ICCJ. Decizia nr. 1196/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1196/2013

Dosar nr. 188/43/2008

Şedinţa publică din 4 aprilie 2013

Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Tribunalul Mureş, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 40 din 4 aprilie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 188/43/2008 a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în rechizitoriu:

a) În cazul inculpatului M.A., din infracţiunea de trafic de persoane sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 42 acte materiale), în două infracţiuni, respectiv: una de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale cu referire la persoanele vătămate M.S.L., M., fostă C., O. şi B.C.) şi a art. 37 lit. a) C. pen.; una de înşelăciune sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta privitoare la toate celelalte persoane vătămate) şi a art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

b) În cazul inculpatului M.G.M., din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 39 acte materiale), în infracţiunea de înşelăciune sub formă continuată - prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 39 acte materiale).

c) În cazul inculpatului Ş.M., din infracţiunea de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de înşelăciune sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (cu 4 acte materiale).

d) În cazul inculpatului M.A.I., din infracţiunea de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de înşelăciune - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

S-a respins partea din cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu în sarcina inculpaţilor, după cum urmează:

În cazul inculpatului M.A., din infracţiunea de trafic de persoane sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 42 acte materiale), în infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (42 acte materiale cu referire la toate persoanele vătămate) şi a art. 37 lit. a) C. pen.

În cazul inculpatului M.G.M., din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 39 acte materiale), în infracţiunea de trafic de persoane sub formă continuată - prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 39 acte materiale).

În cazul inculpatului Ş.M., din infracţiunea de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de trafic de persoane sub formă continuată - prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 4 acte materiale).

În cazul inculpatului M.A.I., din infracţiunea de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de trafic de persoane sub formă continuată - prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 22 acte materiale).

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) litera c C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.A., domiciliat în satul Vişinelu, oraş Sărmaşu, jud. Mureş, cu reşedinţa în comuna Baciu, sat Popeşti, jud. Cluj, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, cu referire la persoanele vătămate M.S.L., M. (fostă C.) O.L. şi B.C.I.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 202/2000 a Judecătoriei Tg-Mureş, definitivă prin neapelare la data de 22 februarie 2000, urmând ca inculpatul să execute în întregime această pedeapsă alături de pedeapsa nou aplicată, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune sub formă continuată, cu referire la toate celelalte persoane vătămate.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat graţierea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 202/2000 a Judecătoriei Tg-Mureş, definitivă prin neapelare la data de 22 februarie 2000, urmând ca inculpatul să execute în întregime această pedeapsă alături de pedeapsa nou aplicată, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele menţionate în pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

S-a dispus, în baza art. 35 alin. (3) C. pen., ca inculpatul să execute alături de pedeapsa principală de mai sus şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante stabilite durata arestării preventive din data de 21 februarie 2003 până la data de 7 octombrie 2005.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.G.M., domiciliat în comuna Certeze, sat Moişeni, jud. Satu Mare, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune sub formă continuată.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante stabilite durata reţinerii şi a arestării preventive din data de 21 aprilie 2004 până la data de 28 septembrie 2005.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.A.I., domiciliat în Satu Mare, jud. Satu Mare, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante stabilite durata reţinerii şi a arestării preventive din data de 26 februarie 2003 până la data de 26 iunie 2003.

În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei menţionată mai sus pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul Ş.M., domiciliat în Luduş, jud. Mureş, de sub acuza comiterii infracţiunii de înşelăciune sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu patru acte materiale).

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 litera c C. pen. s-a aplicat inculpatului amenda cu caracter administrativ în sumă de 500 lei.

Cu privire la latura civilă a cauzei:

S-a constatat că persO. vătămată prin fapta descrisă la pct. 1, M.S.L. cu domiciliul în comuna Sânger, jud. Mureş nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că persO. vătămată prin fapta descrisă la pct. 1, M. (fostă C.) O.L., cu domiciliul în comuna Sânger, jud. Mureş, cu reşedinţa în Sânger, jud. Mureş) nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că persO. vătămată prin fapta descrisă la pct. 1, B.C.I., cu domiciliul în comuna Cămăraşu, jud. Cluj, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile C.M., cu domiciliul în Ungheni, jud. Mureş) şi i-a obligat pe inculpaţii M.A., M.G.M. şi Ş.M., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 800 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile C.M.C., cu domiciliul în Ungheni, jud. Mureş şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi Ş.M., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 300 euro.

S-a luat act că partea civilă a renunţat la pretenţiile civile formulate faţă de inculpatul M.G.M.

S-au respins ca neîntemeiate restul pretenţiilor părţii civile.

S-a constatat că prejudiciul creat părţii civile A.A., cu domiciliul în Ungheni, jud. Mureş a fost recuperat integral.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile A.M., cu domiciliul în Ungheni, jud. Mureş şi a obligat inculpaţii M.A. şi Ş.M., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 300 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

S-a luat act că partea civilă a renunţat la pretenţiile civile formulate faţă de inculpatul M.G.M.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile S.S.R., cu domiciliul în Ungheni, jud. Mureş şi l-a obligat pe inculpatul M.A. la plata către aceasta a sumei de 500 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile O.C.L., cu domiciliul în Tg-Mureş, jud. Mureş şi l-a obligat pe inculpatul M.A. la plata către aceasta a sumei de 300 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile M.L., cu domiciliul în Tg-Mureş, jud. Mureş şi l-a obligat pe inculpatul M.A. la plata către aceasta a sumei de 300 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

S-a constatat că partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 4, P.G.V., cu domiciliul în comuna Bilbor, jud. Harghita, nu s-a constituit parte civilă.

S-a luat act de faptul că partea civilă C.F.. cu domiciliul în comuna Sărmaş, sat Hodoşa, jud. Harghita, a renunţat la pretenţii.

S-a luat act de faptul că partea civilă D.D.M., cu domiciliul în comuna Sărmaş, sat Hodoşa, jud. Harghita) a renunţat la pretenţii.

S-a constatat că partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 4, C.D., cu domiciliul în comuna Sărmaş, sat Hodoşa, jud. Harghita, nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile V.I., cu domiciliul în satul Coldău, jud. Bistriţa Năsăud şi obligă pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 250 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile V.A., cu domiciliul în Negrileşti, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

S-au respins ca nedovedite celelalte pretenţii civile ale părţii civile.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile B.V., cu domiciliul în Negrileşti, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

S-au respins ca nedovedite celelalte pretenţii ale părţii civile.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile B.D., cu domiciliul în Negrileşti, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

S-au respins ca nedovedite celelalte pretenţii ale părţii civile.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile V.A., cu domiciliul în Negrileşti, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile Ş.T., cu domiciliul în loc. Negrileşti, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile V.A., cu domiciliul în satul Doblicel, comuna Spermezeu, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 250 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile C.N., cu domiciliul în Negrileşti, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

S-au respins ca nedovedite celelalte pretenţii ale părţii civile.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile C.G., cu domiciliul în Beclean, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile B.I., cu domiciliul în Negrileşti, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

S-au respins ca nedovedite celelalte pretenţii ale părţii civile.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile N.C.A., cu domiciliul în satul Doblicel, comuna Spermezeu, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 250 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

S-a luat act de faptul că partea civilă I.S.O., cu domiciliul în Beclean, jud. Bistriţa Năsăud, a renunţat la pretenţii.

S-a luat act de faptul că partea civilă P.A., cu domiciliul în Negrileşti, jud. Bistriţa Năsăud, a renunţat la pretenţii.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile T.I.P., cu domiciliul în Negrileşti, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile P.I., cu domiciliul în comuna Chiuza, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 250 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile A.T., cu domiciliul în comuna Chiuza, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 250 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile Ş.V.S., cu domiciliul în comuna Chiuza, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 250 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

S-a luat act de faptul că partea civilă H.E., cu domiciliul în Negrileşti, jud. Bistriţa Năsăud, a renunţat la pretenţii.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile Ţ.T., cu domiciliul în comuna Negrileşti, sat Negrileşti, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile G.R.D., cu domiciliul în Bistriţa, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile B.G., cu domiciliul în Negrileşti, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile B.A., cu domiciliul în Negrileşti, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.A.I., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile D.Ş.I., cu domiciliul în Ungheni, jud. Mureş şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.G.M., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 600 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile D.A.V., cu domiciliul în comuna Cristeşti, jud. Mureş şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.G.M., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 500 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

S-a constatat că partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 6, D.A.S., cu domiciliul în comuna Cristeşti, jud. Mureş, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 6, D.S. (cu domiciliul în Ungheni, jud. Mureş) nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile S.A. (cu domiciliul în comuna Cristeşti, jud. Mureş) şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.G.M., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 400 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile B.Z., cu domiciliul în satul Orosfaia, comuna Milaş, Judeţul Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.G.M. la plata către aceasta, primul a sumei de 100 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, iar cel de-al doilea a sumei de 300 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), s-a admis acţiunea civilă a părţii civile B.D.R., cu domiciliul în comuna Milaş, sat Orosfaia, jud. Bistriţa Năsăud şi i-a obligat pe inculpaţii M.A. şi M.G.M., în solidar, la plata către aceasta a sumei de 500 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În vederea recuperării prejudiciilor cauzate părţilor civile de către inculpaţi, în baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen., s-a instituit sechestrul asigurător asupra următoarelor sume şi obiecte ridicate de la inculpaţii M.A., Ş.M. şi M.A.I.:

- 1.650 euro şi 200 dolari SUA ridicate de la inculpaţii M.A. şi Ş.M. şi depuse la B.N.R. - Sucursala Cluj, conform procesului verbal din data de 4 septembrie 2003, aflat la fila 150 Dosarul nr. 5.508/2003, vol. I;

- 115,6 lei ridicată de la aceeaşi inculpaţi şi depusă la Trezoreria Tg-Mureş, conform chitanţei din data de 2 octombrie 2003, aflată la fila 152 Dosarul nr. 5.508/2003, vol. I;

- bijuteriile ridicate de la inculpatul M.A. şi depuse la Trezoreria Tg-Mureş, conform procesului verbal din data de 3 septembrie 2003, aflat la fila 153 Dosarul nr. 5.508/2003, vol. I;

- 100 euro, ridicată de la inculpatul M.A.I. şi depusă la B.N.R. - Sucursala Cluj, conform procesului verbal din data de 4 septembrie 2003, aflat la fila 150 Dosarul nr. 5.508/2003, vol. I.

S-a dispus că în cazul nevalorificării acestor sume şi bunuri în termenul de prescripţie a executării silite, vor fi confiscate special în conformitate cu art. 118 lit. e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen.

Instanţa a fost sesizată iniţial prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş din 31 iulie 2003, emis în Dosarul nr. 97/P/2003, înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. 5.508/2003 din data de 31 iulie 2003, s-a dispus:

Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

a) M.A., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

b) M.A.I., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

c) Ş.M., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de numitul M.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reţinut că inculpatul M.A., în perioada 2002 - 2003, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite şi cu contracte legale de muncă, a racolat mai multe persoane de la care a încasat suma totală de circa 9.000 euro, persoane pe care, fie le-a abandonat într-un oraş de graniţă, în speţă Satu Mare, fie le-a plasat unei persoane cu dublă cetăţenie, cu care era înţeles de la bun început, aceasta din urmă transportând grupurile de persoane în Italia, unde, profitându-se de vulnerabilitatea economică a membrilor grupurilor şi de izolarea lor datorată necunoaşterii limbii italiene şi a ţării în care se aflau, aceste persoane au fost obligate să presteze diferite munci, împotriva voinţei lor şi fără asigurarea unor condiţii legale de muncă.

Inculpatul M.A.I. s-a implicat în reţeaua de trafic de persoane din care făceau parte inculpatul M.A. şi numitul „G.”, preluând un grup de 22 persoane din judeţul Bistriţa Năsăud, iar după abandonarea lor de către inculpatul M.A. a încercat să le convingă că, în schimbul unor sume de bani, le va asigura el transportul până în Italia, la muncă. Ulterior, venind la Tg-Mureş, pentru a prelua şi transporta în Italia, la muncă, un alt grup de persoane, a fost depistat în flagrant de către organele de poliţie.

Inculpatul Ş.M., a intermediat racolarea de către inculpatul M.A. a unui grup format din patru persoane, care, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă în Italia, au fost transportate şi exploatate în această ţară.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş din data de 17 mai 2004, emis în Dosarul nr. 355/P/2003, înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. 2.705/2004 din data de 18 mai 2004, s-a dispus:

Trimiterea în judecată a inculpatului M.G.M., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reţinut că inculpatul M.G.M., în perioada anului 2003, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a traficat mai multe grupuri de persoane din România, de la care a încasat diverse sume de bani cuprinse între 300 şi 500 euro, persoane pe care le-a cazat, transportat şi transferat la alţi cetăţeni italieni, grupuri racolate în baza unei înţelegeri prealabile de către inculpatul M.A., sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite şi cu contracte legale de muncă în Italia. În Italia, profitându-se de vulnerabilitatea economică a membrilor grupurilor şi de izolarea lor datorată necunoaşterii limbii italiene şi a ţării în care se aflau, aceste persoane au fost obligate să presteze diferite munci, împotriva voinţei lor şi fără asigurarea unor condiţii legale de muncă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 ianuarie 2005, s-a dispus conexarea celor două dosare (fila 1.193, Dosar nr. 5.508/2003, vol. IV).

În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. 188/43/2008 (nr. în format vechi 8.342/2010) din data de 17 noiembrie 2010 şi 1.476/102/2011 din data de 3 martie 2011.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30 martie 2011 (filele 407-413, vol. II) s-a dispus conexarea celor două Dosare, sub nr. 188/43/2008.

S-a precizat că, în cel de-al doilea ciclu procesual, prin procesele verbale din data de 20 aprilie 2011 (filele 471 şi 472-473, Dosar nr. 188/43/2008, vol. II) s-a dispus de către procuror îndreptarea erorilor materiale din cele două rechizitorii, arătându-se corecta încadrare a faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii, cu arătarea numărului actelor materiale reţinute în cazul fiecărei infracţiuni sub formă continuată.

Probele strânse în cursul urmăririi penale au relevat următoarea situaţie de fapt:

1. În cursul lunii februarie 2002, inculpatul M.A. le-a propus martorelor M.S.L. şi C.O.L., care locuiau în comuna Sânger, jud. Mureş, să le ducă în fosta Iugoslavie pentru a lucra la un restaurant, la bucătărie sau în calitate de chelnăriţe.

Prin intermediul martorului C.G., o propunere similară a făcut inculpatul M.A. şi martorei B.I.C.

Anterior, inculpatul M.A. a fost contactat de numitul P.T. şi acesta i-a relatat că avea un prieten în fosta Iugoslavie care era patronul unui restaurant şi acesta avea nevoie de vreo trei fete care să lucreze la bucătărie în acel restaurant.

În acest sens, inculpatul M.A. a vorbit cu prietena sa M.S.L., pe care a întrebat-o dacă nu doreşte să meargă la lucru în fosta Iugoslavie, şi căreia i-a cerut să caute şi alte persoane doritoare. Astfel s-a ajuns la grupul format din cele trei persoane arătate la începutul expunerii.

După ce persoanele respective s-au învoit să meargă la lucru în fosta Iugoslavie, într-una din zile inculpatul M.A. le-a transportat până în localitatea Moldova Nouă cu autoturismul proprietatea martorului C.G., condus de acesta din urmă. Acolo inculpatul şi martorele au fost cazaţi, toţi, la locuinţa numitului P.T.

Acesta i-a pus în legătură cu patronul unui restaurant din fosta Iugoslavie, numitul „B.”

La data de 14 februarie 2002, numitul „B.” le-a transportat pe martorele M.S.L. şi B.I.C. din România în Serbia, iar la data de 16 februarie 2002, după ce martora C.O.L. a împlinit vârsta de 18 ani, şi pe aceasta.

Ajunse în fosta Iugoslavie, fetelor li s-a comunicat că trebuie să se prostitueze.

Nefiind de acord cu solicitarea, numita C.O.L. a cerut să fie lăsată să se întoarcă în România, ceea ce s-a şi întâmplat la data de 18 februarie 2002.

Celelalte două tinere au fost plasate în casa unor persoane neidentificate unde au fost ţinute închise.

După circa două săptămâni, întrucât martora B.I.C. a reuşit să transmită unei rude de-a sa ceea ce i se întâmplă, iar respectiva rudă a ameninţat că va fi anunţată poliţia, a fost lăsată şi ea să se întoarcă în România.

Ulterior, cu ajutorul unei persoane de naţionalitate rromă, a reuşit şi M.S.L. să fugă, întorcându-se în România.

Inculpatul M.A. a recunoscut comiterea faptei în materialitatea ei, însă a susţinut că nu a avut intenţia de a plasa fetele respective în vederea exploatării lor prin obligarea la practicarea prostituţiei şi că a crezut că este nevoie de ele să lucreze la bucătăria restaurantului sau în calitate de chelnăriţe, aspect ce i-a fost comunicat de către numitul P.T.

2. La sfârşitul anului 2002, inculpatul M.A. l-a cunoscut pe numitul „G.” care i s-a recomandat ca având dublă cetăţenie, română şi italiană, iar din discuţiile purtate cu acesta a înţeles că numitul „G.” avea o firmă în Italia, la care putea angaja persoane din România cu contracte de muncă pe o perioadă de trei luni, oferind şi salarii bune.

