ICCJ. Decizia nr. 949/2012. Penal. Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 949 /2012
Dosar nr. 3472/2/2011
Şedinţa publică din 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 124/F din 18 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 372/2/2011, în baza art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., a fost admisă plângerea petentei C.A., a fost desfiinţată, în parte, rezoluţia din 03 martie 2010 dispusă în dosarul nr. 1952/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a fost reţinută cauza spre rejudecare privind pe intimata R.R.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., constatându-se că sunt suficiente probe, pentru a se reţine cauza spre judecare sub acest aspect.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale rezoluţiei atacate, reţinându-se că acestea nu au fost contestate şi nu există vreun temei legal pentru a fi analizate şi eventual desfiinţate, din oficiu.
Prin plângerea adresată instanţei, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenta C.A. a precizat că, în dimineaţa zilei de 18 mai 2006, împreună cu soţul său C.M. şi P.E. au plecat spre Giurgiu cu autoturismul condus de B.C., unde C.M. trebuia să susţină o cauză în cauză în calitate de apărător al numiţilor B.C. şi P.E.
În zona Poştei V. însă, la solicitarea lui C.M. s-a urcat în autoturism pe locul din dreapta şoferului numita R.R.A., avocat stagiar în cadrul cabinetului de avocatură al soţului său.
Deranjată de acest fapt şi pe fondul unor stări conflictuale mai vechi, la remarca sa, că nu s-ar cuveni să îi însoţească la Giurgiu, date fiind problemele care le creează familiei, numita R.R.A. s-a întors de pe scaunul din faţă al autoturismului şi a lovit-o de mai multe ori cu pumnul peste faţă spărgându-i ochelarii, luxându-i mandibula, rupându-i un dinte, dislocându-i alţi doi, cauzându-i zgârieturi şi alte leziuni şi, în acelaşi timp, ameninţând-o că o să înfunde puşcăria.
În acest context, numitul B.C. a oprit maşina şi a dat-o jos pe învinuita R.R.A., întrucât nu mai putea continua deplasarea.
În urma agresiunilor suferite, numita C.A. a susţinut că starea sănătăţii i-a fost grav afectată, fiindu-i necesare 12-14 zile de îngriji medicale pentru vindecare conform certificatului medico-legal din 18 mai 2006.
Prin plângerea formulată împotriva soluţiei dată de procuror s-a susţinut că, în speţă, legitima apărare nu prezintă un fundament solid, faţă de probele administrate, întrucât nu au fost examinate împrejurările în care s-a săvârşit fapta, datele privind persoana celui care a efectuat acţiunea de apărare şi a celui care a agresat.
S-a arătat că atâta timp cât R.R.A. a lovit-o în prezenţa persoanelor din maşină, coboară şi se întoarce în autoturism şi îi mai aplică nişte lovituri, nu poate fi vorba de legitimă apărare, după cum această cauză care înlătură caracterul penal al faptei nu este incidentă în situaţia în care există doar violenţe verbale şi lipseşte atacul material.
Anterior, prin rezoluţia nr. 1952/P/2007 din 03 martie 2010 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei R.R.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de R.R.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 193 şi art. 217 alin. (1) C. pen. în temeiul art. 10 lit. g) şi art. 10 lit. d) C. pen., precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. pen.
S-a constatat că nu poate fi reţinută în sarcina inculpatei R.R.A. infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, şi anume legitima apărare, prev. de art. 44 alin. (2) C. pen.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor invocate, s-a reţinut că, în speţă, fapta învinuitei R.R.A. de a riposta în momentul în care C.A. a agresat-o şi a tras-o de păr, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen.
Astfel, s-a arătat că acţiunea numitei C.A. a avut un caracter material (prin mijloace fizice), a fost directă (pericolul pe care îl produce, ameninţă în mod nemijlocit pe făptuitor), imediată, injustă (nu a fost exercitată în baza unui drept) şi a fost creat un pericol grav.
