ICCJ. Decizia nr. 722/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
SENTINŢA NR. 123/2013
DOSAR NR. 6809/1/2012
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petenta T.A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 115/45/2012 al Curţii de Apel Bacău, motivând că la această instanţă nu va avea loc o judecată dreaptă şi imparţială, întrucât cu ocazia judecării cauzei a cărei strămutare se cere i-au fost respinse o serie de cereri formulate în apărarea sa, aceasta reprezentând "o dovadă cât se poate de clară că instanţa este cantonată pe probele administrate de parchet şi că, orice cerere legată de administrarea unui nou mijloc de probă cerut de părţi, este respinsă a priori de către instanţa de judecată". A mai arătat că, în această situaţie, apreciază că instanţa s-a antepronunţat, astfel încât judecarea în continuare de către aceeaşi instanţă ar avea ca efect pronunţarea unei soluţii de condamnare.
Nu în ultimul rând, s-a precizat că în desfăşurarea cauzei există o imixtiune din partea unei foste colege a judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei, persoana despre care se face vorbire fiind fosta soţie a actualului soţ al petentei.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Ministerul Justiţiei, Direcţia Elaborare Acte Normative, Studii şi Documentare, Serviciul Judiciar .
În informarea transmisă, Ministerul Justiţiei, după ce prezintă parcursul dosarului, arată că prin Sentinţa nr. 722 din 2 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis cererea formulată de petenta T.A. privind aceeaşi cauză a cărei strămutare se solicită astăzi şi s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Galaţi la Curtea de Apel Bacău.
Din aceeaşi informare rezultă că motivele invocate de petentă se referă strict la fondul cauzei, vizând modalitatea desfăşurării cercetării judecătoreşti, că o eventuală imixtiune în procesul de judecată trebuie dovedită, întrucât nu există niciun indiciu în acest sens, precum şi că procesul în care petenta a avut calitatea de inculpată s-a judecat cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale ale părţilor.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care, imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
Verificând actele dosarului şi susţinerile petentei, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în sensul dispoziţiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.
Remediul procesual al strămutării se impune atunci când, în desfăşurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivităţii şi imparţialităţii judecătorilor unei instanţe.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părţilor şi obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor acestei instanţe, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi apreciază că temerile petentei nu sunt justificate. Drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petentă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta T.A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 115/45/2012 al Curţii de Apel Bacău.
Obligă petenta la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 949/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 959/2012. Penal → |
|---|