Numitul „G.” i-a propus inculpatului M.A. să găsească persoane doritoare să meargă în Italia la lucru, urmând ca el să se ocupe de transportul acestora şi de asigurarea locurilor de muncă în Italia.

Fiind de acord, inculpatul M.A. a început să desfăşoare activităţi de găsire a unor astfel de persoane, întrevăzând posibilitatea unui câştig material din această activitate.

Tot în toamna anului 2002, inculpatul M.A. l-a cunoscut pe inculpatul Ş.M., căruia i-a relatat cele discutate cu numitul „G.” şi i-a cerut acestuia să găsească persoane doritoare să meargă la lucru în Italia.

În luna decembrie 2002, inculpatul Ş.M. i-a cerut unui vânzător de telefoane mobile din Tg-Mureş ca, dacă află de persoane interesate de un loc de muncă în străinătate să-l anunţe. În acest scop i-a lăsat numărul său de telefon vânzătorului respectiv.

În aceeaşi lună inculpaţii M.A. şi Ş.M. s-au deplasat la Satu Mare, unde au avut o discuţie cu numitul „G.”, identificat ulterior ca fiind inculpatul M.G.M., legată de intermedierea locurilor de muncă în Italia.

În urma anunţului făcut, inculpatul Ş.M. şi, prin el, inculpatul M.A., au fost contactaţi de părţile civile C.M., C.M.C., A.A. şi A.M.

Ulterior, între inculpaţi şi părţile civile au avut loc mai multe discuţii, unele în Tg-Mureş, altele în Ungheni, jud. Mureş, locul de baştină al părţilor civile, în cursul cărora inculpaţii le-au spus părţilor civile că ei cunosc un cetăţean italian - referindu-se la inculpatul M.G.M. - care poate să le asigure locuri de muncă în Italia. Le-au explicat părţilor civile că vor fi locuri de muncă bine plătite, că masa şi cazarea le vor fi asigurate gratuit şi că, de asemenea, le va fi asigurat transportul. În schimb, părţile civile trebuiau să plătească fiecare câte 300 de euro inculpatului M.A. şi câte 500 euro inculpatului M.G.M., sume reprezentând cheltuieli de transport până în Italia şi comisioanele inculpaţilor pentru intermedierea locurilor de muncă.

După ce părţile civile au acceptat condiţiile puse de inculpaţi, la data de 10 ianuarie 2003, acestea au fost transportate din localitatea Ungheni, jud. Mureş, la Satu Mare, de către inculpatul Ş.M., cu maşina proprie, şi cu ajutorul unui taximetrist, martorul R.I., angajat în acest sens de inculpatul M.A.

Ajunşi în Satu Mare, inculpatul M.A. a solicitat şi a colectat câte 300 de euro de la fiecare parte civilă.

Din sumele astfel obţinute, inculpatul M.A. le-a plătit părţilor civile asigurările medicale pentru câte patru zile, iar suma de 500 - 600 euro i-a dat-o inculpatului Ş.M., în schimbul ajutorului pe care i l-a dat acesta la găsirea, lămurirea şi aducerea părţilor civile la Satu Mare.

Taximetristului R.I. i-a fost achitată suma de 100 euro.

Tot în timp ce se aflau în Satu Mare, inculpatul M.A. le-a comunicat părţilor civile că s-au rezolvat problemele şi acestea puteau pleca la lucru în Italia.

În continuare, părţile civile au fost preluate de către un angajat al inculpatului M.G.M., respectiv martorul H.A., care, cu ajutorul altui taximetrist, ce nu a putut fi identificat, le-a fost transportat peste graniţă în Ungaria, iar apoi le-a transportat până în Italia, la Milano, cu un microbuz.

La Milano au fost aşteptaţi de către inculpatul M.G.M.

Acesta le-a spus părţilor civile că, el personal, nu are locuri de muncă pentru ele, dar le-a cerut să meargă în localitatea Rosarno, unde puteau lucra în agricultură, la numitul Z.D. Despre acesta din urmă le-a spus că le va aştepta la gară şi le va asigura cazarea şi masa, însă munca nu va fi plătită aşa de bine ca la Milano.

Tot inculpatul M.G.M. le-a cerut părţilor civile să-i dea fiecare câte 500 de euro reprezentând costul transportului şi comisionul său pentru intermedierea locurilor de muncă, sume pe care le-a şi primit. Din acestea le-a cumpărat părţilor civile bilete de tren până în localitatea Rosarno, circa 50 de euro pe persoană, şi mâncare pentru drum. Inculpatul le-a dat părţilor civile numărul de telefon al numitului Z.D. precum şi pe al său.

După finalizarea discuţiilor şi plata sumelor menţionate anterior, părţile civile au urcat în tren şi s-au deplasat până în localitatea Rosarno, în sudul Italiei.

Ajunse acolo, părţile civile au reuşit să-l contacteze pe numitul Z.D., care, însă, nu avea nici un aranjament cu inculpatul M.G.M., în sensul de a găsi locuri de muncă pentru părţile civile şi de a le asigura cazarea şi masa. După ce au fost cazate, totuşi, de numitul Z.D. în mansarda unui hambar, susnumitul le-a oferit o masă pe zi în schimbul muncilor pe care părţile civile i le-au prestat. În continuare, numitul Z.D. a pus părţile civile în legătură cu diferiţi fermieri din zonă, la care acestea au lucrat ca zilieri, în special în agricultură, la cules portocale. Pentru muncile prestate părţile civile au fost plătite cu sume cuprinse între 12 şi 25 euro pe zi.

În cauză a fost audiat şi martorul L.T., care a arătat că şi el a lucrat la Z.D. pentru suma de 400 de euro pe lună.

Condiţiile de cazare ale părţilor civile în hambarul numitului Z.D. sunt înfăţişate în fotografiile existente la dosar (fila 1.432).

Părţile civile A.M. şi A.A. s-au reîntors în România după circa două săptămâni, iar părţile civile Covrig Codruţ şi C.M. după alte circa două săptămâni.

3. S-a mai reţinut că în luna decembrie 2002, martorul R.I. l-a întrebat pe inculpatul M.A. dacă se ocupă cu transportul persoanelor în străinătate la lucru şi la răspunsul acestuia afirmativ i-a spus că şi partea civilă S.S.R. - care era fiul său vitreg - ar vrea să plece.

Inculpatul i-a promis martorului că va duce partea civilă cu următorul grup.

Martorul i-a relatat cele discutate cu inculpatul părţii civile S.S.R.

Între timp, partea civilă S.S.R. aflase şi de la partea civilă A.A. că exista o persoană cu ajutorul căreia şi-a rezolvat plecarea la lucru în Italia.

Iniţial partea civilă S.S.R. a dorit să plece cu primul grup format din părţile civile C.M., C.M.C., A.A. şi A.M., dar întrucât plecarea acestui grup a fost planificată pentru data de 10 ianuarie 2003, iar el încă nu intrase în posesia paşaportului, fiind programat să şi-l ridice după această dată, a trebuit să renunţe.

În noaptea de 10/11 ianuarie 2003, după ce făcuseră transportul primului grup de persoane la Satu Mare, inculpatul M.A. împreună cu taximetristul R.I., s-au deplasat la locuinţa din Ungheni, jud. Mureş, a părţii civile S.S.R., unde martorul R.I. l-a prezentat părţii civile pe inculpat ca fiind „cel care a rezolvat plecarea la muncă în Italia” a celorlalte părţi civile menţionate mai sus.

Inculpatul M.A. i-a spus părţii civile S.S.R. că are nevoie pe loc de 500 de euro, pentru unele probleme personale, iar partea civilă a acceptat să-i dea inculpatului acea sumă ca un avans pentru intermedierea locului său de muncă în Italia pe care urma să o realizeze inculpatul.

Părţile au convenit ca, în total, comisionul pe care trebuia să-l plătească partea civilă inculpatului să fie de 800 de euro, urmând ca partea civilă să mai plătească doar diferenţa, adică încă 300 de euro în momentul în care urma să plece efectiv la muncă în Italia.

Inculpatul M.A. a comunicat apoi că plecarea părţii civile urma să aibă loc la data de 17 ianuarie 2003.

La data respectivă partea civilă a aflat însă de la fraţii A. că persoanele trimise în Italia de către inculpat au fost înşelate, că promisiunile făcute au fost false, motiv pentru care a refuzat să mai plece.

Inculpatul a recunoscut că a primit de la partea civilă S.S.R. suma de 500 de euro dar împrumut şi nu cu titlu de avans comision pentru intermedierea locului de muncă în Italia pentru partea civilă.

4. S-a mai arătat că în luna noiembrie 2002, inculpatul M.A. a discutat cu partea civilă O.C.L. din Tg-Mureş, căruia i-a spus că are un prieten în Italia care oferă locuri de muncă pentru persoane din România.

Ulterior, prin intermediul părţii civile O.C.L., inculpatul a intrat în legătură şi cu partea civilă M.L., faţă de care a făcut aceleaşi afirmaţii.

Părţile civile au fost de acord cu propunerea inculpatului de a le intermedia locuri de muncă în Italia, precum şi cu solicitarea inculpatului de a-i plăti acestuia câte 300 de euro de persoană, stabilind şi data plecării, respectiv 18 ianuarie 2003.

Între timp, inculpatul M.A. a fost abordat de părţile civile P.G.V., C.F. şi D.M., precum şi de partea vătămată C.D., toţi aceştia dorind să plece la lucru în străinătate.

Inculpatul era cunoscut de părţile civile ca având preocupări de a trimite şi a transporta oameni la lucru în străinătate.

Inculpatul le-a promis şi acestor părţi civile şi vătămate că, contra sumei de 300 de euro de persoană, le va rezolva drumul şi locuri de muncă în Italia, unde spunea că are o cunoştinţă care va rezolva locurile de muncă.

La data de 18 ianuarie 2003, inculpatul M.A., a luat părţile civile O.C.L. şi M.J. cu un microbuz din Tg-Mureş, ocazie cu care acestea au achitat inculpatului sumele convenite.

Ajungând în Reghin, de acolo au fost luate şi celelalte părţi civile şi partea vătămată menţionate mai sus, care, însă, nu au vrut să plătească sumele cerute de inculpat decât la destinaţie.

Ajungând în Satu Mare, acolo au fost aşteptaţi de un om de legătură al inculpatului M.A., indicat de părţile civile ca fiind numitul „F.” Acesta a venit în acel loc cu un taxi.

În continuare, inculpatul M.A. s-a ocupat de încheierea asigurărilor de sănătate pe numele părţilor civile şi a părţii vătămate pe câte o durată de 5 zile, după care le-a spus că trebuie să meargă cu acel „om de legătură” să le facă asigurări de sănătate pentru câte trei luni şi să plătească transportul până în Italia.

Înainte de aceasta a convins şi părţile civile luate din Reghin să-i dea anumite sume, respectiv 750 euro, 200 dolari SUA şi 600.000 lei.

De asemenea, părţile civile şi partea vătămată i-au dat inculpatului paşapoartele.

Pentru că avea banii lor şi paşapoartele, părţile civile au obţinut aprobarea de la inculpat de a fi însoţit în demersurile sale, alături de numitul „F.” şi de taximetristul cu care venise acesta, şi de partea civilă C.F.

Ajungând la un sens giratoriu, inculpatul i-a cerut taximetristului să oprească iar părţii civile C.F. să-i aştepte pentru că el şi numitul „F.” vor merge să plătească asigurările de sănătate şi costul transportului, urmând a se întoarce în câteva minute.

În continuare inculpatul M.A. şi numitul „F.” au ieşit din maşină şi au plecat, fără a se mai întoarce.

Aspectul este confirmat de taximetristul în cauză, martorul P.V. (fila 194, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Inculpatul M.A. a recunoscut faptele în materialitatea lor, însă a arătat că părţile civile O.C.L. şi M.L. nu i-au dat câte 300 de euro ci doar 50 de euro şi respectiv 200 euro, iar celelalte părţi civile, fie i-au plătit 400 euro într-o primă versiune a declaraţiei, fie nu au vrut să-i plătească nimic până nu ajungeau în Italia, potrivit unei alte versiuni. A mai arătat că, oricum, mijlocul de transport pe care l-a găsit nu avea capacitatea decât de două locuri. A susţinut că din aceste motive a abandonat părţile civile şi partea vătămată în Satu Mare.

5. S-a mai reţinut că în luna februarie 2003, prin intermediul martorilor C.M. şi C.I., inculpatul M.A. a intrat în contact şi a avut discuţii cu un număr de 22 de persoane din zona localităţii Beclean, jud. Bistriţa Năsăud, respectiv cu părţile civile V.I., V.A., B.V., B.D., V.A., Ş.T., V.A., C.N., C.G., B.I., N.C.A., I.S.O., P.A., T.I.P., P.I., A.T., Ş.V., H.E., Ţ.T., G.R.D., B.G. şi B.A..

În cadrul discuţiilor avute cu acestea, inculpatul le-a spus că le poate transporta în Italia, le-a promis locuri de muncă la firma unei cunoştinţe de-a sa, despre care a menţionat că era patron în Italia, şi le-a asigurat că vor beneficia de salarii de circa 5 euro pe oră, în funcţie de locul de muncă ce le va fi găsit, în agricultură, în construcţii sau la tăiat lemne în pădure.

În schimbul celor oferite, inculpatul le-a cerut părţilor civile câte 200 euro de persoană, sume care să-i fie plătite lui personal şi care urmau să acopere costul transportului până în Italia şi retur, precum şi asigurările medicale.

Le-a mai spus că, în plus, fiecare parte civilă va trebui să aibă asupra sa suma de 500 euro pentru a o prezenta la vamă.

Părţile civile au fost de acord cu solicitările inculpatului, situaţie în care a fost stabilită ziua plecării pentru data de 14 februarie 2003.

La data de 14 februarie 2003 părţilor vătămate le-au fost încheiate asigurări medicale de către martorul B.G.G., angajat al unei societăţi de asigurări din localitatea Beclean, costul acestora fiind achitat de inculpatul M.A.

După aceea, părţile civile au fost îmbarcate în două microbuze cu destinaţia Satu Mare.

Li s-a spus că acolo urmau să fie aşteptate de alte două microbuze care urmau să fie trimise de cunoştinţa sa din Italia şi cu acestea trebuiau să facă deplasarea spre ţara respectivă.

Au ajuns la Satu Mare în dimineaţa zilei de 15 februarie 2003.

Acolo, inculpatul a colectat de la părţile civile suma de 4.400 euro.

Tot acolo, au fost aşteptaţi de martorul B.A. şi de inculpatul M.A.I., persoane cu care inculpatul M.A. luase legătura prin intermediul inculpatului M.G.M.

În continuare, pretextând că merge să-şi încarce telefonul mobil, inculpatul M.A. a abandonat părţile civile.

După plecarea inculpatului M.A., inculpatul M.A.I. şi martorul B.A., le-au propus părţilor civile să fie de acord să fie transporte de ei în Italia, contra sumei de 100 euro de persoană.

Martorul B.A. a vorbit la telefon cu inculpatul M.G.M., după care cu acelaşi inculpat a vorbit şi partea civilă V.I.

Inculpatul M.G.M. i-a spus părţii civile că dacă vor să ajungă în Italia trebuie să plătească.

Părţile civile au refuzat oferta de transport spre Italia a inculpatului M.A.I. şi a martorului B.A. şi s-au întors la domiciliile lor cu aceleaşi microbuze cu care s-au deplasat până la Satu Mare.

Inculpatul M.A. a recunoscut materialitatea faptelor însă a arătat că din cei 4.400 euro încasaţi de la părţile civile, suma de 3.950 euro a predat-o numitului R.A., „trimis” al inculpatului M.G.M.

6. S-a mai reţinut că în luna ianuarie 2003, prin intermediul părţii civile A.A., menţionat la pct. 2 din prezenta hotărâre, au luat legătura cu inculpatul M.A. şi părţile civile D.Ş.I., D.A.V., D.A.S., D.S., S.A., B.Z. şi B.D.R., care locuiau în Ungheni şi Cristeşti, jud. Mureş.

Inculpatul le-a promis şi acestora că le va rezolva locuri de muncă în Italia, pe şantiere, la tăiat lemne în pădure, iar pentru început, doritorii urmau să lucreze în agricultură, la cules de citrice, pentru a învăţa limba italiană. Le-a mai spus că pentru stabilirea condiţiilor înţelegerii trebuia să se consulte cu partenerul său italian.

Pentru serviciile sale, inculpatul le-a solicitat părţilor civile să-i plătească fiecare câte 400 euro.

Părţile civile au fost de acord.

La data de 24 ianuarie 2003 acestea au fost transportate la Satu Mare, fiind însoţite şi de către inculpat. Acolo, părţile civile au dat inculpatului câte 100 euro de persoană după care au fost preluate de inculpatul M.G.M.

Acesta le-a trecut graniţa, la data de 25 ianuarie 2003, şi le-a transportat până la Milano. Le-a spus că vor lucra la un patron pe nume Z.D., din localitatea Rosarno. Pentru transport şi pentru intermedierea locurilor de muncă inculpatul M.G.M. a pretins şi a primit de la fiecare parte vătămată suma de 300 euro. În continuare, acesta le-a cumpărat bilete şi le-a expediat cu trenul spre localitatea Rosarno, dându-i părţii vătămate D.Ş.I. numărul de telefon al patronului italian Z.D. şi o cartelă telefonică.