Prin rezoluţia nr. 511/II-2/2010 din 26 martie 2010, adoptată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta C.A. împotriva soluţiei dispuse în Dosarul nr. 1952/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13 aprilie 2011, sub nr. 3472/2/2011.
În faţa instanţei de judecată, partea vătămată C.A. s-a constituit parte civilă, la termenul din 10 mai 2011, cu suma de 500 RON despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea ochelarilor distruşi şi a consultaţiilor medicale, precum şi cu suma de 10.000 euro reprezentând despăgubiri morale.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpata R.R.A., partea civilă C.A., martorii B.C., B.M., C.M., P.E. şi a fost depus, în original, de către partea civilă C.A., certificatul medico-legal din 07 iulie 2006, acesta fiind anterior trimis, în copie, de către I.N.M.L., la solicitarea instanţei.
Partea vătămată şi inculpata au administrat proba cu înscrisuri.
Prin adresa din 19 septembrie 2011, Baroul Bucureşti a comunicat că R.R.A. a fost înscrisă ca avocat stagiar în Baroul Bucureşti la data de 01 martie 2005 prin decizia din 14 martie 2005, fiind definitivată la data de 01 iulie 2007 prin decizia din 20 iunie 2007, în prezent desfăşurându-şi activitatea în cadrul Cabinetului de avocat „R.R.A.”.
Din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în timpul cercetării judecătoreşti, Curtea a reţinut ca situaţie de fapt, că în dimineaţa zilei de 18 mai 2006, de la imobilul din Bucureşti au plecat spre Giurgiu, în autoturismul Dacia condus de martorul B.C., partea vătămată C.A. şi martorii P.E. şi C.M. Deplasarea era prilejuită de un proces, la o instanţă din Giurgiu, al martorilor B.C. şi P.E., martorul C.M. fiind avocatul care acorda asistenţă juridică iar C.A., soţia acestuia.
Motivul deplasării părţii vătămate la Giurgiu, astfel cum a fost indicat de martorul B.C. a fost confirmat prin declaraţia părţii vătămate („l-am rugat „(…)” să mă ia şi pe mine la Giurgiu pentru că ştiam că acolo este o piaţă bună, pentru a face cumpărături”) şi prin declaraţia martorei P.E. („C.A. a spus că merge cu noi pentru a face anumite cumpărături din Giurgiu”).
După ce martorul B.C. a oprit la un moment dat, pentru a alimenta autoturismul cu benzină, acesta a staţionat din nou la solicitarea martorului C.M., în zona magazinului „Z”, de unde a fost luată, în automobil şi inculpata R.R.A. - avocat stagiar, colaboratoare în cadrul Cabinetului de avocat „C.M.”.
Martorul C.M. i-a oferit inculpatei R.R.A. locul din faţă al autoturismului, de lângă şofer. La plecarea autoturismului, în drum spre Giurgiu, pe bancheta din spate stăteau partea vătămată C.A. pe locul din spatele şoferului B.C., martora P.E. la mijloc, iar martorul C.M. pe locul din spatele scaunului ocupat de inculpată.
În acest sens este declaraţia martorului B.C. care a arătat că pe data de 18 mai 2006, sora sa P.E. avea un proces la Giurgiu şi cu maşina lui au mers acasă la dl.avocat C.M. de unde au plecat împreună şi cu partea civilă C.A. care a spus că doreşte să meargă la Giurgiu pentru „a târgui”. După ce a alimentat cu benzină, martorul C.M. i-a spus să conducă autoturismul în zona Poştei V. unde a oprit, a parcat, iar martorul avocat a coborât, a traversat strada şi s-a întors împreună cu inculpata căreia i-a oferit locul din faţă, din dreapta şoferului, pe scaunul din spatele său fiind partea vătămată, la mijloc P.E., iar pe scaunul din spatele inculpatei s-a urcat martorul C.M.
Poziţionarea tuturor pasagerilor în autoturismul respectiv, aşa cum a fost precizată de martorul B.C., este susţinută prin declaraţia părţii vătămate, declaraţia martorei P.E. şi declaraţia martorului C.M., dată în faza de urmărire penală.
