ICCJ. Decizia nr. 1628/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 1628/2013
Dosar nr. 6511/118/2011
Şedinţa publică din 14 mai 2013
Prin sentinţa penală nr. 109/08 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-au dispus următoarele:
„Menţine încadrarea juridică a faptelor astfel cum a fost stabilită prin rechizitoriu.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 condamnă pe inculpatul T.M. la pedeapsa închisorii de 5 ani.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului T.M. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 condamnă pe inculpatul T.M. la pedeapsa închisorii de 5 ani.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului T.M. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 13 alin. (1),2 şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 condamnă pe inculpatul T.M. la pedeapsa închisorii de 7 ani.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului T.M. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. condamnă pe inculpatul T.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului T.M. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lila teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 condamnă pe inculpatul T.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului T.M. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatului T.M. pedeapsa închisorii cea mai grea, de 7 ani, cu executare in condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 condamnă pe inculpatul I.S. la pedeapsa închisorii de 5 ani.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului I.S. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 condamnă pe inculpatul I.S. la pedeapsa închisorii de 5 ani.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului I.S. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 condamnă pe inculpatul I.S. la pedeapsa închisorii de 7 ani.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului I.S. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. contopeşte pedepsele stabilite şi aplica inculpatului I.S. pedeapsa închisorii cea mai grea, de 7 ani, cu executare in condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alicul lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă pe inculpatul E.Z. la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu executare in condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului E.Z. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 6 luni după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lila teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. l2alin. (1) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 13 C. pen. condamnă pe inculpatul H.S. la pedeapsa închisorii de 3 ani cu executare in condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului H.S. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lila teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestării preventive, după cum urmează: pentru inculpaţii T.M. şi I.S., cu începere de la 24 martie 2011 la zi şi pentru inculpatul E.Z., cu începere de la 13 aprilie 2011 pana la 20 decembrie 2011.
În baza art. 350 C. proc. pen. menţine măsura arestării preventive dispusa fata de inculpaţii T.M. şi I.S.
În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. menţine măsura obligării de a nu paraşi localitatea de domiciliu dispusa fata de inculpatul E.Z. prin Decizia nr. 125/MP din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanta.
Constată că inculpatul H.S. este arestat in alta cauza.
Admite, in parte, acţiunea civila formulata de părţile vătămate B.E.A. şi A.M.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. obligă pe inculpaţii T.M. şi I.S., in solidar, către partea civila B.E.A. la plata sumei de 10000 lei, reprezentând despăgubiri, civile - daune morale.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998, art. 999 obligă pe inculpatul T.M. către partea civila A.M. la plata sumei de 8.000 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.
În baza art. 17 alin. (1) C. pen., art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. obligă pe inculpaţii T.M. şi E.Z., in solidar, către partea vătămata C.F.S. la plata sumei de 8.000 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.
Ia act ca părţile vătămate C.G. şi D.C. nu s-au constituit parţi civile in cauza.”
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 460/D/P/2009 emis la data de 19 aprilie 2011 de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor T.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001; art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001; art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001; art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.; art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001; I.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de: art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001; art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001; art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001; E.Z. - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de : art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi H.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
Actul de trimitere în judecată a inculpaţilor s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate C.G. C.F.S., D.C. şi părţilor civile A.M., B.E.A., declaraţiile martorilor B.Ş., C.E.J., D.I., V.F., V.G.A.S., D.M., T.I.S.L., C.A.C., procesele verbale de recunoaştere din fotografii; - procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire; procesul verbal de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în cauză; declaraţiile inculpaţilor T.M., I.S., E.Z., H.S.
În fapt, în sarcina inculpaţilor s-au reţinut prin rechizitoriu următoarele aspecte:
În luna septembrie 2009, inculpatul T.M., împreună cu inculpatul I.S., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, a răpit-o pe victima D.C. din oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa, persoană cu handicap gradul II (schizofrenie), pe care a vândut-o, în acelaşi scop, inculpatului H.S. care, în perioada septembrie - octombrie 2009 a racolat-o şi a cazat-o la domiciliul său din Constanţa, str. Olteniei nr. 18 şi a exploatat-o în folosul său prin obligarea la practicarea prostituţiei,
În luna Mie 2010, inculpatul T.M. împreună cu inculpatul I.S. , a răpit-o în scopul exploatării şi a obligat-o la practicarea prostituţiei pe numita C.G., care suferă de o boală incurabilă, pe care ulterior a vândut-o, în acelaşi scop, altui proxenet.
În perioada mai - noiembrie 2010, inculpatul T.M. împreună cu inculpatul I.S., a cazat-o şi a exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituţiei, pe minora în vârstă de 14 ani, B.E.A., care era însărcinată.
În cursul anului 2009, inculpatul T.M., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, a recrutat-o prin înşelăciune şi a cazat-o, prin violenţă, pe numita A.M., pe care, ulterior, a vândut-o, în acelaşi scop, numitului O.N.
Inculpatul T.M., în luna martie 2011, în scopul exploatării a racolat-o pe minora C.F.S., în vârstă de 16 ani, pe care a cazat-o şi a determinat-o să practice prostituţia şi pe care ulterior a vândut-o, în acelaşi scop, învinuitului S.L.