În Rosano, părţile civile i-au mai găsit pe ultimii doi din grupul trimis anterior de inculpaţii M.A. şi M.G.M., respectiv pe părţile civile C.M. şi C.M.C.

La fel ca şi în cazul lor, inculpatul M.G.M. nu le-a asigurat locuri de muncă la numitul Z.D. ci, acesta din urmă, a plasat părţile civile să lucreze „la negru”, ca zilieri, la diverşi fermieri.

Nemulţumite de câştigurile pe care le realizau, părţile civile s-au întors în România la data de 2 februarie 2003.

7. În continuare s-a reţinut că la data de 25 februarie 2003, inculpatul M.A.I. l-a sunat pe inculpatul M.A., în timp ce acesta din urmă era deja reţinut de organele de cercetare penală.

Un lucrător de poliţie s-a substituit inculpatului M.A. şi a purtat convorbirea cu inculpatul M.A.I., fără ca acesta să realizeze cu cine vorbeşte.

Inculpatul M.A.I. i-a solicitat interlocutorului să îi găsească alte persoane pe care să le transporte în Italia, contra sumei de 100 euro de persoană.

Poliţistul i-a spus că are 7-8 persoane care doresc să se deplaseze de la Tg-Mureş la Satu Mare şi de acolo în Italia. A stabilit cu inculpatul ca acesta să se deplaseze la Tg-Mureş la data de 26 februarie 2003 pentru a prelua acele persoane.

La data respectivă, inculpatul M.A.I. s-a deplasat spre Tg-Mureş însoţit de martorul S.A., cu un microbuz condus de martor.

Aici, inculpatul şi martorul au fost prinşi în timp ce încercau să preia grupul de persoane ce trebuia transportat, grup care, în fapt, a fost constituit dintr-un procuror şi mai mulţi poliţişti.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală, alte probe noi - instanţa a examinat şi apreciat materialul amintit, confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii, cărora le-a dat o altă încadrare juridică, şi vinovăţia penală a autorilor acestora, sens în care a constatat următoarele:

În privinţa faptei descrise la pct. 1 din prezenta hotărâre:

Faptul că inculpatul M.A. le-a racolat pe martorele M.S.L., M. (fostă C.) O.L. şi B.C.I., propunându-le acestora să se deplaseze în fosta Iugoslavie pentru a lucra la bucătărie sau ca ospătare în restaurantul unui patron sârb, iar după ce acestea au ajuns în Iugoslavia li s-a spus că au fost vândute contra sumei de 1.000 DM fiecare şi trebuiau să lucreze ca dansatoare în cluburi de noapte, urmând şi să întreţină raporturi sexuale cu clienţii, reiese cu certitudine din declaraţiile acestor persoane (filele 165 - 166, 167, 172-176, 303, 304, 305, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003, filele 196-197, Dosar nr. 5.508/1.076/2003, vol. I, fila 1.433, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. V, filele 1.134-1135, 1.222-1.223 Dosarul primei instanţe nr. 188/43/2008, în rejudecare, vol. IV) declaraţii care se coroborează între ele şi cu alte probe precum:

- declaraţiile martorilor L.R.L., H.C.M., M.O.I. (filele 171, 180, 181, 302, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003 şi 146-147, Dosar nr. 5.508/1.076/2003, vol. I, filele 1.225-1.226, Dosarul primei instanţe, în rejudecare, vol. IV), din care rezultă că inculpatul a încercat racolarea unui număr mai mare de persoane pe care să le trimită în fosta Iugoslavie, toate de sex feminin şi relativ tinere.

- declaraţia numitei L.R.L. (fila 171, Dosarul de urmărire penală nr. 97/P/2003), care confirmă că trei fete, respectiv „C.”, „O.” şi o altă fată din Sânger au fost duse de inculpat şi de numitul P.T. în fosta Iugoslavie, unde au fost predate unor persoane de acolo, iar acestea le-au bătut pe fete şi le-au obligat să practice prostituţia.

- declaraţia inculpatului (fila 362, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003) în care a recunoscut faptele în materialitatea lor, însă le-a dat o altă conotaţie, lăsând să se înţeleagă că a încercat să le ajute pe fete să-şi găsească locuri de muncă în fosta Iugoslavie, cu ajutorul numitului P.T., fără a avea cunoştinţă de adevăratele intenţii ale cetăţeanului sârb „B.”. Aceste afirmaţiile inculpatul sunt însă contrazise de afirmaţiile martorului C.G. (filele 286, 307, Dosar nr. 5.508/1.076/2003, vol. II, fila 979, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. IV, filele 1.227-1.228, Dosarul primei instanţe, în rejudecare, vol. IV), care a arătat că, în cursul lunii februarie 2002, inculpatul M.A. a venit la el împreună cu Pădurean Doru şi l-au rugat să-i transporte până la Moldova Nouă, iar după ce s-au înţeles cu privire la preţ, i-a luat pe cei doi şi alte trei fete, printre care şi Beldean C., şi i-a transportat până unde i s-a cerut. Pe drum a înţeles că acel Pădurean urma să le ajute pe fete să ajungă în Serbia şi să lucreze la un restaurant, iar inculpatul M.A. a lucrat şi urma să mai lucreze ca bodyguard la acelaşi restaurant.

Afirmaţiile inculpatului sunt contrazise şi de declaraţiile martorei M.S.L. (filele 173 Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003 şi 287, Dosar nr. 5.508/1.076/2003, vol. II) care a arătat că faţă de ea inculpatul a susţinut că era prieten al patronului restaurantului unde urmau să fie angajate fetele.

- aspectul potrivit căruia inculpatul M.A. a suportat costul transportului fetelor până în localitatea Moldova Nouă, dându-i, la destinaţie, martorului C.G. suma de 1.000.000 lei, şi plătind asigurările medicale pentru victime (fila 307, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

- declaraţia martorei H.C.M. (filele 180 Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003) potrivit căreia inculpatul a afirmat faţă de ea că, dintre cele trei tinere care au fost duse în Iugoslavia, una a reuşit să fugă, iar, pe un ton laudativ, că celelalte două au fost prinse şi bătute pentru a rămâne în continuare acolo.

Faptul că persoanele vătămate M.S.L. şi C.O.L. au ieşit din România la datele de 14 februarie 2002 şi, respectiv, 16 februarie 2002, rezultă din înscrisurile aflate la dosar (filele 208, 209, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

În privinţa faptei descrisă la pct. 2 din prezenta hotărâre:

Faptul că inculpatul M.A., cu ajutorul inculpatului Ş.M. şi în înţelegere cu inculpatul M.G.M., contra unor sume de bani, a recrutat părţile civile C.M., C.M.C., A.A. şi A.M. sub promisiunea găsirii pentru acestea a unor locuri de muncă bine plătite în Italia, părţi civile care apoi au fost apoi transportate în Italia iar acolo nu li s-a asigurat ceea ce li s-a promis, rezultă din declaraţiile părţilor civile în cauză (filele 22-24, 25-27, 28-29, 45-46, 308, 309, 310, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003, filele 81-82, 88-89, 94, Dosar urmărire penală nr. 355/P/2003, filele 497, 498, Dosar nr. 5.508/1.076/2003, vol. II, filele 1588-1590, 1803-1811, Dosarul primei instanţe nr. nr. 5.508/1076/2003, vol. V).

Părţile civile au arătat că au intrat în posesia unui număr de telefon al inculpatului Ş.M., despre care au aflat că ducea oameni la lucru în Italia. Prin intermediul acestuia l-au cunoscut şi s-au întâlnit cu inculpatul M.A., care le-a promis că, în schimbul sumei de 800 de euro de persoană, le va găsi locuri de muncă în Italia, cu contracte legale, ca tăietori de lemne, cu salarii, după unele părţi civile de 800-1500 euro, după altele chiar de 2.400 de euro pe lună şi cu cazarea şi masa asigurate. Ajungerea lor în Italia urma să se facă via Satu Mare prin intermediul asociatului celor doi inculpaţi, respectiv a numitului „G.” (inculpatul M.G.M.), despre care li s-a spus că era plecat de 13 ani din România şi avea afaceri în Italia. Inculpatul M.A. l-a prezentat pe inculpatul Ş.M. ca pe un asociat al său, iar despre contractele de muncă le-a spus că acestea vor fi întocmite de numitul „G.” în Italia. A urmat deplasarea lor până la Satu Mare cu maşinile conduse de inculpatul Ş.M. şi martorul R.I. Acolo, la o benzinărie, au fost aşteptaţi de şoferul lui „G.” care era cu un microbuz cu numere de Italia. Ajunşi acolo au înmânat fiecare câte 300 euro inculpatului M.A. conform înţelegerii, urmând ca diferenţa de 500 euro fiecare să o înmâneze numitului „G.” după ce ajungeau în Italia. Le-au fost înmânate asigurările de sănătate a căror cost l-a suportat inculpatul M.A. din banii primiţi de la ei. Au constatat că asigurările erau pentru patru zile deşi li se promisese asigurări pentru trei luni. În continuare au fost îmbarcaţi într-un taxi şi duşi spre frontieră, ieşind astfel din ţară. Ajunşi în Ungaria au fost debarcaţi din taxi şi îmbarcaţi în microbuzul condus de şoferul lui „G.”, numitul „A.”, iar apoi transportaţi până în Italia, la Milano. În urma lor s-a deplasat spre Italia şi „G.”, cu care s-au întâlnit în Milano. Atunci „G.” a insistat ca fiecare să-i dea câte 500 de euro, ceea ce s-a şi întâmplat, ei acceptând să-i dea sumele respective deşi nu li se făcuseră contracte de muncă aşa cum li s-a promis. În plus, partea civilă C.M. a arătat că, în timp ce se aflau la Milano şi în prima fază au refuzat să-i dea lui „G.” câte 500 euro, condiţionând darea banilor de ajungerea lor la Padova conform promisiunilor făcute de inculpaţii M.A. şi Ş.M., acesta a simulat că vorbeşte la telefon cu un patron italian. Întrucât partea civilă A.A. cunoştea limba italiană a realizat că de fapt „G.” vorbea cu o fată. Reproşându-i-se acest lucru, „G.” a motivat că a vorbit cu fiica patronului italian Dominic Z., iar acesta din urmă trebuia să-i aştepte în gară la Rosarno. Ulterior „G.” i-a dus pe toţi la gară şi i-a îmbarcat în tren cu destinaţia Rosarno. Transportul a durat circa 17 ore, deşi li s-a spus că localitatea respectivă era doar la câteva staţii de tren depărtare. La destinaţie au fost preluaţi de un cetăţean italian Z.M. Acesta i-a dus la locuinţa lui şi i-a cazat în podul unui hambar. Timp de circa două - trei săptămâni cetăţeanul italian i-a trimis la lucru pe o plantaţie a unei femei, sau la alţi fermieri care-i închiriau, la cules de portocale, muncind „la negru”. Despre cetăţeanul Z.D. au arătat că au aflat că acesta se ocupa în zonă cu plasarea forţei de muncă „la negru”, iar în cazul femeilor cu plasarea lor în vederea exploatării prin practicarea prostituţiei în Sicilia. Au mai aflat că, dacă cineva încerca să-şi găsească de lucru pe un câştig mai decent, sus-numitul anunţa carabinierii iar persO. respectivă era expulzată. Dându-şi seama că nu lucrau legal, şi fiind sfătuiţi să fugă de la Z. de către unul din proprietarii de plantaţii pentru care au lucrat, s-au întors în România. Părţile civile au apreciat că au fost înşelate de către cei trei inculpaţi pentru că nu li s-au întocmit contracte de muncă şi au fost trimişi în cu totul altă parte la muncă decât li s-a promis. În timp ce erau în Italia au luat legătura telefonică cu inculpatul Ş.M. căruia i-au reproşat de ce i-a minţit, însă acesta nu i-a crezut că nu au ajuns unde li s-a promis. După ce au ajuns în România au mai putut vorbi doar cu inculpatul Ş.M., care le-a spus că el nu a avut nici un amestec în ceea ce li s-a întâmplat în Italia, i-a sfătuit să nu reclame la poliţie şi le-a promis că-şi vor recupera banii plătiţi.

Declaraţiile părţilor civile se coroborează între ele şi se coroborează şi cu declaraţiile inculpaţilor menţionaţi mai sus, sub aspectul stării de fapt, chiar dacă aceştia au dat şi dau interpretări proprii acţiunilor lor.

Faptul că părţile civile menţionate mai sus au fost transportate la Satu Mare de către martorul R.I., angajat de către inculpatul M.A., rezultă din declaraţia acestui martor (filele 17-19, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003 şi 340, Dosar nr. 5.508/1.076/2003, vol. II). Acelaşi martor a afirmat că atunci când a luat din Ungheni pe inculpatul M.A. şi pe una din părţile civile, respectiv C.M., pentru a-i transporta spre Satu Mare, era prezent acolo şi inculpatul Ş.M., pe care-l cunoştea pentru că era rudă cu soţia acestuia, şi că şi acest inculpat s-a deplasat cu maşina sa până la Satu Mare, transportând celelalte trei părţi civile. A mai afirmat că, la Satu Mare, la o benzinărie, au fost aşteptaţi de numitul „A.” cu un microbuz. După ce inculpatul M.A. şi numitul „A.” au revenit din benzinărie, unde au spus că au intrat pentru a rezolvat cu asigurările de sănătate, inculpatul a spus că totul s-a rezolvat şi că cele patru părţi civile vor merge la lucru în Italia. Părţile civile au rămas acolo iar el s-a întors împreună cu inculpatul M.A. şi cu inculpatul Ş.M. spre Tg-Mureş, inculpatul Ş.M. rămânând în Luduş, unde domicilia. De precizat că martorul a mai afirmat că, în timp ce stăteau la benzinăria din Satu Mare şi îi aşteptau pe inculpatul M.A. şi pe numitul „A.”, inculpatul Ş.M. l-a întrebat câţi bani urma să primească de la inculpatul M.A. pentru transportul făcut, iar el i-a răspuns că 100 de euro, împrejurare în care inculpatul Ş.M. a afirmat că şi el atâta urma a primi. În fine, martorul a arătat că inculpatul M.A. l-a atenţionat că urmează să-l angajeze şi pentru alte transporturi de persoane spre Satu Mare.

Singura contradicţie notabilă dintre declaraţiile inculpaţilor M.A. şi Ş.M., este aceea că, în timp ce inculpatul Ş.M. a arătat că a primit de la inculpatul M.A. suma de 600 de euro (este adevărat că la început a arătat că a primit doar 100 euro), inculpatul M.A. a arătat că i-a dat doar suma de 100 euro.

Credibilitate mai mare are, însă, declaraţia inculpatului Ş.M., pentru că acesta a dovedit mai mare sinceritate în declaraţii şi nu avea şi nu are nici un interes în a se autoincrimina, pentru că prin acceptarea faptului că a primit de la inculpatul M.A. 600 de euro şi nu 100 euro, atestă, de fapt, implicarea sa mai amplă în găsirea, intermedierea recrutării şi intermedierea transportării părţilor civile până la Satu Mare cu intenţia de a fi trimise la lucru în Italia, nemaiputând fi considerat doar un simplu prestator de servicii în beneficiul inculpatului M.A. (efectuând un transport de persoane până la Satu Mare contra unei sume de bani).

Inculpatul Ş.M. şi-a susţinut versiunea şi cu ocazia confruntării sale cu inculpatul M.A. (filele 99-100, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003). Întrucât inculpatul M.A. a negat cu acea ocazie că i-ar fi cerut inculpatului Ş.M. să-i găsească oameni doritori de a pleca la muncă în Italia (afirmând că doar inculpatului Ş.M. i-ar fi propus aşa ceva) şi a negat, de asemenea, din nou, că i-ar fi dat inculpatului Ş.M. jumătate din sumele încasate de la părţile civile, adică 600 euro, aceste declaraţii ale inculpatului M.A. vor fi înlăturate ca nesincere.

Cu ocazia aceleiaşi confruntări, inculpatul Ş.M. a arătat că, din cei 600 euro primiţi de la inculpatul M.A., a dat fraţilor A. 300 de euro, când aceştia s-au întors din Italia, pentru a fi trimişi celorlalte două părţi civile care rămăseseră în Italia (C. şi C.), pentru a se putea întoarce şi acestea în România. Ceilaţi 300 euro i-a predat organelor de poliţie pentru a fi restituiţi părţilor civile.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 3 din prezenta hotărâre:

Faptul că inculpatul M.A. s-a ocupat de recrutarea părţii civile S.S.R. promiţându-i acestuia un loc de muncă bine plătit în Italia, contra unui comision în sumă de 800 euro, promisiune pe care nu a mai onorat-o, rezultă din declaraţiile părţii civile (filele 20-21, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003, fila 87, Dosar urmărire penală nr. 355/P/2003, filele 2.426-2.428, Dosar nr. 5.508/2003, vol. VII, filele 815-816, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III), care se coroborează cu declaraţia martorului R.I. (filele 18-19, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003 şi 1.229-1.230, Dosar nr. 188/43/2008, vol. IV).