Ca urmare, s-au apreciat ca nesincere afirmaţiile inculpatei şi ale martorului C.M., făcute în timpul cercetării judecătoreşti, prin care au indicat că partea vătămată ocupa, în autoturism, locul din mijloc al banchetei din spate.
După ce maşina s-a pus în mişcare, partea vătămată C.A. şi inculpata R.R.A. au început să îşi adreseze reciproc cuvinte injurioase, ameninţări şi jigniri. Din acest motiv, pentru că nu mai putea conduce autoturismul, în zgomotul şi tensiunea creată, martorul B.C. a oprit maşina, martorul C.M. solicitându-le părţii vătămate şi inculpatei să nu mai facă scandal.
Astfel, partea vătămată a precizat prin declaraţia dată în instanţă că, după urcarea inculpatei în autoturism, i-a cerut acesteia să meargă la bibliotecă sau la o sală de judecată din Bucureşti pentru pregătirea sa profesională, i-a reproşat sustragerea unor bani şi bijuterii aparţinând surorii şi nepoatei sale şi că petrece prea mult timp cu soţul său, inculpata răspunzând „dă-te tu jos, că eu merg profesional şi o să te văd după gratii”.
Referitor la schimbul de replici dintre părţi, martora P.E. a declarat că partea vătămată i-a solicitat inculpatei să nu meargă cu ei pentru că nu este avocat, adăugând „astăzi eu merg cu soţul meu”, motiv pentru care inculpata i s-a adresat părţii vătămate cu apelativul „canceroasă”.
Prin depoziţiile sale, din faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească, C.M. a susţinut că partea vătămată i-a reproşat inculpatei că ar avea cu el „altfel de relaţii decât cele profesionale”, că a furat bani şi bijuterii din casa surorii sale (unde stătea în gazdă), arătând totodată că inculpata nu a avut iniţial nicio reacţie.
Cu privire la acelaşi moment al situaţiei de fapt, martorul B.C. a relatat că partea vătămată i-a cerut inculpatei să nu meargă la Giurgiu, dar aceasta a răspuns că „merge profesional”, inculpata spunându-i totodată martorului C.M. să aibă grijă de soţie pentru că „o bagă în puşcărie”. Pentru că în maşină era gălăgie întrucât „partea civilă şi inculpata îşi adresau cuvinte” şi nu putea conduce în acele condiţii, martorul a precizat că a oprit autoturismul, în zona M.
După oprirea autoturismului, martorul B.C. a coborât şi s-a deplasat spre spatele acestuia, ieşind apoi şi martorul C.M. Din autovehicul a coborât şi martora P.E. care s-a deplasat la portiera din dreptul scaunului ocupat de inculpată şi i-a cerut acesteia să coboare, martora fiind interesată să ajungă la procesul său de la instanţa din Giurgiu.
Rămânând singure în interiorul autoturismului, partea vătămată pe locul din spatele scaunului şoferului, iar inculpata pe scaunul din faţă, de lângă şofer, între acestea a izbucnit un conflict fizic, partea vătămată trăgând-o de păr pe inculpată, iar aceasta lovind-o cu braţele pe partea vătămată şi cauzându-i leziuni constatate prin certificatul medico-legal din 07 iulie 2006 care a concluzionat că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată C.A. pot data din data de 18 mai 2006 şi necesită 12-14 zile de îngrijiri medicale.
În urma intervenţiei martorei P.E., inculpata R.R.A. a părăsit autoturismul, fiind însoţită de martorul C.M., care s-a întors la autoturism, după o perioadă mai lungă de timp, continuând apoi deplasarea la procesul, care se desfăşura la Giurgiu, împreună cu partea vătămată şi martorii P.E. şi B.C.
Întoarcerea celor patru persoane în Bucureşti a avut loc în aceeaşi zi, după amiază, martorul B.C. arătând că partea vătămată C.A. a fost tot timpul cu ei, la proces, cât au stat la Giurgiu.
