ICCJ. Decizia nr. 1598/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.1598/2012
Dosar nr. 5838/1/2012
Şedinţa publică din 4 decembrie 2012
Asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 3 iulie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 267/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 288 alin. (4) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata E.U. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 264 C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de intimată. Totodată s-a disjuns cauza şi s-a declinat competenţa de soluţionare a dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, în vederea identificării şi cercetării lucrătorilor din cadrul I.S.C.- Sucursala Brăila sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 din C. pen.
în argumentarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reţinut că în acest caz persoanele responsabile de comiterea vreunei eventuale nelegalităţi sunt lucrătorii din cadrul Inspectoratului de Stat în construcţii, cărora le-au fost repartizate cererile formulate de petentă. S-a mai arătat că răspunderea nu poate aparţine ministrului, atribuţiile acestuia de reprezentare neoperând şi în domeniul răspunderii penale.
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică nr. 2603/II-2/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă împotriva soluţiei anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală şi temeinică.
S-a reţinut în acest sens că actele premergătoare efectuare în Dosarul nr. 267/P/2012 nu au demonstrat existenţa unor dovezi care să confirme săvârşirea vreunei infracţiuni.
Nemulţumită de soluţia adoptată, petentă R.E. s-a adresat cu plângere în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12 septembrie 2012.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Plângerea adresată instanţei de judecată competente de către persoana nemulţumită de modul în care a fost soluţionată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 2781 C. proc. pen., de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale investeşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei sau, după caz, a ordonanţei atacate.
Cum soluţionarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac şi, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, aşadar, că, sesizată cu plângerea menţionată, instanţa de judecată nu este investită cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanţa de judecată competentă pronunţă una din soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
în prezenta cauză se constată că soluţia adoptată de parchet faţă de intimata E.U. este legală şi temeinică, având în vedere incidenţa art. 10 lit. c) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de acesta, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 264 C. pen., întrucât intimata nu a săvârşit fapta reclamată.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimata nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata E.U., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 264 C. pen., rezoluţie care va fi menţinută.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligata la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta R.E. împotriva rezoluţiei din 03 iulie 2012 dispusă în Dosarul nr. 267/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 04 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1419/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 266/2012. Penal. Vătămarea corporală (art.... → |
|---|