Partea civilă a arătat că în luna decembrie 2002 a aflat de la prietenul său A.A. că acesta şi-a rezolvat să plece la lucru în Italia. Aflând acest lucru s-a arătat şi el interesat. A.A. i-a promis că o să vorbească cu pers. care i-a rezolvat şi lui să meargă în Italia la lucru. Pentru a fi pregătit să plece, şi-a vândut maşina şi şi-a procurat paşaport. După plecarea fraţilor A., tatăl său vitreg, R.I., a venit la locuinţa lor împreună cu inculpatul M.A., aflând astfel că acesta era cel care le-a rezolvat fraţilor A. plecarea în Italia. Inculpatul, ştiind că vrea şi el să plece în Italia i-a cerut suma de 500 euro pentru a-şi rezolva unele probleme, iar la momentul plecării efective să-i mai dea suma de 300 euro, suma de 800 euro fiind cea care trebuia plătită de fiecare persoană care voia să fie dusă la lucru în Italia. Inculpatul M.A. i-a promis că o să-l trimită în Italia la data de 17 ianuarie 2003. Ulterior, telefonic, l-a anunţat că s-a devansat data plecării, pentru 15 ianuarie 2003. Întrucât nu l-a mai contactat ulterior, l-a sunat în după masa zilei de 14 ianuarie 2003 pe inculpat însă acesta i-a spus că nu va mai putea pleca întrucât avea un alt grup de persoane pe care trebuia să-l trimită în Italia. I-a promis că o să-l trimită în data de 17 ianuarie 2003. La data respectivă ajunseseră deja acasă fraţii A., care s-au întors din Italia şi i-au relatat că au fost înşelaţi. Ulterior nu şi-a mai recuperat cei 500 de euro daţi inculpatului M.A.

Martorul R.I. a arătat că, fiind tatăl vitreg al părţii civile S.S.R. zis „T.” şi taximetrist, după ce a efectuat mai multe curse avându-l ca beneficiar pe inculpatul M.A., inclusiv cursa spre Satu Mare în care i-a transportat pe inculpat şi pe partea civilă C.M., menţionată la pct. anterior, la întoarcere, inculpatul a vorbit la telefon mai întâi cu „T.” şi i-a cerut acestuia suma de 500 de euro promiţându-i că-l va duce şi pe el în Italia la lucru, iar atunci când urma să plece efectiv trebuia să mai plătească 300 euro.

Şi inculpatul M.A. a recunoscut că a primit de la partea civilă S.S.R. suma de 500 de euro, însă a arătat că a primit ca împrumut suma respectivă şi nu cu titlu de avans comision pentru intermedierea locului de muncă în Italia pentru partea civilă.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 4 din prezenta hotărâre:

În sensul că inculpatul M.A. a recrutat în luna noiembrie 2002, părţile civilă O.C.L., M.L., P.G.V., C.F. şi D.M. şi pe partea vătămată C.D., cărora le-a promis locuri de muncă bine plătite în Italia, contra unor sume de 300 de euro de persoană, şi pe care apoi le-a transportat până la Satu Mare (cu motivarea că le va preda unui intermediar care le va transporta în Italia, iar acolo o cunoştinţă de-a sa le va rezolva locurile de muncă promisă), unde le-a abandonat, există declaraţiile părţilor civile menţionate mai sus (filele 188-189, 190, 191, 192-193, 195-196, 197, 312, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003, filele 90, Dosar urmărire penală nr. 355/P/2003, filele 982, 995, 997, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. IV, filele 2.291, Dosar nr. 5.508/1076/2003, vol. VII, filele 812-813, 814, 951, 952, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III, fila 1.224, vol. IV), care se coroborează între ele.

Astfel părţile civile au arătat că, după ce l-au cunoscut pe inculpatul M.A., acesta le-a propus locuri de muncă în Italia, în agricultură, în construcţii sau la tăiat lemne în pădure. Inculpatul a uzat, în demersul său de a le lămuri, şi de o carte de vizită pe care a înmânat-o părţilor civile, din care reieşea că era reprezentantul unei firme, SC C.S. SRL. Pentru serviciul prestat de inculpat, fiecare parte civilă trebuia să-i dea acestuia suma de 300 euro, reprezentând contravaloarea transportului şi asigurarea medicală pe trei luni. Ajunse în Italia, după ce începeau să lucreze, urmau să mai plătească câte 300 euro italianului care-i angaja. S-a fixat ca dată a plecării 17 ianuarie 2003, schimbată ulterior în 18 ianuarie 2003. La data plecării s-au întâlnit cu inculpatul şi au fost luate din zona Gării din Tg-Mureş cu un microbuz. Din Reghin au mai fost luate şi alte persoane. La plecarea din Tg-Mureş, cei care au plecat de aici, i-au dat, fiecare, inculpatului M.A. câte 300 euro. Cei care au urcat din Reghin au trebuit să plătească în momentul în care au ajuns la Satu Mare. Întrucât partea vătămată C.D. a refuzat, a fost îmbrâncit şi i s-a spus să plece de acolo de către cel care i-a aşteptat. După ce pe traseu inculpatul M.A. a vorbit de mai multe ori la telefon cu o persoană care trebuia să-i aştepte, au ajuns la Satu Mare şi au oprit la o benzinărie. După circa o oră, acolo a sosit cineva cu un autoturism, condus de o altă persoană. În continuare, cel care fusese adus cu autoturismul, împreună cu inculpatul M.A. şi cineva din grup (partea civilă C.F.), au plecat să facă asigurările medicale. După un timp s-a întors numai partea civilă C.F., adus de cel care conducea autoturismul şi le-a restituit oamenilor paşapoartele şi asigurările medicale. Au constatat că acestea fuseseră încheiate numai pentru 5 zile şi nu pentru trei luni cum a fost promisiunea. După o perioadă de aşteptare au constatat că nici inculpatul M.A. şi nici cel care fusese adusa cu autoturismul nu au mai apărut, iar inculpatul nu a mai putut fi contactat telefonic. Atunci şi-au dat seama că au fost înşelaţi. S-au întors la domiciliile lor cu trenul, întrucât maşina care-i transportase la Satu Mare nu a mai aşteptat. Ulterior au reuşit să-l contacteze pe inculpat însă acesta i-a tot amânat în restituirea sumelor pe care i le-au plătit.

Martorul P.V. (fila 194, Dosar urmărire penală, nr. 97/P/2003), a confirmat cele arătate de părţile vătămate, el fiind cel care a adus personal din Satu Mare cu autoturismul la întâlnirea cu părţile civile, confirmând şi împrejurările în care acea persoană şi inculpatul M.A. au coborât din maşină la un moment dat şi nu au mai revenit.

Declaraţiile părţilor civile se coroborează cu declaraţiile inculpatul M.A., care a recunoscut faptele în materialitatea lor, însă a arătat că părţile civile O.C.L. şi M.L. nu i-au dat câte 300 de euro ci doar 50 de euro şi respectiv 200 euro, iar celelalte părţi civile fie i-au plătit 400 euro, într-o primă versiune a declaraţiei, fie nu au vrut să-i plătească nimic până nu ajungeau în Italia, potrivit unei alte versiuni. Inculpatul a mai arătat că, oricum, mijlocul de transport pe care l-a găsit nu avea capacitatea decât de două locuri. A susţinut că din aceste motive a abandonat părţile civile şi partea vătămată în Satu Mare.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 5 din prezenta hotărâre:

În sensul că inculpatul M.A., în cursul lunii februarie 2003, prin intermediul martorilor C.M. şi C.I., a intrat în contact şi a avut discuţii cu un număr de 22 de persoane din zona localităţii Beclean, jud. Bistriţa Năsăud, respectiv cu părţile civile V.I., V.A., B.V., B.D., V.A., Ş.T., V.A., C.N., C.G., B.I., N.C.A., I.S.O., P.A., T.I.P., P.I., A.T., Ş.V., H.E., Ţ.T., G.R.D., B.G. şi B.A., cărora le-a promis că le transportă în Italia unde le va găsi locuri de muncă bine plătite la firma unei cunoştinţe de-a sa, contra unor comisioane de 200 de euro de persoană, după care a transportat aceste părţi vătămate în Satu Mare, unde s-a întâlnit cu inculpatul M.A. (trimis al inculpatului M.G. care trebuia să se ocupe împreună cu o altă persoană de preluarea şi transportarea părţilor civile cu două microbuze în Italia) şi unde, sub pretextul rezolvării unei probleme personale, a plecat şi le-a abandonat, există declaraţiile părţilor civile menţionate mai sus care se coroborează între ele (filele 223, 225-227, 228, 229, 231, 232, 233, 234, 235, 236-237, 238-239, 240, 241-242, 243, 244, 246-247, 248, 249, 251-252, 253, 254-255, 257, 259, 260, 261-262, 264-265, 267-268, 270, 272, 274, 275-276, 277, 279, 280-281, 282. 283-284, 313, 314, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003, filele 981, 983, 984, 985, 986, 987, 988, 989, 990, 991, 992, 993-994, 996, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. IV, filele 2.287-2.288, 2.289-2.990, Dosar nr. 5.508/1076/2003, vol. VII, filele 807, 808, 809, 810, 811, 946, 947, 948-949, 950, 953, 954, 955, 956, 957, 958, 959, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Părţile civile au arătat că, după ce l-au cunoscut pe inculpatul M.A., zis „Relu”, prin intermediari, şi fiind interesate să meargă la muncă în Italia, au aflat de la acesta condiţiile. Inculpatul le-a spus că avea o cunoştinţă în Italia care le putea asigura locuri de muncă pe o perioadă de 90 de zile, urmând a fi plătite cu circa 5 euro pe oră. Pentru serviciul făcut inculpatul le-a pretins unora câte 250 de euro, altora câte 200 euro, sume din care urmau a fi plătite asigurările şi transportul dus-întors. S-a întocmit de către partea civilă V.I. un tabel cu cei care doreau să plece (fila 224, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003) şi fiecare din ei a dat câte 250 de euro. Li s-a solicitat şi ca fiecare să aibă asupra sa suma de 500 de euro, pentru a putea trece la graniţă. S-a fixat ca dată a plecării 14 februarie 2003. Oamenii urmau să fie transportaţi cu două microbuze până la graniţă, iar de acolo preluaţi de două microbuze din Italia. La data respectivă, seara, au plecat cu două microbuze spre Satu Mare, însoţiţi de inculpatul M.A., care se afla într-un autoturism. La Satu Mare au fost duşi într-un bar pentru a aştepta microbuzele de Italia. Inculpatul M.A. a stat un timp cu ei, a vorbit la telefonul mobil, după care le-a spus că pleacă să-şi reîncarce telefonul. Aşteptându-l un timp şi încercând să-l contacteze telefonic, încercări eşuate, şi-au dat seama că acesta nu se va mai întoarce, motiv pentru care s-au întors la domiciliile lor, considerându-se înşelaţi.

Din aceleaşi declaraţii ale părţilor civile rezultă şi împrejurarea că după abandonarea lor de către inculpatul M.A., inculpatul M.A.I. împreună cu martorul B.A., cu care venise în întâmpinarea părţilor civile, le-au propus acestora să fie de acord să-i transporte ei în Italia contra sumei de 100 euro de persoană. Mai rezultă că, în acest sens, martorul B.A. a şi vorbit la telefon cu inculpatul M.G.M., după care, cu acelaşi inculpat, a vorbit la telefon şi partea civilă V.I.. Inculpatul i-a spus părţii civile că dacă voiau să ajungă în Italia trebuiau să plătească. Părţile civile au refuzat oferta, pe motiv că trebuiau să mai plătească o dată. Cel din Italia cu care a vorbit partea civilă V.I. s-a arătat contrariat de sumele pe care părţile civile le plătiseră deja inculpatului M.A., întrucât, spunea pers. respectivă, trebuiau să plătească doar câte 100 euro, restul de 400 euro trebuind să fie plătiţi în Italia celui care le asigura cazarea şi le găsea de lucru. După ce partea civilă V.I. le-a comunicat şi celorlalţi din grup ce a vorbit la telefon cu persO. din Italia, aceştia au refuzat să mai plece.

Declaraţiile părţilor civile se coroborează şi cu declaraţiile inculpatului M.A. (filele 295-296, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003), care a recunoscut materialitatea faptelor, însă a arătat că, din cei 4.500 euro încasaţi de la părţile civile, înainte de a le abandona în Satu Mare, suma de 3.950 euro a predat-o numitului R.A., „trimis” al inculpatului M.G.M., cu care s-a întâlnit la hotelul A., după ce a plecat de lângă cei pe care-i transportase la Satu Mare.

Inculpatul a mai arătat că, după ce a predat banii „trimisului” inculpatului M.G.M. a vorbit cu acesta din urmă la telefon şi i-a comunicat cele întâmplate. Inculpatul M.G.M. i-a transmis că poate merge acasă pentru că oamenii lui au preluat persoanele din Bistriţa şi ştiau ce aveau de făcut cu ele. A susţinut că, urmare a celor spuse de inculpatul M.G.M., a abandonat la Satu Mare persoanele transportate din judeţul Bistriţa Năsăud.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 6 din prezenta:

În sensul că inculpatul M.A., în cursul lunii ianuarie 2003, prin intermediul părţii civile A.A., menţionat la pct. 2 din prezenta hotărâre, a luat legătura cu părţile civile D.Ş.I., D.A.V., D.A.S., D.S., S.A., B.Z. şi B.D.R., cărora le-a promis că le va rezolva locuri de muncă în Italia, pe şantiere, la tăiat lemne în pădure, contra unor comisioane de câte 400 euro de persoană, după care a transportat părţile civile la Satu Mare unde au fost preluate de inculpatul M.G.M. şi transportate în Italia, iar, acolo, transportate cu trenul până în localitatea Rosarno, unde au fost preluate de cetăţeanul italian Z.D. şi plasate la lucru „la negru”, există declaraţiile părţilor civile menţionate mai sus, care se coroborează între ele (filele 30-31, 32-34, 35-37, 38-40, 41-42, 43-44, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003, filele 2.429-2.435, Dosar nr. 5.508/1.076/2003, vol. VII, filele 1.054-1056, Dosar nr. 188/43/2008, vol. IV).

Părţile civile au arătat că inculpatul M.A. le-a promis că le va găsi locuri de muncă în Italia, în construcţii, la un aeroport, cu contracte de muncă şi cu un câştig de circa 900 de euro pe lună, la început, iar ulterior până la 1.400 euro pe lună. Pentru serviciul făcut inculpatul urma să încaseze de la fiecare câte 400 sau 450 euro. Pentru a le convinge, inculpatul le-a menţionat părţilor civile că a mai trimis în Italia şi pe alţii din Ungheni, în speţă pe fraţii A. (lucru despre care părţile civile aveau cunoştinţă) şi că aceştia o duceau foarte bine acolo. Au acceptat propunerea inculpatului, acesta ajutându-le şi la obţinerea mai rapidă a paşapoartelor. Au plecat din Cristeşti, jud. Mureş, la data de 25 ianuarie 2003 cu un microbuz. Din Reghin a urcat în microbuz şi inculpatul M.A., care se deplasase până acolo cu un autoturism. S-au deplasat la Satu Mare, unde inculpatul M.A. le-a pus în legătură cu un cunoscut de-al său, „G.”, identificat ulterior ca fiind inculpatul M.G.M. Au fost cazate 24 de ore în apartamentul acestuia din urmă din Satu Mare, mai precis din Negreşti Oaş, după care s-a deplasat spre Italia însoţite de numitul „G.”. Înainte de plecarea din Satu Mare i-au dat inculpatului M.A. câte 100 euro fiecare. La graniţă au fost trecute cu două taxiuri, şoferii acestora adunând paşapoartele şi prezentându-le pentru control, ele neavând voie să coboare din maşini. Anterior, inculpatul M.G.M. le-a dat câte 500 euro pentru a-i putea prezenta la vamă şi a putea trece astfel frontiera României (conform legislaţiei din acel moment). Numitul „G.” a trecut graniţa cu un microbuz şi le-a preluat din Ungaria. Au ajuns în Italia, la Milano, unde au fost cazate într-un apartament de-al lui „G.”. Acolo, „G.” le-a cerut şi ele i-au dat câte 300 euro, sume despre care inculpatul a spus că trebuie să le dea, o parte, persoanei care le va asigura locurile de muncă, iar cu o altă parte îşi va recupera cheltuielile de transport. În continuare au fost îmbarcate în tren şi trimise la Rosarno. Acolo urmau să lucreze, conform spuselor inculpatului M.A., circa două săptămâni la cules portocale, iar după aceea la construcţii, la aeroport. Ajunse în Rosarno, nu au fost aşteptate de nimeni. Încercându-se luarea legăturii telefonice cu numitul „G.” (inculpatul M.G.M.) nu s-a reuşit. Până la urmă au ajuns la locuinţa cetăţeanului italian Z., care susţinea că nu-l cunoaşte pe „G.”, deşi din convorbirile telefonice purtate, părţile civile şi-au dat seama de contrariu. Acesta le-a cazat în podul unui grajd, unde mai erau şi alţi români din Ungheni, jud. Mureş, după care le-a plasat la lucru „la negru”, pe unele la tăiat kiwi, iar pe altele la cules de portocale, părţile civile câştigând între 10 şi 15 euro pe zi. După două zile, văzând că nu sunt plătite cinstit şi condiţiile mizerabile în care erau cazate, au plecat la un alt cetăţean italian la cules de mandarine, cetăţean care dăduse lui Z. suma de 250 de euro, ca şi când ar fi cumpărat părţile civile. La noul loc de muncă li s-a promis cazare şi masă, însă când au ajuns au fost puse direct să lucreze, fără a li se da posibilitatea să se dezbrace, să se schimbe, iar despre cazare şi masă li s-a spus că nu le aveau asigurate şi trebuia să le plătească. Pentru munca prestată urmau să primească câte 80 de eurocenţi pe lada de mandarine culese, rezultând circa 5 auro pe zi. Nefiind de acord cu acele condiţii au revenit în România. În timpul în care s-au aflat în Italia, partea civilă Dumbravă Ştefan l-a sunat pe inculpatul M.A., căruia i-a spus că italienii îşi băteau joc de ei. Inculpatul i-a cerut părţii civile să închidă telefonul că o să revină el cu un apel, dar nu a mai revenit şi ulterior nu a mai putut fi contactat de părţile civile. Au considerat că au fost înşelate de inculpaţii M.A. şi M.G.M.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 7 din prezenta hotărâre:

Faptul că la data de 25 februarie 2003, după ce părţile civile arătate la pct. 5 au fost abandonate de inculpatul M.A., iar acestea au refuzat oferta inculpatului M.A.I. şi a martorului B.A. de a fi transportate în Italia, inculpatul M.A.I. l-a sunat pe inculpatul M.A., în timp ce acesta din urmă era deja reţinut de organele de cercetare penală şi i-a cerut să îi găsească alte persoane pe care să le transporte în Italia, contra sumei de 100 euro de persoană, rezultă din procesul verbal de prindere în fragrant (filele 105-106, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorului S.A. (fila 110, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003) a arătat că, la data de 26 februarie 2003 a fost contactat de un prieten, B.C., din Satu Mare, care i-a propus să facă o cursă la Tg-Mureş, unde să transporte două persoane iar înapoi să aducă trei persoane. Fiind de acord a plecat spre Tg-Mureş însoţit de numitul „A.” (inculpatul M.A.I.), acesta fiind beneficiarul transportului, şi cu care s-a înţeles să plătească 3 milioane lei. Pe drum l-a întrebat pe „A.” în ce constă „bisnisul” iar acesta i-a spus că trebuie să ia din Tg-Mureş 7 sau 8 persoane pe care le găsise un „tovarăş” de-al său, cu care mai făcuse afaceri anterior. Persoanele respective plăteau o sumă acelui „tovarăş” pentru ca acesta să le găsească locuri de muncă în Italia, iar din banii respectivi „A.” primea un comision. După ce urmau să fie aduse la Satu Mare, cele 7 sau 8 persoane urmau să fie trecute graniţa pe la Petea, cu două autoturisme după care urmau a fi transportate în Italia la Milano unde erau aşteptate de o altă persoană care, la rândul ei le trimetea în Sicilia la munci agricole. Întrebându-l pe „A.” cât urma să câştige persoanele respective în Italia, acesta i-a spus că între 800 şi 1.000 euro. Întrebându-l de ce, la banii aceştia, nu ducea oameni din Satu Mare în Italia, „A.” i-a spus că nu găsea doritori în Satu Mare. Pe drum, de la Stau Mare până la Tg-Mureş, numitul „A.” a fost sunat de 4 ori de către „tovarăşul” lui din Tg-Mureş, stabilind locul de întâlnire. „A.” i-a mai spus că „tovarăşul” lui din Tg-Mureş strângea banii de la oameni şi că restul de bani urma să-i primească când ajung la Satu Mare. Când au ajuns la locul de întâlnire au fost aşteptaţi de poliţişti şi ridicaţi pentru cercetări.

Cele arătate mai sus au fost reluate de numitul S.A. şi cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit (fila 117, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

De asemenea, sus-numitul şi-a menţinut declaraţiile anterioare cu ocazia audierii sale de către instanţă în calitate de martor (fila 390, Dosar nr. 5.508/1.076/2003, vol. II).

Din toate cele menţionate mai sus, rezultă implicarea inculpaţilor în activităţile de recrutare şi lămurire a unor persoane ca, în schimbul unor comisioane, să fie transportate în Italia pentru a li se găsi locuri de muncă, fiecare cu gradul şi modalităţile de participare proprie.

Ca atare, declaraţiile de nerecunoaştere ale inculpaţilor M.A., M.G.M. şi M.A.I. vor fi înlăturate ca nesincere.

În plus, implicarea inculpatului M.A. rezultă şi din declaraţia inculpatului M.A. (fila 363, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003), care a arătat că, în timp ce se îndrepta cu grupul de oameni recrutaţi din judeţul Bistriţa Năsăud spre Satu Mare (grupul de persoane menţionat la pct. 5), a fost sunat de „G.”, care i-a spus că va trimite doi oameni să-l întâmpine, şi că s-a întâlnit cu acele două persoane, din care una era inculpatul M.A.I..

Ca atare, declaraţia inculpatului M.A.I. (fila 301, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003) potrivit căreia numitul B.A. i-ar fi solicitat să-l însoţească la întâlnirea cu inculpatul M.A. şi cu oamenii aduşi de acesta la Satu Mare, va fi înlăturată ca nesinceră. De fapt inculpatul M.A.I. a fost cel care s-a preocupat de găsirea unei maşini şi de a se prezenta la întâlnirea cu inculpatul M.A., după care şi-a manifestat intenţia de a transporta mai departe părţile civile în Italia.

Întrucât declaraţiile inculpatului M.G.M. vor fi înlăturate ca nesincere, acestea fiind contrazise de ansamblul probatoriului administrat în cauză, inclusiv de inculpatul M.A. care, într-o declaraţie din data de 22 aprilie 2004 (fila 48, Dosar urmărire penală nr. 355/P/2003) şi în declaraţia dată în faţa instanţei în primul ciclu procesual (filele 63-64, Dosar nr. 5.508/1.076/2003, vol. I), a arătat că, în baza unei înţelegeri cu inculpatul M.G.M., a racolat mai multe persoane pe care le-a plasat acestuia, iar acest din urmă inculpat le-a transportat în Italia. Inculpatul M.A. a arătat că, în conformitate cu înţelegerea amintită mai sus, el a încasat de la persoanele racolate doar sumele necesare pentru plata asigurărilor medicale şi a transportului, iar la destinaţie fiecare trebuia să-i dea inculpatului M.G.M. câte 500 de euro. Inculpatul M.G.M. l-a asigurat că avea o firmă de construcţii în Italia şi, astfel, le putea asigura oamenilor locuri de muncă. Şi transportul oamenilor până în Italia era rezolvat tot de inculpatul M.G.M.

Inculpatul M.A. şi-a susţinut afirmaţiile şi cu ocazia confruntării sale cu inculpatul M.G.M. (filele 49-50, Dosar urmărire penală nr. 355/P/2003), acesta din urmă negând în continuare participarea sa la comiterea faptelor.

Şi inculpatul Ş.M. (fila 85, Dosar urmărire penală nr. 355/P/2003) a relatat despre o întâlnire a inculpatului M.G.M. cu inculpatul M.A. în Satu Mare, ocazie cu care inculpatul M.G.M. i-a solicitat inculpatului M.A. să-l contacteze în cazul în care va găsi doritori de a merge în Italia la lucru.

În susţinerea acuzaţiilor aduse inculpaţilor au fost invocate şi alte probe şi aspecte, precum:

- declaraţia numitei S.C. (filele 50-51, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003), prietenă în acea perioadă a inculpatului M.A., şi care-l cunoştea şi pe inculpatul Ş.M. Sus numita a arătat că a aflat că inculpatul M.A. s-a ocupat cu recrutarea de persoane din România pentru a le trimite la lucru în Italia, iar promisiunile făcute oamenilor de către inculpat cu referire la condiţiile de muncă şi câştig nu s-au adeverit după ce aceştia au ajuns in Italia.

Ca atare, s-a apreciat că toate acuzele aduse inculpaţilor M.A., M.G.M. şi M.A. sunt întemeiate, în sensul că faptele de care aceştia sunt acuzaţi au existat şi au fost săvârşite de inculpaţi cu formele de vinovăţie prevăzute de lege.

În schimb, în privinţa inculpatului Ş.M., s-a observat următoarele:

- conform propriilor declaraţii, coroborate cu toate celelalte probe, a participat la recrutarea doar a patru părţi civile;

- a acţionat doar pe baza convingerii sale formate în urma celor auzite de la inculpatul M.A.;

- nu rezultă să fi participat la vreo înţelegere directă cu inculpatul M.G.M.;

- după începerea cercetărilor a avut (cu o mică ezitare, în privinţa sumei primite de la inculpatul M.A.) o atitudine relativ sinceră legat de materialitatea faptelor, chiar dacă le-a dat o altă conotaţie decât cea penală;

- din modul cum s-a comportat ulterior aflării situaţiei celor patru părţi civile ajunse în Italia (la recrutarea cărora a contribuit) rezultă că, într-adevăr, a crezut în afirmaţiile inculpatului M.A. şi a acţionat cu oarecare bună-credinţă, chiar crezând că va face un bine unor oameni, ajutând la trimiterea lor în Italia, pentru a-şi găsi locuri de muncă;

- aceeaşi atitudine rezultă şi din faptul că a dat imediat o parte din banii primiţi de la inculpatul M.A., pentru a ajuta astfel la repatrierea părţilor civile.

- nu a beneficiat de nici un câştig, întrucât şi cealaltă parte a sumei primite de la inculpatul M.A. i-a fost ridicată de organele judiciare.

- nu era cunoscut cu antecedente penale la data comiterii faptei şi nu este cunoscut cu antecedente penale nici acum, ceea ce denotă că, pe durata procedurilor din acest dosar, a conştientizat pe deplin şi s-a abţinut de la orice altă conduită neconformă cu dispoziţiile legale, acest fapt echivalând cu o veritabilă reeducare.

În raport cu toate aceste elemente şi având în vedere faptul că de la data comiterii presupuselor fapte au trecut aproape 10 ani (împrejurare căreia i se va da eficienţă şi în cazul celorlalţi inculpaţi, după cum se va vedea mai jos), în opinia acestei instanţe, fapta inculpatului Ş.M., prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu mai prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În privinţa celorlalţi inculpaţi, în opinia acestei instanţe, încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu s-a apreciat că nu este una legală şi temeinică.

S-a observat în acest sens că, la momentul comiterii faptelor de care sunt acuzaţi prin rechizitoriu, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 avea următorul conţinut:

„Prin exploatarea unei persoane se înţelege:

a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.

b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire.

c) obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii ori difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală.

d) prelevarea de organe.

e) efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.

Legea nr. 678/2001 a fost modificată, printre altele, şi prin O.U.G. nr. 79/2005, ocazie cu care la art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost introdusă conjuncţia „ori” înainte de sintagma „cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate”, textul integral având următorul conţinut „a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate”, ceea ce a dat elementului material al infracţiunii de trafic de persoane cerinţe esenţiale alternative, respectiv că executarea muncii sau îndeplinirea de servicii poate fi făcută fie în mod forţat, fie cu încălcarea normelor mai sus amintite. Anterior modificării, elementul material al infracţiunii presupunea o singură cerinţă esenţială, respectiv ca executarea muncii sau îndeplinirea de servicii cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate să fi fost făcută în mod forţat.

Termenul de „munca forţată” este definit şi de art. 2 din Convenţia nr. 29/28 iunie 1930 asupra muncii forţate, adoptată de O.I.M. potrivit căreia termenul semnifică: „orice muncă sau serviciu pretins sub ameninţarea unei sancţiuni şi pentru care pers. nu s-a oferit voluntar”.

De asemenea, este definit şi de art. 4 alin. (2) C. muncii: „orice muncă sau orice serviciu impus unei persoane sub ameninţare ori pentru care pers. nu şi-a exprimat consimţământul”. C. muncii a intrat în vigoare la data de 1 martie 2003.

În raport cu dispoziţiile legale menţionate mai sus şi cu data epuizării faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii - februarie 2003 - s-a observat că doar fapta având ca persoane vătămate pe numitele M.S.L., M. (fostă C.) O.L. şi B.C.I. poate fi asimilată infracţiunii de trafic de persoane, întrucât s-a urmărit recrutarea lor în vederea obligării la practicarea prostituţiei.

Tot în raport cu dispoziţiile legale menţionate mai sus şi cu data epuizării faptei de care sunt acuzaţi inculpaţii - februarie 2003, s-a observat că activitatea de recrutare a celorlalte persoane din România de către inculpatul M.A., pe baza unei înţelegeri avute cu inculpatul M.G.M. şi cu ajutorul dat de inculpaţii Ş.M. şi M.A.I., pentru a fi trimise în Italia la lucru, promiţându-li-se, contra unor sume în valută (comisioane), locuri de muncă sigure, bine plătite, cu asigurarea cazării şi a mesei, urmată de neonorarea celor promise, situaţie în care unele persoane au fost abandonate încă din România, iar persoanele care au ajuns, totuşi, în Italia, au fost obligate, practic, să accepte orice fel de muncă oferită, „la negru”, prost plătită şi fără îndeplinirea unor formalităţi de angajate (contracte de muncă), cu condiţii precare de cazare, dar fără a se înregistra în vreo situaţie forţarea, ţinerea în sclavie sau altă formă de lipsire de libertate sau de aservire, prin prisma legislaţiei de la acel moment nu pot fi încadrate decât la înşelăciune în convenţii. Toate persoanele recrutate au fost induse şi menţinute în eroare cu promisiunile de mai sus, acestea achiesând la convenţia propusă de inculpaţi, iar în baza acestor promisiuni au acceptat plecarea spre Italia şi plata unor comisioane către inculpaţi.

S-a mai apreciat că dispoziţiile legale menţionate mai sus trebuie privite şi prin prisma principiului neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, principiu prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituţia României.

Conform principiului enunţat mai sus, cum faptele inculpaţilor s-au epuizat în luna februarie 2003, le este aplicabilă Legea nr. 678/2001 în forma în vigoare la acea dată, şi nu le este aplicabilă definiţia muncii forţate dată de Codul muncii.

Ca urmare, în cauză, nu s-a reţinut în sarcina inculpaţilor scopul exploatării persoanelor vătămate, întrucât inculpaţii nu au urmărit ca munca pentru care părţile civile au fost recrutate şi transportate în Italia (sau se intenţiona transportarea lor în Italia) să fie executată, în acelaşi timp, atât cu încălcarea normelor legale, cât şi muncă forţată. În consens cu reglementarea internaţională, munca forţată trebuie definită în interesul cauzei ca muncă sub ameninţarea unei sancţiuni şi la care pers. nu a consimţit.

Ca atare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, admiţând prin aceasta, în parte, şi cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice formulate la termenul de judecată din data de 7 noiembrie 2011, după cum urmează:

a) În cazul inculpatului M.A., din infracţiunea de trafic de persoane sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 42 acte materiale), în două infracţiuni, respectiv: una de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale cu referire la persoanele vătămate M.S.L., M., fostă C., O.L. şi B.C.I.) şi art. 37 lit. a) C. pen.; una de înşelăciune sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta privitoare la toate celelalte persoane vătămate) şi art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

b) În cazul inculpatului M.G.M., din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 39 acte materiale), în infracţiunea de: înşelăciune sub formă continuată - prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 39 acte materiale).

c) În cazul inculpatului Ş.M., din infracţiunea de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în fapta de: înşelăciune sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (cu 4 acte materiale), însă cu precizarea că, aşa cum s-a arătat mai sus, se apreciază că fapta acestuia de a contribui la inducere în eroare a patru părţi civile nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

d) În cazul inculpatului M.A.I., din infracţiunea de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de înşelăciune - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

A fost respinsă partea din cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în rechizitoriu în sarcina inculpaţilor, după cum urmează:

a) În cazul inculpatului M.A., din infracţiunea de trafic de persoane sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 42 acte materiale), în infracţiunea de: trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (42 acte materiale cu referire la toate persoanele vătămate) şi art. 37 lit. a) C. pen.

b) În cazul inculpatului M.G.M., din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 39 acte materiale), în infracţiunea de: trafic de persoane sub formă continuată - prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 39 acte materiale).

c) În cazul inculpatului Ş.M., din infracţiunea de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de: trafic de persoane sub formă continuată - prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 4 acte materiale).

d) În cazul inculpatului M.A.I., din infracţiunea de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de trafic de persoane sub formă continuată - prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 22 acte materiale).

Pe cale de consecinţă s-a apreciat că:

În drept:

Fapta inculpatului M.A., care, în cursul anului 2002, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, le-a recrutat din România pe persoanele vătămate M.S.L., M. (fostă C.) O.L. şi B.C.I., prin fraudă, promiţându-le locuri de muncă bine plătite în fosta Iugoslavie, la un restaurant, după care s-a ocupat de transportarea lor, în prima fază, până în localitatea Moldova Nouă, unde victimele au fost cazate o perioadă, apoi în fosta Iugoslavie, unde persoanelor vătămate li s-a adus la cunoştinţă că urmau să lucreze ca dansatoare în cluburi de noapte şi să ofere servicii sexuale clienţilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu reţinerea art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat M.A., care, în perioada 2002 - februarie 2003, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în înţelegere cu inculpatul M.G.M. şi împreună cu alte persoane, în speţă cu inculpaţii Ş.M. şi M.A.I., sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite şi cu contracte legale de muncă în Italia, a racolat mai multe persoane din România, de la care a încasat suma totală de circa 9.000 euro sub formă de comisioane, persoane pe care, fie le-a abandonat într-un oraş de graniţă, în speţă Satu Mare, fie le-a plasat inculpatului M.G.M., aceasta din urmă transportând grupurile de persoane în Italia, unde, profitându-se de vulnerabilitatea economică a membrilor grupurilor şi de izolarea lor datorată necunoaşterii limbii italiene şi a ţării în care se aflau, aceste persoane au fost nevoite (nu forţate) să presteze diferite munci, „la negru”, fără asigurarea unor condiţii legale de muncă, creând prin toate aceste manopere prejudicii părţilor vătămate şi obţinând beneficii pentru sine sau pentru altul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu referire la toate celelalte persoane vătămate menţionate în prezenta hotărâre), şi cu reţinerea art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului M.G.M., care, în perioada 2002 - februarie 2003, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a promis inculpaţilor M.A., Ş.M. şi M.A.I. că poate rezolva locuri de muncă sigure şi bine plătite în Italia pentru doritori, contra unor comisioane în valută, şi le-a solicitat acestora să recruteze persoane din România în acest sens, urmate de transportarea unor persoane în Italia cărora, odată ajunse acolo, nu li s-a asigurat nimic din cele promise, precum şi de abandonarea altor grupuri de persoane înainte de a li se asigura transportul în Italia, însă după ce s-au încasat de la acestea sumele stabilite, creând prin toate aceste manopere prejudicii părţilor vătămate şi obţinând beneficii pentru sine sau pentru altul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 39 acte materiale).