Referitor la momentul agresiunii fizice dintre părţi, martorul B.C. a precizat că până a coborât din autoturism, părţile nu s-au lovit. S-a deplasat în spatele acestuia, iar la un moment dat s-a întors în dreptul portierei şoferului şi a văzut cum inculpata era întoarsă spre partea vătămată fiind „grămadă peste aceasta”, dar nu a văzut când o lovea. În acest timp, martora P.E., fiind în afara autoturismului în dreptul scaunului inculpatei, trăgea de inculpată să o scoată din maşină.
În mod nemijlocit, martora P.E. a constatat că, după ce s-a oprit maşina, martorii B.C. şi C.M. au coborât şi s-au deplasat spre spatele autoturismului, relatând apoi că a coborât şi ea din maşină, a deschis portiera din dreptul unde stătea inculpata şi i-a cerut să coboare, precizând că nu a văzut nici când inculpata a lovit-o în zona sânului pe partea civilă şi nici când partea civilă a tras-o de păr pe inculpată, dar şi-a dat seama ce s-a întâmplat între cele două, după exclamaţiile acestora, inculpata fiind căzută, prin întoarcere, între scaunele din faţă ale autoturismului.
Martorul B.M. care a aflat, în mod indirect, despre incidentul dintre părţi din data de 18 mai 2006, de la tatăl său, martorul B.C., a declarat că nu cunoaşte motivul conflictului dintre părţi, dar că mai mult ca sigur s-au lovit în timp ce se aflau în maşină, undeva în Bucureşti.
Faţă de descrierea momentului agresiunii fizice dintre părţi, făcută de martorii oculari P.E. şi B.C., s-a înlăturat susţinerea părţii civile C.A. potrivit căreia aceşti martori au fost prezenţi în autoturism, când inculpata a lovit-o, respectiv martorul B.C. la volan, iar martora P.E. lângă ea, pe bancheta din spate. De asemenea, nu se confirmă nici afirmaţia că autoturismul nu ar fi plecat de pe loc de la urcarea inculpatei şi până când aceasta ar fi lovit-o intempestiv, la remarca sa că nu s-ar cuveni să-i însoţească.
Totodată, s-a apreciat ca fiind neconformă cu realitatea situaţia de fapt prezentată de martorul C.M. care a susţinut, prin declaraţia dată în faţa instanţei, că în timp ce maşina se afla în deplasare, în Bucureşti, partea vătămată s-a repezit cu mâinile în părul inculpatei, aceasta din urmă nefăcând decât să-şi elibereze părul din mâinile părţii vătămate şi să coboare din autoturism.
Martorii P.E. şi B.C., martori al căror subiectivism este apreciat ca fiind în grad mai redus decât al martorului C.M., au relatat că acesta, în timpul altercaţiei fizice dintre părţi, se afla în afara maşinii şi se uita la ce se întâmplă în interior, fără a interveni.
În schimb, s-a constatat că cele relatate de martora P.E. se coroborează cu declaraţia din faza de urmărire penală a martorului C.M., când acesta a afirmat că, fiind în afara autoturismului cu martorul B.C., a observat cum partea vătămată a tras-o de păr pe inculpata R.R.A., cea din urmă reacţionând pentru a desprinde mâna părţii vătămate din părul său.
Ca atare, a rezultat fără niciun dubiu din probele administrate, că conflictul fizic dintre părţi a avut loc în autovehicul, unde la acel moment nu se aflau decât partea vătămată şi inculpata, iar autoturismul nu se afla în mişcare ci era staţionat, după ce parcursese o anumită distanţă de la momentul în care inculpata a urcat şi martorul B.C. a considerat necesar să oprească din cauza condiţiilor improprii pentru condus, create de părţi, prin dialogul purtat.
Curtea a mai reţinut că, după ce a coborât din maşină, inculpata nu a mai urcat, în acest sens fiind declaraţiile martorilor B.C. şi P.E.
Relativ la leziunile produse părţii vătămate, martorul B.C. a arătat că a observat că partea vătămată era zgâriată în zona feţei, pe obraz iar martora P.E. a constatat direct că partea civilă era roşie la obraz, avea sânge şi spunea că o doare dantura.
