ICCJ. Decizia nr. 3717/2012. SECȚIA PENALĂ

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 3717/2012

Dosar nr. 4674/89/2010

Ședința publică din 14 noiembrie 2012

Asupra recursului de fața,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele,

Prin sentinţa penală nr. 94 din 11 mai 2011 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul P.A. cu domiciliul în mun. Vaslui, jud. Vaslui), la următoarele pedepse:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 pct. ldin Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (partea-vătămată L.M.);

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) si 76 lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.(partea vătămata F.P.)

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. si art. 35 C. pen. contopeşte cele doua pedepse aplicate si dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 1098 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 16 dm 1 ianuarie 2002 a Judecătoriei Vaslui, rest pe care La contopit cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1.098 zile.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A admis în parte, acţiunea civilă formulată de partea vătămată L.M. 1-a obligat pe inculpat sa plătească acesteia, cu titlu de daune morale, suma de 5.000 euro.

A respins restul pretenţiilor civile, ca nefondate.

A luat act că partea vătămată F.P. nu s-a constituit parte civilă in cauză.

A dispus conservarea în continuare a 7 D.V.D.-uri și 2 C.D.-uri, înregistrate în 2010 din Registrul corpurilor delicte al Tribunalului Vaslui.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 850 lei, din care suma de 300 lei, reprezentând onorarii pentru apărători din oficiu pentru cele două părţi vătămate s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 28/D/P/2009, întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui la data de 09 noiembrie 2010, a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul P.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori prev. de art. 12 pct. 1 şi art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (din eroare s-a trecut în rechizitoriu în dispozitiv art. 12 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 678/2001 pentru că pct. 2 din acelaşi rechizitoriu, respectiv la paragraful - încadrarea juridică - a fost scris corect infracţiunea prev.de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001-fila 9 rechizitoriu).

S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei că inculpatul P.A. a recrutat, transportat şi cazat în Anglia pârtile vătămate L.M. şi minora F.P. în scopul exploatării sexuale.

Deşi legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în instanţă, dar şi-a angajat apărător, aspect ce confirmă că ştie de judecarea cauzei în care el are calitatea de inculpat.

Prezentă în instanţă, partea vătămată L.M. a arătat prin declaraţia dată că a fost obligată prin constrângere fizică şi psihică să se prostitueze în Anglia, unde a ajuns în luna octombrie 2008, întrucât inculpatul îi propusese un loc de muncă de ospătar.

Partea vătămată F.P., nu s-a prezentat în instanţă.

Au fost audiaţi martorii: D.N., C.M., M.A.

Apărătorul inculpatului a depus la dosar înscrisuri ce pretind că sunt de la Poliţia Metropolitană din Londra, traduse şi din care rezultă că inculpatul a fost cercetat de poliţia londoneză pentru săvârşirea infracţiunii de viol reclarnată de partea vătămată L.M., faptă care nu s-a confirmat din lipsă de probe.

Apărătorul inculpatului a depus la dosar şi alte înscrisuri - hotărâri judecătoreşti şi contract de închiriere din 5 mai 2009.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt.

La data de 2 februarie 2009, partea vătămată L.M. formulează plângere penală împotriva inculpatului P.A. prin care arată că în luna noiembrie 2008 a fost racolată de acesta, propunându-i să meargă în Anglia şi să muncească la un restaurant, însă odată ajunsă la Londra a fost bătută şi obligată de P.A. să se prostitueze, iar banii obţinuţi erau însuşiţi de acesta.

În luna octombrie 2008, victima L.M. aflându-se în compania martorului D.N.l. a mers la barul aparţinând SC P. SRL situat în mun. Vaslui, şi în care se mai afla printre alţi consumatori şi învinuitul P.A. În aceste împrejurări P.A. a aflat de situaţia familială a victimei, de faptul că aceasta nu avea nici o sursă de venit şi profitând de această situaţie îi propune să meargă cu el în Anglia, unde îi poate oferi un loc de muncă ca ospătar, la un restaurant, unde a lucrat şi o soră a sa şi unde ar câştiga 1.000 lire lunar. De asemenea, învinuitul P.A. îi promite victimei faptul că, va merge şi el cu aceasta, că vor locui împreună într-un apartament şi că îi va asigura cheltuielile, inclusiv cele de transport, cazare şi masă. Pentru a fi mai convingător învinuitul P.A., o însoţeşte pe victimă la domiciliul acestea, unde le promite şi părinţilor adoptivi ai victimei că doreşte să aibă o relaţie mai apropiată cu victima, că intenţionează să se căsătorească cu aceasta şi le cere acceptul să permită victimei să-l însoţească în Anglia pentru ai oferi un loc de muncă la un restaurant. Părinţii adoptivi ai victimei sunt de acord, iar a doua zi aceasta este transportată de învinuitul P.A. cu un microbuz, până la Londra şi cazată într-un apartament în care se mai aflau numiţii „M. şi F." originari din Vaslui şi încă 3 fete originare tot din România.

A doua zi învinuitul P.A., îi spune victimei că în fapt ea urmează să practice prostituţia, racolând clienţi din cluburi în care el are cunoştinţe şi că obligaţia ei este să obţină sume de bani cât mai mari. în acest sens victima declară: "a doua zi P. mi-a spus că ni-a adus în Anglia pentru a mă. prostitua şi nu pentru a lucra la restaurant; mi-a spus că el cunoaşte nişte cluburi, unde aş câştiga foarte bine; eu am început să plâng şi i-am spus că nu doresc să fac acest lucru şi că va trebui să fac ceea ce-mi spune; din acel moment P. mi-a luat paşaportul şi buletinul şi pentru, a mă împiedica să fug şi a mă supune faţa de el".(fila 9).

Rămasă fără acte de identitate, fiind într-o ţară străină, necunoscând limba şi neavând nici o altă sursă de venit, victima L.M. s-a spus cerinţelor învinuitului iar în următoarele aproximativ 3 luni a recrutat clienţi, în diferite locaţii, unde era transportată de învinuit şi unde întreţinea raporturi sexuale cu aceştia, iar sumele de bani astfel obţinute erau însuşite integral de învinuitul P.A.. Urmare a violenţelor exercitate de învinuitul P.A. asupra victimei, determinate de nemulţumirea acestuia de sumele de bani pe care le încasa de la victima L.M., aceasta din urmă s-a hotărât să fugă din locaţiile în care era ţinută de învinuit, reuşind acest lucru cu ajutorul unor clienţi, la mijlocul lunii ianuarie 2009, victima depunând şi o sesizare la poliţia locală din Londra şi ajutată de aceste autorităţi să vină în ţară. In perioada următoare victima L.M. relatează în cercul de prieteni ceea ce i s-a întâmplat în Anglia, martorii declarând printre altele următoarele:

Martorul D.N.I. „în luna ianuarie 2009, am fost sunat din nou de L.M., care mi-a spus că a reuşit să fugă de la P.A. şi că o adăpostesc nişte cetăţeni turci, am întrebat-o dacă are acte şi mi-a spus că P.A., îi luase actele de identitate şi am sfătuit-o se meargă la poliţie pentru a-şi recupera actele de identitate.totodată mi-a povestit că iniţial, a locuit cu P. la nişte romani iar ulterior la o familie de polonezi şi era dusă zilnic de P. la. cluburile unde o obliga să se prostitueze, de seara pană dimineaţa. când nu făcea bani P.A. o dădea cu capul de pereţi şi o teroriza", (file 13-17)

Martorul C.M.l. „M. mi-a spus că a fost transportată în Anglia de P.A., pe cheltuiala acestuia sub promisiunea că o va angaja la o fabrică de încălţăminte, însă odată ajunsă în Londra, a forţată de P.A. şase prostitueze într-un club de noapte; P.A. a fost cel care a vorbit cu patronul clubului şi unde o transporta zilnic pe M. pentru a se prostitua. P. o forţa pe M. să ceară de la clienţi bani în plus pe care să-i dea. lui; M. mi-a povestit că, cu ajutorul unui cetăţean turc care cunoştea limba romană, a reuşit să sesizeze poliţia, şi a fugit din supravegherea lui P.A.", (file 21-22).