Fapta inculpatului M.A.I., care, în cursul lunii februarie 2003, în aceeaşi împrejurare, în baza unei înţelegeri cu inculpatul M.G.M., a sprijinit inducerea şi menţinerea în eroare a unui număr de 22 persoane, transportate de inculpatul M.A. din judeţul Bistriţa Năsăud până la Satu Mare, cu intenţia de a fi trimise apoi în Italia, persoane abandonate de inculpatul M.A. şi cărora inculpatul M.A. le-a propus să accepte să fie duse de el în Italia contra altor sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanţa a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume:

- limitele pedepselor fixate de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor;

S-a arătat că limitele pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, au fost şi sunt închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

De asemenea, în privinţa infracţiunii de înşelăciune, s-a apreciat că limitele pedepselor nu s-au schimbat de la data comiterii faptelor.

În privinţa nici unuia din inculpaţi nu s-a reţinut vreo cauză legală de reducere a pedepsei dintre cele prevăzute în Codul penal şi în Legea nr. 678/2001.

- gradul de pericol social al faptelor;

- pers. şi antecedentele penale ale inculpaţilor;

Din acest punct de vedere s-a reţinut faptul că, potrivit extrasului de cazier judiciar (fila 93, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003, fila 1773, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. V) inculpatul M.A. nu este la primul conflict cu legea penală.

Astfel, s-a constatat că, prin sentinţa penală nr. 202/2000 a Judecătoriei Tg-Mureş, definitivă prin neapelare la data de 22 februarie 2000 (filele 2.011-2.013, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. VI), acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, pedeapsă graţiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

În urma graţierii pedepsei, termenul de încercare a fost redus cu durata pedepsei, adică de la 3 ani la doi ani, împlinindu-se la data de 22 februarie 2002.

Ca atare, s-a constatat că infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată s-a comis de către inculpat în interiorul termenului de încercare, chiar aşa redus în urma graţierii pedepsei (faptele fiind săvârşite în perioada începutul lunii februarie 2002 - 16 februarie 2002).

Fapta de înşelăciune sub formă continuată a fost comisă în perioada decembrie 2002 - februarie 2003, deci după împlinirea duratei termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei, însă în interiorul termenului de încercare al graţierii condiţionate a pedepsei anterioare. S-a reţinut acest fapt întrucât Legea nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse, a fost publicată în M. Of. nr. 726 din data de 4 octombrie 2002, dată la care (conform Constituţiei din acel moment) legea a intrat în vigoare, şi de la care se presupune că, fiind o lege penală, inculpatul a avut cunoştinţă de ea. Cu toate acestea a purces la comiterea altor fapte în perioada decembrie 2002 - februarie 2003. Ca atare, în privinţa acestei acuze au devenit aplicabile prevederile art. 37 lit. a) C. pen. referitoare la recidiva postcondamnatorie şi ale art. 7 din Legea nr. 543/2002, referitoare la revocarea graţierii condiţionate a executării pedepsei. S-a mai apreciat că nu are relevanţă modalitatea şi data la care a operat graţierea întrucât, teoretic, la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002, inculpatul a cunoscut sau trebuia să cunoască toate consecinţele acesteia.

Potrivit extrasului de cazier judiciar (fila 18, Dosarul urmărire penală nr. 355/P/2003), inculpatul M.G.M. se află la primul conflict cu legea penală.

Potrivit extrasului de cazier judiciar (fila 81, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003) inculpatul Ş.M. este la primul conflict cu legea penală.

Nici inculpatul M.A.I. nu este cunoscut cu antecedente penale.

- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală;

Din acest punct de vedere s-a apreciat comportamentul sincer doar al inculpaţilor M.A. şi Ş.M., pe parcursul întregului proces penal, cu precizarea că atitudinea menţionată anterior a inculpatului M.A. s-a manifestat doar în privinţa primei acuzaţii ce i se aduce, respectiv aceea de trafic de persoane.

De aceea instanţa a apreciat că, în privinţa sa, numai cu privire la acuza de trafic de persoane în formă continuată, precum şi a inculpatului Ş.M., poate fi reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor potrivit art. 76 C. pen.

În privinţa inculpaţilor M.G.M. şi M.A.I., în raport cu atitudinea lor, s-a apreciat că nu poate fi reţinută vreo circumstanţă atenuantă.

La stabilirea cuantumurilor pedepselor s-a ţinut seama şi de următoarele aspecte:

a) De observat că această cauză nu a fost soluţionată într-un termen rezonabil, trecând mai bine de 10 ani (pentru infracţiunea de trafic de persoane reţinută în sarcina inculpatului M.A.), respectiv 9 ani de la data epuizării infracţiunilor de care sunt acuzaţi inculpaţii (pentru celelalte acuze), iar cauza se află în al doilea ciclu procesual în faţa primei instanţe, fiind incertă data rămânerii definitive a hotărârii.

Potrivit art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, orice persoană are dreptul la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei sale. În jurisprudenţa sa C.E.D.O. a apreciat caracterul rezonabil al duratei procesului prin prisma circumstanţelor cauzei şi având în vedere criteriile consacrate de către jurisprudenţa Curţii, în particular complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţii competente (ex. cauza Pantea contra României). Este adevărat că prezentul dosar prezintă o oarecare complexitate, însă a cunoscut două cicluri procesuale, situaţie care nu le poate fi imputată inculpaţilor. Ca atare, autorităţile judiciare pot fi făcute răspunzătoare pentru o întârziere globală înregistrată în modul de tratare a acestei cauze. În concluzie, s-a comis violarea art. 6 parag. 1 din Convenţie (a se compara, pentru o analiză similară, hotărârea Pantea, sus-citată).

Potrivit art. 1 din Convenţie, statele semnatare, între care şi România, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile fundamentale definite în titlul I al Convenţiei. Potrivit C.E.D.O., de aici decurge că responsabilitatea primară pentru garantarea exercitării efective a drepturilor şi libertăţilor recunoscute în Convenţie revine autorităţilor naţionale, inclusiv instanţelor de judecată, conform principiului subsidiarităţii (a se vedea hotărârea din cauza Scordino contra Italiei, 2006). De asemenea, potrivit Constituţiei României (art. 11), tratatele ratificate fac parte din dreptul intern şi în caz de neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului şi legile interne, au prioritate cele dintâi (art. 20 alin. (2)).

Ca urmare, chiar dacă de lege lata dreptul procesual penal român nu cunoaşte o cale pentru repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenului rezonabil, instanţa a considerat că este necesar să aplice în mod direct Convenţia, interpretată în lumina jurisprudenţei Curţii.

S-a avut în vedere hotărârea Curţii din cauza Beck contra Norvegiei, care, citând şi hotărârea Eckle contra Germaniei, statuează că reducerea pedepsei pe temeiul duratei excesive a procesului nu înlătură în principiu calitatea de victimă a persoanei vizate. Totuşi, acest principiu cunoaşte o excepţie, respectiv atunci când autorităţile naţionale au recunoscut într-o manieră suficient de clară nerespectarea duratei rezonabile şi au acordat o reparaţie prin reducerea pedepsei într-o manieră expresă şi măsurabilă.

S-a reţinut că, în primul ciclu procesual, s-a aplicat inculpatului M.A. pedepsele de 5 ani închisoare (pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie), respectiv 4 ani închisoare (pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune sub formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie), inculpatului M.G.M. i s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare (pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată), iar inculpatul M.A.I. a fost achitat de sub acuza comiterii infracţiunii de înşelăciune.

În raport cu cele menţionate mai sus referitor la depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a cauzei, instanţa de fond a aplicat pedepse mai reduse, ca o reparaţie tocmai pentru această depăşire.

b) S-a constatat, în al doilea rând, că, de la data faptelor şi până în prezent, inculpaţii au conştientizat implicaţiile infracţiunilor comise şi şi-au corectat conduita în societate - au abandonat comportamentul infracţional. Totodată, unii din ei îşi asumă responsabilitatea actelor lor şi regretă cele întâmplate.

Este real că inculpatul M.A. a suferit în trecut o condamnare la pedeapsa de 1 an închisoare, însă după săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi înşelăciune care a declanşat procedurile în prezenta cauză, inculpatul s-a abţinut de la comiterea altor infracţiuni.

De asemenea, este adevărat că infracţiunile deduse judecăţii sunt unele grave şi că reacţia autorităţilor trebuie să fie fermă în faţa unor asemenea fapte, dar, pentru a fi eficientă, această reacţie trebuie să intervină imediat după momentul încălcării valorii sociale ocrotite de legea penală, numai în acest fel prevenţia generală şi specială putând să devină eficace.

La peste 10 ani, respectiv 9 ani, de la săvârşirea infracţiunilor, ruperea unora din inculpaţi din mediul social şi familial în care s-au implicat şi la care s-au adaptat corespunzător şi trimiterea lor în mediul carceral, în condiţiile în care sunt îndeplinite cerinţele prescrise de art. 81 sau art. 86¹ C. pen., nu mai are efectul scontat de legiuitor, acela de reeducare şi abia în subsidiar de pedepsire. Pedeapsa aplicată îşi pierde caracterul educativ şi constituie mai degrabă doar o măsură de represiune disproporţionată cu realităţile care se desprind din prezenta cauză.

Ţinând seama de cele arătate, instanţa, în baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, cu referire la persoanele vătămate M.S.L., M. (fostă C.) O.L. şi B.C.I.

În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 202/2000 a Judecătoriei Tg-Mureş, definitivă prin neapelare la data de 22 februarie 2000, stabilind ca inculpatul să execute în întregime această pedeapsă alături de pedeapsa nou aplicată, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune sub formă continuată, cu referire la toate celelalte părţi vătămate.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a dispus revocarea graţierii condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 202/2000 a Judecătoriei Tg-Mureş, definitivă prin neapelare la data de 22 februarie 2000, stabilind ca inculpatul să execute în întregime această pedeapsă alături de pedeapsa nou aplicată, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul va executa alături de pedeapsa principală de mai sus şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Inculpatul M.A. a fost arestat preventiv la data de 18 februarie 2003, pe o durată de 5 zile, începând cu data prinderii (filele 87, 88, 89 Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003). A fost încarcerat la data de 21 februarie 2003.

Ulterior, la data de 24 februarie 2003 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa şi a fost arestat preventiv pe o durată de 25 de zile, în perioada 25 februarie 2003 până la data de 21 martie 2003 (filele 97, 98, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Prin încheierea penală nr. 103 din data de 21 martie 2003, a Tribunalului Mureş s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive faţă de acest inculpat cu 30 de zile, respectiv de la data de 22 martie 2003 până la data de 20 aprilie 2003 (fila 326, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Prin încheierea penală nr. 138 din data de 18 aprilie 2003 a Tribunalului Mureş s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului M.A. cu încă 30 de zile, de la data de 21 aprilie 2003 până la data de 20 mai 2003 (fila 328, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Prin încheierea penală nr. 176 din data de 20 mai 2003 a Tribunalului Mureş s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului M.A. cu încă 30 de zile, de la data de 21 mai 2003 până la data de 19 iunie 2003 (fila 331, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

În continuare măsura arestării preventive a inculpatului M.A. a fost prelungită cu câte 30 de zile prin încheierile penale nr. 204 din data de 19 iunie 2003 a Tribunalului Mureş (fila 334, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003), nr. 228 din data de 17 iulie 2003 a Tribunalului Mureş (fila 343, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

După trimiterea în judecată a inculpatului măsura arestării preventive a fost prelungită cu câte 30 de zile prin încheierile penale din datele de 1 august 2003 (fila 5, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. I), 9 septembrie 2003 (fila 65, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. I), 7 octombrie 2003 (fila 99, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. I) şi 4 noiembrie 2003 (fila 155, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003).

În continuare, prin încheierile penale din datele de 2 decembrie 2003 (fila 198, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. I), 7 ianuarie 2004 (fila 198, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. II), 4 februarie 2004 (fila 288, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. II), 1 aprilie 2004 (filele 391-392, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. II), 26 mai 2004 (filele 500-501, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. II), 13 iulie 2004 (fila 603, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. III), 7 septembrie 2004 (fila 668, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. III), 1 octombrie 2004 (fila 787, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. III), 29 noiembrie 2004 (filele 1112-1113, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. IV), 12 ianuarie 2005 (filele 1194-1195, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. IV), 18 februarie 2005 fila 1368, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. V), 16 aprilie 2005 (fila 1514, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. V), 17 mai 2005 (fila 1596, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. V), 21 iunie 2005 (fila 1722, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. V), prin decizia penală nr. 427/R din data de 18 iulie 2005 a Curţii de Apel Tg-Mureş (fila 1852, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. VI), prin încheierea Tribunalului Mureş din data de 17 august 2005 (fila 1953, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. VI), măsura arestării preventive a inculpatului M.A. a fost menţinută.

Prin încheierea din data de 27 septembrie 2005 (filele 2.061-2.062, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. VI) s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante stabilite durata arestării preventive din data de 21 februarie 2003 până la data de 7 octombrie 2005.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

S-a constatat că subzistă şi la acest moment faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură care a fost menţinută.

În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune sub formă continuată.

Inculpatul M.G.M. a fost reţinut 24 de ore la data de 21 aprilie 2004 (fila 42, Dosar urmărire penală nr. 355/P/2003).

Prin încheierea penală nr. 160 din data de 22 aprilie 2004 a Tribunalului Mureş s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.G.M. pe o durată de 30 de zile, de la 21 aprilie 2004 până la data de 20 mai 2004 (filele 54-55, Dosar urmărire penală nr. 355/P/2003).

În continuare, măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită până la data sesizării instanţei prin rechizitoriu, când, prin decizia penală nr. 376 din data de 11 iunie 2004 a Curţii de Apel Tg-Mureş (fila 44, Dosar nr. 2.705/742/2004) s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive.

Măsura arestării preventive a fost menţinută în dosarul respectiv prin Decizia penală nr. 506/R din data de 25 august 2004 a Curţii de Apel Tg-Mureş (fila 73), prin încheierea din 1 octombrie 2004 a Tribunalului Mureş (fila 129), încheierea nr. 65 din data de 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Tg-Mureş (fila 218).

După conexarea cauzelor, prin încheierile din datele de 12 ianuarie 2005 (filele 1194-1195, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. IV), 18 februarie 2005 fila 1368, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. V), 16 aprilie 2005 (fila 1514, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. V), 17 mai 2005 (fila 1596, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. V), 21 iunie 2005 (fila 1722, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. V), 14 iulie 2005 (fila 1823, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. VI), 17 august 2005 (fila 1953, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. VI), măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul M.G.M. a fost menţinută în cursul judecăţii.

Prin încheierea din data de 27 septembrie 2005 (filele 2.061-2.062, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. VI) s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Inculpatul M.G.M. a fost pus în libertate la data de 28 septembrie 2005 (fila 2.103, Dosarul primei instanţe nr. 5.508/1076/2003, vol. VI).

Prin încheierea din data de 30 martie 2011 (fila 406, Dosar nr. 188/43/2008, vol. II) s-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante stabilite durata reţinerii şi a arestării preventive din data de 21 aprilie 2004 până la data de 28 septembrie 2005.

Fiind îndeplinite condiţiile referitoare la acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, în temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei menţionată mai sus pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.I. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Inculpatul M.A.I. a fost reţinut la data de 26 februarie 2003 pe o durată de 24 de ore (fila 113, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Ulterior acesta a fost arestat preventiv pe o durată de 5 zile începând cu data de 27 februarie 2003 până la data de 3 martie 2003 (fila 118, Dosar urmărire penală, nr. 97/P/2003).

În continuare, inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 25 de zile, începând cu data de 4 martie 2003 până la data de 28 martie 2003 (filele 121, 123, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Prin încheierea penală nr. 103 din data de 21 martie 2003, a Tribunalului Mureş s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive faţă de acest inculpat cu 30 de zile, respectiv de la data de 29 martie 2003 până la data de 27 aprilie 2003 (fila 326, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Prin încheierea penală nr. 138 din data de 18 aprilie 2003 a Tribunalului Mureş s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului M.A.I. cu încă 30 de zile, de la data de 28 aprilie 2003 până la data de 27 mai 2003 (fila 328, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Prin încheierea penală nr. 176 din data de 20 mai 2003 a Tribunalului Mureş s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului M.A.I. cu încă 30 de zile, de la data de 28 mai 2003 până la data de 26 iunie 2003 (fila 331, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante stabilite durata reţinerii şi a arestării preventive din data de 26 februarie 2003 până la data de 26 iunie 2003.