În urma examinării medico-legale a părţii vătămate C.A. din data de 18 mai 2006, ora 17 : 55 şi faţă de rezultatul consultului stomatologic din aceeaşi zi, de la Spitalul Universitar de Oftalmologie, INML a concluzionat prin certificatul medico-legal eliberat la 07 iulie 2006, că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire repetată cu corp şi corp dur alungit şi necesită 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru următoarele leziuni ce pot data din 18 mai 2006: genian dr. echimoză violacee, zomatic drept plagă, mucoasă vestibulară buza superioară, paramedian dr. echimoză, antebraţ stg. ant. 3 dungi echimotice roşiatic violacei relativ paralele, plica cotului stg. excoriaţie, sânul stâng intern echimoză violacee, lipsă dinte 31, mobilitate anormală dinte 41, cervical post median echimoză roşietică.
Pe cale de consecinţă, în baza materialului probator, Curtea a constatat că, la data de 18 mai 2006, inculpata R.R.A., fiind împreună cu partea vătămată C.A., în autoturismul proprietatea martorului B.C., i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri, cu palmele şi braţele, cauzându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Inculpata a exercitat acte de agresiune fizică asupra părţii vătămate, activitatea sa nefiind circumscrisă doar încercării de a o ţine pe partea vătămată, pentru a o împiedica pe aceasta să nu o mai lovească, aşa cum s-a apărat inculpata.
Astfel Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală din 09 noiembrie 2011 a hotărât în sensul achitării inculpatei R.R.A. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 181 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 91 C. pen. a obligat inculpata la plata unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 RON. În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a admis acţiunea civilă şi a obligat inculpata la plata sumei de 267,50 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi 1.000 euro în echivalentul în RON la cursul Băncii Naţionale a României de la data efectuării plăţii, cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă C.A., cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri, partea civilă şi inculpata au declarat recurs pentru motivele pe larg expuse în partea introductivă.
Prealabil soluţionării în fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:
- cu acordul inculpatei şi părţii vătămate, în primă instanţă au fost ascultate.
- s-au solicitat probe în apărare de către inculpată: audierea martorilor din lucrări, precum şi a lui C.M. şi a martorelor R.M.R. şi B.D. pentru a dovedi ostilitatea părţii vătămate; de asemenea înscrisuri, dar şi efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la pretinsele vătămări ale părţii civile faţă de actele medicale din dosar.
- partea civilă a propus audierea martorilor din acte B.C. şi P.E., dar şi a lui B.M. cu privire la incidentul din 18 mai dar şi audierea martorilor D.G.P. şi D.M., opunându-se audierii martorului C.M., faţă de starea precară de sănătate.
- în recurs, inculpata a fost ascultată, dar şi partea vătămată.
- în recurs au fost depuse motive scrise de recurs de către inculpată şi s-a solicitat audierea martorei R.M.R. şi efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la numărul zilelor de îngrijiri medicale asupra cărora se va detalia în prezenta hotărâre.
Examinând pe fond recursul inculpatei, Înalta Curte constată următoarele:
a) asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În apărare inculpata a susţinut că nu ar fi acţionat cu intenţia de a lovi, în fapt apărându-se faţă de atacul verbal şi fizic („m-a tras de păr şi agresat”) al părţii vătămate.
În final, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu referire la art. 44 C. pen.
b) asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Inculpata a solicitat respingerea pretenţiilor părţii vătămate.
Instanţa de fond a examinat aceste apărări ale inculpatei şi cu argumente probatorii şi juridice, le-a înlăturat.
În consecinţă, însuşindu-şi argumentele de fapt şi de drept ale instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea prezentării acestora, însă la care adaugă următoarele completări.
Situaţia de fapt expusă a fost reţinută de instanţă prin coroborarea concluziilor certificatului medico-legal cu declaraţiile date de părţi şi de martori în cursul urmăririi penale sau pe parcursul cercetării judecătoreşti, cu un anumit grad de subiectivism şi datorită trecerii timpului sau perceperii evenimentelor, unele fiind înlăturate ca nesincere sau inexacte.
