirea repetată cu pumnul şi palma în zona feţei şi a capului nu produce în mod obişnuit decesul persoanei.
Din concluziile provizorii formulate de I.M.L. Târgu Mureş rezultă că moartea victimei a fost consecinţa paraliziei sistemului nervos central produsă de un hematom extradural temporal drept şi edem cerebral subsecvent. Victima a prezentat leziuni traumatice la nivelul buzei inferioare, buzei superioare, pavilionul urechii drepte şi stângi, infiltrat epicranian temporal drept, inclusiv muşchii temporali şi parieto-temporal stâng.
Leziunile se puteau produce prin lovituri directe repetate cu pumnul şi palma.
Concluziile raportului medico-legal de autopsie confirmă menţiunile din raportul provizoriu, stabilindu-se că între leziunile traumatice, produse prin lovire cu pumnul şi palma, şi deces există legătură de cauzalitate directă.
Acelaşi raport medico-legal cuprinde şi explicaţia producerii morţii. Hematomul extradural evoluează în mod caracteristic cu interval liber de câteva ore, durată în care nu se manifestă clinic, după care, se instalează simptome ce culminează cu intrarea în stare de comă şi deces.
Ca urmare, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, şi anume, lovirea victimei cu pumnul şi palma în zona feţei şi a capului, nu confirmă intenţia inculpaţilor L.S.D. şi L.C.C. de a suprima viaţa victimei.
Nu s-au folosit obiecte contondente si nici nu s-a stabilit ca loviturile să fi fost aplicate cu o mare intensitate, situaţia în care, în acord cu instanţele anterioare, Înalta Curte constată că fapta săvârşită de inculpaţii L.S.D. şi L.C.C. a fost corespunzător caracterizată juridic ca infracţiune de loviri cauzatoare de moarte, neexistând elemente care să susţină pretinsa intenţie de omor invocată de către procuror.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici cererea inculpaţilor inculpaţii L.S.D. şi L.C.C. în sensul reţinerii infracţiunii de vătămare corporală având în vedere rezultatul morţii victimei, ceea ce exclude încadrarea juridică solicitată.
S-a stabilit cu certitudine că agresiunea săvârşită de inculpaţi a constituit cauza directă şi necondiţionată a morţii victimei, rezultat în a cărui prezenţă nu se mai poate vorbi de o faptă prin care să se fi adus atingere integrităţii corporale a persoanei.
În schimb, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că decizia instanţei de apel este criticabilă pentru greşita condamnare a inculpatului Z.T. drept coautor la infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.
Aşa cum reiese din probatoriul administrat în cauză, cu referire la declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor oculari V.D.I., S.A., V.R., T.P.A., V.C.A., V.I.G., C.E. şi S.A.C., conflictul din 21 august 2009 s-a desfăşurat între inculpaţii L.S.D. şi L.C.C. şi victima S.V.C. în două etape, prima consumată între victimă şi inculpatul L.S.D. şi cea de-a doua, între victimă şi inculpaţii L.S.D. şi L.C.C.
Referitor la prima fază a conflictului a rezultat că inculpatul L.S.D. a fost cel care a aplicat victimei mai multe lovituri, singura reacţie a victimei fiind de a se proteja de loviturile primite.
După acest prim atac, agresiunea a fost continuată de inculpatul L.C.C., acesta împreună cu coinculpatul L.S.D. aplicând victimei mai multe lovituri cu pumnul, inclusiv în zona cefei.
În această fază a intervenit martora V.D.I., administratorul barului unde s-a consumat agresiunea căreia victima i-a spus că o doare foarte tare capul. Martora a constatat că victima prezenta o umflătură în zona tâmplei, deasupra urechii drepte.
T.P.A. şi V.C.A., martori oculari ai incidentului, nu au confirmat exercitarea vreunui act de violenţă de către inculpatul Z.P.
Conduita violentă a inculpatului Z.T. a fost susţinută, dintre toate persoanele prezente la locul comiterii agresiunii, doar de martorii C.E. şi S.A.C.
Prin declaraţiile formulate, martorul C.E. a menţionat că inculpatul Z.T. lovise victima în zona capului.
Tot astfel, martorul S.A.C. a declarat că inculpatul i-a aplicat victimei o palmă.
Deşi declaraţiile acestor martorii au fost formulate în defavoarea inculpatului Z.T., Înalta Curte constată că intervenţia pur spontană şi nesemnificativă a inculpatului în conflict nu poate fi considerată ca relevantă în producerea rezultatului morţii.
Loviturile periculoase pentru viaţă au fost aplicate victimei înaintea intervenţiei inculpatului Z.T., agresiunea săvârşită de inculpaţii Lazăr constituind unica cauză a decesului victimei.
Celelalte lovituri, de mică intensitate, aplicate victimei după exercitarea actelor de violenţă iniţiale nefiind în legătură cauzală cu decesul, potrivit raportului de autopsie efectuat în cauză.