Fiind îndeplinite condiţiile referitoare la acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, în temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei menţionată mai sus pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului Ş.M., de sub acuza comiterii infracţiunii de înşelăciune sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu patru acte materiale).

În baza art. 18¹ C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului amenda cu caracter administrativ în sumă de 500 lei.

Latura civilă a cauzei:

1. Pers. vătămate prin fapta descrisă la pct. 1, M.S.L., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanţa a constatat acest aspect.

2. Pers. vătămate prin fapta descrisă la pct. 1, M. (fostă C.) O.L., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanţa a constatat acest aspect.

3. Pers. vătămate prin fapta descrisă la pct. 1, B.C.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanţa a constatat acest aspect.

4. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 2, C.M., s-a constituit parte civilă, după cum urmează:

- iniţial cu suma de 1.000 euro (fila 26, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003), iar ulterior cu suma de 10.000 euro, din care 800 euro reprezentând daune materiale iar restul daune morale (fila 82, Dosar urmărire penală nr. 355/P/2003);

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A., M.G.M. şi Ş.M., au fost obligaţi, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 800 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale, nefiind făcută dovada că acestea ar fi justificate, în lipsa unor suferinţe fizice sau psihice puternice care să fi afectat partea civilă.

5. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 2, C.M.C., s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro (fila 310, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

La data de 2 mai 2004, partea civilă a primit de la inculpatul M.G.M. suma de 500 de euro (filele 93, 96, Dosar urmărire penală nr. 355/P/2003), motiv pentru care a renunţat la pretenţii faţă de acest inculpat.

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi Ş.M. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 300 euro.

S-a luat act că partea civilă a renunţat la pretenţiile civile formulate faţă de inculpatul M.G.M..

S-au respins ca neîntemeiate restul pretenţiilor părţii civile, având în vedere că acesta a achitat inculpaţilor doar suma de 800 euro.

6. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 2, A.A., s-a constituit parte civilă cu suma de 800 euro (fila 309, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

Partea civilă A.A. a primit de la inculpatul M.G.M. suma de 500 de euro (filele 93, 95, Dosar urmărire penală nr. 355/P/2003), motiv pentru care a renunţat la pretenţiile civile faţă de acest inculpat.

Aceeaşi parte civilă a primit 300 euro de la inculpatul Ş.M.

Ca atare s-a constatat că prejudiciul părţii civile a fost recuperat integral.

7. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 2, A.M., s-a constituit parte civilă cu suma de 800 euro (fila 308, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

Partea civilă A.M. a primit de la inculpatul M.G.M. suma de 500 de euro (filele 93, 95, Dosar urmărire penală nr. 355/P/2003), motiv pentru care a renunţat la pretenţiile civile faţă de acest inculpat.

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi Ş.M. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 300 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

S-a luat act că partea civilă a renunţat la pretenţiile civile formulate faţă de inculpatul M.G.M..

8. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 3, S.S.R. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 euro.

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile în sumă de 500 euro faţă de inculpatul M.A. (fila 815, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpatul M.A. a fosti obligat la plata către aceasta a sumei de 500 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

9. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 4, O.C.L., a formulat pretenţii în sumă de 300 euro (fila 312 Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

Aceleaşi pretenţii le-a formulat şi în cursul judecăţii în primul ciclu procesual (fila 997, Dosar nr. 5.508/2003, vol. IV);

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile în sumă de 250 euro faţă de inculpatul M.A. (fila 814, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpatul M.A. a fost obligat la plata către aceasta a sumei de 300 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

10. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 4, M.L., a formulat pretenţii în sumă de 300 euro (fila 982, Dosar nr. 5.508/2003, vol. IV);

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile în sumă de 300 euro faţă de inculpatul M.A. (fila 812, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpatul M.A. a fost obligat la plata către aceasta a sumei de 300 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

11. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 4, P.G.V., nu s-a constituit parte civilă (fila 191, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

Instanţa a constatat acest aspect.

12. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 4, C.F., a formulat pretenţii în sumă de 900 euro (fila 196, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că renunţă la pretenţiile civile (fila 951, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Instanţa a luat act de renunţarea părţii civile la pretenţii.

13. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 4, D.D.M., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 197, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual partea civilă a renunţat la pretenţii (filele 3.184 şi 3.191, Dosar nr. 5.508/2003, vol. X).

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat, de asemenea, că nu are pretenţii civile (fila 952, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Instanţa a luat act de renunţarea părţii civile la pretenţii.

14. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 4, C.D., nu s-a constituit parte civilă (fila 193, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

A avut aceeaşi poziţie şi în cursul judecăţii în primul ciclu procesual (fila 995, Dosar nr. 5.508/2003, vol. IV).

Nici în cel de-al doilea ciclu procesual, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă (fila 1.224, Dosar nr. 188/43/2008, vol. IV).

Instanţa a constatat acest aspect.

15. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, V.I., a formulat pretenţii în sumă de 250 euro (fila 226, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, partea civilă şi-a menţinut pretenţiile (fila 993, Dosar 5.508/2003, vol. IV).

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile în sumă de 250 euro faţă de inculpatul M.A. (fila 811, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 250 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

16. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, V.A., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 229, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, partea civilă a solicitat 200 euro şi 350 euro (fila 991 Dosar nr. 5.508/2003, vol. IV).

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile faţă de inculpatul M.A. (fila 959, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

Au fost respinse ca nedovedite celelalte pretenţii civile ale părţii civile.

17. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, B.V., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 231, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, partea civilă a solicitat 200 euro şi 100 euro (fila 992 Dosar nr. 5.508/2003, vol. IV).

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile faţă de inculpatul M.A. (fila 946, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

Au fost respinse ca nedovedite celelalte pretenţii ale părţii civile.

18. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, B.D., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 233, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, partea civilă a solicitat 200 euro şi 100 euro (fila 990 Dosar nr. 5.508/2003, vol. IV).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

Au fost respinse ca nedovedite celelalte pretenţii ale părţii civile.

19. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, V.A., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 235, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile faţă de inculpatul M.A. (fila 957, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

20. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, Ş.T., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 239, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

21. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, V.A., a formulat pretenţii în sumă de 250 euro (fila 242, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 250 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

22. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, C.N., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 244, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, partea civilă a solicitat 200 euro şi 100 euro (fila 989 Dosar nr. 5.508/2003, vol. IV).

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile faţă de inculpatul M.A. (fila 950, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

Au fost respinse ca nedovedite celelalte pretenţii ale părţii civile.

23. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, C.G., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 247, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, partea civilă a solicitat 200 euro şi 100 euro (fila 142 Dosar nr. 5.508/2003, vol. I şi fila 988 vol. IV).

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile în sumă de 200 euro faţă de inculpatul M.A. (fila 808, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

24. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, B.I., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 249, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, partea civilă a solicitat 200 euro şi 100 euro (fila 986 Dosar nr. 5.508/2003, vol. IV).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă în parte acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

Au fost respinse ca nedovedite celelalte pretenţii ale părţii civile.

25. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, N.C.A., a formulat pretenţii în sumă de 250 euro (fila 252, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 250 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

26. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, I.S.O., a formulat pretenţii în sumă de 150 euro (fila 255, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, partea civilă şi-a menţinut pretenţiile (fila 144 Dosar nr. 5.508/2003, vol. I şi fila 987, vol. IV).

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că renunţă la pretenţiile civile (fila 954, Dosar 188/43/2008, vol. III).

Instanţa a luat act de renunţarea părţii civile la pretenţii.

27. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, P.A., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 257, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, partea civilă şi-a menţinut pretenţiile (fila 790 Dosar nr. 5.508/2003, vol. II, fila 2.394, vol. VII, fila 3.738, vol. XI-XII).

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că renunţă la pretenţiile civile (fila 955, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Instanţa a luat act de renunţarea părţii civile la pretenţii.

28. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, T.I.P., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 259, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile faţă de inculpatul M.A. (fila 956, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

29. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, P.I., a formulat pretenţii în sumă de 250 euro (fila 262, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că are pretenţii în sumă de 250 euro de la inculpatul M.A. (fila 809, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 250 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

30. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, A.T., a formulat pretenţii în sumă de 250 euro (fila 265, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, partea civilă a solicitat 250 euro şi 100 euro (fila 981 Dosar nr. 5.508/2003, vol. IV).

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că are pretenţii în sumă de 250 euro de la inculpatul M.A. (fila 807, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 250 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

31. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, Ş.V.S., a formulat pretenţii în sumă de 250 euro (fila 268, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că are pretenţii în sumă de 250 euro de la inculpatul M.A. (fila 810, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 250 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

32. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, H.E., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 270, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, partea civilă a solicitat 200 euro şi 100 euro (fila 984 Dosar nr. 5.508/2003, vol. IV).

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că renunţă la pretenţiile civile (fila 958, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Instanţa a luat act de renunţarea părţii civile la pretenţii.

33. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, Ţ.T., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 272, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

34. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, G.R.D., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 274, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, partea civilă a solicitat 200 euro şi 100 euro (fila 985 Dosar nr. 5.508/2003, vol. IV).

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile faţă de inculpatul M.A. (fila 953, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

35. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, B.G., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 277, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cursul judecăţii, în primul ciclu procesual, partea civilă şi-a menţinut pretenţiile (fila 983 Dosar nr. 5.508/2003, vol. IV).

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile faţă de inculpatul M.A. (fila 947, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

36. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 5, B.A., a formulat pretenţii în sumă de 200 euro (fila 279, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003);

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile în sumă de 200 euro faţă de inculpatul M.A. (fila 948, Dosar nr. 188/43/2008, vol. III).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.A.I. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 200 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

37. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 6, D.Ş.I., s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 600 euro faţă de inculpaţii M.A. şi M.G.M. (fila 40, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.G. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 600 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

38. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 6, D.A.V., s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 500 euro faţă de inculpaţii M.A. şi M.G.M. (fila 31, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.G. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 500 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

39. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 6, D.A.S., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanţa a constatat acest aspect.

40. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 6, D.S., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanţa a constatat acest aspect.

41. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 6, S.A., s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 400 euro faţă de inculpaţii M.A. şi M.G.M. (fila 34, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.G. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 400 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

42. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 6, B.Z., s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 500 euro faţă de inculpaţii M.A. şi M.G.M. (fila 42, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

În cel de-al doilea ciclu procesual, partea civilă şi-a precizat pretenţiile la 400 euro, din care 300 euro faţă de inculpatul M.G.M. şi 100 euro faţă de inculpatul M.A. (fila 1.055, Dosar nr. 188/43/2008, vol. IV).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpatul M.A. şi M.G. au fost obligaţi, la plata către aceasta, primul a sumei de 100 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, iar cel de-al doilea a sumei de 300 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

43. Partea vătămată prin fapta descrisă la pct. 6, B.D.R., s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 500 euro faţă de inculpaţii M.A. şi M.G.M. (fila 44, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003).

Apreciindu-se că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi următoarele C. civ. (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei), a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii M.A. şi M.G. au fost obligaţi, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 500 euro sau a echivalentului în lei la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.

La admiterea acţiunilor civile s-a avut în vedere atât culpa inculpaţilor cât şi faptul că inculpatul M.A., în cursul judecăţii, şi-a arătat disponibilitatea de a achita părţilor civile contravaloarea prejudiciilor pricinuite (fila 412, Dosar nr. 188/43/2008, vol. II).

Cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat în cursul urmăririi penale (fila 95, Dosar urmărire penală nr. 97/P/2003) inculpatul M.A. a arătat că, în situaţia în care se va stabili că a creat vreun prejudiciu părţilor vătămate, se obligă să recupereze aceste prejudicii.

De la inculpaţii M.A., Ş.M. şi M.A.I. au fost ridicate de către organele de urmărire penală unele sume de bani şi bijuterii, respectiv:

- sumele de 1.750 euro şi 200 dolari SUA, predate ulterior la B.N.R. - Sucursala Judeţeană Cluj în baza procesului verbal nr. 1.075 din data de 4 septembrie 2003 (fila 150, Dosar nr. 5.508/1.076/2003, vol. I);

- suma de 1.156.000 lei, depusă la trezoreria Tg-Mureş în baza chitanţei din data de 2 octombrie 2003 (fila 152, Dosar nr. 5.508/1.076/2003, vol. I);

- 3 bijuterii din metal de culoare galbenă, depuse la Trezoreria Tg-Mureş în baza procesului verbal din data de 3 septembrie 2009 şi a inventarului din data de 27 august 2003 (filele 153-154, Dosar nr. 5.508/1.076/2003, vol. I).

În vederea recuperării prejudiciilor cauzate părţilor civile de către inculpaţi, în baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen., s-a instituit sechestrul asigurător asupra următoarelor sume şi obiecte ridicate de la inculpaţii M.A., Ş.M. şi M.A.I.:

- 1.650 euro şi 200 dolari SUA ridicate de la inculpaţii M.A. şi Ş.M. şi depuse la B.N.R. - Sucursala Cluj, conform procesului verbal nr. 1.075 din data de 4 septembrie 2003, aflat la fila 150 Dosarul nr. 5.508/2003, vol. I;

- 115,6 lei ridicată de la aceeaşi inculpaţi şi depusă la Trezoreria Tg-Mureş, conform chitanţei din data de 2 octombrie 2003, aflată la fila 152 Dosarul nr. 5.508/2003, vol. I;

- bijuteriile ridicate de la inculpatul M.A. şi depuse la Trezoreria Tg-Mureş, conform procesului verbal din data de 3 septembrie 2003, aflat la fila 153 Dosarul nr. 5.508/2003, vol. I;

- 100 euro, ridicată de la inculpatul M.A.I. şi depusă la B.N.R. - Sucursala Cluj, conform procesului verbal din data de 4 septembrie 2003, aflat la fila 150 Dosarul nr. 5.508/2003, vol. I.

S-a stabilit ca, în cazul nevalorificării acestor sume şi bunuri în termenul de prescripţie a executării silite, acestea să fie confiscate de la inculpaţi în conformitate cu art. 118 lit. e) C. pen.

2. Împotriva acestei sentinţe au declarat în termenul legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpaţii M.A., N.G.M. şi Ş.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.A., în sensul eliminării dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. cu privire la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi confiscarea specială de la inculpaţii M.A. şi M.G.M. a sumelor dobândite prin săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 C. pen. şi care nu au fost restituite.

Inculpatul M.A. a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate şi schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune în sensul arătat de parchet.

Inculpatul M.G.M. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. c) respectiv art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat.

Inculpatul Ş.M. a solicitat exonerarea de la plata despăgubirilor civile la care a fost obligat întrucât nu a luat de la părţile civile o sumă mai mare decât 300 euro, sumă care se află indisponibilizată.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi în integralitatea sa, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită, este corectă. Prima instanţă a efectuat un examen detaliat şi just al dovezilor instrumentate pe durata procedurilor, pe care ni-l însuşim integral, titularii apelurilor neoferind argumente convingătoare care să combată modalitatea de interpretare a probelor şi concluziile trase de prima instanţă asupra întrunirii condiţiilor condamnării inculpaţilor apelanţi. Astfel, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, rezultă că inculpatul M.A., în cursul anului 2002, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, le-a recrutat din România pe părţile vătămate M.S.L., M. (fostă C.) O.L. şi B.C.I., promiţându-le locuri de muncă bine plătite în Iugoslavia la un restaurant după care s-a ocupat de transportarea lor pentru început în localitatea Moldova Nouă, unde victimele au fost cazate o perioadă, după care în Serbia unde aceste părţi vătămate au fost încunoștințate că vor lucra ca dansatoare în cluburi de noapte şi unde trebuiau să ofere şi servicii sexuale clienţilor.

De asemenea, M.A. în perioada 2002 - februarie 2003, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în înţelegere cu inculpaţii M.G.M., Ş.M. şi M.A.I., a racolat mai multe persoane din România cărora, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite şi cu contracte legale în Italia, le-a cerut diverse sume de bani, în sumă totală de circa 9.000 euro sub formă de comisioane.

Aceste persoane au fost fie abandonate în Satu Mare, fie au fost plasate inculpatului M.G.M., care le-a transportat în Italia unde, profitând de vulnerabilitatea economică şi a necunoaşterii limbii şi ţării în care au fost duse, au fost nevoite să presteze diferite munci fără a li se asigura condiţii legale de muncă, creând prin toate aceste manopere prejudicii părţilor vătămate şi obţinând beneficii pentru sine sau pentru altul.

Inculpatul M.A.I., în cursul lunii februarie 2003 în baza înţelegerii cu inculpatul M.A. şi M.G.M., a sprijinit inducerea şi menţinerea în eroare a unui număr de 22 persoane, care au fost transportate de inculpatul M.A. din judeţul Bistriţa-Năsăud până la Satu Mare, cu intenţia de a fi trimise apoi în Italia, persoane care au fost abandonate de M.A. şi cărora inculpatul M.A. le-a propus să accepte să fie duse de el în Italia contra unor sume de bani pe care le-a şi încasat.