Sigur este de necontestat raportul medico-legal întocmit, care relevă leziunile traumatice suferite de partea vătămată, fapt ce a condus la respingerea solicitării de efectuare a expertizei medico-legale a părţii vătămate, ca nefiind utilă. De altfel, şi solicitarea reiterată în faţa instanţei de recurs de efectuare a unei contra-expertize este lipsită de utilitate şi nepertinentă în condiţiile existenţei unui raport de expertiză medico-legală emis de IML M.M., din care rezultă atât leziunile cât şi numărul de zile de îngrijiri medicale.
Legat tot de probatoriu, şi anume audierea martorei R.M.R., cerere reiterată şi în faţa instanţei de recurs, de asemenea este nepertinentă şi neconcludentă, în condiţiile în care aceasta nu a participat la evenimentul din data de 18 mai, iar pe de altă parte aspectele pentru a cărei audiere s-a solicitat, exced prezentei cauze.
Or, aşa cum s-a arătat, din coroborarea probelor administrate, a reieşit fără dubiu că partea vătămată a suferit leziuni corporale ca urmare a agresiunii fizice exercitate de inculpată asupra părţii vătămate şi care nu se circumscrie doar încercării de a o ţine pe partea vătămată. Pe de altă parte, chiar dacă apărarea inculpatei a fost împotriva unui atac material, direct, imediat şi injust (atacul părţii vătămate – agresiunea verbală şi de a o trage de păr) raportat atât la intensitatea acestuia, urmările, dar şi gradul de proporţionalitate, corect s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. pen. privind depăşirea limitelor legitimei apărări.
Astfel, în condiţiile arătate, acţiunea inculpatei nu a fost una de apărare, ci dimpotrivă de ripostă prin lovire, acţiune care se situează în afara protecţiei legii - totale sau parţiale - ca efect al aplicării după caz a art. 44 C. pen. sau art. 73 lit. b) C. pen. (ca urmare a atacului premeditat şi provocat de partea vătămată).
Ca atare, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, la care a aplicat dispoziţia legală corespunzătoare sub aspectul încadrării juridice a faptei dar şi sub aspectul individualizării pedepsei şi pe cale de consecinţă constată că recursul inculpatei este nefondat şi-l va respinge ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat dar şi către partea civilă.
Raportat la fapta ilicită, aşa cum s-a arătat, aceasta a constat în lovirea părţii vătămate, în mod repetat, cauzându-i-se de către inculpată leziunile corporale evidenţiate în raportul de expertiză medico-legală, ce au necesitat circa 12-14 zile de îngrijiri medicale.
În atare situaţie corect s-a reţinut de instanţa de fond că partea vătămată a suferit un prejudiciu în cele două componente (materială şi morală).
Trebuie însă avut în vedere, din coroborarea tuturor probelor administrate - inclusiv a actelor medicale depuse - în asemenea situaţie atât pretium doloris (numărul de zile de îngrijiri medicale ridicat), dar şi sentimentul de umilire suferit de victimă, fără însă să se facă o raportare directă la patologia preexistentă. Orice persoană are dreptul la imagine publică, integritate fizică şi psihică.
Or, raportat la cele de mai sus, Înalta Curte va admite recursul părţii civile numai cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, apreciind că se impune majorarea acestora, în condiţiile în care inculpata ar fi putut uşor evita atacul fără a recurge la acte directe de violenţă, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de partea civilă - parte vătămată C.A. împotriva sentinţei penale nr. 511 din 09 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpata R.R.A.
Casează sentinţa sus - menţionată, numai cu privire la cuantumul daunelor morale stabilit, pe care îl majorează de la suma de 1.000 euro sau echivalentul în RON la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, la suma de 10.000 euro sau echivalentul în RON la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.R.A. împotriva aceleiaşi sentinţei penale.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocatului ales, către partea civilă C.A. şi a sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 959/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 948/2012. Penal → |
|---|