Aşa cum s-a arătat, victima acuza dureri puternice de cap înainte de sosirea inculpatului în bar, martora V.D.I. percepând nemijlocit hematomul extradural temporal drept, victima avea „o umflătură în zona tâmplei drepte”.
Or, prin raportul medico-legal efectuat în cauză, s-a stabilit că moartea victimei era consecinţa paraliziei sistemului nervos central produsă ca urmare a unui hematom extradural temporal drept şi edem cerebral subsecvent.
Prin urmare, chiar reţinând intervenţia inculpatului Z.T., prin luarea în considerare a declaraţiilor formulate în cauză de martorii C.E. şi S.A.C., nu se poate considera că acesta a contribuit în vreun fel la decesul victimei.
Este adevărat că pentru existenţa coautoratului nu este necesar că toţi participanţii să îşi aducă simultan contribuţia la comiterea faptei şi nu interesează nici valoarea contributivă separată a fiecărui participant la producerea rezultatului vătămător însă, în cazul în speţă, nu se poate vorbi de o participatie penală din partea inculpatului Z.T.
Din nicio probă a dosarului nu rezultă existenţa vreunei înţelegeri prealabile în vederea comiterii faptei care să îl implice şi pe inculpatul Z.T.
Acesta a fost total străin de hotărârea infracţională a inculpaţilor L.S.D. şi L.C.C., prezenţa lui la locul incidentului fiind pur întâmplătoare, după cum nici actele de violenţă exercitate asupra victimei nu au avut vreo legătură cu agresiunea săvârşită iniţial de ceilalţi inculpaţi.
În consecinţă, decizia instanţei de apel care a reţinut vinovăţia inculpatului Z.T. este greşită.
Ca atare, admiţând recursul acestui inculpat conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., decizia instanţei de apel va fi casată în parte, în ceea ce priveşte greşita condamnare a inculpatului Z.T. şi, în rejudecare, se va menţine soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă.
Corespunzător soluţiei de achitare pronunţată faţă de acest inculpat va fi înlăturată dispoziţia instanţei de apel în sensul obligării inculpatului Z.T. la plata de despăgubiri materiale şi daune morale către părţile civile S.A.A. și S.I.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpaţii L.S.D. şi L.C.C., Înalta Curte constată că la stabilirea acestora s-a avut în vedere natura şi importanţa valorilor sociale lezate, caracterul şi gravitatea urmărilor şi contribuţia concretă a fiecărui inculpat la săvârşirea faptei.
Pe de altă parte, s-a ţinut seama de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor şi conduita acestora înainte şi după săvârşirea infracţiunii, precum şi comportamentul victimei, elemente care au permis coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Nu există temeiuri care să justifice reducerea cuantumului pedepselor sub limita deja stabilită sau înlocuirea modalităţii de executare.
Ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate în cauză de inculpaţii L.S.D. şi L.C.C. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, constatând legalitatea şi temeinicia deciziei atacate sub toate aspectele invocate.
Totodată, în temeiul art. 38515 pct. l lit. a) C. proc. pen., recursurile declarate de părţile civile S.A.A. şi S.l. împotriva aceleiaşi decizii vor fi respinse ca tardiv formulate.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., cu referire la art. 363 alin. (3) teza Il-a din acelaşi cod, termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi începe să curgă, pentru partea care a lipsit la dezbateri şi la pronunţare, de la data comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., cu referire la art. 363 alin. (3) teza Il-a din acelaşi cod, termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi începe să curgă, pentru partea care a lipsit la dezbateri şi la pronunţare, de la data comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii.
Cum decizia pronunţată în apel a fost comunicată părţilor civile la data de 26 octombrie 2011 şi, respectiv, la 28 octombrie 2011, conform dovezilor aflate la dosar apel, Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză la data de 22 noiembrie 2011 au fost declarate peste termenul legal.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul Z.T. împotriva deciziei penale nr. 68 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia atacată numai cu privire la greşita condamnare a inculpatului Z.T. şi greşita sa obligare la plata despăgubirilor civile şi a daunelor morale acordate părţilor civile S.A.A. şi S.l. şi, în rejudecare:
Înlătură dispoziţia instanţei de apel privind condamnarea inculpatului Z.T. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., şi menţine soluţia de achitare pronunţată faţă de acest inculpat prin sentinţa penală nr. 53 din 4 aprilie 2011 a Tribunalului Mureş, secţia penală.
Înlătură dispoziţia instanţei de apel privind obligarea inculpatului Z.T. la plata daunelor morale acordate părţilor civile S.A.A. şi S.l., astfel cum au fost majorate în apel, precum şi la plata celorlalte despăgubiri materiale acordate aceloraşi părţi civile prin hotărârea instanţei de fond.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi de inculpaţii L.S.D. şi L.C.C. şi, ca tardiv formulate, recursurile declarate de părţile civile S.A.A. şi S.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat Z.T. se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi L.S.D. şi L.C.C. la plata sumei de câte 275 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile S.A.A. şi S.I. la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2271/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1761/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