Inculpatul M.G.M., în perioada 2002 - februarie 2003 a promis inculpaţilor M.A., Ş.M. şi M.A.I. că poate rezolva locuri de muncă sigure şi bine plătite în Italia pentru doritori, contra unor comisioane în valută şi le-a solicitat acestora să recruteze persoane din România în acest sens, persoane pe care inculpatul M.G.M. le-a transportat în Italia. Ajunse acolo, inculpatul M.G.M. nu le-a asigurat nimic din cele promise, iar unele grupuri de persoane au fost abandonate înainte de a li se asigura transportul în Italia, dar după ce s-au încasat de la aceste persoane sumele de bani stabilite cu titlu de transport sau comisioane. Prin aceasta s-au creat prejudicii părţilor vătămate, inculpatul obţinând beneficii pentru sine sau pentru altul.

Inculpaţii M.A., M.A.I. şi Ş.M. au recunoscut săvârşirea faptelor. Inculpatul M.G.M. nu a recunoscut săvârşirea faptelor. Instanţa de prim control judiciar a apreciat că instanţa de fond a făcut o analiză minuţioasă a probelor administrate în cauză din care rezultă în mod indubitabil că inculpatul M.G.M. a profitat de incapacitatea părţilor vătămate de a se descurca într-o ţară străină, inducându-le în eroare în cursul încheierii şi executării unei convenţii cu părţile vătămate.

S-a arătat că susţinerea inculpatului M.G.M., în sensul că, a dat asigurări părţilor vătămate, în sensul că vor fi condiţii grele de muncă, nu este de natură a înlătura acuzaţia penală, întrucât probele administrate în cauză dovedesc faptul că inculpaţii M.A., Ş.M. şi M.G.M., au pretins şi primit de la părţile vătămate sumele de bani consemnate în hotărârea instanţei de fond, promiţându-le că vor asigura acestora locuri de muncă sigure în Italia, explicându-le detaliat acestora ce salariu vor primi, în ce condiţii vor lucra, faptul că vor primi cazare şi masă, neasigurând însă serviciile la care s-au obligat în schimbul sumelor primite.

Astfel declaraţiile părţilor civile se coroborează şi cu declaraţiile inculpatului M.A. (filele 295-296 Dosarurmărire penală nr. 97/P/2003), care a recunoscut că din cei 4.500 euro încasaţi de la părţile civile înainte de a le abandona în Satu Mare, suma de 3.950 euro a predat-o numitului R.A., care era „omul” inculpatului M.G.M. şi la care a ajuns în final acei bani.

Inculpatul M.A. a arătat că după ce a predat banii „trimisului” inculpatului M.G.M. a vorbit cu acesta din urmă la telefon, i-a comunicat cele întâmplate şi s-a transmis de către inculpatul M.G.M. că poate pleca acasă pentru că oamenii lui au preluat persoanele din Bistriţa şi abandonate de inculpatul M.A..

S-a arătat că, din declaraţiile părţilor civile D.Ş.I., D.A.V., D.A.S., D.S., S.A., B.Z. şi B.D.R. rezultă modalitatea în care a procedat inculpatul M.G.M. pentru a-i induce în eroare, respectiv le-a promis că le va rezolva locuri de muncă în Italia, în construcţii la un aeroport, dar de fapt au fost trimişi la cules de portocale unde erau plătiţi mult inferior salariilor promise şi în condiţii mult mai insalubre decât li se prezentase iniţial.

Tot din declaraţiile părţilor civile rezultă că inculpatul M.G.M. a încasat de la acestea câte 300 euro sume despre care inculpatul a spus că trebuie să le dea o parte persoanei care le va asigura locurile de muncă, iar o altă parte pentru a-şi recupera cheltuielile de transport.

S-a mai arătat că, în mod temeinic prima instanţă a înlăturat ca nesincere declaraţiile inculpatului M.G.M., declaraţii care sunt contrazise de întreg ansamblu probator inclusiv declaraţia inculpatului Mocean care a arătat (filele 63-64 Dosar nr. 5.508/1076/2003) că în baza unei înţelegeri cu inculpatul M.G.M. a racolat mai multe persoane căruia i le-a plasat pentru a fi transportate în Italia unde chiar inculpatul M.G.M. urma să le asigure loc de muncă întrucât avea o firmă de construcţii. Pentru acest serviciu fiecare persoană trebuia să plătească câte 500 euro la destinaţie.

Încadrările juridice date faptelor săvârşite de inculpaţi s-a apreciat că sunt corecte cu excepţia infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului M.A.. Astfel, fapta prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. nu a fost săvârşită în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 202/2010 a Judecătoriei Tg.Mureş, pedeapsă care a fost graţiată condiţionat, consecinţa fiind reducerea termenului de încercare de la 3 ani la 2 ani, acesta împlinindu-se la 22 februarie 2002, moment în care operează reabilitarea de drept a inculpatului. Or, infracţiunea de înşelăciune a fost săvârşită ulterior acestei date, respectiv în perioada decembrie 2002 - februarie 2003.

Ca atare din acest punct de vedere a fost admis apelul inculpatului M.A.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor fixate în sarcina inculpaţilor, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. au fost temeinic analizate de instanţa de prim grad, ale cărei considerente expuse mai sus, nu au putut fi demontate nici de procuror, nici de inculpaţi. Pornind de la aceste criterii, precum şi de la faptul că aplicarea pedepsei nu trebuie să echivaleze unei acţiuni de răzbunare, ci are ca obiectiv atingerea scopurilor general şi special prevăzute de art. 52 C. pen., instanţa de control judiciar a constatat că pedepsele la care s-a oprit Tribunalul Mureş sunt apte să satisfacă în concret şi în mod eficient nevoile reinserţiei sociale şi ale prevenţiei generale.

În acest context, similar primei instanţe, remarcăm şi noi durata îndelungată a procedurilor derulate în prezenta cauză împotriva inculpaţilor, perioadă care nu a fost cauzată exclusiv de comportamentul lor. Este adevărat că faptele care se judecă sunt unele grave şi că timpul scurs de la formularea acuzei şi până la pronunţarea unei soluţii în prim grad nu reprezintă un criteriu dintre cele prevăzute de art. 72 C. pen., de individualizare a pedepsei, dar această perioadă nu poate fi totuşi ignorată la stabilirea sancţiunilor impuse inculpaţilor. Aceasta, întrucât, pentru a fi eficientă şi pentru a şi atrage efectele scontate, reacţia fermă a autorităţilor trebuie să intervină imediat după încălcarea valorilor sociale ocrotite de legea penală. Trecerea timpului a atenuat însă importanţa impactului pe care în 2002 - 2003 l-a avut violarea, în mod repetat, de către inculpaţi a dreptului victimelor la libertate de voinţă şi de acţiune şi, după caz, a inviolabilităţii patrimoniilor subiecţilor pasivi, iar aplicarea unor pedepse mai severe este străină acum şi se abate de la scopurile prescrise de art. 52 C. pen.

Cât priveşte soluţia de achitare a inculpatului Ş.M., deşi nu a fost criticată de niciuna din părţi, în virtutea caracterului devolutiv al prezentei căi de atac, curtea de apel a considerat că este o soluţie justă pericolul social al faptei fiind scăzut, în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a considerat că aceasta a fost soluţionată în mod legal şi temeinic prima instanţă acordând despăgubiri doar în măsura în care acestea au fost dovedite şi ca atare au fost considerate nejustificate criticile aduse în această latură, de inculpatul Ş.M.. Din declaraţiile părţilor vătămate - civile precum şi a inculpatului M.A. rezultă că sumele de câte 300 euro înmânate inculpatului M. au fost împărţite, inculpatul Ş.M. primind câte 100 euro de persoană (vezi declaraţia martorului R.I., filele 17-19 Dosar urmărire penală şi fila 320 Dosar nr. 5.508/1076/2003).

În consecinţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanţa de apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul M.A.

A desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi în rejudecare a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului M.A. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce priveşte individualizarea pedepsei stabilită inculpatului M.A. pentru săvârşirea acestei infracţiuni s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. privind gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările în care acesta a fost săvârşită, de pers. inculpatului care are antecedente penale, de consecinţele faptei comise dar şi de perioada de timp îndelungată care s-a scurs de la comiterea faptei şi până în prezent. De asemenea, în asentimentul motivarea primei instanţe în acest sens, cu excepţia motivului privind reţinerea stării de recidivă cu privire la infracţiunea de înşelăciune.

A fost înlăturată din sentinţa atacată aplicarea faţă de inculpatul M.A. a aplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Dat fiind faptul că inculpatul M.A. a încasat următoarele sume de bani prin săvârşirea infracţiunilor:

- câte 300 euro de persoană de la părţile vătămate P.G.V., C.F., D.D.M. şi C.D.;

- 150 euro de la partea vătămată I.S.O.;

- câte 200 euro de la părţile vătămate P.A. şi H.E.;

iar inculpatul M.G.M. a încasat câte 300 euro de la părţile vătămate D.A.S. şi D.S. tot ca urmare a săvârşirii infracţiunii, prima instanţă a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. privind confiscarea sumelor dobândite de aceşti doi inculpaţi prin săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi care nu au fost restituite părţilor vătămate şi civile, omisiune pe care o vom complini în apelul procurorului.

S-au menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată ca fiind legale şi temeinice.

În consecinţă, Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 75/A din 5 octombrie 2012 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi de inculpatul M.A. împotriva sentinţei penale nr. 40 din 4 aprilie 2012 a Tribunalului Mureş.

A desfiinţat în parte hotărârea atacată şi în rejudecare:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului M.A. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.A, domiciliat în comuna Sărmaşu, sat Vişinel, judeţul Mureş, reşedinţa în comuna Baciu, sat Popeşti, jud.Cluj, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

A înlăturat din sentinţa atacată aplicarea faţă de inculpatul M.A., a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin hotărârea atacată pentru infracţiunea de trafic de persoane şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială a sumei de 1550 euro de la inculpatul M.A., precum şi a sumei de 600 euro de la inculpatul M.G.M.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor M.G.M., domiciliat în comuna Certeze, sat Moişeni, judeţul Satu Mare şi Ş.M, domiciliat în Luduş, jud.Mureş).

A obligat inculpaţii: M.G.M. la plata sumei de 100 lei, iar pe Ş.M. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale avansate de stat.

Suma de 300 lei, onorariu avocaţial din oficiu pentru inculpatul M.A., precum şi suma de 1.000 lei, onorariu avocaţial din oficiu pentru părţile vătămate, s-a stabilit a fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

3. Împotriva deciziei penale evocate, în termenul legal, inculpatul M.G. a declarat recurs aducând critici de nelegalitate şi netemeinice.

Recurentul inculpat, prin apărătorul său ales, a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen.

Într-o primă critică s-a arătat că deşi instanţele au procedat corect în schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de persoane în cea de înşelăciune s-ar fi impus a constata că inculpatul nu a săvârşit infracţiunea, în împrejurarea în care probele cauzei relevă că inculpatul nu a avut contact direct decât cu o parte din persoanele vătămate, el nu se ocupa cu asigurarea locurilor de muncă, ci, eventual cu transportul de persoane înspre/dinspre Italia.

Pe de altă parte, se susţine că materialul probator administrat în cauză nu a demonstrat dincolo de orice dubiu că inculpatul ar fi promis părţii vătămate A.M., A.A., C.M., C.M., D.A., D.S., S.A., B.Z., B.D.R. locuri de muncă bine plătite şi condiţii de muncă avantajoase, iar sumele de bani plătite de părţile vătămate au reprezentat costul deplasării la care se obligase inculpaţii faţă de părţile vătămate, precum şi contravaloarea biletelor de tren, cartelelor telefonice, hranei.

În opinia apărării, aprecierile instanţei de fond, însuşite de instanţa de apel, în sensul că suma de bani era percepută atât pentru transport cât şi pentru asigurarea locurilor de muncă nu sunt fundamentate de nicio probă de la dosar.

Şi în situaţia în care s-ar accepta că inculpatul ar fi pretins de la parțile vătămate sume de bani pentru asigurarea locurilor de muncă, se impune a se reţine împrejurarea că acestea au cunoscut faptul că nu au asigurat un contract de muncă în străinătate, acceptând posibilitatea să nu găsească loc de muncă odată ajunşi în Italia.

Mai mult decât atât, recurentul inculpat prin apărătorul său ales, pretinde că a avertizat părţile vătămate despre condiţiile grele de viaţă şi muncă din Italia şi cu privire la riscurile pe care şi le asumă.

Referitor la pretinsa înţelegere pe care inculpatul M.G. ar fi avut-o cu inculpatul M.A., se arată că o asemenea înţelegere nu a existat, instanţa trecând cu ușurință peste diferenţele esenţiale existente între declaraţiile inculpatului M.A., date în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată care relevă modul eronat în care au fost prezentate relaţiile dintre cei doi inculpaţi.

Apărarea învederează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că interpretarea corectă a probelor cauzei impune concluzia existenţei unui dubiu în ce priveşte vinovăţia inculpatului M.G. în condiţiile în care susţinerile inculpatului M.A. nu sunt confirmate de nicio altă probă administrată în cauză.

Se mai invocă în acest sens aspectul că părţile civile, cele vătămate nu au declarat că ar fi încheiat cu inculpatul vreo convenţie referitoare la muncă, alta fiind situaţia în care s-ar pune în discuţie încheierea unor contracte de transport, când nu s-ar putea pretinde vreo acţiune ilicită din partea inculpatului.

Într-o critică subsidiară, se solicită reindividualizarea pedepsei în sensul micşorării acesteia sub minimul special până la minimul general şi aplicării dispoziţiilor privind suspendarea condiţionată a executării, apreciindu-se că în raport cu contribuţia sa la crearea unei imagini false a părţilor vătămate cu privire la obţinerea unui loc de muncă şi la condiţiile de muncă, plată - pedeapsa aplicată este prea aspră.

În sprijinul solicitării se invocă lipsa de antecedente penale a inculpatului, aspectul că are o familie organizată, este bine integrat în societate, ceea ce ar justifica reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante juridice prev.de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen.

Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor aduse, dar şi în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. în raport cu întregul material probator administrat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţele inferioare în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat în cauză pe durata procedurilor (cauza parcurgând două cicluri procesuale), încadrarea juridică dată faptelor comise fiind justă şi corespunzătoare situaţiei de fapt reţinute, în mod adecvat constatându-se îndeplinirea condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev.şi ped.de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., în formă continuată.

Probele cauzei dovedesc în mod cert, mai presus de orice dubiu, că inculpatul M.G.M., în perioada 2002 - februarie 2003, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în înţelegere cu inculpaţii M.A., Ş.M. şi M.A., a transportat persoane din România în Italia, persoane racolate anterior de inculpatul M.A. sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite - unde, profitând de vulnerabilitatea economică a acestora şi necunoaşterea legii, le-a pus în situaţia de a presta diferite munci fără asigurarea condiţiilor legale de muncă.

Prin asemenea manopere, au fost aduse prejudiciu părţii vătămate şi beneficii inculpaţilor.

Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, evaluând materialul probator administrat în cauză şi efectuând propriul examen cu privire la vinovăţia inculpatului, constată că inculpatul M.G.M. în perioada 2002- februarie 2003 a promis inculpaţilor M.A. şi M.A. că poate rezolva locuri de muncă sigure şi bine plătite în Italia pentru persoane doritoare a-şi asigura acolo venituri, contra unor comisioane în valută, stabilind cu coinculpaţii ca aceştia să recruteze persoane din România în acest scop.

Inculpatul M.G.M. a indus în eroare părţile vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, menţinându-le în această stare cu ocazia transporturilor efectuate în împrejurarea în care odată ajunse la destinaţie, inculpatul nu le-a asigurat nimic din cele promise, unele grupuri de persoane fiind realmente abandonate înainte de a li se asigura transportul în Italia, dar nu înainte de a se încasa sumele stabilite cu titlu de transport ori comision.

Apărările formulate de recurentul inculpat conform cărora ar fi dat asigurări părţilor vătămate că vor fi condiţii grele de muncă, nu pot înlătura răspunderea sa penală în contextul în care a pretins şi primit sume de bani de la părţile vătămate promiţând în schimb asigurarea acestora de locuri de muncă, aspect fără de care părţile vătămate nu ar fi plecat în Italia.

A mai reieşit din materialul probator al cauzei că inculpatul M.G.M. a încasat de la părţile vătămate câte 300 euro, sumă percepută în scopul asigurării locurilor de muncă şi pentru recuperarea cheltuielilor de transport.

În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va înlătura criticile aduse de inculpat din perspectiva cazului de casare reglementat în art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., apreciind că situaţia de fapt stabilită în mod corect de instanţe este corespunzătoare probelor dosarului.

Nici critica formulată cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului nu poate fi primită în condiţiile în care pedeapsa stabilită, în natura cuantumului şi modalităţii de executare corespunde criteriilor art. 72 C. pen., asigurând premisele restabilirii ordinii de drept încălcate, dar şi o reală reinserţie socială a inculpatului.

Instanţele au ţinut seama în operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei, de circumstanţele reale ale cauzei, de elementele ce caracterizează pers. inculpatului, dar şi de durata îndelungată a procedurilor derulate în cauză, perioadă ce nu a fost generată exclusiv de comportamentul părţilor, ceea ce atenuează ecoul care l-a avut violarea, în mod recurent, de către inculpat as unor valori sociale importante în anii 2002-2003 şi face ca aplicarea unei pedepse severe să nu asigure îndeplinirea scopului şi funcţia pedepsei, astfel cum dispoziţiile art. 52 C. pen. prevăd.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.M. împotriva Deciziei penale nr. 75/A din 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.M. împotriva Deciziei penale nr. 75/A din 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2013 .

← ICCJ. Decizia nr. 1276/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 103/2013. Penal. Infracţiuni la alte legi... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: