ICCJ. Decizia nr. 800/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 279 din 25 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Buftea, inculpații P.C. și A.F. au fost condamnați, alături de alți patru inculpați, la pedepse privative de libertate, după cum urmează:
I. în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) și c) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 39 alin. (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.F. la pedeapsa închisorii de 7 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie (fapta din 15-16 iulie 2010 prezentată la pct. 1).
în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 39 alin. (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.F. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în stare de recidivă postexecutorie (fapta din 15-16 iulie 2010 prezentată la pct. 1).
în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 39 alin. (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.F. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie (fapta din 15-16 iulie 2010 prezentată la pct. 2).
în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 39 alin. (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.F. la două pedepse cu închisoarea de 3 ani și 6 luni fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie (două fapte - fapta din 27-29 aprilie 2010 prezentată la pct. 3 și fapta din 22 octombrie 2010 prezentată la pct. 4).
în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 39 alin. (4) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.F. la pedeapsa cu închisoarea de 3 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie (fapta din 05 iulie 2010 prezentată la pct. 5).
în temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit cele șase pedepse stabilite prin hotărâre și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul executând o pedeapsă de 8 ani închisoare.
în temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, de la rămânerea definitiva a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestăm preventive a inculpatului.
în temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei aplicate reținerea și arestarea preventivă din 26 august 2010 la zi.
Il. în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat (fapta din 10 august 2010 prezentată la pct. 7).
în baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate a pedepsei de 6 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1080 din 02 octombrie 2006 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 2198 din 24 aprilie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a contopit restul neexecutat de 818 zile cu pedeapsa stabilită in cauză de 3 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 ani închisoare.
în temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei aplicate reținerea de 24 ore de la 26 august 2010 orele 21:00 la 27 august 2010 orele 21:00.
Recursurile declarate de inculpații P.C. și A.F. împotriva hotărârii instanței de fond au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 1426 din 1 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
împotriva acestei hotărâri definitive au formulat recurs condamnații P.C. și A.F., cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. 8727/94/2010.
La termenul acordat pentru soluționarea recursurilor, 19 martie 2012, înalta Curte, din oficiu, în temeiul disp. art. 302 alin. (1) raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. și art. 3851C. proc. pen., a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursurilor declarate de condamnații P.C. și A.F., concluziile apărătorului recurenților condamnați și ale reprezentatului parchetului fiind redate în practicaua prezentei decizii.
Analizând recursurile declarate de condamnații P.C. și A.F. prin prisma excepției invocate, înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
în consecință, revine părții interesate, obligația de a alege și exercita în condițiile legii, calea procesuală prevăzută în C. proc. pen.
Astfel, corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că numiții P.C. și A.F. au formulat recurs împotriva unei decizii definitive pronunțate în recurs, demersul lor tinzând la reluarea controlului judiciar.
Or, potrivit reglementării dată prin legea procesuală penală, în materie de control judiciar, căile de atac nu pot fi exercitate nelimitat, atâta timp cât părțile sunt nemulțumite de soluția definitivă dată cauzei penale.
Astfel, potrivit art. 3851C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Așadar, limitând calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, în raport cu care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
Hotărârea prin care se soluționează recursul este definitivă, potrivit distincțiilor stabilite prin art. 417 C. proc. pen., așa încât, împotriva acesteia nu se poate declara un nou recurs.
Prin urmare, exercitarea de către condamnații P.C. și A.F. a căii de atac a recursului în condițiile în care legea interzice, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
în consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 385 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de condamnații P.C. și A.F. împotriva deciziei penale nr. 1426 din 1 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, a obligat recurenții condamnați la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 942/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3976/2012. Penal → |
|---|