La data de 21 martie 2011, inculpatul E.Z. a transportat-o, în scopul exploatării, pe minora în vârstă de 16 ani, C.F.S., care îi este rudă, la domiciliul inculpatului T.M., pentru ca acesta din urmă să o găzduiască şi să-i găsească clienţi, cu care minora să întreţină relaţii sexuale contra cost, iar sumele obţinute din această activitate să fie împărţite, în mod egal, între cei doi.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi: inculpaţii T.M. ( fila 73 voi. I), I.S. (fila 75 vol. I), H.S. (fila 77 vol. I), E.Z. (fila 78 vol. I); părţile vătămate C.F.S. (fila 79 vol. I), B.E.A. (fila 80 vol. I), C.G.F. (fila 136 vol. I); A.M. (fila 228 vol. I), martorii D.I. (fila 176 vol. I), T.I. (fila 178 vol. I), B.Ş. (fila 230 vol. I), D.M. (fila 232 vol. I), C.A.C. (fila 269 vol. I), A.S. (fila 270 vol. I), V.G. (fila 48 vol. II), V.F. (fila 49 vol. II), M.A. (fila 99 vol. II) - propus de către inculpatul E.Z., R.Ş. (fila 100 voi. II), S.E. (fila 101 vol. II) - propuşi de către inculpatul T.M.
Au fost ataşate, la dosar scrisoarea medicală întocmită pe numele inculpatului T.M. de către medicul din cadrul Penitenciarului Poarta Albă (filele 135-136 vol. I), declaraţia numitului B.V. în vederea circumstanţierii persoanei inculpatului E.Z. (fila 180 vol. I), adeverinţa emisă de Primăria Comana pe numele aceluiaşi inculpat (fila 182 vol. I), declaraţiile numiţilor C.I. şi T.M.A., V.A.V., M.N. şi R.N. în vederea circumstanţierii persoanei inculpatului T.M. (filele 137-141 vol. II), copia legalizată a Sentinţei civile nr. 7026/1997 a Judecătoriei Constanţa, copia cărţii de identitate a numitei E.D.T., adeverinţa emisă de Liceul Teoretic Negru Vodă, declaraţia numiţilor G.D. şi G.A. privind caracterizarea inculpatului E.Z., adeverinţa medicală din 16 ianuarie 2012 şi declaraţia numitei Pană Elena privind angajarea inculpatului E.Z. în cazul punerii sale în libertate (înscrisuri aflate la filele 183-191)
Au fost întocmite şi ataşate la dosar referatele de evaluare psiho-socială a inculpaţilor T.M. (filele 84-88 vol. II), I.S. (filele 88-92 vol. II), E.Z. (filele 92-95 vol. II).
La data de 27 octombrie 2009 numita D.I. a reclamat faptul că fiica sa, D.C., persoană cu handicap gradul II (schizofrenie) şi aflată sub curatelă, în luna septembrie 2009 a dispărut de la domiciliul acesteia din oraşul Ovidiu, judeţul Constanta.
Numitul Daraban Mihăiţă, fratele persoanei dispărute, le-a adus la cunoştinţa lucrătorilor de poliţie faptul că a aflat de la numitul C.A.C., vecinul lor, că i-a văzut în luna septembrie 2009 pe inculpaţii T.M. şi I.S. când au urcat-o într-un autoturism pe D.C., şi de la care a mai aflat faptul că aceasta din urmă a fost dusă de cei doi în Constanţa, la pentru a fi obligată să practice prostituţia.
La data de 29 octombrie 2009, lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Ovidiu s-au deplasat la domiciliul familiei Daraban pentru a-i audia pe membrii familiei şi pentru a desfăşura acte de cercetate penală specifice cauzelor cu persoane dispărute.
Martora D.I. - mama părţii vătămate D.C. - a declarat că i-a urmărit cu privirea de la fereastra apartamentului său pe lucrătorii de poliţie care ridicaseră probe de la domiciliul său şi a observat că la ieşirea din bloc aceştia s-au întâlnit cu T.N., fratele lui T.M., iar în perioada imediat următoare Toma Nicuşor a efectuat mai multe apeluri telefonice de la aparatul mobil pe care îl avea. După aproximativ două ore de la acest incident a revenit la domiciliul său D.C.
Aşa cum rezultă din declaraţia mamei sale, D.C. era îmbrăcată în haine bărbăteşti şi era tunsă în partea din faţă a capului.
Din declaraţiile constante ale numitei D.M., rezultă că, de la acea dată, de când a revenit la domiciliu, fiica sa D.C. i-a adus la cunoştinţă că, în perioada în care a dispărut de acasă, a fost ţinută cu forţa într-o casă din Constanţa, de către un individ căruia i se spunea „S.”, care era căsătorit cu o femeie „L.”, cu care avea un copil minor, unde a fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi. De asemenea, la aceeaşi dată D.C. i-a adus la cunoştinţă mamei sale că la imobilul din Constanţa, unde locuia numitul „S.”, a adus-o T.M. care le era vecin şi un alt individ a cărei identitate nu o cunoştea.
Numita D.I., împreună cu fiul său, D.M. care a luat la cunoştinţă de la sora sa de aceleaşi aspecte, au dus-o pe D.C. la sediul Poliţiei Oraşului Ovidiu, unde aceasta din urmă a povestit împrejurările în care a dispărut de la domiciliu şi despre semnalmentele persoanei la domiciliul căreia a fost sechestrată în Constanţa şi căreia i se spunea „S.”.
Din procesul verbal din 30 octombrie 2009, încheiat de lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Ovidiu, rezultă că aceştia l-au contactat telefonic pe subcomisarul de poliţie V.M. din cadrul Poliţiei Municipiului Constanţa - Secţia de Poliţie nr. 3, de la care au solicitat relaţii despre identitatea persoanei căreia i se spune „S.” şi care desfăşoară activităţi de proxenetism, identificându-l astfel pe învinuitul H.S.. Părţii vătămate D.C. i-au fost prezentate mai multe fotografii, între care era şi fotografia inculpatului H.S., ocazie cu care aceasta, aşa cum rezultă din procesul verbal încheiat de lucrătorii de poliţie, dar şi din declaraţiile mamei acesteia, D.I. şi ale fratelui D.M., l-a indicat fără dubii pe .inculpatul H.S. ca fiind cel care a sechestrat-o la domiciliul său din Constanţa, unde acesta trăia cu numita „Luminiţa” împreună cu copilul lor minor, şi care a obligat-o să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi.
Cu aceeaşi ocazie, D.C. i-a indicat în fotografiile care i-au fost prezentate pe inculpaţii T.M. şi I.S., ca fiind persoanele care au răpit-o din Ovidiu şi care au dus-o la domiciliul lui H.S.
Cu prilejul audierii în cursul urmăririi penale, în mod constant martorul C.A.C. a confirmat faptul că i-a văzut pe inculpaţii T.M. şi I.S. când au urcat-o la bordul unui autoturism pe D.C., cu care era vecin şi pe care ulterior nu a mai văzut-o.
C.A.C. a confirmat, de asemenea, faptul că atunci când a aflat de la membrii familiei D. că a dispărut de la domiciliu D.C., le-a adus acestora la cunoştinţă incidentul susmenţionat.
Declaraţia martorului C.A.C. dată m cursul cercetării judecătoreşti prin care a revenit asupra aspectelor mai sus menţionate, este înlăturată de instanţă ca fiind nesinceră, aceasta fiind infirmată de depoziţiile părţii vătămate, ale mamei acesteia, de martora P.C. - sora părţii vătămate care, în faza urmăririi penale, a declarat că numitul C.A.C. i-a spus că aceasta a fost-vândută de T.M., precum şi de martorul Daraban Mihăiţă care, a declarat că, C.A.C. i-a spus că îi văzuse pe T.M. şi I.S. când au luat-o cu forţa şi au băgat-o în maşină pe sora sa D.C., prilej cu care, Chiriţă, fiind vânăt la ochi, i-a spus şi că fusese bătut de T.M.
Instanţa are în vedere şi faptul că revenirea asupra declaraţiei nu este temeinic justificată, motivul invocat de martor pentru schimbare susţinerilor sale neputând fi apreciat ca unul serios, martorul motivând că, de fiecare dată când a fost audiat în cursul urmăririi penale s-a aflat în stare de ebrietate, stare care ar fi fost observată de lucrătorii din cadrul organelor judiciare. Ori este imposibil ca, observând o asemenea stare a martorului, atât organele de cercetare penală cât şi procurorul să fi procedat la ascultarea acestuia.
Instanţa are în vedere şi faptul că, în cursul urmăririi penale, martorul a declarat că, după arestarea inculpatului T.M., rudele acestuia au exercitat presiuni asupra sa pentru a-1 determina să-şi schimbe declaraţia.
La data de 19 martie 2010 lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa au fost informaţi cu privire la faptul că H.S., împreună cu concubina sa „Luminiţa”, intenţionau să vândă un nou-născut, faptă care a făcut obiectul cercetărilor în dosarul înregistrat la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa cu nr. 126D/P/2010. Fapta susmenţionată nu s-a probat, însă, cu ocazia cercetărilor care s-au efectuat, a fost identificată şi audiată de lucrătorii de poliţie numita V.L.P. , care în declaraţia ei olografă din 25 august 2010 a confirmat faptul că era concubina lui H.S. şi că are un copil mic.
La data de 25 februarie 2011, inculpatul H.S. a fost audiat în prezenţa unui apărător din oficiu, la sediul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa, ocazie cu care a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul T.M. - zis „C.”, însă a negat faptul că o cunoaşte pe numita D.C., a cărei fotografie i-a fost prezentată. Acesta a declarat că, după eliberarea sa din Penitenciar în anul 2002, nu a mai desfăşurat activităţi de proxenetism şi că a lucrat ca intermediar, găsind şoferi pentru firmele de taxi. Aceleaşi susţineri au fost reiterate de inculpat cu prilejul audierii în instanţă.
Instanţa înlătură, ca fiind nesincere, declaraţiile inculpatului H.S., acestea fiind infirmate prin depoziţiile părţii vătămate care l-a indicat fără ezitare în fotografiile care i-au fost prezentate, a declarat despre el că este căsătorit cu „L.”, cu care avea un copil minor, precizări pe care nu ar fi fost în măsură să le facă dacă nu ar fi locuit efectiv la domiciliul acestuia, prin declaraţiile mamei părţii vătămate şi ale fratelui acesteia.
De asemenea, D.C. a declarat că la un moment dat a constatat că era singură în casa lui H.S., iar când a ieşit din curtea imobilului, a observat la poartă un taxi care a adus-o în O.
Este evident că, aflând de la T.N., fratele lui T.M., despre investigaţiile făcute de lucrătorii de poliţie, inculpatul H.S. a creat condiţiile ca D.C. să plece de la domiciliul său cu un taximetrist din anturajul său.
Deşi au fost efectuate demersuri, numita V.L.P. nu a fost găsită pentru a fi” audiată.
În declaraţiile sale, numita D.M. a menţionat faptul că după revenirea la domiciliu a fiicei sale D.C. şi după audierea de către lucrătorii de poliţie, nu i-a mai solicitat acesteia să povestească împrejurările în care a fost răpită şi exploatată sexual, întrucât medicul psihiatru i-a recomandat să procedeze la această manieră pentru a nu-i accentua traumele psihice.
La data de 15 aprilie 2011 la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanta a fost însă invitată victima D.C., împreună cu mama acesteia, ocazie cu care s-a constatat că victima răspunde coerent atunci când i se pun întrebări punctuale şi nu i se pretinde să facă descrieri detaliate. La acea dată, acesteia i-a fost prezentat inculpatul H.S., care era asistat de apărătorul din oficiu. întrebată fiind dacă cunoaşte persoana care îi este prezentată, D.C. a precizat: „II cunosc pe acest bărbat. Este însurat. Are o soţie pe care o cheamă L. şi un copil. Am fost dusă la domiciliul acestuia, unde mai locuia şi Luminiţa, soţia lui, şi copilul lor. Acesta mă trimitea cu mai mulţi ţigani să întreţin relaţii sexuale. La domiciliul acestuia am fost dusă de I.S. şi de M.” Cu aceeaşi ocazie, inculpatul H.S. a refuzat să dea declaraţie.