Martorul M.A.,,în timp ce stăteam cu toţii la o masă. a apărut şi L.M., pe care o cunoşteam şi s-a aşezat la masa noastră; atunci a cunoscut-o P.A. pe L.M. după ce s-au cunoscut, din discuţiile pe care le-am avut ulterior cu L.M., am înţeles că P.A., îi promisese că o va lua de nevastă şi că îi va găsi un loc de muncă decent în Anglia; la începutul lunii noiembrie 2008, P.A. a plecat însoţit de L.M. în Anglia; prin luna ianuarie 2009, numita L.M., a revenit în ţară şi ne-am întâlnit la barul numitei P.E.; atunci a început să ne povestească că de fapt a fost obligată să se prostitueze în Anglia în folosul numitului P.A., iar sumele de bani pe care le realiza, erau luate de către acesta; ne-a povestit de asemenea, că era lovită şi bătută pentru a fi obligată să se prostitueze, aceasta ne-a spus că realizase aproximativ 18.000 lire", (file 23-24)

Martora P.E. „îmi amintesc faptul că în luna octombrie 2008, a venit numitul P.A., un client de-al barului care i-a propus numitei L.M., să-l însoţească în Anglia unde să-i ofere un loc de muncă; atunci am auzit că acesta a propus numitei L.M. să se căsătorească şi să-şi întemeieze o familie, după câteva zile am auzit că L.M. a plecat cu P.A. în Anglia; în luna ianuarie 2009 am primit iar un telefon de la L.M. care mi-a spus că a fugit din locuinţa lui P.A. şi este la poliţia londoneză şi unde urmează să fie sprijinită să vină în ţară:" (filele 25-26).

În luna ianuarie 2009, învinuitul P.A. a revenit în România pentru a recruta alte tinere să le transporte în Anglia şi să le exploateze sexual. în acest scop, a contactat-o de mai multe ori pe victima L.M. şi a încercat să o convingă să revină în Anglia şi să continue să practice prostituţia însă de fiecare dată victima a refuzat.

Printre mijloacele de convingere a victimei L.M. pentru a merge din nou în Anglia, învinuitul a folosit violenţa în acest sens fiind şi incidentul comis în ziua de 2 aprilie 2009 în localul aparţinând SC P. SRL, situat în Vaslui şi în cursul căruia învinuitul P.A. a lovit-o de mai multe ori pe victima L.M., aceasta fiind în prezenţa mai multor persoane, printre care şi martorul D.N.I., acesta din urmă apelând numărul de urgenţă 112, şi în urma căruia un echipaj de poliţie s-a prezentat la locul incidentului, a constatat comiterea faptelor de către învinuitul P.A. încheindu-se procesul verbal de contravenţie din 2 aprilie 2009 (fila 19).

Victima F.P., domiciliază cu părinţii ei în sat. Hîrşoveni, com. Ivăneşti, jud.Vaslui, mama este decedată, iar tatăl -martorul F.C., este cunoscut ca un consumator frecvent de băuturi alcoolice, nu are venituri, aflându-se într-o stare conflictuala cu fiica acestuia, P. Victima F.P. a fost înscrisă în clasa a IX- a, an şcolar 2007- la „Colegiul A.R." din mun. Vaslui, în anul şcolar 2008 - a fost înmatriculată în clasa a X-a, venind la şcoală numai în semestru I, iar din luna ianuarie 2009, a abandonat cursurile şcolare. Pe perioada urmării cursurilor şcolare, victima F.P. locuia în gazdă la familia victimei L.M., în aceste împrejurări situaţia familială şi şcolară a fost cunoscută şi de învinuitul P.A.

Această situaţie este probată prin declaraţia martorului M.A. care declară printre altele „ de a doua zi La văzut pe cei doi însoţiţi de o altă tânără pe nume F.P. care ştiu că stătea în gazdă la L.L. "(fila 23).

Deoarece L.M. a refuzat să se reîntoarcă cu învinuitul P.A. în Anglia, în scopul practicării prostituţiei, învinuitul P.A. a determinat-o pe victima F.P. să abandoneze cursurile şcolare şi să plece cu acesta în Anglia în scopul practicării prostituţiei, în acest sens, martorul S.B. declară: „Ştiu de asemenea că, în cursul anului 2009, P.A. a vândut două fete din Vaslui unui proxenet din Galaţi, pe nume N.M., pentru care a primit suma de 850 euro, însă P.A. s-a înţeles cu cele două fete ca acestea să fugă de la N.M. şi să revină la Vaslui; una din fete se numeşte P., şi era elevă la Liceul A.R. şi pe care o recunosc astăzi de pe fotografie ca fiind F.P. şi că în cursul anului 2009, în luna mai, a fost dusă de P.A. cu încă o fată în Londra pentru a practica prostituţia;ştiu că F.P. era minoră cănd a plecat cu P.A., iar de cănd a plecat în Anglia nu am mai văzut-o până în prezent; ştiu de asemenea că P.A., mai avea o fată care domicilia în zona industrială, de etnie rromă pe nume G.a şi pe care o folosea la prostituţie în municipiul Vaslui, (fila 27).

Faptul că învinuitul P.A. a recrutat-o pe minora F.P., dar şi alte persoane de sex feminin şi le-a transportat în Anglia în scopul exploatării sexuale, rezultă şi din conţinutul materialului obţinut urmare a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de învinuitul P.A. şi autorizate de Tribunalul Vaslui, prin încheierea de şedinţă din data de 13 aprilie 2009.(file 58-106 ).

Astfel, la data de 30 aprilie 2009, ora 22:44:04, învinuitul P.A., apelează postul telefonic X şi discută cu o persoană căreia îi spune faptul că în ziua precedentă fusese la Galaţi unde făcuse o combinaţie din care obţinuse suma de 1.000 euro, referindu-se la faptul că vându-se pe numitele G.a şi F.P. numitului N.M. pentru ca acesta să le exploateze sexual în Anglia. însă ajunse în Galaţi, cele două tinere au fugit de la persoana care le cumpărase, urmând să plece cu P.A. în Anglia. Tot în respectiva convorbire, învinuitul P.A. îi spune interlocutorului, faptul că una din fete este dintr-un sat şi că are 17 ani.

Într-o altă discuţie telefonică purtată la data de 1 mai 2009,ora 12:19:11, cu o persoană, învinuitul P.A. îi spune acestuia că a fost în Anglia unde are cunoştinţe la un club unde duce fete pe care le exploatează sexual astfel:

Datorită faptului că victima minoră F.P., abandonase cursurile şcolare şi nici la domiciliul din Ivăneşti nu revenise, tatăl acesteia F.C., face o sesizare la IPJ Vaslui, la data de 16 martie 2009 privind dispariţia fiicei sale, iar în urma verificărilor efectuate, aceasta este identificată pe raza mun. Vaslui, recunoaşte că a abandonat cursurile şcolare, că nu s-a întors la domiciliu deoarece nu s-ar împăca cu concubina tatălui său.( file 32- 42).

Urmare a solicitării învinuitului P.A., de a merge cu el în Anglia, victima F.P. îi spune într-o convorbire telefonică, că nu poate părăsi ţara, că este în atenţia poliţiei unde a fost audiată de două ori, însă învinuitul P.A. îi cere pe un ton extrem de violent, să-l însoţească în Anglia, aşa cum rezultă din convorbirea telefonică dintre cei doi, care a avut loc la data de 16 aprilie 2009, ora 20:42:25.(file 72-73 )

Ulterior, pe data de 8 mai 2009, învinuitul P.A. pleacă însoţit de victima F.P. şi încă două persoane de sex feminin care au rămas neidentificate, în Anglia (fila 104).

Din actele de căutare efectuate pană în prezent, inclusiv declaraţia martorului S.B., rezultă că minora F.P. nu a mai revenit în România.

Faptele învinuitului P.A. de a recruta, transporta în Anglia, caza pe victima L.M., promiţându-i în mod mincinos că îi va asigura un loc de muncă la un restaurant sau la o fabrică de încălţăminte şi profitând de vulnerabilitatea acesteia, determinată de o situaţie materială precară, grad de instrucţie scăzut, în scopul exploatării sexuale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art 12, pct 1 din Legea nr. 678/2001.

Faptele aceluiaşi învinuit de a recruta pe victima minoră F.P. şi de a o transporta în Anglia în scopul exploatării sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13, pct. 1 din Legea nr. 678/2001, ambele fapte fiind comise în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.

Existenta faptelor si vinovăţia cu care au fost săvârşite sunt dovedite cu următoarele mijloace de proba:

- declaraţiile martorilor D.N., C.M.l, M.A., L.G. și alţii;

- declaraţiile părţii vătămate L.M.;

- interceptările convorbirilor telefonice si înregistrările acestora.

Pentru cele doua fapte săvârşite, inculpatului urmează sa i se aplice cate o pedeapsa.

La individualizarea judiciara a fiecărei pedepse, instanţa va avea in vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii speciale a C. pen., limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

De asemenea, se va lua in considerare starea de recidivă postcondamnatorie si se va tine cont si de numărul de persoane care s-au prostituat in folosul său.

Aşa fiind, instanţa apreciază ca pot fi reţinute in favoarea inculpatului disp. art. 74 alin. (2) C. pen. cu efectele prev. de art. 76 lit. b) și c) C. pen.

Se va aplica pentru fiecare infracţiune si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani.

Având in vedere ca infracţiunile sunt concurente se va face aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracţiuni si cele privind contopirea pedepselor, urmând ca in temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen., inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru că infracţiunile din prezenta cauza au fost săvârşite in perioada liberării condiţionate, in baza art. 61 C. pen. se va dispune revocarea beneficiului liberării condiţionate a restului de pedeapsa de 1.098 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoarea aplicata prin sentinţa penala nr. 16 din 1 ianuarie 2002 a Judecătoriei Vaslui, rest care va fi contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată pentru faptele din prezentul dosar, dispunând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 1.098 zile.

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei i se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., deoarece gravitatea faptelor săvârşite îl fac nedemn de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice, sau de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Ia act ca partea vătămată F.P. nu s-a constituit parte civilă.

Partea vătămată L.M. s-a constituit parte civilă și a pretins de la inculpat suma de 10.000 de lire sterline cu titlu de daune morale si de 1.000 lire sterline reprezentând cheltuieli efectuate de la momentul plecării din România și până în prezent, (fila 100)

Instanţa va admite, în parte, acţiunea civilă si-l va obliga pe inculpat sa plătească părţii civile L.M. cu titlu de daune morale suma de 5.000 de euro pentru traumele psihice si fizice suferite şi va respinge restul pretenţiilor, ca ne fondate.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel în termen inculpatul P.A. invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.

În motivarea apelului declarat, inculpatul a susţinut, prin apărătorul ales că prima instanţă a avut în vedere la pronunţarea hotărârii, doar probele administrate în faza de urmărire penală, fără a proceda la o verificare a acestora în cursul cercetării judecătoreşti, cu respectarea principiilor specifice fazei de judecată şi anume: nemijlocirea, oralitatea, publicitatea şi contradictorialitatea.

A mai precizat apărătorul ales al inculpatului că prima instanţă nu a făcut o analiză a probelor care au servit ca temei al condamnării.

S-a mai invocat împrejurarea că, deşi la termenul din 09 martie 2011 prima instanţă a dispus audierea tuturor martorilor din lucrări, ulterior, la data de 06 aprilie 2011 a dispus ca martorii P.E. şi S.B. să nu mai fie audiaţi.

S-a mai susţinut că probele administrate în cursul urmăririi penale constituie temei doar pentru trimiterea în judecată şi nu pentru pronunţarea unei condamnări.

S-a mai precizat că, potrivit practicii C.E.D.O., depoziţiile martorilor audiaţi nemijlocit de instanţă, în şedinţă publică şi sub prestare de jurământ, trebuie să aibă prioritate şi să primeze în aprecierea situaţiei de fapt.

S-a mai arătat că în mod greşit prima instanţă a respins cererea de restituire a cauzei la D.I.I.C.O.T. pentru refacerea rechizitoriului şi că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile imperative referitoare la publicitatea şedinţei de judecată, încălcare ce atrage nulitatea hotărârii pronunţate, potrivit disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul a mai susţinut că probele pe care prima instanţă şi-a motivat condamnarea sunt lovite de nulitate absolută, referindu-se la interceptările convorbirilor telefonice şi a înregistrărilor acestora; mai mult, inculpatul a precizat că prin autorizaţia din 13 aprilie 2009, prelungită până la data de 06 august 2009 nu s-a dispus înregistrarea mesajelor telefonice tip S.M.S. ale inculpatului şi cu toate acestea ele se regăsesc în cuprinsul procesului verbal din data de 30 septembrie 2009.

Apărătorul inculpatului a mai arătat că acestuia i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 3 din C.E.D.O., în condiţiile în care instanţa nu a admis nici un mijloc de probă în apărare.

S-a concluzionat că în cauză nu a fost dovedită vinovăţia inculpatului P.A. în săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori şi s-a solicitat achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Sa precizat că probele administrate nu au fost de natură a răsturna prezumţia de nevinovăţie care operează în favoarea inculpatului şi că între declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate L.M. există mari neconcordanţe.

Apărătorul ales al inculpatului a mai susţinut că în cauză nu a fost dovedită infracţiunea de trafic de minori, presupus a fi comisă asupra păţii vătămate F.P.; martorii audiaţi nu fac referire la traficarea acestei părţi vătămate, ea personal nu susţine că ar fi fost abuzată sau sechestrată de inculpat şi nici convorbirile telefonice interceptate autorizat nu relevă aceste aspecte; s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. în subsidiar sa solicitat admiterea apelului promovat, desfiinţarea sentinţei pronunţate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.

Curtea, verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt şi de drept şi in limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat că sentinţa pronunţată a fost legală şi temeinică.

Din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi reconfirmat în faza cercetării judecătoreşti a rezultat că în luna octombrie 2008 inculpatul P.A. a cunoscut-o pe partea vătămată L.M., pe atunci în vârstă de 21 ani şi despre care a aflat că nu are nici o sursă de venit, locuieşte cu părinţii adoptivi iar aceştia au o situaţie materială modestă.

Inculpatul a racolat partea vătămată spunându-i că are o soră care lucrează la un restaurant în Anglia şi că o poate ajuta şi pe ea să-şi găsească un loc de muncă în calitate de ospătar la acelaşi restaurant unde ar putea câştiga câte 1.000 de lire lunar.

Inculpatul chiar s-a oferit să o însoţească pe partea vătămată până în Anglia şi să-i suporte cheltuielile de transport, cazare şi masă.

Pentru a câştiga încrederea părţii vătămate L.M., inculpatul a însoţit-o la domiciliu unde a discutat cu părinţii acesteia, cerându-le permisiunea de al însoţi în Anglia şi exprimându-şi chiar dorinţa de a se căsători cu aceasta.

A doua zi inculpatul P.A. şi partea vătămată L.M. au plecat cu un microbuz până la Londra, cheltuielile de transport fiind suportate de inculpat.

Când a ajuns în Londra, inculpatul a condus partea vătămată într-un apartament în care se mai aflau încă trei fete tot din România.

A doua zi i-a spus că nu va lucra într-un restaurant ci că va trebui să practice prostituţia racolând clienţi din cluburile în care el are intrare, pentru a obţine sume de bani.

Deşi partea vătămată L.M. i-a spus inculpatului că nu este de acord să se prostitueze, acesta i-a luat paşaportul şi buletinul lăsând-o fără acte, fără bani şi necunoscând limba engleză.

În aceste condiţii, partea vătămată L.M. a dat curs cerinţelor inculpatului P.A. şi timp de aproximativ 3 luni a recrutat clienţi în locaţiile unde era transportată de inculpat şi întreţinea cu aceştia raporturi sexuale, iar sumele obţinute erau însuşite în totalitate de P.A.

Partea vătămată L.M. a subliniat în declaraţiile sale că inculpatul era nemulţumit de sumele pe care aceasta le realiza zilnic şi se manifesta violent faţă de ea.

În aceste condiţii, partea vătămată s-a hotărât să fugă, sens în care a cerut ajutorul unui client turc care cunoştea limba română şi aşa a sesizat poliţia din Londra şi a scăpat de sub supravegherea inculpatului.

Partea vătămată a declarat atât la urmărirea penală, cât şi în instanţă că inculpatul P.A. o lovea atunci când ea nu realiza sume mari de bani din prostituţie; a mai precizat că realiza în jur de 1.000 lire pe zi, din care ea primea aproximativ 10 lire pe zi, că nu avea libertatea de mişcare, iar convorbirile telefonice pe care le avea cu membrii familiei sale le purta numai în prezenţa inculpatului şi numai cu un conţinut ce primea acordul lui.

În legătură cu fotografiile depuse la dosar de apărătorul inculpatului şi în care partea vătămată apare alături de inculpat aceasta a precizat că i se cerea să fie veselă, liniştită şi mulţumită.

Că aşa s-au petrecut lucrurile rezultă din declaraţiile constante ale părţii vătămate L.M. care se coroborează cu declaraţiile martorilor D.N., C.M., M.A., S.B. şi P.E.

După întoarcerea în ţară a părţii vătămate L.M. a revenit în Vaslui şi inculpatul P.A. pentru a recruta alte tinere pe care să le transporte în Anglia în vederea practicării prostituţiei.

Inculpatul a încercat în mod repetat să o determine şi pe partea vătămată L.M. să se întoarcă în Anglia şi întrucât a fost refuzat s-a manifestat violent faţă de aceasta în data ele 02 aprilie 2009 în localul aparţinând SC P. SRL situat în municipiul Vaslui; în acel context inculpatul s-a manifestat violent faţă de partea vătămată, aplicându-i mai multe lovituri, în prezenţa unor consumatori, context în care martorul D.N. a chemat un echipaj de poliţie care ha sancţionat contravenţional pe inculpat.

Întrucât partea vătămată a refuzat categoric să se întoarcă în Anglia, în scopul practicării prostituţiei, inculpatul P.A. a determinat-o pe minora F.P. să abandoneze cursurile şcolare de la Liceul A.R. unde era elevă în clasa a X-a şi să-l însoţească în Anglia.

Această minoră locuia în gazdă la părinţii adoptivi ai părţii vătămate L.M. şi în acel context a fost cunoscută de inculpat şi a fost racolată.

Inculpatul a profitat şi de împrejurarea că această minoră avea mama decedată iar tatăl F.C. era un mare consumator de băuturi alcoolice şi intrase într-o relaţie de concubinaj cu o persoană pe care minora - parte vătămată nu o agrea.

Că inculpatul P.A. a recrutat pe minora F.P. pe care a transportat-o şi a cazat-o în Anglia pentru practicarea prostituţiei rezultă din declaraţiile martorilor S.B., M.A. şi D.N.E. precum şi din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat şi care au fost efectuate de inculpatul P.A. (încheierea de şedinţă a Tribunalului Vaslui din data de 13 aprilie 2009).

Că inculpatul P.A. se ocupa de recrutarea vânzarea unor tinere, în scopul practicării prostituţiei rezultă din declaraţiile martorului S.B., declaraţie care se coroborează cu datele rezultate din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat.

Faţă de această situaţie de fapt, Curtea a constatat că prima instanţă a făcut o corectă încadrare în drept a faptelor comise de inculpatul P.A.

Criticile formulate de inculpat, prin apărătorul ales au fost nefondate.

Prima instanţă şi-a motivat hotărârea pronunţată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi care au fost reconfirmate, în cea mai mare parte în faza cercetării judecătoreşti.

Prima instanţă a admis toate probele solicitate de apărătorul ales al inculpatului şi a dispus audierea nemijlocită a martorilor din lucrări şi a celor două părţi vătămate la termenul din 09 februarie 2011 apoi s-a trecut la administrarea probelor.

Astfel la termenul din 09 martie 2011 a fost audiat martorul M.A., iar la termenul din data de 6 aprilie 2011 au fost audiaţi martorii D.N. şi C.M. care şi-au menţinut declaraţiile făcute în cursul urmăririi penale referitoare la exploatarea sexuală a părţii vătămate L.M., de către inculpat în Anglia.

Tot la termenul din data de 06 aprilie 2011 a fost audiată şi partea vătămată L.M. care a relatat condiţiile în care a fost recrutată de inculpat şi a acceptat deplasarea în Anglia pentru a lucra la un restaurant iar odată ajunsă aici a fost obligată de inculpat să practice prostituţia în folosul său; partea vătămată a mai precizat că inculpatul se manifesta violent faţă de ea şi îi lua aproape toţi banii pe care îi obţinea de la clienţi.

Pentru a-i limita libertatea de mişcare, inculpatul i-a luat buletinul şi paşaportul şi îi cenzura convorbirile pe care le avea cu familia.

Pentru a reintra în posesia actelor a fost nevoită să sesizeze poliţia din Londra, activitate realizată cu ajutorul unui client turc, care cunoştea limba română.

Relevante sunt sub acest aspect au fost actele aflate la filele 123 - 125 dosar instanţă fond şi care atestă împrejurarea că partea vătămată l-a reclamat pe inculpatul P.A. pentru viol şi trafic de persoane.

La termenul din 04 mai 2011 când instanţa a constatat că s-au administrat toate probele, apărătorul inculpatului a solicitat audierea a doi martori pentru inculpat, respectiv D.N.E. şi V.A. şi efectuarea unei expertize la Î.N.E.C. pentru a determina autenticitatea înregistrărilor audio, probe ce au fost respinse motivat de către prima instanţă.

Din probele dosarului rezultă că prima instanţă a respectat principiile vizând judecata cauzei şi anume: oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea, potrivit dispoziţiilor art. 289 C. proc. pen.

Apărătorul inculpatului a mai susţinut că în aprecierea probelor, ar avea prioritate acele probe care au fost administrate nemijlocit de către instanţa de judecată şi că probele administrate în faza de urmărire penală ar constitui temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului. Aceste ipoteze au fost greşite.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Analiza dispoziţiei legale sus-menţionate a evidenţiat următoarele aspecte deosebit de importante şi anume: faptul că probele administrate în faza de urmărire penală au aceeaşi valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătoreşti; faptul că probele din faza de urmărire penală ar fi analizate coroborat cu cele administrate în faza cercetării judecătoreşti şi faptul că scopul probelor este identic pentru ambele faze ale procesului penal, respectiv aflarea adevărului.

Afirmaţia potrivit căreia probele administrate în faza de urmărire penală servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpatului, a fost cu totul greşită şi nu şi-a găsit reglementare în nici o dispoziţie legală.

Principiul liberei aprecieri a probelor a lăsat instanţei de judecată posibilitatea să aprecieze concludenta tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost ele administrate, iar principiul aflării adevărului a impus instanţei de judecată să dea valoare doar acelor probe care coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

În cauza de faţă martorii şi-au menţinut în faza de judecată declaraţiile făcute în cursul urmăririi penale însă unii dintre ei au făcut anumite nuanţări care nu sunt de esenţă şi nu schimbă substanţial conţinutul depoziţiei.

Apărătorul inculpatului a mai susţinut în faţa instanţei de apel că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi nu i s~a admis nici o probă de către instanţa de fond. Instanţa de fond a admis proba cu martorii solicitaţi şi în faţa instanţei de fond, dispunând audierea martorilor D.N.E., S.B., P.E. şi V.A.

Primii trei martori au fost audiaţi la termenul din 17 ianuarie 2012 iar pentru martorul V.A. s-a constatat imposibilitatea audierii, fiind plecat în Italia.

Martorul D.N.E. a declarat că în perioada cât a stat în Anglia, timp de aproximativ un an a locuit în acelaşi imobil cu inculpatul P.A.; a mai precizat martorul că la inculpat a venit prietena acestuia F.P., despre care a pretins că ar fi avut vârsta de 18 ani şi intenţiona să-şi găsească un loc de muncă.

Martorul a mai declarat că inculpatul a muncit în Anglia pe un şantier, iar partea vătămată F.P. a lucrat în calitate de ospătar la o cafenea; cei doi s-au mutat împreună în aceeaşi cameră, iar martorul a ocupat un alt spaţiu; a mai susţinut martorul că între inculpat şi partea vătămată se mai consumau conflicte verbale generate de împrejurarea că acesta din urmă obişnuia să consume alcool în cantităţi mari.

A pretins martorul că nu a cunoscut împrejurarea că partea vătămată F.P. era minoră, elevă de liceu şi că în Anglia ar fi fost obligată de inculpat să se prostitueze în favoarea lui.

Martorul S.B. audiat tot la stăruinţa inculpatului a declarat că îl cunoaşte pe P.A. de aproximativ 5-6 ani, că în perioada 2008 - 2009 acesta a fost plecat în Anglia împreună cu partea vătămată L.M. şi că la întoarcere acesta i-a povestit cum a fost cercetat de poliţia din acea ţară, urmare a reclamaţiei făcute de L.M. pe motiv că ar fi exercitat violenţe asupra ei.

Martorul a mai relatat că ar fi discutat şi cu partea vătămată L.M. care pretindea că inculpatul o agresa pe motiv că nu obţinea sume suficient de mari din practicarea prostituţiei.

Acelaşi martor a mai arătat că în primăvara anului 2009 a cunoscut-o pe partea vătămată F.P. de la inculpatul P.A., că acesta era minoră şi frecventa cursurile unui liceu din municipiul Vaslui; martorul a mai precizat că partea vătămată F.P. a locuit o perioadă la familia inculpatului P.A. iar după ce s-a despărţit de acesta ar fi plecat în Italia.

Despre inculpat martorul a mai relatat că nu este dominat de vicii şi că are în antecedente condamnări pentru furt şi pentru tâlhărie.

În declaraţia sa martora P.E. a precizat că îşi menţine declaraţiile anterioare şi că după ce s-a întors din Anglia partea vătămată L.M. i-a povestit că inculpatul o bătea şi o obliga să facă rost de bani prin practicarea prostituţiei; tot din spusele părţii vătămate martora a aflat că a apelat la serviciile unui turc, care cunoştea limba română, pentru a putea să părăsească Anglia.

Martora a mai arătat în declaraţia sa că după sosirea părţii vătămate în municipiul Vaslui s-a întors şi inculpatul şi între aceştia s-au consumat discuţii aprinse, chiar la barul la care ea lucrează.

Şi aceste probe administrate în cursul judecăţii au completat învinuirile aduse inculpatului P.A. privind săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori.

Aşa fiind, cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Apărătorul ales al inculpatului a mai susţinut prin motivele de apel că în mod greşit prima instanţă i-a respins cererea de restituire a cauzei la organul de urmărire penală întrucât inculpatului P.A. nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală.

Din actele aflate la dosar rezultă că organul de urmărire penală a întreprins toate demersurile legale pentru audierea inculpatului şi pentru a-i fi prezentat materialul de urmărire penală, activităţi ce nu au putut fi realizate întrucât acesta s-a sustras de la cercetări şi de la judecată.

În cauză au fost efectuate verificări din care rezultă că inculpatul nu este încadrat în nici un penitenciar din România şi nici nu este decedat.

După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Vaslui inculpatul a fost reprezentat de un apărător ales; şi la judecata în apel inculpatul a fost reprezentat de acelaşi apărător ales.

S-a mai susţinut prin motivele de apel că prima instanţă şi-a motivat hotărârea pronunţată pe probe lovite de nulitate absolută, făcându-se referire la procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză.

Critica formulată a fost neîntemeiată; prima instanţă şi-a motivat sentinţa pe ansamblul probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor D.N., C.M., M.A., S.B. D.N.E. şi P.E., precum şi pe conţinutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat în măsura în care acestea se coroborează cu celelalte probe.

S-a mai precizat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost lovită de nulitate absolută, întrucât nu a fost respectat principiul publicităţii şedinţei de judecată.

Nici această critică nu a fost întemeiată.

Inculpatul major P.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 şi de pornografie infantilă, prev.de art. 18 nu sunt publice.

Prin urmare, ori de câte ori, în aceeaşi cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru mai multe infracţiuni, dintre care unele se judecă în şedinţă publică, potrivit regulii publicităţii şedinţei de judecată, iar altele în şedinţă nepublică în conformitate cu disp. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cauza se va judeca în şedinţă publică, sub sancţiunea nulităţii absolute întrucât excepţiile de la regula publicităţii şedinţei de judecată sunt de strictă interpretare şi aplicare neputând fi extinse şi la alte infracţiuni decât cele la care face referire art. 24 din Legea nr. 678/2001."

Atunci când instanţa procedează la audierea unei părţi vătămate minore are posibilitatea legală de a lua măsuri pentru a asigura lipsa de publicitate a şedinţei de judecată, în condiţiile prev. de art. 290 alin. (2) şi (4) C. proc. pen.

În cauza de faţă inculpatul P.A. a fost trimis în judecată şi a fost condamnat de instanţa de fond pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de persoane, prev. de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 şi a unei infracţiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001.

Tribunalul Vaslui a procedat corect atunci când a dispus judecarea acestui dosar în şedinţă publică; în această manieră a procedat la termenele din datele de 15 decembrie 2010 şi la termenul din 04 mai 2011 când au avut loc dezbaterile asupra fondului; menţionăm că toate încheierile şi sentinţa pronunţată s-au dat în şedinţă publică.

La termenele din data de 21 ianuarie 2011; 9 februarie 2011; 9 aprilie 2011 şi 06 aprilie 2011 când a fost audiată partea vătămată, judecata s-a desfăşurat în şedinţă secretă pentru a se proteja interesele morale, demnităţii şi vieţii intime a persoanelor vătămate.

Din această perspectivă hotărârea a fost legală şi temeinică şi nu se justifică cererea formulată de inculpat având ca obiect desfiinţarea sentinţei pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Din analiza aceluiaşi material probator administrat în cursul urmăririi penale şi reconfirmat în faza cercetării judecătoreşti, Curtea a reţinut că pedepsele aplicate de prima instanţă sunt temeinice şi deosebit de blânde.

Prima instanţă a dat semnificaţia cuvenită numărului restrâns de părţi vătămate, dovedit a fi traficate, apreciind în aceste condiţii că se va putea realiza reeducarea şi prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea dozate sub minimul special şi fără aplicarea vreunui spor în urma contopirii pedepselor principale aplicate pentru faptele concurente.

În mod corect prima instanţă a dispus revocarea restului de pedeapsă pe care inculpatul îl avea dintr-o pedeapsă anterioară, din care fusese liberat condiţionat la data de 10 septembrie 2007, cu un rest de pedeapsă de 1098 zile închisoare (adică 3 ani şi 1 zi închisoare).

Cum inculpatul a comis concursul de infracţiuni pentru care este judecat în cauza de faţă, înainte de împlinirea duratei pedepsei, în mod corect instanţa de fond ţinând cont de gravitatea noilor infracţiuni a dispus revocarea liberării condiţionate şi contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente cu restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat.

Nici în urma acestei contopiri instanţa nu a aplicat nici un spor deşi în antecedente inculpatul avea aplicată o pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi trei pedepse aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie - ultima fiind de 9 ani închisoare.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelul promovat de inculpatul P.A. a fost respins ca nefondat.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 32 din 14 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat apelul formulat de inculpatul P.A. împotriva sentinţei penale nr. 94 din 11 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care a menţinut-o. A obligat pe inculpat să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 4, 20, 18 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi pronunţarea unei decizii legale şi temeinice.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că şedinţa s-a desfăşurat în condiţii de publicitate deşi în raport de infracţiunile pentru care inculpatul era judecat se impunea soluţionarea cauzei în şedinţă nepublică, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

S-a mai arătat că pe parcursul soluţionării apelului au intervenit modificări legislative, iar instanţa de apel era obligată să-l încunoştinţeze pe inculpat că pot fi aplicate dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., însă instanţa de apel nu şi-a exercitat rolul activ.

S-a mai susţinut că din probatoriu administrat în cauză nu există nici un indiciu că inculpatul a săvârşit fapta, solicitând în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea sa, apreciind că fapta nu există. Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare sus-indicate, înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul de faţă declarat de inculpatul P.A. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a). Sub aspectul primului motiv de critică prin care se pretinde incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 4 C. proc. pen., întrucât se impunea la instanţa de fond ca dezbaterile să aibă loc în şedinţă nepublică în raport de infracţiunile imputate, ori şedinţa de la termenul de judecată din data de 04 mai 2011 a fost publică; Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestuia

Aceasta deoarece, deşi se reţine că în mod real inculpatul major P.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 şi de pornografie infantilă, prev. de art. 18 nu sunt publice.

Concomitent, atunci când instanţa procedează la audierea unei părţi vătămate minore are posibilitatea legală de a lua măsuri pentru a asigura lipsa de publicitate a şedinţei de judecată, în condiţiile prev. de art. 290 alin. (2) şi (4) C. proc. pen.

Astfel, instanţa de fond a Tribunalului Vaslui a procedat legal atunci când a dispus judecarea dosarului în şedinţă publică la termenele din datele de 15 decembrie 2010 şi la termenul din 04 mai 2011 când au avut loc dezbaterile asupra fondului; cu precizarea că toate încheierile şi sentinţa pronunţată s-au dat în şedinţă publică.

Pe de altă parte, la termenele din data de 21 ianuarie 2011; 9 februarie 2011; 9 aprilie 2011 şi 06 aprilie 2011 când au fost audiate părţile vătămate, judecata s-a desfăşurat în şedinţă secretă pentru a se proteja interesele morale, demnităţii şi vieţii intime a persoanelor vătămate.

Din această perspectivă hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică şi nu s-a justificat cererea formulată de inculpatul recurent, având ca obiect desfiinţarea sentinţei pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Ceea ce este decisiv pentru statuarea nepertinenţei acestei critici este aspectul că nepublicitatea şedinţei nu se sancţionează cu nulitatea absolută, ci este o nulitate relativă care ar fi putut fi invocată de partea vătămată minoră şi nu de către inculpat căruia nu i s-a creat nici un prejudiciu.

b). Este nepertinentă şi critica secundă din recursul promovat de inculpatul P.A., prin care pretinzându-se incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen. se susţine că instanţa de apel era obligată să-1 încunoştinţeze pe inculpat că pot fi aplicate dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., însă instanţa de apel nu şi-a exercitat rolul activ.

Aceasta, întrucât pentru incidenţa dispoziţiilor art. 320 alin. (1) C. proc. pen., cu efectul prevăzut de alin. (7) al aceluiaşi text de lege, este instituită condiţia ataşată a unei perioade de timp, respectiv, „până la începerea cercetării judecătoreşti", constatând în aceea că „inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic", că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi prin aceasta, mariifestându-şi voinţa că doreşte soluţionarea cauzei în procedură simplificată.

Ori, o atari condiţie nu putea fi împlinită în faţa instanţei de apel, întrucât în practicaua deciziei recurate s-a consemnat susţinerea apărătorului său ales A.R., care a arătat că inculpatul P.A. nu este prezent, fiind în Anglia, ceea ce relevă imposibilitatea obiectivă a instanţei de apel de a-şi putea exercita rolul activ prevăzut de art. 4 C. proc. pen., spre a-l încunoştinţa pe acesta despre posibilitatea aplicării art. 320¹ C. proc. pen.

Suplimentar, de altfel, se reţine că acelaşi inculpat recurent P.A. nici nu a trimis la dosarul cauzei un înscris autentic aşa cum pretinde ipoteza normativă secundă din textul de lege deja citat şi care să emane de la o autoritate notarială competentă din străinătate, în sensul că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriul procurorului.

c). În fine, este nefondată şi ultima critică din recursul inculpatului P.A. prin care se tinde la achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., pretinzându-se incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., întrucât, cu titlu de premisă se are în vedere că subzistenţa acestui caz de casare este condiţionată de preexistenta unei contradicţii esenţiale, intrinseci, necontroversate şi manifestă între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă; ceea ce nu este cazul în speţă.

Aceasta, deoarece ambele instanţe de fond şi prim control judiciar, printr-un examen complet şi convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză au reţinut corect situaţia de fapt imputată, constând în aceea că la data de 2 februarie 2009, partea vătămată L.M. a formulat plângere penală împotriva inculpatului P.A. prin care a arătat că în luna noiembrie 2008 a fost racolată de acesta, propunându-i să meargă în Anglia şi să muncească ia un restaurant, însă odată ajunsă la Londra a fost bătută şi obligată de recurentul inculpat P.A. să se prostitueze, iar banii obţinuţi erau însuşiţi de acesta. Astfel, în luna octombrie 2008, victima L.M. aflându-se în compania martorului D.N.I. a mers la barul aparţinând SC P. SRL situat în mun. Vaslui, şi în care se mai afla printre alţi consumatori şi inculpatul P.A.. În aceste împrejurări, recurentul inculpat P.A. a aflat de situaţia familială a victimei, de faptul că aceasta nu avea nici o sursă de venit şi profitând de această împrejurare i-a propus să meargă cu el în Anglia, unde îi poate oferi un loc de muncă ca ospătar, la un restaurant, unde a lucrat şi o soră a sa şi unde ar câştiga 1.000 lire lunar. De asemenea, inculpatul recurent P.A. i-a promis victimei faptul că, va merge şi el cu aceasta, că vor locui împreună într-un apartament şi că îi va asigura cheltuielile, inclusiv cele de transport, cazare şi masă. Pentru a fi mai convingător inculpatul P.A., a însoţit-o pe victimă la domiciliul acestea, unde le-a promis şi părinţilor adoptivi ai victimei că doreşte să aibă o relaţie mai apropiată cu victima, că intenţionează să se căsătorească cu aceasta şi le cere acceptul să permită victimei să-l însoţească în Anglia pentru ai oferi un loc de muncă la un restaurant. Părinţii adoptivi ai victimei au fost de acord, iar a doua zi aceasta a fost transportată de recurentul inculpat P.A. cu un microbuz, până la Londra şi cazată într-un apartament în care se mai aflau numiţii „ M. şi F." originari din Vaslui şi încă 3 fete originare tot din România.

A doua zi, acelaşi recurent P.A., La spus victimei că în fapt ea urmează să practice prostituţia, racolând clienţi din cluburi în care el avea cunoştinţe şi că obligaţia ei este să obţină sume de bani cât mai mari. în acest sens victima a declarat: "a doua zi P. mi-a spus că m-a adus în Anglia pentru a mă prostitua şi nu pentru a lucra la restaurant; mi-a spus că el cunoaşte nişte cluburi, unde aş căştiga foarte bine; eu am început să plâng şi i-am spus că nu doresc să fac acest lucru şi că va trebui să fac ceea ce-mi spune; din acel moment P. mi-a luat paşaportul şi buletinul şi pentru a mă împiedica să fug şi a mă supune faţa de el".(fila 9).

Rămasă fără acte de identitate, fiind într-o ţară străină, necunoscând limba şi neavând nici o altă sursă de venit, victima L.M. s-a spus cerinţelor inculpatului recurent, iar în următoarele aproximativ 3 luni a recrutat clienţi, în diferite locaţii, unde a fost transportată de inculpatul sus-indicat şi unde întreţinea raporturi sexuale cu aceştia, iar sumele de bani astfel obţinute erau însuşite integral de inculpatul P.A. Urmare a violenţelor exercitate de inculpatul P.A. asupra victimei, determinate de nemulţumirea acestuia de sumele de bani pe care le încasa de la victima L.M., aceasta din urmă s-a hotărât să fugă din locaţiile în care era ţinută de inculpat, reuşind acest lucru cu ajutorul unor clienţi, la mijlocul lunii ianuarie 2009, victima depunând şi o sesizare la poliţia locală din Londra şi ajutată de aceste autorităţi a venit în ţară. In perioada următoare victima L.M. a relatat în cercul de prieteni ceea ce i s-a întâmplat în Anglia, martorii declarând printre altele următoarele:

Martorul D.N.I.: „în luna ianuarie 2009, am fost sunat din nou de L.M., care mi-a spus că a reuşit să fugă de la P.A. şi că o adăpostesc nişte cetăţeni turci, am întrebat-o dacă are acte şi mi-a spus că P.A., îi luase actele de identitate şi am sfătuit-o se meargă la poliţie pentru a-şi recupera actele de identitate.totodată mi-a povestit că iniţial, a locuit cu P. la nişte români iar ulterior la o familie de polonezi şi era dusă zilnic de P. la cluburile unde o obliga să se prostitueze, de seara până dimineaţa. când nu făcea bani P.A. o dădea cu capul de pereţi şi o teroriza ".(file 13-17)

Martorul C.M.l: „M. mi-a spus că a fost transportată în Anglia de P.A., pe cheltuiala acestuia sub promisiunea că o va angaja la o fabrică de încălţăminte, însă odată ajunsă în Londra, a fost forţată de P.A. sa se prostitueze într-un club de noapte; P.A. a fost cel care a vorbit cu patronul clubului şi unde o transporta zilnic pe M. pentru a se prostitua. P. o forţa pe M. să ceară de la clienţi bani în plus pe care să-i dea lui; M. mi-a povestit că, cu ajutorul unui cetăţean turc care cunoştea limba română, a reuşit să sesizeze poliţia şi a fugit din supravegherea lui P.A." (file 21-22).

Martorul M.A.:,, în timp ce stăteam cu toţii la o masă a apărut şi L.M., pe care o cunoşteam şi s-a aşezat la masa noastră; atunci a cunoscut-o P.A. pe L.M. după ce s-au cunoscut, din discuţiile pe care le-am avut ulterior cu L.M., am înţeles că P.A., îi promisese că o va lua de nevastă şi că îi va găsi un loc de muncă decent în Anglia; la începutul lunii noiembrie 2008, P.A. a plecat însoţit de L.M. în Anglia; prin luna ianuarie 2009, numita L.M., a revenit în ţară şi ne-am întâlnit la barul numitei P.E.; atunci a început să ne povestească că de fapt a fost obligată să se prostitueze în Anglia în folosul numitului P.A., iar sumele de bani pe care le realiza, erau luate de către acesta; ne-a povestit de asemenea, că era lovită şi bătută pentru a fi obligată să se prostitueze, aceasta ne-a spus că realizase aproximativ 18.000 lire", (filele 23-24).

Martora P.E.: „îmi amintesc faptul că în luna octombrie 2008, a venit numitul P.A., un client de-al barului care i-a propus numitei L.M., să-l însoţească în Anglia unde să-i ofere uri loc de muncă; atunci am auzit că acesta a propus numitei L.M. să se căsătorească şi să-şi întemeieze o familie, după câteva zile am auzit că L.M. a plecat cu P.A. în Anglia; în luna ianuarie 2009 am primit iar un telefon de la L.M. care mi-a spus că a fugit dm locuinţa lui P.A. şi este la poliţia londoneză şi unde urmează să fie sprijinită să vină în ţară: (filele 25-26).

Ulterior, în luna ianuarie 2009, inculpatul recurent P.A. a revenit în România pentru a recruta alte tinere să le transporte în Anglia şi să le exploateze sexual şi în acest scop, a contactat-o de mai multe ori pe victima L.M. şi a încercat să o convingă să revină în Anglia şi să continue să practice prostituţia însă de fiecare dată victima a refuzat.

Printre mijloacele de convingere a victimei L.M. pentru a merge din nou în Anglia, recurentul inculpat nominalizat a folosit violenţa în acest sens fiind şi incidentul comis în ziua de 2 aprilie 2009 în localul aparţinând SC P. SRL, situat în Vaslui şi în cursul căruia acesta a lovit-o de mai multe ori pe victima L.M., aceasta fiind în prezenţa mai multor persoane, printre care şi martorul D.N.I., acesta din urmă apelând numărul de urgenţă 112, şi în urma căruia un echipaj de poliţie s-a prezentat la locul incidentului, a constatat comiterea faptelor de către recurentul inculpat P.A. încheindu-se procesul verbal de contravenţie din 2 aprilie 2009 (fila 19).

Pe de altă parte, se mai reţine că victima F.P., este născută la data de 4 iulie 1992, domiciliază cu părinţii ei în sat. Hîrşoveni, com. Ivăneşti, jud. Vaslui, mama este decedată, iar tatăl - martorul F.C., este cunoscut ca un consumator frecvent de băuturi alcoolice, nu are venituri, aflându-se într-o stare conflictuala cu fiica acestuia, P.

Victima F.P. a fost înscrisă în clasa a IX- a, an şcolar 2007- la „Colegiul A.R." din mun. Vaslui, în anul şcolar 2008 - a fost înmatriculată în clasa a X-a, venind la şcoală numai în semestru I, iar din luna ianuarie 2009, a abandonat cursurile şcolare. Pe perioada urmării cursurilor şcolare, victima F.P. locuia în gazdă la familia victimei L.M., în aceste împrejurări situaţia familială şi şcolară a fost cunoscută şi de inculpatul P.A..

Această situaţie a fost probată prin declaraţia martorului M.A. care declară printre altele „ de a doua zi i-a văzut pe cei doi însoţiţi de o altă tânără pe nume F.P. care ştiu că stătea în gazdă la L.L.", (fila 23).

Deoarece victima L.M. a refuzat să se reîntoarcă cu inculpatul P.A. în Anglia, în scopul practicării prostituţiei, inculpatul recurent P.A. a determinat-o pe victima F.P. să abandoneze cursurile şcolare şi să plece cu el în Anglia în scopul practicării prostituţiei, în acest sens, martorul S.B. a declarat: „Ştiu de asemenea că, în cursul anului 2009, P.A. a vândut două fete din Vaslui unui proxenet din Galaţi, pe nume N.M., pentru care a primit suma de 850 euro, însă P.A. s-a înţeles cu cele două fete ca acestea să fugă de la N.M. şi să revină la Vaslui; una din fete se numeşte P., şi era elevă la Liceul A.R. şi pe care o recunosc astăzi de pe fotografie ca fiind F.P. şi că în cursul anului 2009, în luna mai, a fost dusă de P.A. cu încă o fată în Londra pentru a practica prostituţia;ştiu că F.P. era minoră când a plecat cu P.A., iar de când a plecat în Anglia nu am mai văzut-o până în prezent; ştiu de asemenea că P.A., mai avea o fată care domicilia în zona industrială, de etnie rromă pe nume G. şi pe care o folosea la prostituţie în municipiul Vaslui, (fila 27).

Faptul că inculpatul recurent P.A. a recrutat-o pe minora F.P., dar şi alte persoane de sex feminin şi le-a transportat în Anglia în scopul exploatării sexuale, rezultă şi din conţinutul materialului obţinut urmare a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de acesta şi autorizate de Tribunalul Vaslui, prin încheierea de şedinţă din data de 13 aprilie 2009, (file 58-106).

Astfel, la data de 30 aprilie 2009, ora 22:44:04, inculpatul P.A., apelează postul telefonic X şi discută cu o persoană căreia îi spune faptul că în ziua precedentă fusese la Galaţi unde făcuse o combinaţie din care obţinuse suma de 1.000 euro, referindu-se la faptul că vându-se pe numitele G.a şi F.P. numitului N.M. pentru ca acesta să le exploateze sexual în Anglia. însă ajunse în Galaţi, cele două tinere au fugit de la persoana care le cumpărase, urmând să plece cu P.A. în Anglia. Tot în respectiva convorbire, învinuitul P.A. îi spune interlocutorului, faptul că una din fete este dintr-un sat şi că are 17 ani.

Într-o altă discuţie telefonică purtată la data de 1 mai 2009,ora 12:19:11, cu o persoană aflată la postul de telefon, inculpatul P.A. îi spune acestuia că a fost în Anglia unde are cunoştinţe la un club unde duce fete pe care le exploatează sexual astfel:

Datorită faptului că victima minoră F.P., abandonase cursurile şcolare şi nici la domiciliul din Ivăneşti nu revenise, tatăl acesteia F.C., a făcut o sesizare la I.P.J. Vaslui, la data de 16 martie 2009 privind dispariţia fiicei sale, iar în urma verificărilor efectuate, aceasta a fost identificată pe raza mun. Vaslui, minora a recunoscut că a abandonat cursurile şcolare, că nu s-a întors la domiciliu deoarece nu s-ar împăca cu concubina tatălui său, (file 32- 42).

Urmare a solicitării inculpatului recurent P.A., de a merge cu el în Anglia, victima F.P. i-a spus într-o convorbire telefonică, că nu poate părăsi ţara, că este în atenţia poliţiei unde a fost audiată de două ori, însă inculpatul P.A. i-a cerut pe un ton extrem de violent, să-l însoţească în Anglia, aşa cum rezultă din convorbirea telefonică dintre cei doi, care a avut loc la data de 16 aprilie 2009, ora 20:42:25, (file 72-73).

Ulterior, pe data de 8 mai 2009, inculpatul P.A. a plecat însoţit de victima F.P. şi încă două persoane de sex feminin care au rămas neidentifîcate, în Anglia (fila 104).

Din actele de căutare efectuate până în prezent, inclusiv declaraţia martorului S.B., rezultă că minora F.P. nu a mai revenit în România.

Apărările şi susţinerile recurentului inculpat P.A., în sensul că nu a comis faptele infracţionale imputate sunt înfrânte fără dubiu de totalitatea probelor administrate în cauză, în primul rând de depoziţiile persoanei vătămate L.M., care a relatat constant, atât la urmărirea penală, cât şi la cercetarea judecătorească, în faţa primei instanţe că acesta o lovea atunci când ea nu realiza sume mari de bani din prostituţie; a mai precizat că realiza în jur de 1.000 lire pe zi din care ea primea aproximativ 10 lire pe zi, că nu avea libertatea de mişcare iar convorbirile telefonice pe care le avea cu membrii familiei sale le purta numai în prezenţa inculpatului şi numai cu un conţinut ce primea acordul lui.

În legătură cu fotografiile depuse la dosar de către apărătorul inculpatului şi în care partea vătămată apare alături de inculpatul nominalizat aceasta a precizat că i se cerea să fie veselă, liniştită şi mulţumită.

Astfel, derularea evenimenţială descrisă rezultă din declaraţiile constante ale părţii vătămate L.M. care se coroborează esenţialmente cu declaraţiile martorilor D.N., C.M., M.A., S.B. şi P.E.

Această victimă a indicat că, după întoarcerea în ţară a părţii vătămate L.M. a revenit în Vaslui şi inculpatul P.A. pentru a recruta alte tinere pe care să le transporte în Anglia în vederea practicării prostituţiei.

Inculpatul recurent a încercat în mod repetat să o determine şi pe partea vătămată L.M. să se întoarcă în Anglia şi întrucât a fost refuzat s-a manifestat violent faţă de aceasta în data de 02 aprilie 2009 în localul aparţinând SC P. SRL situat în municipiul Vaslui; în acel context inculpatul s-a manifestat violent faţă de partea vătămată, aplicându-i mai multe lovituri, în prezenţa unor consumatori, context în care martorul D.N. a chemat un echipaj de poliţie care La sancţionat contravenţional pe inculpatul nominalizat.

Concomitent, Înalta Curte reţine, cu referire la traficarea persoanei vătămate F.P., are în vedere că recurentul inculpat P.A. a determinat-o pe aceasta să abandoneze cursurile şcolare de la Liceul A.R., unde era elevă în clasa a X a şi să-l însoţească în Anglia.

Această minoră locuia în gazdă la părinţii adoptivi ai părţii vătămate L.M. şi în acel context a fost cunoscută de inculpat şi a fost racolată.

Inculpatul recurent a profitat şi de împrejurarea că această minoră avea mama decedată, iar tatăl F.C. era un mare consumator de băuturi alcoolice şi intrase într-o relaţie de concubinaj cu o persoană pe care minora - parte vătămată nu o agrea.

Faptul că inculpatul P.A. a recrutat pe minora F.P. pe care a transportat-o şi a cazat-o în Anglia pentru practicarea prostituţiei rezultă din declaraţiile martorilor S.B., M.A. şi D.N.E. precum şi din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat şi care au fost efectuate de inculpatul recurent P.A. (încheierea de şedinţă a Tribunalului Vaslui din data de 13 aprilie 2009).

În fine, faptul că inculpatul P.A. se ocupa de recrutarea vânzarea unor tinere. în scopul practicării prostituţiei rezultă şi din declaraţiile martorului S.B., declaraţie care se coroborează cu datele rezultate din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat.

Aşa fiind, se conchide că în mod legal şi temeinic, aceleaşi instanţe de fond şi de apel, au statuat în mod judicios că faptele inculpatului P.A. de a recruta, transporta în Anglia, caza pe victima L.M., promiţându-i în mod mincinos că îi va asigura un loc de muncă la un restaurant sau la o fabrică de încălţăminte şi profitând de vulnerabilitatea acesteia, determinată de o situaţie materială precară, grad de instrucţie scăzut, în scopul exploatării sexuale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12, pct. 1 din Legea nr. 678/2001.

Concomitent, faptele aceluiaşi inculpat de a recruta pe victima minoră F.P. şi de a o transporta în Anglia în scopul exploatării sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13, pct. 1 din Legea nr. 678/2001, ambele fapte fiind comise în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen., respectiv, în concurs real.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A., împotriva Deciziei nr. 32 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală, și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales și suma de 150 lei reprezentând onorariul desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată F.P. se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședința publică, azi 14 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2802/2012. SECȚIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 4085/2012. Penal. Sprijinire grup infracțional →

ICCJ. Decizia nr. 3717/2012. SECȚIA PENALĂ

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3717/2012. SECȚIA PENALĂ