ICCJ. Decizia nr. 3349/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3349/2012
Dosar nr. 6553/1/2012
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra recursurilor declarate de inculpaţii B.M., B.B.A., V.T., L.A.M., M.C., M.S.L. şi P.E., constată următoarele:
Prin încheierea din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:
În baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.M., P.E., L.A., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. şi L.Ş.
A respins ca nefondate cererile privind revocarea măsurii arestării preventive formulate de inculpaţii L.A. şi B.M.
A respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, formulate de inculpaţii L.A. şi V.T.
A respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpaţii B.M., P.E., B.B.A., M.S.L., M.C. şi L.Ş.
Instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi din 27 iunie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor L.A., V.T., B.M., P.E., B.B.A., M.S.L., M.C. şi L.Ş.
I. în sarcina inculpatului B.M. s-a reţinut săvârşirea în perioada 2006 - 2008 a infracţiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 291 teza 1 şi 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 264 alin. (1) C. pen.,
art. 26 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
De asemenea, în sarcina aceluiaşi inculpat s-a reţinut săvârşirea în cursul anului 2010 a infracţiunilor prevăzute de:
- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.
1. S-a reţinut în esenţă că începând cu anul 2006, inculpatul B.M. ar fi constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii P.E., T.P. şi L.A., grup care a acţionat pe perioada 2006 - 2008 şi la care au aderat şi alte persoane, printre care şi inculpata B.M.C., în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea de infracţiuni de înşelăciune şi spălare de bani, prin dobândirea în mod fraudulos a proprietăţii asupra unui număr de 9 imobile pe raza mun. Galaţi prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 895.000 RON şi 747.000 euro.
2. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, cu intenţie, ha determinat, pe martorul L.M. să inducă în eroare, asupra calităţii sale de proprietar, pe reprezentantul legal al părţii vătămate SC A.S.C. SRL Galaţi, prin folosirea unei hotărâri judecătoreşti şi a unui raport de expertiză false, cu ocazia încheierii la data de 04 octombrie 2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea părţii vătămate imobilul din Galaţi, strada T., cauzându-i acesteia un prejudiciu de 300.000 de euro, precum şi că i-a determinat pe inculpaţii T.P. şi P.E. să-l ajute pe martorul L.M. la inducerea în eroare a reprezentantului părţii vătămate SC A.S.C. SRL Galaţi prin falsificarea hotărârii judecătoreşti şi a raportului de expertiză;
Că, a indus-o, în mod direct, în eroare pe martora B.A. cu privire la calitatea de proprietar a făptuitorului M.M.G., prin folosirea unei hotărâri arbitrale prin care acesta a dobândit în mod fraudulos proprietatea asupra imobilului din Galaţi, str. O., cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv, autentificat din 01 iunie 2006, contra sumei de 70.000 RON;
Că, în cursul lunii septembrie 2008 i-a determinat pe martorii C.C., H.M. şi B.G.V., la încercarea acestora de o induce în eroare pe partea vătămată R.G. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Galaţi, str. M., contra sumei de 230.000 euro, prin utilizarea unei procuri obţinute în mod fraudulos prin care martorul B.G.V. era împuternicit să vândă, sens în care a efectuat şi personal anumite manevre de inducere în eroare a părţii vătămate, oferindu-i acestuia spre vânzare imobilul;
Că, i-a ajutat pe inculpaţii M.S.L. şi M.C., la inducerea în eroare asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase -încheiere de carte funciară obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false - a părţilor vătămate S.I. şi S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului din Galaţi, str. C.L. încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. C.A., producândude acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON;
Că, l-a determinat pe martorul B.M.G., prin intermediul martorei G.L.G., să inducă în eroare asupra calităţii sale de proprietar, fără vinovăţie, pe părţile vătămate T.V.G. şi T.V., cu ocazia încheierii la data de 09 august 2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea părţilor vătămate apartamentul situat în Galaţi, cauzându-le acestora un prejudiciu de 175.000 RON.
3.Că acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, cu intenţie, ha determinat pe inculpatul T.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 1020 din data de 06 aprilie 2006, pretins pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 3201/2005 asupra imobilului din Galaţi, strada T. în materialitatea sa, precum şi la aplicarea prin scanare şi imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ştampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanţa de judecată precum şi a raportului de expertiză tehnică judiciară din data de 15 februarie 2006, pretins întocmit de către martora R.C. în calitatea sa de expert tehnic judiciar şi a determinat-o pe inculpata P.E. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 125 din data de 11 ianuarie 2006, pretins pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 52041/2005 asupra imobilului din Galaţi, strada T. în materialitatea sa, precum şi la aplicarea prin scanare şi imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ştampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanţa de judecată şi a raportului de expertiză tehnică judiciară din data de 18 octombrie 2005, pretins întocmit de către martora R.C. în calitatea sa de expert tehnic judiciar, precum şi a determinat-o pe inculpata P.E. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.P. la falsificarea certificatului din 23 septembrie 2008, pretins emis de Ministerul de Interne - Direcţia Generală a Arhivelor Statului - Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, document având ca obiect imobilul din Galaţi, str. M., pretins semnat de martorul P.A. în calitate de director şi de numita S.V. în calitate de referent de specialitate precum şi la falsificarea chitanţei din 31 decembrie 2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galaţi prin care învinuitul B.S. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON; i-a determinat pe inculpatul T.P. şi învinuita V.A.C. la falsificarea a cărţilor de identitate pe numele fictive de M.V. şi M.I. şi l-a determinat pe inculpatul T.P. la falsificarea copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv de M.P., a copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv, a copiei legalizate după certificatul de naştere pe numele fictiv de M.V. şi a copiei legalizate după certificatul de naştere pe numele fictiv de M.I., documente utilizate în încercarea de dobândire frauduloasă a imobilului din Galaţi, str. D.; l-a determinat pe inculpatul T.P. să falsifice, prin plăsmuirea documentelor şi a ştampilelor de pe acestea, două înscrisuri oficiale - adrese pretins emise de Consiliul Judeţean Galaţi şi Primăria mun. Galaţi prin care se atesta în fals că imobilul din Galaţi, str. A. I. C. nu figura în evidentele respectivelor instituţii; l-a determinat pe inculpatul T.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 29/CC din 09 aprilie 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi în Dosarul civil nr. 5327/233/2006, asupra imobilului din Galaţi, str. C.L. în materialitatea, precum şi a determinat-o pe inculpata P.E. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentinţa civilă nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi în Dosarul civil nr. 5327/233/2006, asupra imobilului din Galaţi, str. A.I., în materialitatea sa şi a determinat-o pe inculpata P.E. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.
4. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, cu intenţie, l-a determinat pe făptuitorul M.M.G. la falsificarea antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str, O. pretins încheiat între făptuitor şi persoana decedată N.V., document fals ce a fost ulterior la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi; l-a determinat pe învinuitul B.S. la falsificarea, fără vinovăţie a antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. M., pretins încheiat între partea vătămată B.G. şi învinuitul B.S., document fals, ce a fost ulterior prezentat instanţei de judecată, prin intermediul martorului M.T.C., precum şi a determinat-o pe inculpata P.E. să întocmească o cerere în numele învinuitului B.S. prin care se solicita eliberarea unui certificat de grefă, document ce a fost apoi utilizat la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea notării litigiului dintre învinuit şi partea vătămată B.G. şi să redacteze un înscris, în numele învinuitului B.S., depus la dosarul cauzei prin care se arăta că acesta ar fi pierdut originalul antecontractului pretins încheiat cu partea vătămată B.G.; l-a determinat pe făptuitorul C.C. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galaţi, b-dul G.C., pretins încheiat între partea vătămată M.M. şi făptuitor, document fals, ce a fost ulterior utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi şi la Judecătoria Galaţi; l-a determinat pe inculpatul L.Ş. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. C.L., pretins încheiat între inculpat şi numitul T.A.M., document fals, ce a fost, ulterior, utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi.
5. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite metode şi acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul numitei M.I., un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al învinuitului D.F. asupra imobilului situat în Galaţi, str. T. precum şi a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul numitului C.D., un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al numitului C.D. asupra imobilului situat în Galaţi, str. T., a determinat-o pe inculpata L.A. să întocmească o hotărâre arbitrală, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului M.M.G. asupra imobilului situat în mun. Galaţi, str. O.; a determinat, mediat, cu intenţie, notarii publici G.E., S.T. şi M.C. să întocmească, în fals, fără vinovăţie, declaraţia autentică din 04 decembrie 2007, procura din 12 decembrie 2007 şi declaraţia autentică din 18 decembrie 2007, în condiţiile în care s-a stabilit că persoanele înscrise în documentele respective - numiţii M.V. şi M.I. - nu există pentru a dezbate succesiunea asupra imobilului situat în Galaţi, strada D.; a determinat, cu intenţie, pe judecătorul D.M.O., să pronunţe, fără vinovăţie, o hotărâre judecătorească conform unei situaţii juridice şi de fapt nereale -sentinţa civilă nr. 6323 din 28 august 2007 în Dosarul nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi,; a determinat-o, cu intenţie, pe inculpata L.A. să întocmească hotărârea arbitrală din 01 august 2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al făptuitorului C.C. asupra imobilului situat în Galaţi, b-dul G.C.; a determinat-o cu intenţie, pe inculpata L.A. să întocmească hotărârea arbitrală, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al numitului T.A.M. asupra imobilului situat în Galaţi str. C.L., precum şi a determinat, mediat, cu intenţie, un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al făptuitorului M.R., asupra imobilului situat în Galaţi, str. A.I., drept intabulat din 12 iulie 2007.
6.Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, a determinat-o pe martora M.I. să utilizeze, fără vinovăţie, o sentinţă civilă falsificată şi un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. T., l-a determinat pe numitul C.D. să utilizeze o sentinţă civilă falsificată şi un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. T.; i-a determinat pe învinuitul C.C. şi martorii H.M. şi B.G.V. să utilizeze din 23 septembrie 2008, pretins emis de Ministerul de Interne - Direcţia Generală a Arhivelor Statului – Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, documentul fiind încredinţat, în acest sens martorilor H.M. şi B.G.V. l-au determinat pe martorul M.T.C. să depună, fără vinovăţie, la dosarul instanţei de judecată chitanţa falsificată din 31 decembrie 2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galaţi prin care învinuitul B.S. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON precum şi să depună, fără vinovăţie, la dosarul cauzei a antecontractului de vânzare-cumpărare fals, pretins încheiat între partea vătămată B.G. şi învinuitul B.S.: le-a încredinţat cărţile de identitate, copia legalizată după certificatul de deces al numitei M.G., copia legalizată după certificatul de naştere al numitului M.V., copia legalizată după certificatul de naştere al numitului M.V., copia legalizată după certificatul de naştere al numitului M.I., făptuitorilor ce s-au prezentat sub numele de M.V. şi M.I., documente false ce au fost utilizate la Biroul Notarului Public M.C. în vederea deschiderii procedurii succesorale a numitului M.P., asupra imobilului situat în Galaţi, strada D.; l-a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul făptuitorului M.R., pe av. C.L. să folosească, fără vinovăţie, în faţa instanţei de judecată o întâmpinare pretins întocmită de decedata B.L.; a folosit în faţa instanţei de judecată, în acţiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. A.I.C. – Dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, la termene succesive, a unui înscris sub semnătură privată fals - contract de vânzare-cumpărare şi a două înscrisuri oficiale falsificate - adrese pretins emise de Consiliul Judeţean Galaţi şi Primăria mun. Galaţi; a încredinţat sentinţa judecătorească falsificată din 09 aprilie 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi, inculpatului M.S.L., care a utilizat-o, la data de 10 septembrie 2007, la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea radierii sechestrului asigurător legal aplicat asupra imobilului din Galaţi, str. C.L., şi l-a determinat pe făptuitorul M.R. să utilizeze o sentinţă civilă falsificată la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galaţi, str. A.I.
7. Că, i-a sprijinit, prin sfaturi, indicaţii şi susţinere morală, pe inculpatul C.C. şi martorul H.M., care l-au racolat şi determinat pe învinuitului D.I. să facă afirmaţii şi declaraţii mincinoase la datele de 01 septembrie 2008 şi 05 septembrie 2008 în faţa notarului public – B.N.P. B.Z., jud. Galaţi, acesta din urmă substituindu-se în persoana părţii vătămate B.G. în demersul infracţional legat de vânzarea imobilului situat în Galaţi, str. M.
8. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, i-a sprijinit prin sfaturi, indicaţii şi susţinere morală, pe inculpatul C.C. şi martorii H.M. şi B.G.V. să-l racoleze şi să-l determine pe învinuitului D.I. să se prezinte drept partea vătămată B.G. la datele de 01 septembrie 2008 şi 05 septembrie 2008 în faţa notarului public – B.N.P. B.Z., jud. Galaţi şi a determinat doi făptuitori, rămaşi neidentificaţi, să se prezinte sub identităţile false de M.V. şi M.I. în faţa notarului public, cu ocazia solicitării dezbaterii succesiunii defunctului M.P.
9. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, i-a determinat, cu intenţie, pe învinuiţii B.S. şi P.E. să facă afirmaţii mincinoase referitor la împrejurările esenţiale ale cauzei, cu ocazia audierii în calitate de martori, într-o cauză privind procedura succesorală notarială asupra imobilului din Galaţi, strada D. deschisă la B.N.P. M.C.S.V.A.L. Galaţi; în cursul anului 2007, i-a determinat pe făptuitorul A.M. şi pe învinuitul A.N. să facă afirmaţii mincinoase, fiind ascultaţi ca martori într-o cauză civilă - acţiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. A.I.C. -Dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galaţi şi l-a determinat pe învinuitul A.N. să facă declaraţii neconforme cu realitatea cu ocazia audierii acestuia, la data de 30 mai 2007, în calitate de martor în Dosarul civil nr. 452/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei asupra cărora acesta a fost întrebat,
10. Că, l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul L.Ş. în a-şi păstra folosul infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea, respectiv în ajutorul dat în vederea radierii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Galaţi str. C.L. - fostă B. şi ulterior în vederea valorificării acestuia.
11. Că, l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul L.Ş. să schimbe şi să transfere, în mod repetat, proprietatea asupra imobilului situat în Galaţi, b-dul G.C., cunoscând că acesta provine din comiterea de infracţiuni de trafic de fiinţe umane de genul infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în scopul ascunderii provenienţei ilicite a acestuia.
12. Că, în anul 2010, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.B.A. şi B.M.C., grup care a acţionat pe parcursul anului respectiv, în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin inducerea în eroare a organelor judiciare.
13. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, anterior datei de 18 iunie 2010 a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între inculpatul B.B.A. şi partea vătămată SC A. SA la data de 01 noiembrie 2009, înscris fals pe care, ulterior, l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în faţa instanţelor de judecată.
14. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, începând cu data de 18 iunie 2010, împreună cu membrii grupului, a încercat să inducă în eroare instanţele de judecată în cadrul Dosarului nr. 6967/121/2010 ai Tribunalului Galaţi, prin folosirea unui contract falsificat şi a unui raport de expertiză grafică întocmit de o persoană ce nu avea calitatea de expert, în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care partea vătămată SC A. SA să fie obligată la plata sumei trecute în contract - 4.000.000 RON, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voinţa sa.
II. În sarcina inculpatei P.E. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.
1. S-a reţinut în esenţă că începând cu anul 2006, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.M., T.P. şi L.A., grup care a acţionat pe perioada 2006 - 2008 şi la care au aderat şi alte persoane, printre care şi inculpata B.M.C., în vedere obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prin dobândire în mod fraudulos a proprietăţii unui număr de 5 imobile pe raza mun. Galaţi prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat de membrii grupului infracţional fiind de peste 895.000 RON şi 747.000 euro.
2. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, împreună cu membrii acestuia, prin acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anului 2007, a participat, prin înscrierea pe un document, plăsmuit anterior, a menţiunilor olografe „definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.", la falsificarea sentinţei civile nr. 1020 din 06 aprilie 2006, pretins emisă de Judecătoria Galaţi prin care se constituia dreptul de proprietate al învinuitului D.F. asupra imobilului situat în Galaţi, str. T., nr. 95; în cursul aceluiaşi an, a participat, prin înscrierea pe un document plăsmuit anterior a „menţiunilor olografe definitivă şi irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc", la falsificarea sentinţei civile nr. 125 din 11 ianuarie 2006, pretins emisă de Judecătoria Galaţi prin care se constituia dreptul de proprietate al numitului C.D. asupra imobilului din Galaţi, str. T.; a participat, prin înscrierea pe un document, plăsmuit anterior, a menţiunilor olografe „Achitat tt" şi „11 ianuarie 2007 definitivă şi irevocabilă prin neapelare", la falsificarea sentinţei civile nr. 29/CC din 09 aprilie 2007 pretins emisă de Judecătoria Galaţi în Dosarul civil nr. 5327/233/20062905 din 11 mai 2007, prin care se admitea plângerea formulată de petentul L.Ş. şi se dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător, instituit asupra imobilului din Galaţi, str. C.L., precum şi a participat, prin înscrierea pe un document plăsmuit anterior a menţiunilor olografe „Achitat tt" şi „01 iunie 2007 definitivă şi irevocabilă prin neapelare", la falsificarea sentinţei civile nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi prin care se constituia dreptul de proprietate al făptuitorului M.R. asupra imobilului din Galaţi, str. A.I.
3. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, împreună cu membrii acestuia, prin acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii iunie 2007, a participat la completarea menţiunilor olografe de pe adeverinţa din 08 august 2007, pretins emisă de Asociaţia de locatari Galaţi, prin care se atesta în fals că numitul B.M.G. nu figura cu datorii la întreţinere ca proprietar al imobilului din Galaţi, str. A.I. şi în cursul anului 2008, a întocmit în fals, în mod succesiv, acţiunea de chemare în judecată în numele învinuitului B.S. în contradictoriu cu partea vătămată B.G., înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi sub nr. 11550/233/2008 având ca obiect perfectarea contractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galaţi, str. M. şi o cerere în numele învinuitului B.S. prin care se solicita eliberarea unui certificat de grefa, document ce a fost apoi utilizat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea notării litigiului dintre învinuit şi partea vătămată B.G. precum şi a redactat un înscris, în numele învinuitului B.S., depus la dosarul cauzei, prin care se arăta că acesta ar fi pierdut originalul antecontractului pretins încheiat cu partea vătămată B.G.
4. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, împreună cu membrii acestuia, prin acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul B.M., prin participarea la falsificarea sentinţei civile nr. 125 din 11 ianuarie 2006, pretins emisă de Judecătoria Galaţi, la inducerea în eroare, prin intermediul martorului L.M., asupra calităţii de proprietar a acestuia din urmă, a părţii vătămate SC A.S.C. SRL Galaţi, prin folosirea unei hotărâri judecătoreşti şi a unui raport de expertiză false, cu ocazia încheierii, la data de 04 octombrie 2007, a unui contract în formă autentică prin care vindea părţii vătămate imobilul din Galaţi, strada T., cauzându-i acesteia un prejudiciu de 300.000 euro; i-a ajutat, cu intenţie, prin falsificarea unei hotărâri judecătoreşti, pe inculpaţii M.S.L. şi M.C., la inducerea în eroare, asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, situat în Galaţi, strada C.L., prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere de C.F. obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false - a părţilor vătămate S.I. şi S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. C.A., producându-le acestora un prejudiciu în cuantum de 120.000 RON, precum şi l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul B.M., prin falsificarea sentinţei civile nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi şi a adeverinţei din 08 august 2007, pretins emisă de Asociaţia de locatari Galaţi, la determinarea de către acesta a numitului B.M.G. să inducă în eroare asupra calităţii sale de proprietar, fără vinovăţie, pe părţile vătămate T.V.G. şi T.V., cu ocazia încheierii, la data de 09 august 2007, a unui contract în formă autentică prin care vindea părţilor vătămate apartamentul situat în Galaţi, str. A.I., cauzându-le acestora un prejudiciu în valoare de 175.000 RON.
5. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, împreună cu membrii acestuia, l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul B.M., prin falsificarea sentinţei civile nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi şi a adeverinţei din 08 august 2007, pretins emisă de Asociaţia de locatari Galaţi, la determinarea de către acesta a numitului B.M.G. să inducă în eroare asupra calităţii sale de proprietar, fără vinovăţie, pe părţile vătămate T.V.G. şi T.V., cu ocazia încheierii, la data de 09 august 2007, a unui contract în formă autentică prin care vindea părţilor vătămate apartamentul situat în Galaţi, str. A.I., cauzându-le acestora un prejudiciu în valoare de 175.000 RON.
III. În sarcina inculpatei L.A. sa reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 289 alin. (1) C. pen.,
art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.,
art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
1. În esenţă, s-a reţinut că începând cu anul 2006, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.M., P.E. şi T.P., grup la care au aderat şi alte persoane, printre care şi inculpata B.M.C., în vedere obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prin dobândire în mod fraudulos a proprietăţii unui număr de 3 imobile pe raza mun. Galaţi prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 50.000 euro şi 160.000 RON.
2. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anului 2006, a întocmit hotărârea arbitrală din 23 mai 2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului M.M.G. asupra imobilului situat în Galaţi, str. O.; a întocmit hotărârea arbitrală din 01 august 2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului C.C. asupra imobilului situat în Galaţi, b-dul G.C. şi a întocmit hotărârea arbitrală din 06 iulie 2006, ce conţinea menţiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului T.A.M. asupra imobilului situat în Galaţi str. C.L.
3. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, în cursul anului 2006, l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul B.M., prin emiterea unei hotărâri arbitrale prin care făptuitorul M.M.G. a dobândit în mod fraudulos proprietatea asupra imobilului Galaţi, str. O., ulterior inducând în eroare persoana vătămată B.A. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv contra sumei de 70.000 RON.
IV. În sarcina inculpatului B.B.A. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.,
art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 281 C. pen.,
1. În esenţă s-a reţinut că în anul 2010, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.M. şi B.M.C., grup care a acţionat pe parcursul anului respectiv, în scopul obţinerii de importante beneficii materiale prin inducerea în eroare a organelor judiciare.
2. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, anterior datei de 18 iunie 2010, a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între el şi partea vătămată SC A. SA la data de 01 noiembrie 2009, înscris fals pe care ulterior l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în faţa instanţelor de judecată.
3. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, începând cu data de 18 iunie 2010, împreună cu membrii grupului, a încercat să inducă în eroare instanţele de judecată în cadrul Dosarului nr. 6967/121/2010 al Tribunalului Galaţi, prin folosirea unui contract falsificat şi a unui raport de expertiză grafică întocmit de o persoană ce nu avea calitatea de expert, în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care partea vătămată SC A. SA să fie obligată la plata sumei trecute în contract - 4.000.000 RON, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voinţa sa.
V. În sarcina inculpatului V.T. sa reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.,
art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 291 teza I şi II C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
1. S-a reţinut, în esenţă, s-a reţinut că începând cu anul 2006, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de către inculpaţii B.M., P.E., T.P. şi L.A., în vedere obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea de infracţiuni de înşelăciune, prin dobândire, în mod fraudulos, a proprietăţii unui număr de 2 imobile pe raza mun. Galaţi prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 50.000 euro şi 224.000 RON.
2. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, în cursul anului 2006, l-a determinat, cu intenţie, pe făptuitorul M.M.G. să participe la falsificarea, prin plăsmuire, a unui antecontract de vânzare cumpărare, pretins încheiat la data de 03 noiembrie 1998 între făptuitorul M.M.G. şi persoana decedată N.V., prin care se promitea vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Galaţi, str. O. şi pe care l-a utilizat, ulterior, la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi.
3. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, în cursul anului 2006, l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul B.M., prin determinarea făptuitorului M.M.G. să participe la obţinerea unei hotărâri arbitrale prin care a dobândit, în mod fraudulos, proprietatea asupra imobilului Galaţi, str. O. şi să emită o procură prin care inculpatul B.M. era împuternicit să vândă imobilul respectiv, la inducerea în eroare a persoanei vătămate B.A. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv contra sumei de 70.000 RON.
4. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a determinat, cu intenţie mediată, prin intermediul fratelui său V.M., pe făptuitorul P.T., socrul acestuia, să folosească în faţa instanţei de judecată, în acţiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galaţi, str. A.I.C., Dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, la termene succesive, un înscris sub semnătură privată fals - contract de vânzare-cumpărare şi două înscrisuri oficiale falsificate - adrese pretins emise de Consiliul Judeţean Galaţi şi Primăria mun. Galaţi.
VI. În sarcina inculpatului L.Ş. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 290 alin. (1) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
1. În esenţă, s-a reţinut că în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de către inculpaţii B.M., P.E., T.P. şi L.A., în vedere obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea de infracţiuni de înşelăciune şi spălare de bani, ce a condus la dobândirea, în mod fraudulos, a proprietăţii a două imobile situate pe raza mun. Galaţi, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 196.000 RON.
2. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înstrăinat, în mod repetat, prin intermediul unor interpuşi,„imobilul situat în municipiul Galaţi, b-dul G.C., cunoscând că provine din săvârşirea de infracţiuni legate de traficul de fiinţe umane, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestui bun şi în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provine bunul să se sustragă de la executarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
3. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, i-a determinat, cu intenţie, pe inculpaţii M.S.L. şi M.C., să inducă în eroare, asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere de carte funciară obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false, părţile vătămate S.I. şi S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare -cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. C.A., producându-le acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON.
4. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, a falsificat, prin plăsmuire, antecontractul de vânzare- cumpărare, pretins încheiat la data de 02 decembrie 2003, între învinuitul L.Ş. şi făptuitorul T.A.M., prin care se promitea vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Galaţi, str. B. (actualmente str. C.L.), ce a fost, ulterior, utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi.
VII. În sarcina inculpatei M.C. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.,
art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
1. S-a reţinut, în esenţă că în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de către inculpaţii B.M., P.E., T.P. şi L.A., în vedere obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea de infracţiuni de înşelăciune şi spălare de bani, ce a condus la dobândirea, în mod fraudulos, a proprietăţii a două imobile situate pe raza mun. Galaţi, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 196.000 RON.
2. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, prin diferite acţiuni desfăşurate în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul L.Ş. să schimbe şi să transfere, în mod repetat, proprietatea asupra imobilului situat în Galaţi, b-dul G.C., cunoscând că acesta provine din comiterea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în scopul ascunderii provenienţei ilicite a acestuia şi în scopul de a-l ajuta să se sustragă de la măsura de siguranţă a confiscării speciale.
3. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, a indus în eroare, asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere de C.F. obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false, părţile vătămate S.I. şi S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare —cumpărare, încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. C.A., producându-le acestora un prejudiciu în cuantum de 120.000 RON.
4. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, l-a determinat, cu intenţie, pe inculpatul A.N. să facă declaraţii neconforme cu realitatea cu ocazia audierii acestuia, la data de 30 mai 2007, în calitate de martor în Dosarul civil nr. 452/233/2007 al Judecătoriei Galaţi, cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei asupra cărora acesta a fost întrebat.
VIII. În sarcina inculpatului M.S.L. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 291 alin. (1) teza I C. pen.,
art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.,
art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
l. În esenţă s-a reţinut că în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de către inculpaţii B.M., P.E., T.P. şi L.A., în vedere obţinerii de importante beneficii materiale prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, ce a condus la dobândire în mod fraudulos a proprietăţii unui imobil situat pe în mun. Galaţi, str. C.L. (fostă str. B.), jud. Galaţi, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătoreşti, ori prin obţinerea de hotărâri arbitrale ori judecătoreşti neconforme cu realitatea faptică şi juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 160.000 RON.
2. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, a indus în eroare, asupra calităţii de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere de C.F. obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti false, părţile vătămate S.I. şi S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare -cumpărare, încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. C.A., producându-le acestora un prejudiciu în cuantum de 120.000 RON.
3. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, a determinat, cu intenţie, un lucrător de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - J.K.R. - să radieze, în mod nelegal, din C.F., fără vinovăţie, la data de 11 septembrie 2007, sechestrul asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi asupra imobilului din Galaţi, str. C.L.
4. Că, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat, a utilizat, cu intenţie, la data de 10 septembrie 2007, sentinţa judecătorească falsificată din 09 aprilie 2007, pretins emisă de Judecătoria Galaţi, la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi în vederea radierii sechestrului asigurător legal aplicat asupra imobilului din Galaţi, str. C.L.
Prin acelaşi rechizitoriu au mai fost trimişi în judecată alţi 11 inculpaţi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4767/1/2012, competenţa specială fiind atrasă de calitatea de deputat a inculpatului B.M., primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 2 noiembrie 2012, termen preschimbat pentru data de 26 septembrie 2012.
Prin sentinţa penală nr. 1291 din 26 septembrie 2012 pronunţată de I.C.C.J. în Dosarul nr. 4767/1/2012 s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Galaţi, reţinându-se că prin pierderea calităţii de deputat a inculpatului B.M., competenţa soluţionării cauzei revine Curţii de Apel Galaţi, pe de o parte pentru că faptele reţinute în sarcina sa nu au legătură cu îndatoririle de serviciu aferente funcţiei de deputat şi pe de altă parte că acesta şi inculpata B.M.C., fiind avocaţi în cadrul Baroului Galaţi, operează competenţa specială determinată de dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
La data de 3 octombrie 2012 cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, fixându-se în mod aleatoriu primul termen de judecată la data de 13 noiembrie 2012.
Curtea de Apel Galaţi, având în vedere dispoziţiile art. 160b alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora în cursul judecăţii instanţa este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi ţinând cont că în cauza de faţă, ultima verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii B.M., P.E., L.A., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. şi L.Ş. s-a desfăşurat în faţa I.C.C.J. la data de 16 august 2012, a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive vizându-i pe cei 8 inculpaţi arestaţi în cauză, fixând în acest sens un termen intermediar.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Potrivit art. 160b alin. (2) C. proc. pen., dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În fine, potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauza de faţă, temeiurile juridice care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor le-au constituit dispoziţiile art. 148 lit. a) (pentru inculpatul B.M.) şi lit. f) (pentru toţi inculpaţii) C. proc. pen., respectiv, pe de o parte, că există date că inculpatul B.M. s-a sustras de la urmărirea penală, iar pe de altă parte, că infracţiunile pentru care toţi inculpaţii au fost cercetaţi sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În acest moment procesual cerinţele art. 148 lit. a) (pentru inculpatul B.M.) şi f) (pentru toţi inculpaţii) C. proc. pen. se menţin, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, în condiţiile în care există probe temeinice şi suficiente, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 143 C. proc. pen. din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii ar fi comis faptele pentru care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată.
Este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul existenţei a suficiente probe temeinice, care justifică presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpaţii să fi săvârşit faptele pentru care sunt trimişi în judecată, relevante fiind declaraţiile/adresele părţilor vătămate Primăria Municipiului Galaţi, G.M., B.I., S.I., T.V.G., SC A.C. SRL Galaţi, martorilor A.I.A., M.B., P.B., G.L.G., T.I., S.G.C., G.C., M.I., B.L., Z.M.G., inculpatei V.A.C., făptuitorului C.D., transcrierile convorbirilor telefonice şi pe internet dintre inculpatul B.M. şi alţi membri ai grupului infracţional, actele sub semnătură privată sau oficiale ridicate de Ia domiciliile inculpaţilor, respectiv înscrisurile notariale, alte înscrisuri de genul hotărâri judecătoreşti, expertize judiciare, acte emise de autorităţi publice locale sau alte entităţi fiscale, care oferă suficiente temeiuri de a se crede că inculpaţii, membri ai unor grupuri infracţionale şi alte persoane trimise în judecată, în această cauză, au desfăşurat activităţi frauduloase pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor proprietatea unor persoane fizice sau juridice vătămate sau a unei sume considerabile, cum este în cazul SC A.C. SRL Galaţi.
Ca atare, în cauză există motive reale de a se crede că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
Raportat la sensul art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, din actele cauzei şi probatoriul administrat rezultă suficiente date şi informaţii menite a convinge instanţa că inculpaţii ar fi desfăşurat activităţile infracţionale pentru care au fost trimişi în judecată şi pentru care, la acest moment s-a verificat legalitatea şi temeinicia măsurilor preventive.
Astfel, referitor la temeiul arestării preventive prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (pentru inculpatul B.M.), din probele administrate până în acest moment rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală.
Împrejurarea că, inculpatul B.M. s-a predat organelor judiciare, după ce a aflat că s-a emis mandatul de arestare în lipsă sau faptul că, deşi aflase că era urmărit internaţional, nu a fost adus în ţară prin intervenţia autorităţile străine sau române, că a revenit în ţară din proprie iniţiativă, constituie temeiuri suficiente pentru a duce la concluzia că, prin părăsirea teritoriului României, imediat după ce a cunoscut că împotriva sa se derulează o anchetă, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală.
Pe de altă parte, nu pot fi reţinute susţinerile inculpatului, în sensul că ar fi plecat legal din ţară sau că ar fi anunţat procurorul ce efectua urmărirea penală, ori că respectivul procuror ar fi cunoscut ceea ce urma să facă.
Din declaraţiile martorului A.A., din verificările efectuate prin reprezentanţii S. Turcia rezultă că, după 16 martie 2012, când inculpatului i s-a adus la cunoştinţă că s-a început urmărirea penală, acesta a efectuat diligente, personal, în vederea părăsirii teritoriului ţării, fapt ce s-a şi întâmplat la 17 martie 2012.
Astfel, din declaraţia martorului menţionat şi din documentele remise de reprezentanţii S. s-a reţinut că inculpatul s-a deplasat în Republica Moldova, a alimentat cu combustibil autoturismul, s-a asigurat personal că respectivul martor, conducător al autoturismului, avea paşaport valabil, iar din Turcia, pe calea aerului, a trecut frontiera cu destinaţia Kenya, că inculpatul i-a cerut să i se permită accesul la căsuţa de e-mail, de aici transmiţând mesaje membrilor grupului infracţional şi colaboratorilor de la cabinetul de avocatură în legătură cu ştergerea unor date din memoria calculatorului de la biroul avocaţial şi de la cel parlamentar, ştergerea mesajelor de pe blogul personal, convorbirile telefonice purtate cu ceilalţi membri ai grupului şi cu familia sa, în acestea el indicând ca fiind posibile ţări de destinaţie Kenya sau Somalia, în unele dintre acestea relatând că are nevoie de acte de studii, pentru că urma să-şi dea nişte examene de diferenţă pentru a practica avocatura în Somalia, contul bancar în care a solicitat să i se facă transfer de cont, respectiv pe numele unui anume S.A.A., susţinerea că se va stabili în acele „posibile ţări până se liniştesc apele", cumpărarea şi folosirea de cartele telefonice de pe teritoriul ţărilor tranzitate sunt elemente din care se poate trage concluzia că acesta a intenţionat să se sustragă urmăririi penale, din transcrierea convorbirilor telefonice rezultând că el cunoştea stadiul procesual al anchetei derulate, situaţia unora dintre coinculpaţi, pe care, în aceleaşi convorbiri, îi şi sfătuia care să le fie comportamentul procesual.
În aceste condiţii, nu se poate susţine că temeiul prevăzut de dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu ar subzista, inculpatul B.M. sustrăgându-se urmăririi penale.
Cât priveşte temeiul înscris în dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. (reţinut pentru toţi inculpaţii), Curtea constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de acest text, respectiv, legea prevede pentru infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel cum a statuat jurisprudenţa în materie, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai datele legate de persoana inculpatului, ci şi datele referitoare la fapte, nu de puţine ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, sentimentul că cei care concură la înfăptuirea justiţiei nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii.
Aşa fiind, deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esenţială a infracţiunii - aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele şi din însuşi pericolul social al infracţiunii de care este acuzat inculpatul, de reacţia publică la comiterea unei astfel de infracţiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.
La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, în lipsa unei definiţii legale a acestei noţiuni, doctrina şi jurisprudenţa au stabilit că se vor avea în vedere unele criterii complementare cum sunt: infracţiunile săvârşite, gravitatea acestora, urmările produse, persoana inculpatului, calitatea în care au săvârşit faptele, cu consecinţe asupra ordinii de drept.
În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Europene s-a statuat că, uneori, prin deosebita lor gravitate şi prin reacţia publicului faţă de săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot produce o anumită tulburare socială, de natură a justifica o detenţie provizorie, pe o perioadă de timp. Instanţa europeană a admis astfel că, în cauze complexe, autorităţile naţionale sunt îndreptăţite să creadă că menţinerea unui suspect în detenţie este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfăşurarea anchetei, cel puţin la începutul ei.
Or, în raport de probatoriul administrat până la acest moment procesual, inculpaţii sunt acuzaţi de săvârşirea unor fapte de o gravitate sporită, creând inclusiv prin numărul participanţilor, o stare de insecuritate socială, modalitatea în care acestea au fost comise, toate acestea justificând pe deplin, temerea că odată puşi în libertate, inculpaţii vor săvârşi şi alte fapte de acelaşi gen.
În aceeaşi ordine de idei, raportat la infracţiunile presupus săvârşite (grup infracţional organizat, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave), toate implicând o adevărată pregătire a activităţilor infracţionale, în care fiecare participant avea un rol stabilit (implicarea acestora fiind probabil cea stabilită până la acest moment), natura actelor falsificate sau obţinute fraudulos (hotărâri judecătoreşti, hotărâri arbitrale, expertize judiciare. adrese susţinut a fi provenite de la autorităţi publice locale sau fiscale), consecinţele juridice produse de toate acestea, în principal, aproprierea unui drept de proprietate nereal asupra unor imobile (case, terenuri) sau încercarea de a dobândi o sumă considerabilă de bani, valoarea pagubelor încercate sau care s-ar fi putut produce, calităţile inculpaţilor (inculpatul B.M. - deputat şi avocat), justifică detenţia în continuare, măsura fiind corespunzătoare şi scopului măsurii preventive înscris în art. 136 C. proc. pen.
În egală măsură, prin lăsarea în libertate a inculpaţilor există şi posibilitatea apariţiei unui ecou negativ în societate cu privire la capacitatea de reacţie a autorităţilor în asemenea situaţii şi, în plus, un risc de influenţare negativă a modului de derulare a procesului penal, cercetarea judecătorească nefiind încă declanşată.
Potrivit jurisprudenţei C.E.D.O. privind interpretarea art. 5 parag. 1 lit. c), pentru justificarea arestării sau deţinerii preventive nu se poate pretinde să fie deja stabilite realitatea şi natura infracţiunii de care cel interesat este bănuit că a săvârşit-o, pentru că acestea reprezintă scopul fazei de instrucţie, adică de urmărire penală, iar detenţia permite desfăşurarea ei normală (cauza Ciraklar vs Turcia, 19 ianuarie 1995, cauza Contradi vs Italia, 14 ianuarie 1997).
Aşa cum a statuat instanţa europeană, faptele ce au dat naştere la bănuielile concrete, care au justificat arestarea unei persoane, nu trebuie să fie de acelaşi nivel cu acelea necesare pentru justificarea unei condamnări şi pentru ca bănuielile să fie apreciate drept plauzibile ori legitime, trebuie să existe fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o infracţiune (cauza Murray vs Regatul Unit, 28 octombrie 1994).
Or, aşa cum s-a reţinut mai sus, din actele cauzei şi probatoriul administrat rezultă suficiente date şi informaţii menite a convinge instanţa că inculpaţii ar fi desfăşurat activităţile infracţionale pentru care au fost trimişi în judecată.
Aşa fiind, prima instanţă, constatând că detenţia preventivă a celor 8 inculpaţi este legală, fiind respectate, atât exigenţele cerute de legea internă, cât şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, a apreciat că cererile inculpaţilor B.M. şi L.A. apar ca neîntemeiate.
De asemenea, constatând că alte măsuri preventive (obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara) nu sunt suficiente şi nici eficiente pentru a proteja în mod just interesul public, având în vedere şi împrejurarea că prin conotaţiile particulare ale cauzei, s-a produs o stare de tulburare socială, de natură a justifica detenţia preventivă, inclusiv prin raportare la necesitatea restabilirii şi menţinerii încrederii opiniei publice în promptitudinea şi fermitatea reacţiei autorităţilor statului la săvârşirea unor astfel de infracţiuni, Curtea de Apel a respins cererile inculpaţilor L.A. şi V.T. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara şi nici cele formulate de inculpaţii B.M., P.E., B.B.A., M.S.L., M.C. şi L.Ş., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pe de altă parte, în raport de momentul procesual şi de complexitatea cauzei, dată de natura infracţiunilor de o gravitate sporită, de numărul mare al inculpaţilor care au acţionat ca o structură organizată, precum şi de numărul mare de părţi, simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, nu este de natură să încalce principiul rezonabilităţii măsurii arestării preventive, în accepţiunea dată de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât aceasta se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor şi durata procedurilor în faţa organelor judiciare.
În ceea ce priveşte susţinerile tuturor inculpaţilor, în sensul că, lăsarea lor în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, neexistând vreo probă concretă în acest sens, Curtea de Apel le-a apreciat ca nefondate, având în vedere că, aşa cum s-a mai arătat, acest pericol rezidă din împrejurările săvârşirii presupuselor fapte, din perioada infracţională îndelungată (anii 2006 - 2010), din valorile presupus lezate, toate acestea denotând că starea de pericol este prezentă, astfel că măsura preventivă este necesară.
Referitor la circumstanţele personale ale fiecărui inculpat (calităţile profesionale, conduita anterioară şi ulterioară acuzărilor, situaţiile de familie grave sau considerate dificile, vârsta) deşi nu pot fi ignorate, s-a reţinut că nu poate să le acorda o pondere superioară naturii şi gravităţii activităţii infracţionale a acestora, condiţiilor concrete în care au acţionat, astfel că, apreciază că acestea nu au influenţă determinantă asupra oportunităţii menţinerii măsurii privative de libertate, temeiurile de drept şi de fapt avute în vedere iniţial nemodificându-se şi pe considerentul că de la data arestării lor preventive nu s-a depăşit termenul considerat rezonabil, în condiţiile în care cauza instrumentată se apreciază a fi deosebit de complexă.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar privarea de libertate este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen., Curtea de Apel Galaţi a menţinut starea de arest a inculpaţilor L.A., V.T., B.M., P.E., B.B.A., M.S.L., M.C. şi L.Ş.
Totodată, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 139 C. proc. pen., a respins ca nefondate cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii sus-menţionate, au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii B.M., B.B.A., V.T., L.A.M., M.C., M.S.L. şi P.E.
În motivarea orală a recursurilor, recurenţii inculpaţi au criticat încheierea atacată, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie, acestea din urmă fiind comune tuturor inculpaţilor, respectiv:
Inadmisibilitatea verificării legalităţii şi arestării preventive în cadrul instituţiei prevăzute de art. 3002 C. proc. pen., motivând că aceste prevederi instituie două condiţii fără de care nu se poate proceda la verificarea legalităţii arestării preventive, şi anume: instanţa să fie legal sesizată şi verificarea să aibă loc în cursul judecăţii. A solicitat să se constate că, din perspectiva apărării, instanţa nu a fost legal sesizată, în măsura în care nu s-a verificat acest aspect, conform art. 300 C. proc. pen. şi nu s-a pus în discuţie regularitatea sesizării instanţei. Mai mult, nici judecata n-a putut debuta, nefiind parcursă această etapă.
Instanţa nu a avut în vedere schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive, în sensul că între timp inculpatul B.M. a făcut dovada disponibilităţii legale de a-i fi aplicate dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 16 din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, a apărut un element nou, ce reliefează următoarele modificări: limitele de pedeapsă sunt potenţial reduse la jumătate, şi chiar dacă acest aspect vizează fondul cauzei, instanţa trebuie să îl aibă în vedere. în acelaşi sens, a arătat că inculpatul are calitatea de martor, potrivit Legii nr. 682/2002, iar din această perspectivă, a identificării unor fapte reale de către organele de urmărire penală, una din măsuri ar fi protejarea sa, prin împiedicarea eventualelor ingerinţe sau influenţe în mediul în care se află şi luarea unei măsuri care să înlocuiască lipsa de reacţie a organelor de urmărire penală.
Nelegalitatea încheierii atacate, care a fost motivată generic şi nu face referire la situaţia particulară a fiecărui inculpat, care are importanţă, întrucât chiar din construcţia acuzării, rezultă că sunt două grupuri infracţionale organizate, astfel încât activităţile acestora nu au legătură. Or, nu se motivează de ce la acest moment este necesară menţinerea arestării preventive şi în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică.
Netemeinicia menţinerii măsurii arestării preventive pentru toţi inculpaţii, dat fiind că temeiurile care au determinat iniţial luarea şi prelungirea măsurii s-au schimbat şi nu mai subzistă.
În privinţa celor două temeiuri avute în vedere la menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului B.M., prevăzute de art. 148 lit. a) şi f) C. proc. pen., s-a arătat că, pe lângă faptul că a făcut dovada că nu s-a sustras, inculpatul s-a prezentat voluntar, neavând nicio interdicţie de părăsire a teritoriului ţării. Acest temei se consumă la momentul luării măsurii arestării preventive, astfel că la acest moment procesual scopul măsurii a fost atins şi acest indiciu a încetat.
Cu privire la cel de-al doilea temei, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., reţinut pentru toţi inculpaţii, s-a susţinut că nu există pericol concret pentru ordinea publică şi perioada de arest preventiv poate duce la concluzia că posibilele ecouri ale faptelor s-au stins sau nu sunt atât de pregnante pentru a justifica menţinerea arestării preventive.
Examinând recursurile declarate de inculpaţi, prin prisma, criticilor de nelegalitate şi netemeinicie invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul inculpatului B.B.A., urmând ca recursurile inculpaţilor B.M., V.T., L.A.M., M.C., M.S.L. şi P.E., să fie respinse, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
1. În ce priveşte critica formulată de inculpaţii B.M. şi B.B.A., prin apărătorii aleşi, referitoare la inadmisibilitatea verificării legalităţii şi arestării preventive în cadrul instituţiei prevăzute de art. 3002 C. proc. pen., întrucât instanţa nu a fost legal sesizată, conform art. 300 C. proc. pen. şi nu s-a pus în discuţie regularitatea sesizării instanţei, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.
Analizând criticile invocate şi lucrările dosarului, se constată că prima instanţă a apreciat în mod corect, că, raportat la ultima verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii B.M., P.E., L.A., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. care a avut loc la data de 16 august 2012, se impune o nouă verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive vizându-i pe cei 8 inculpaţi arestaţi în cauză, fixând în acest sens un termen intermediar.
În acest sens, a verificat dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor subzistă şi impun în continuare privarea de libertate.
Cât priveşte temeiul legal în baza căruia a realizat această verificare, se constată, într-adevăr, că nu erau incidente dispoziţiile menţionate de instanţa de fond, respectiv art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, dar nu mai târziu de 60 de zile. în cauză, instanţa se afla în situaţia înregistrării dosarului la instanţă, după trimiterea în judecată a inculpaţilor prin rechizitoriu - ca urmare a trimiterii spre competentă soluţionare a cauzei prin hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -, astfel că se impunea să efectueze verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în baza art. 3001 C. proc. pen. însă, deşi temeiul legal în baza căruia a efectuat această verificare este greşit, nu este incidenţă sancţiunea nulităţii absolute întrucât nu suntem în prezenţa cazurilor limitativ prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dar nici cea a nulităţii relative în condiţiile în care nu a fost invocată în termenul legal, respectiv în şedinţa în care s-a pus în discuţie verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive înainte de primul termen de judecată. Chiar dacă încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 3001 C. proc. pen. s-ar fi făcut în termenul legal, inculpaţii erau datori să dovedească existenţa vătămării care le-a fost produsă, însă în cauză, dat fiind caracterul similar al celor două instituţii care presupun verificarea aceloraşi aspecte, nu s-ar putea reţine o asemenea vătămare.
Se constată că în ipoteza reglementată de art. 3001 C. proc. pen., legiuitorul permite verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive înainte de prima înfăţişare când, în condiţiile art. 300 C. proc. pen., instanţa este obligată să examineze din oficiu regularitatea actului de sesizare.
2. În ce priveşte recursul inculpatului B.B.A., Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În urma evaluării temeiurilor avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea apreciază că acestea au fost corect reţinute cu ocazia luării măsurii, dar la momentul procesual actual au survenit modificări şi anume:
În aprecierea acestor modificări ale temeiurilor avute în vedere la menţinerea măsurii preventive, Înalta Curte are în vedere că urmărirea penală a fost finalizată, instanţa fiind sesizată prin rechizitoriu cu privire la săvârşirea de către inculpatul B.B.A. a infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. raportat la art. 281 C. pen.
Înalta Curte apreciază că, în raport de infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, în contextul întregii activităţi infracţionale, de contribuţia redusă a acestuia în cadrul grupului infracţional organizat raportat la ceilalţi inculpaţi (a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între el şi partea vătămată SC A. SA la data de 01 noiembrie 2009, înscris fals pe care ulterior l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în faţa instanţelor de judecată, încercând să inducă în eroare instanţele de judecată în cadrul Dosarului nr. 6967/121/2010 al Tribunalului Galaţi, prin folosirea unui contract falsificat şi a unui raport de expertiză grafică întocmit de o persoană ce nu avea calitatea de expert, în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care partea vătămată SC A. SA să fie obligată la plata sumei trecute în contract -4.000.000 RON, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voinţa sa), scopul măsurii preventive poate fi realizat la acest moment şi prin dispunerea faţă de acest inculpat a unei măsuri alternative, neprivative de libertate, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
Pe de altă parte, natura şi gravitatea acuzaţiilor penale aduse inculpatului prin rechizitoriu, au putut justifica luarea măsurii arestării preventive a inculpatului şi menţinerea acesteia o anumită perioadă de timp, însă, la acest moment, acest motiv nu mai poate fi considerat relevant şi suficient, întrucât nu mai este bazat pe fapte dovedite de natură să demonstreze că punerea sa în libertate ar determina o tulburare reală a ordinii publice (cauza Letellier contra Franţei, hotărârea C.E.D.O. din 26 iulie 1991).
De asemenea, raportat şi la datele care caracterizează persoana inculpatului, se constată că în cauză nu sunt probe care să contureze previzibilitatea unei conduite negative a acestuia, îndreptată împotriva bunei desfăşurări a procesului penal, neexistând elemente care să justifice presupunerea că, lăsat în stare de libertate, va comite alte fapte de natură penală, iar ordinea publică ar fi efectiv ameninţată.
Aşa fiind, în acord cu prevederile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., Curtea constată că temeiurile arestării preventive s-au schimbat şi având în vedere timpul scurs de la arestarea preventivă a inculpatului, măsura arestării preventive nu mai este necesară faţă de scopurile urmărite prin privarea de libertate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a admite recursul inculpatului şi, fiind întrunite condiţiile prev. de art. 143 C. proc. pen., pentru buna desfăşurare a procesului penal, în vederea asigurării prezenţei inculpatului în faţa autorităţilor judiciare, apreciază că este necesară instituirea unei măsuri preventive din cele reglementate de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în speţă, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara până la soluţionarea definitivă a cauzei, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
3. Cât priveşte susţinerea inculpatului B.M., referitoare la schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive, în sensul că între timp a făcut dovada disponibilităţii legale de a-i fi aplicate dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 16 din Legea nr. 143/2000:
Înalta Curte constată că prevalarea inculpatului de dispoziţiile sus-menţionate nu echivalează cu o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea şi menţinerea arestării preventive, întrucât aceste stări de atenuare a pedepsei ţin de fondul cauzei şi de conduita inculpatului ulterior trimiterii sale în judecată, aspecte cu incidenţă în operaţia de individualizare a pedepsei, iar nu cu privire la măsurile luate în vederea asigurării unei bune desfăşurări a procesului penal.
4. Examinând temeinicia hotărârii atacate de inculpaţii B.M., V.T., L.A., M.C., P.E. şi M.S.L., sub aspectul menţinerii temeiurilor care au determinat luarea şi prelungirea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. a) şi f) C. proc. pen. pentru inculpatul B.M. şi art. 148 lit. f) pentru ceilalţi inculpaţi, Înalta Curte constată că încheierea recurată este temeinică şi corespunzător motivată cu privire la menţinerea acestor temeiuri şi prin raportare la criticile apărării.
În ce priveşte primul temei care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului B.M., prevăzut de art. 148 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că subzistă, în ambele teze alternative ale reglementării sale legale.
În analiza primei cerinţe legale, se constată că prima instanţă a făcut o evaluare amplă şi detaliată a pericolului de sustragere a inculpatului, prin raportare la comportamentul acestuia anterior prezentării în faţa autorităţilor române şi la cel viitor, care se desprinde din actele dosarului.
Sub acest aspect, faptul că inculpatul a părăsit teritoriul României, imediat după ce a cunoscut că împotriva sa s-a formulat o acuzaţie oficială şi se derulează o anchetă, conduc la concluzia că acesta a efectuat demersuri pentru a se sustrage de la urmărirea penală.
Susţinerea apărării, că acest temei s-a consumat la momentul luării măsurii arestării preventive, astfel că la acest moment procesual scopul măsurii a fost atins şi acest indiciu a încetat, nu poate fi primită.
Este adevărat că acţiunea inculpatului de a fugi şi de a se ascunde în scopul de a se sustrage de la urmărire s-a consumat la acel moment, însă atitudinea sa oferă date cu privire la un comportament viitor al inculpatului, care poate afecta buna desfăşurare a procesului penal. Această previzibilitate asupra conduitei negative a inculpatului, îndreptată împotriva bunei desfăşurări a procesului penal, este actuală şi nu poate fi omisă în analiza condiţiilor care justifică sau nu menţinerea arestării preventive. De altfel, şi legiuitorul a folosit termenii "a fugit ori s-a ascuns", ceea ce nu indică o acţiune de sustragere care trebuie să aibă loc în prezent, pentru a fi incident acest temei.
Apărările inculpatului în acest sens, că nu i s-a adus la cunoştinţă vreo restricţie de a părăsi ţara şi că nu a avut reprezentarea faptului că s-ar sustrage de la o anchetă a organelor judiciare, dovadă fiind atitudinea sa, de predare către autorităţile statului în care se afla, Kenya, nu sunt confirmate de probele dosarului.
Din declaraţiile martorului A.A. şi din documentele remise de reprezentanţii S., Curtea reţine că după 16 martie 2012, când inculpatului i s-a adus la cunoştinţă că s-a început urmărirea penală, acesta a efectuat mai multe demersuri în vederea părăsirii teritoriului ţării, fapt ce s-a şi întâmplat la 17 martie 2012.
Din declaraţia martorului şi din verificările efectuate, a rezultat că inculpatul s-a deplasat în Republica Moldova, a alimentat cu combustibil autoturismul, s-a asigurat personal că respectivul martor, conducător al autoturismului, avea paşaport valabil, iar din Turcia, pe calea aerului, a trecut frontiera cu destinaţia Kenya.
De asemenea, poziţia inculpatului de sustragere de la urmărirea penală a fost confirmată şi de diligentele întreprinse de acesta pentru a menţine contactul cu ceilalţi inculpaţi, asigurându-se că poate comunica electronic cu aceştia pentru a le transmite dispoziţii de înlăturare a datelor care conţineau informaţii cu privire la locul unde s-ar putea afla şi a conturilor sale bancare. în acest sens, din declaraţia martorului A.A. au rezultat preocupările şi demersurile inculpatului în a avea acces la corespondenţa electronică, prin care indica membrilor grupului infracţional şi colaboratorilor de la cabinetul de avocatură ştergerea unor date din memoria calculatorului de la biroul avocaţial şi de la cel parlamentar, ştergerea mesajelor de pe blogul personal. De asemenea, convorbirile telefonice purtate cu ceilalţi membri ai grupului şi cu familia sa, în care a indicat ca posibile ţări de destinaţie Kenya sau Somalia, în unele dintre acestea relatând că are nevoie de actele de studii, pentru că urma să-şi dea nişte examene de diferenţă pentru a practica avocatura în Somalia, contul bancar în care a solicitat să i se facă transfer de cont, respectiv pe numele unui anume S.A.A., cumpărarea şi folosirea de cartele telefonice de pe teritoriul ţărilor tranzitate probează poziţia subiectivă a inculpatului, de a se sustrage urmăririi penale. Acest aspect este confirmat şi de conţinutul convorbirilor telefonice, care fac dovada faptului că inculpatul B.M. nu numai că avea cunoştinţă de mersul anchetei, dar oferea şi sfaturi celorlalţi inculpaţi, cu privire la apărarea pe care să şi-o creeze în faţa acuzaţiilor organelor judiciare.
Analizând în cauză subzistenţa temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor B.M., V.T., L.A., M.C., P.E. şi M.S.L. sau incidenţa altor temeiuri noi, Înalta Curte constată că este îndeplinită această condiţie alternativă impusă de textul de lege şi se justifică în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, astfel cum în mod just a apreciat prima instanţă.
Potrivit normei procesual penale, luarea unei măsuri preventive privative de libertate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a trei condiţii de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi să fie prezent cel puţin unul dintre temeiurile de arestare expres şi limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
Referitor la aceste temeiuri, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că detenţia este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puţin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârşire a unei noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
Totodată, jurisprudenţa C.E.D.O. admite că, dacă existenţa nici unuia dintre pericolele enunţate anterior nu a putut fi stabilită, detenţia se poate justifica, în mod excepţional, în anumite cazuri, când se comite o infracţiune deosebit de gravă.
Raportând reglementările europene menţionate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că este identificat cel puţin unul dintre pericolele care au justificat luarea şi prelungirea arestării preventive a inculpaţilor, din punctul de vedere al dispoziţiilor art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (pericolul perturbării procesului penal), iar faptele penale de care sunt acuzaţi au un caracter deosebit de grav, având în vedere circumstanţele concrete în care au fost comise.
Înalta Curte apreciază că, la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive se menţin fiind reflectate de materialul probator strâns la dosar după luarea măsurii, care justifică şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, în condiţiile în care există indicii temeinice şi suficiente, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 143 C. proc. pen. din care rezultă suspiciunea rezonabilă că aceştia au comis faptele pentru care sunt cercetaţi.
Edificatoare în acest sens sunt probele strânse în cursul urmăririi penale care au servit ca temei de trimitere în judecată, care oferă indicii cu privire pretinsele fapte săvârşite de inculpaţi, respectiv că, în perioada 2006-2010, constituiţi în două grupuri infracţionale organizate în scopul obţinerii de importante avantaje materiale, injuste, cu ocazia încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare imobile, au ascuns prin mijloace frauduloase realitatea privind situaţia juridică a acestora sau realitatea existenţei unor convenţii comerciale, urmărind obţinerea foloaselor materiale injuste. În acest sens, relevante sunt declaraţiile părţilor vătămate Primăria Municipiului Galaţi, G.M., B.I., S.I., T.V.G., SC A.C. SRL Galaţi, martorilor A.I.A., M.B., P.B., G.L.G., T.I., S.G.C., G.C., M.I., B.L., Z.M.G., inculpatei V.A.C., făptuitorului C.D., transcrierile convorbirilor telefonice şi pe internet dintre inculpatul B.M. şi alţi membri ai grupului infracţional, actele sub semnătură privată sau oficiale ridicate de la domiciliile inculpaţilor, respectiv înscrisurile notariale, alte înscrisuri de genul hotărâri judecătoreşti, expertize judiciare, acte emise de autorităţi publice locale sau alte entităţi fiscale, care oferă suficiente temeiuri de a se crede că inculpaţii, membri ai unor grupuri infracţionale şi alte persoane trimise în judecată, în această cauză, au desfăşurat activităţi frauduloase pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor proprietatea unor persoane fizice sau juridice vătămate sau a unei sume considerabile.
În ce priveşte temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., comun pentru toţi inculpaţii (excepţie făcând inculpatul B.B.A.), Înalta Curte constată că este incident în continuare, fiind îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de textul de lege: inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ce priveşte pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaţilor, deşi acesta nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esenţială a infracţiunii - aceasta nu înseamnă însă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Înalta Curte reţine că reprezintă unul dintre criteriile indicate de C.E.D.O. la aprecierea existenţei unei posibile tulburări a ordinii publice ca motiv ce poate justifica privarea de libertate a unei persoane (Letellier c. Franţei). Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele şi din însuşi pericolul social al infracţiunilor care fac obiectul acuzaţiei, din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii corespunzătoare faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.
Totodată, se impune o reacţie adecvată şi proporţională din partea organelor judiciare în faţa unor infracţiuni de o asemenea gravitate, în vederea restabilirii ordinii de drept încălcată prin lezarea valorilor sociale ocrotite de lege de persoane prin încălcarea atribuţiilor conferite de funcţia publică care îi obliga la apărarea acestor valori sociale.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică a inculpaţilor, Înalta Curte are în vedere natura, amploarea şi modalitatea de comitere a faptelor pretins săvârşite (în cadrul unui grup infracţional organizat, pe o perioadă mare de timp, în care fiecare membru avea un rol stabilit, au obţinut, prin mijloace frauduloase şi falsificarea mai multor documente oficiale, respectiv hotărâri judecătoreşti, expertize judiciare, adrese ce emanau de la Primăria Municipiului Galaţi, de la Arhivele Naţionale sau de la Trezoreria Municipiului Galaţi, drepturi de proprietate asupra unor imobile (case, terenuri), cauzând un prejudiciu important evaluat la peste 1 milion de euro), a căror gravitate este de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii.
În egală măsură, la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie avute în vedere datele care caracterizează persoana inculpaţilor (inculpatul B.M. -avea calitatea de deputat, avocat, inculpata L.A.M. - calitatea de arbitru, subprefect, consilier al prefectului), cu atât mai mult cu cât funcţiile deţinute de aceştia presupuneau excluderea oricărei bănuieli de eludare a legii.
În consecinţă, gravitatea faptelor presupus săvârşite justifică aprecierea că lăsarea inculpaţilor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege şi a unei aparenţe de tolerare din partea sistemului judiciar a unor astfel de fapte ilicite.
Drept urmare, se constată că măsura arestării preventive a fost menţinută în mod legal şi temeinic, aceasta impunându-se pentru buna desfăşurare a procesului penal, aflat la momentul terminării urmăririi penale şi declanşării cercetării judecătoreşti.
În raport de considerentele expuse şi de timpul scurs de la privarea de libertate a inculpaţilor B.M., V.T., L.A., M.C., P.E. şi M.S.L., în care organele judiciare au strâns probe într-o cauză complexă, Înalta Curte apreciază că arestarea preventivă a acestora se impune a fi menţinută.
Pe de altă parte, în raport de momentul procesual şi de complexitatea cauzei, dată de natura infracţiunilor de o gravitate sporită, de numărul mare al inculpaţilor care au acţionat ca o structură organizată, precum şi de numărul mare de părţi, simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, nu este de natură să încalce principiul rezonabilităţii măsurii arestării preventive, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, întrucât aceasta se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor şi durata procedurilor în faţa organelor judiciare.
Drept urmare, menţinerea măsurii arestării preventive se impune în continuare, întrucât prin lăsarea inculpaţilor în libertate s-ar crea un pericol pentru buna desfăşurare a procesului penal.
În ce priveşte datele care caracterizează pozitiv persoana inculpaţilor, Curtea reţine că nu pot determina prin ele însele o modificare a temeiurilor analizate anterior.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea, şi care subzistă şi în prezent, justifică în continuare privarea de libertate, pentru buna desfăşurare a procesului penal, şi apreciind că, în raport de criteriile analizate anterior, la acest moment procesual nu sunt suficiente măsurile alternative neprivative de libertate pentru atingerea acestui scop, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M., V.T., L.A., M.C., P.E. şi M.S.L.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.B.A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi - secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 4767/1/2012.
Va casa în parte încheierea atacată şi rejudecând: în baza art. 139 alin. (2) raportat la art. 1451 C. proc. pen., va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.B.A. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În temeiul art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (11) şi (12) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara inculpatul va respecta următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie în raza căruia locuieşte, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau de câte ori este chemat; să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
e) să nu comunice direct sau indirect cu inculpaţii şi martorii din prezenta cauză.
Va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
Se va dispune punerea în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M., V.T., L.A., M.C., P.E. şi M.S.L. împotriva aceleiaşi încheieri, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.B.A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 4767/1/2012.
Casează în parte încheierea atacată şi rejudecând:
În baza art. 139 alin. (2) raportat la art. 1451 C. proc. pen., dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.B.A. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În temeiul art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1)1şi (1)2 C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara inculpatul va respecta următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie în raza căruia locuieşte, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme; să nu comunice direct sau indirect cu inculpaţii şi martorii din prezenta cauză.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
Dispune punerea în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M., V.T., L.A., M.C., P.E. şi M.S.L. împotriva aceleiaşi încheieri.
Obligă recurenţii inculpaţi V.T., M.C., P.E. şi M.S.L. la plata sumei de câte 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi B.M. şi L.A. la plata sumei de câte 225 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatului B.B.A. în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3392/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 2921/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