Dacă în cursul urmăririi penale inculpatul I.S. a declarat că nu o recunoaşte pe D.C. din fotografiile care i-au fost prezentate, în cursul judecăţii a precizat că o recunoaşte din fotografii ca fiind o persoană cu care urma să întreţină relaţii sexuale contra unei sume de bani, dar că la urmărirea penală nu a recunoscut-o, fiindu-i prezentată după nume. Contradicţia din cele două depoziţii vizând prezentarea în faza de urmărire penală a fotografiilor părţii vătămate D.C. evidenţiază încă o dată nesinceritatea inculpatului asupra situaţiei de fapt care a fost dovedită prin declaraţiile coroborate ale părţii vătămate, ale mamei acesteia, prin declaraţiile din cursul urmăririi penale date de martorul Chiriţă Aurel Constantin, precum şi prin procesele verbale de prezentare către partea vătămată a fotografiilor inculpatului.
Aceleaşi mijloace de probă, coroborate, conduc instanţa la concluzia înlăturării declaraţiilor inculpatului T.M. care a negat implicarea sa în activitatea infracţională în ceea ce o priveşte pe partea vătămată D.C..
Atât numita D.M. (în declaraţiile din faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii), cât şi martorul C.A.C. (în cursul urmăririi penale) au precizat că, după arestarea lui T.M., rudele acestuia exercită asupra lor presiuni pentru a-i determina să-şi schimbe declaraţiile.
Ulterior faptei susmenţionate, inculpaţii T.M. şi I.S. au desfăşurat acelaşi gen de activitate infracţională, după cum urmează:
La data de 20 octombrie 2010, numita C.G. care în prezent are vârsta de 24 de ani şi suferă de o boală incurabilă, a reclamat faptul că la data de 11 iulie 2010 a fost răpită de inculpatul I.S., a fost dusă la domiciliul inculpatului T.M., unde a fost deposedată de telefoanele mobile şi obligată să întreţină relaţii sexuale şi apoi a fost dusă cu un autoturism, în care se mai afla o minoră însărcinată, la o pescărie din comuna Corbu, judeţul Constanţa, unde din nou a fost obligată de I.S. să întreţină relaţii sexuale cu mai multe persoane şi că ulterior a fost vândută de T.M. altor proxeneţi.
Cu privire la împrejurările susmenţionate, la data de 03 noiembrie 2010 C.G. a fost audiată la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, în prezenţa unui apărător din oficiu şi al unui reprezentant al Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, ocazie cu care din nou aceasta declarat faptul că la data de 11 iulie 2010, în timp ce se întorcea la domiciliul său, a oprit lângă ea un autoturism de culoare verde, cu volanul pe partea dreaptă, condus de un individ, care iniţial nu a fost identificat, din care a coborât inculpatul I.S. care, prin ameninţări, a obligat-o să intre în autoturism, pe bancheta din spate, lângă o tânără însărcinată, care a fost identificată ca fiind minora B.E.A.
Conform declaraţiilor sale menţinute şi în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată C.G. a declarat că a fost dusă iniţial la domiciliul inculpatului T.M., unde acesta a obligat-o să întreţină cu el relaţii sexuale şi apoi a deposedat-o de telefoanele mobile.
Ulterior, I.S. a urcat-o în acelaşi autoturism condus de acelaşi individ, în care se afla şi B.E.A. şi a dus-o la o pescărie din comuna Corbu, unde, după exercitarea de ameninţări şi violenţe din partea lui I.S., a fost nevoită să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi pescari. Din aceleaşi declaraţii rezultă că a doua zi, la aceeaşi pescărie a venit şi T.M., de unde a fost luată şi dată de acesta şi de I.S. în contul unei datorii, altui proxenet pe care 1-a identificat în fotografiile prezentate ca fiind Z.P. - zis „P.”, care la rândul său a vândut-o altor proxeneţi, pe care i-a recunoscut ca fiind T.I., T.M., M.E., O.I., I.A., D.A., M.S., I.Ş. şi B.D.
Tânăra însărcinată, despre care C.G. a făcut menţiuni în declaraţia sa, a fost identificată ca fiind minora B.E.A., în vârstă de 14 ani, care audiată fiind de procuror în prezenţa tatălui său, în comuna Cogealac, judeţul Constanţa, a confirmat că, iniţial, I.S. a dus-o pe C.G. la domiciliul lui T.M., unde a fost supusă de aceştia la violenţe şi deposedată de telefoanele mobile. De asemenea, aceasta a confirmat faptul că ulterior ea şi C.G. au fost duse la pescăria din comuna Corbu, unde I.S. a exercitat violenţe asupra lui C.G. pentru a o determina să întreţină relaţii sexuale cu pescarii care se aflau acolo. Minora a mai declarat că, în perioada în care se aflau la locuinţa lui T.M., partea vătămată C.G. plângea şi ţipa. De asemenea, minora a mai precizat că, le-a spus inculpaţilor că este minoră, că este însărcinată, aspect care se şi observa şi totodată că, C.G. i-a relatat că le spusese inculpaţilor că suferă de o boală incurabilă, fiind infectată cu virusul HIV.
Partea vătămată B.E.A. şi-a menţinut în totalitate declaraţiile şi în faza de judecată.
Ulterior a fost identificat şi şoferul autoturismului susmenţionat, în persoana numitului A.S., care în declaraţia sa din 15 aprilie 2011, a confirmat faptul că la solicitarea lui I.S. a transportat-o iniţial pe C.G. la domiciliul lui T.M. şi ulterior la pescăria din localitatea Corbu, unde a dus-o în aceeaşi împrejurare şi pe B.E.A.
De asemenea, au fost identificaţi pescarii de la pescăria din comuna Corbu, la care a făcut referire victima C.G., ca fiind V.G., V.F. şi G.N.D., care în declaraţiile lor de martori au confirmat că I.S. le-a adus pe C.G. şi B.E.A. să întreţină cu ei relaţii sexuale şi că pentru prestaţiile sexuale ale celor fete au achitat lui T.M. şi I.S. sume cuprinse între 70 şi 80 de lei.
Martorul V.G.F., în cursul cercetării judecătoreşti, şi-a menţinut în totalitate susţinerile din faza de urmărire penală, precizând că la pescărie a venit şi a stat cu fetele care se prostituau, I.S. şi că banii strânşi de acesta încă dinainte ca fetele să întreţină relaţiile sexuale cu pescarii i-au fost daţi de acesta lui T.M. pe care l-a văzut intrând la poarta pescărie.
Martorul V.G., cu prilejul ascultării în instanţă a declarat că. se. Ştia că B.E.A. era minoră şi se observa faptul că era însărcinată însă martorul a revenit asupra susţinerii din cursul urmăririi penale, în sensul că la pescărie ar fi fost şi inculpaţii I.S. şi T.M., fără însă a oferi o justificare a schimbării declaraţiilor sale iniţiale care se coroborează şi cu depoziţiile celorlalţi pescari precum şi ale părţilor vătămate C.G. şi B.E.A.
În cursul urmăririi penale, inculpatul I.S. a recunoscut că a dus-o pe C.G. la domiciliul lui T.M., unde cel din urmă a deposedat-o pe victimă de cele două telefoane mobile şi că la indicaţia acestuia le-a dus pe C.G. şi pe B.E.A. la pescăria din comuna Corbu pentru ca cele două să întreţină relaţii sexuale cu pescarii, care se înţeleseseră cu T.M. De asemenea, inculpatul I.S. a precizat că ulterior T.M. i-a predat-o pe C.G. lui Z.P.
Deşi inculpatul I.S. a precizat că el nu a exercitat nici un fel de acte de ameninţare sau violenţe asupra lui C.G., susţinerea acestuia este combătută de declaraţiile victimei, dar şi de cele ale numitei B.E.A.
Fără a motiva revenirea asupra declaraţiilor din cursul urmăririi penale, inculpatul I.S. nu a mai recunoscut în instanţă că le-a dus pe cele două părţi vătămate la pescărie pentru a întreţine relaţii sexuale cu pescarii. Instanţa nu va ţine seama de această revenire întrucât nu este temeinic justificată şi, în plus, poziţia procesuală a inculpatului din cursul urmăririi penale în legătură cu acest aspect se coroborează atât cu declaraţiile părţilor vătămate, ale taximetristului cât şi cu cele ale pescarilor care au întreţinut relaţii sexuale cu acestea.
Inculpatul T.M. a declarat că nu are nici o legătură cu fapta reclamată de C.G., faptă care este dovedită cu certitudine prin declaraţiile acesteia, prin depoziţiile părţii vătămate B.E.A., ale martorilor pescari dar şi prin declaraţia inculpatului I.S. din cursul urmăririi penale.
S-a constatat că şi B.E.A., care avea vârsta de 14 ani, a fost victima infracţiunii de trafic de minori comisă de inculpaţii I.S. şi T.M.
B.E.A. a fost audiată în prezenţa unui apărător din oficiu şi a unui reprezentant al Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, ocazie cu care aceasta a declarat că în luna mai 2010 T.M. a cumpărat-o de la un taximetrist, a cazat-o la domiciliul lui din localitatea Ovidiu până în luna noiembrie 2010 şi că în această perioadă inculpaţii T.M. şi I.S. au exercitat asupra ei violenţe, determinând-o, deşi era însărcinată, să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi, inclusiv cu pescarii de la pescăria din comuna Corbu, unde a fost dusă şi C.G.
Inculpatul T.M. a negat faptul că ar fi determinat-o pe minora B.E.A. să întreţină relaţii sexuale cu diverse persoane în beneficiul lui, însă declaraţia acestuia este înlăturată de declaraţiile martorilor V.G. (din faza de urmărire penală), V.F. şi G.N.D., care au confirmat că în mai multe rânduri i-au plătit lui T.M. şi I.S. diverse sume de bani pentru a întreţine relaţii sexuale cu B.E.A. despre care se cunoştea că este minoră şi este însărcinată.
Declaraţiile victimei B.E.A. se coroborează şi cu declaraţiile părţii vătămate C.G., dar şi cu declaraţiile martorilor A.S. - şoferul taxiului care i-a transportat pe partea vătămată şi pe inculpaţii T.M. şi I.S. la pescăria din Corbu, V.M. şi V.D. care au declarat că partea vătămată B.E.A. căreia i se spunea „Gravida” a locuit mai mult timp la inculpatul T.M., B.Ş. - tatăl minorei şi, în parte, cu cea a inculpatului I.S. din faza de urmărire penală.
Din declaraţia martorei T.I., rezultă că fiica sa - C.G. - a fost adusă acasă într-o stare precară de sănătate, fiind spitalizată imediat. Martora a declarat că partea vătămată a fost adusă acasă de către numitul M.E. care îi ceruse 500 euro pentru a-i înapoia fata, martora reuşind să împrumute şi să-i plătească doar 300 euro.
La data de 02 decembrie 2010, A.M., născută la 10 noiembrie 1987, a reclamat faptul că T.M. a recrutat-o prin înşelăciune şi apoi a cazat-o la domiciliul lui din oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa, cu scopul de a o obliga să practice prostituţia în beneficiul lui şi că ulterior a vândut-o în scopul practicării prostituţiei lui O. N., care a transportat-o apoi în Italia, unde a obligat-o să practice prostituţia.
Cu privire la fapta care face obiectul reclamaţiei, victima A.M. a fost audiată în cursul urmăririi penale în prezenţa unui apărător din oficiu şi a unui reprezentant al Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, ocazie cu care a declarat că T.M. a sechestrat-o aproximativ patru zile la domiciliul lui din localitatea Ovidiu unde, prin violenţă, a obligat-o să întreţină relaţii sexuale cu el, iar apoi, tot prin violenţă, a încercat să o determine să întreţină relaţii sexuale şi cu alţi bărbaţi, iar ulterior a vândut-o lui O.N., pe care l-a recunoscut în fotografiile ce i-au fost prezentate.
Tot în aceeaşi declaraţie, victima A.M. a precizat că O.N. a obligat-o să practice prostituţia în Italia, unde a şi reclamat această faptă comisă, O.N. fiind arestat ca urmare a plângerii sale.
Pe numele lui O.N. s-a emis un mandat de aducere, iar din declaraţia mamei sale, P.M., rezultă că acesta este într-adevăr arestat în Italia împreună cu concubina sa despre care ştia că practică prostituţia în Italia, fapt care întăreşte convingerea că cele declarate de A.M. cu privire la T.M. sunt adevărate.
De altfel, cu privire la numitul O.N. a formulat o sesizare şi numitul B.G., care reclamă că fiica sa, B.M., a fost exploatată în Italia prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Inculpatul T.M. a declarat că nu o cunoaşte pe A.M. şi nici pe O.N.
Partea vătămată A.M. şi-a menţinut în totalitate susţinerile şi cu prilejul audierii în instanţă.
La data de 28 februarie 2011, lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că T.M. - poreclit „C.” este implicat în activităţi infracţionale de trafic de persoane şi trafic de minori.
În cauză, prin Ordonanţa nr. 15/A/2011 din 28 februarie 2011, dată în Dosarul nr. 76D/P/2011 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus autorizarea investigatorului sub acoperire „M.F.” şi a colaboratorului acestuia, „M.R.”, pentru culegerea de date şi informaţii cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de T.M. şi de persoanele din anturajul acestuia.
Prin autorizaţia Tribunalului Constanţa, cu nr. 105 din 08 martie 2011, pronunţată în baza Încheierii nr. 76 din 08 martie 2011, s-a dispus, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor purtate de inculpatul T.M. de la postul telefonic cu nr. x.
Din convorbirile şi comunicările telefonice interceptate a rezultat, fără dubii, că într-adevăr inculpatul T.M. a recrutat şi a cazat la domiciliul său din localitatea Ovidiu, judeţul Constanţa, două tinere (identificate ulterior în persoana minorei C.F.S. şi a numitei C.E.J.), care se prostituau în beneficiul lui, şi care i-au fost aduse, în acest scop, de către inculpatul E.Z.
Implicarea inculpatului E.Z. în activitatea de traficare a victimei minore C.F.S. a fost descoperită la data de 19 martie 2011, când acesta a fost contactat telefonic de T.M., cu care a purtat următoarea discuţie:
T.M.: - Păi, la zi, zi, cum, ai ceva., maşină?
E.Z.: - Da, am o maşină, aşa., un B. mic, aşa de 1,7.
T.M. : - 1,7 băi ? Ia zi, măi, Z., da tu nu mai vii ca atuncea măi frate.
E.Z.: - Nu, mă, nu, acum e aşa, epe bune., măi frate.
T.M.: - Păi, chiar dacă nu epe bune, ca să nu mai intrăm noi în .., să ştii de unde ştii măi frate că ajunge aia peste Prut, încolo?
E.Z.: - Facem frăţeşte, să nu ne certăm, eu spun.
T.M.: - Da. Da.
E.Z.: - Facem în doi acum.
T.M.: In doi, fratele meu.
E.Z.:- Aha . Şi sa-i dau şi lui ăsta puţin că e cam sărăcie.
T.M.: - Păi punem amândoi de acolo, rupem eu 50, rupi şi tu 50.
E.Z.:- Da şi la cât merge aşa, n-ai idee, aaa? cum găseşti omul.
T.M.: Are talon, tot ?
E.Z.:- Măi, n-are, are numai d-ăla mic ..numai talonul, cartea nu are.
T.M.: - Talonul,.. aha, e bun, e bun şi ăla.
E.Z.: - Şi aşa e, maşina e joasă, e frumos, are tot pe el.
T.M.:- Bine, hai că te chem eu. Când te chem eu, vii încoce.
E.Z.: Bine, pa. „ întrucât din discuţiile anterioare rezultase că inculpatul T.M., când se referea la persoanele care se prostituau în beneficiul lui, vroia să lase impresia că discută despre maşini, s-a presupus că în discuţia sus-menţionată cei doi se refereau la o tânără în vârstă de 17 ani („B.M.W. de 1,7”), care nu are buletin.
Acest fapt s-a confirmat şi prin discuţia următoare pe care aceştia au purtat-o în. aceeaşi zi, 19 martie 2011, la ora 11:23:07, cu următorul conţinut:
T.M.: „..Băi, ia zi la ce preţ, mă fratele meu?.. Băgăm maşina? E.Z.: Păi ..(n.l. neinteligibil)... Păi, nu e bine aşa să faci tu cărţile cât e mai bine..acolo să scoţi…
T.M.: Păi, io n-aş vrea?... Da stă.. stă maşina.. merge, o zi două? O zi măcar!
E.Z.: Cum dracu, stă şi două, trei zilei Ce dracu, am vorbit cu ea!
T.M.: Nu sare din viteze, nu?
E.Z.: A?
T.M.: Nu sare din viteze, zic? O zi, două!
E.Z.: Da mă! Da! Da!
T.M.: Bine! Tocmai unde la ţară trebe" s-ajung io?
E.Z.: A.. La P., ştii?
T.M.: P.?
E.Z.: Da!”
Din discuţiile telefonice ulterioare dintre cei doi rezultă că inculpatul T.M. a început să caute clienţi care să întreţină relaţii sexuale, contra cost, cu victima miri oră C.F.S., iar ulterior inculpatul E.Z. i-a solicitat inculpatului T.M. să o primească pe nepoata sa C.F.S., să o cazeze pe aceasta şi pe prietena ei (identificată ulterior ca fiind minora care. nu împlinise încă vârsta de 16 ani, C.E.J.) şi să le ajute să - găsească clienţi pe varianta de la ieşirea din oraşul Ovidiu, amplasată în. imediata apropiere a locuinţei inculpatului T.M.
Acest fapt rezultă din următoarea convorbire telefonică purtată de cei doi la data de 20 martie 2011, la ora 19:59:48:
T.M.:- „Ia zi.
E.Z.:- Alo. Ia zi, daca nu făceam şi noi mai sus acolo, să ne punem acolo în valea aia, nu mergea să stea acolo amândouă?
T.M.: - La mine aici da, merge.. da trebuie sa dai „dreptu”. Dăm câte 300 - 400, dai la băieţii ăştia cu şapcă, la Comunitară, să aibă grijă de ele.
E.Z.: - Păi dăm, ce să facem. Asta e. Păi da, da, era bine ca să stea acolo să vină şi ele mai de dimineaţa .. Ai vreo „tonă” tu?
T.M.:- Păi la mine să stea mă, că eu nu stau aici, eu stau la L., la aia a mea. Da, să facă foc, să aibă lemne, că are televizor, are tot acolo. Hai că nu se ia nimeni de ele, are grijă ei de ele.
E.Z.: - Hai şi dacă dai ordin, are grijă de ele.
S.M.: - Da, cum fratele meu . ..să moară fraţii mei, da cum, nu se pune problema.
E.Z.: - Aaa şi se duc ele singure acolo, nu?
T.M.: - Da mă, ce e problemă, cât e, zece metri de la mine ? Păi nu pleacă mă de aici, zece metri, de pe platou, zece metri.
E.Z.: - Da, da acolo sus e a lui ăia de acolo, ă?
T.M.: - Da, mă, da, acolo nu se pune problema. La mine aici pe varianta nu e nimeni, pe platou apare cineva, bang, bang, imediat.
E.Z.: - Da, măi, da. Hai că poate fac rost de maşina aialaltă şi fac pe acolo cărţile, pac, pac, dam drumul la treabă. Le băgăm acolo la treabă.
T.M.:- Da, mă, dacă facem 5-6 milioane, două la zi.
E.Z.: - Da, mă şi stăm şi noi pe acolo cu maşina pe acolo. Hai, mă, ce dracu, mă mănâncă degeaba şi c.., vacile dracu.
T.M.: Hai, hai, bine, pa.
E.Z.:- Papa.”
La data de 21 martie 2011, la ora 10:52:21, cei doi discută din nou, iar inculpatul T.M. îl anunţă pe inculpatul E.Z.:
T.M.: - „Am, am, am pont bun acolo, nu e problema m-ai înţeles.. la zece metri lângă casă, vede ceva, fuge în casă...are loc acolo unde să bage maşina ... nu pleacă nicăieri...”.
La data de 21 martie 2011, la ora 13:16:34, cei doi inculpaţi discută telefonic şi se înţeleg să se întâlnească, iar inculpatul T.M. l-a întrebat pe inculpatul E.Z.:
T.M.: „Hai .vii şi cu „aşa”?
E.Z.:- „Da, mă, da.. Hai că se rezolvă, câteva ore acolo să lăsăm şi noi ceva, să facem treabă acolo… ”
S-a presupus că cei doi urmau să se întâlnească pentru ca inculpatul T.M. să preia fetele, care urmau să se prostitueze pentru ei doi, motiv pentru care, prin Ordonanţa nr. 460D/P/2009 din 24 martie 2011, ora 16:30, a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 de ore, a înregistrării de imagini cu ocazia întâlnirii în localitatea Ovidiu a lui T.M. cu Z. (inculpatul E.Z.), iar lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa au fost delegaţi să monitorizeze această întâlnire.
Din procesul verbal încheiat de lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanta rezultă că la această întâlnire inculpatul E.Z. a venit cu autoturismul marca „R.”, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare X, în care pe bancheta din spate se aflau două tinere, identificate ulterior ca fiind minorele C.F.S. şi C.E.J.
Din convorbirile telefonice ulterioare a rezultat că inculpatul T.M. a preluat cele două tinere, cărora le găsea clienţi să practice prostituţia şi că pe minora C.F.S. s-a hotărât să o vândă fără ştirea inculpatului E.Z.
Acest fapt rezultă din următoarea convorbire telefonică pe care inculpatul T.M. a purtat-o cu învinuitul S.L., zis „S.”, la data de 22 martie 2011, la ora 19:38:47:
T.M.: „Băi, „S.”, băi frăţioru meu, mă asculţi?
S.L.: - Da.
T.M.:- Eu am două maşini aicea, deci una nu ti-o dau ca nu ai cum s-o ţii aici. Da, nu sunt ale mele . Băieţii le-a adus şi le bag aici la mine. Hai să facem o manevra dacă eşti capabil. S.L.: - Da.
T.M.:- Tu te dai ca client şi iei una care ţi-o spun eu, una mai frumuşică, aia mai slabă de minte. Nu o iei pe ţiganca ca .. e şarlatancă. Şi dacă i-ai făcut capul mare, rămâne a ta. Băi, eu nu pot sa vin cu ea. Tu te dai client când vii la mine în casă şi noi facem un preţ mai mic şi o iei frate, după care îţi închizi telefonul.
Conform înţelegerii dintre inculpatul T.M. şi învinuitul S.L., acesta din urmă a dus-o pe minora C.F.S. la domiciliul lui din P.M., iar a doua zi, la 23 martie 2011, la ora 15:29:27, l-a contactat telefonic pe T.M., cu care a purtat următoarea discuţie:
T.M.: „Ia zi, frăţioru”.
S.L.: Ce faci? ..(neinteligibil)
T.M.: Ce să fac, uite pe la .. zi! Pe la C.! Te-am mai sunat io dar nu ai răspuns! S.L.: M-ai sunat, tu?
T.M.: Da, ţi-am dat un bip, aşa, să văd ce mai faci!
S.L.: Ce să fac, io sunt bine!
T.M.: Da!
S.L.: Şi io sunt bine!
T.M.: Şi io sunt bine! Io o iau pă asta a mea şi vin acasă! Şi.. spune mă, Iu fractu să mă sune mă, ! Io i-am gonit pă ăştia de la mine!
S.L.: Bă,..! De ce nu mi-ai spus şi mie că fata asta este minoră?
T.M.: Băi, da n-am spus mă, că are şaişpe ani, ..!
S.L.: Nu, nu mi-ai spus!
T.M.: Băi, S.! Vezi mă cum facem noi mă, ! A.. ea aude acolo, ă?
S.L.: Da!
T.M.: E.. Păi, vezi mă ce facem.. (neinteligibil).. daţi de belea, mă!
S.L.: Ia zi, cum facem?.. Bă, frate!
T.M.: Thm?
S.L.: Io.. ţi-am dat şase sute, nu?
T.M.: Da!
S.L.: Aş, mânca-ţi-aş .. Cum facem, să-mi scot şi io banii? Ce fac? Dau mai
departe, fac altceva..
T.M.: Băi, nu îmi mai vorbi mie la telefon, mă S.!
Descurcă-te, bă! Ce dracu, îmi vorbiţi mie, mă, cu chestiile astea! îmi faci mie ..
S.L.: Băi! Ştii ceva?
T.M.: Ă?"
S.L.: A.. să vedem cum facem.. şi iau şi io.. cumpăr şi io altă maşină!
S.L.: ... (neinteligibil)…
T.M.: ... nu mai mă suna şi vorbi cu mine la telefon, chestiile astea, mă! Ai înnebunit la cap, mă! Ce dracu, mă!
S.L.: Bine mă, când vii de-acolo…
T.M.: Da!
S.L.: Unde ai tu treabă.. ne-ntâlnim şi bem un suc, da?
T.M.: Da! Băi, vezi să nu prindă ... Băi! Ia dă-te mai aşa, să n- audă, mă!
S.L.: Da!
T.M.: Vezi mă, să nu prindă nici un telefon, mă frate, să sune! Că ştie număra Iu acela pe de rost!
S.L.: Da mă!
T.M.: Hai!”
Lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa au fost delegaţi să-l găsească pe numitul „S.”, iar acesta a fost identificat în persoana învinuitului S.L., la domiciliul căruia a şi fost găsită minora C.F.S.
Audiată fiind în prezenţa unui apărător din oficiu şi a unui reprezentant al Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, minora C.F.S. a confirmat ceea ce rezulta din convorbirile telefonice interceptate, descrise mai sus, că inculpatul E.Z., care îi este rudă, i-a făcut cunoştinţă ei şi prietenei sale C.E.J. cu inculpatul T.M. şi că acesta din urmă, la solicitarea inculpatului E.Z., le-a cazat la domiciliul lui din Ovidiu, asigurându-le condiţii să practice prostituţia pe varianta de ieşire din oraşul Ovidiu şi la hotelul Histria din staţiunea Mamaia.
De asemenea a fost audiată în calitate de martor şi numita C.E.J. , care a fost găsită de lucrătorii de poliţie în zona gării C.F.R. din Constanţa, în autoturismul inculpatului E.Z. Aceasta a confirmat declaraţia minorei C.F.S.
La rândul său, învinuitul S.L. a declarat că i-a plătit inculpatului T.M. suma de 100 de euro. pentru a întreţine relaţii sexuale cu minora C.F.S., însă din convorbirile telefonice susmenţionate rezultă, fără dubii, că cei doi se înțeleseseră ca minora să rămână la domiciliul învinuitului S.L. pentru a se prostitua în beneficiul acestuia.
Aparatul telefonic conţinând cartela cu numărul x, cu care inculpatul E.Z. a purtat discuţiile susmenţionate cu inculpatul T.M., a fost găsit asupra inculpatului E.Z. şi ridicat de către lucrătorii de poliţie.
De asemenea, asupra inculpatului T.M. a fost găsit aparatul telefonic conţinând cartela cu numărul x, cu care acesta a purtat discuţiile telefonice ce au fost interceptate în baza autorizaţiei Tribunalului Constanţa, din 08 martie 2011, emisă în baza încheierii din 08 martie 2011, şi ridicat de către lucrătorii de poliţie.
Pe numele învinuitului S.L. a fost emis un mandat de aducere, iar din procesul verbal încheiat de lucrătorii de poliţie rezultă că acesta a părăsit teritoriul României, motiv pentru care faţă de acesta s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei în vederea conturării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori, prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că a cumpărat-o de la inculpatul T.M., în scopul exploatării sexuale, pe minora C.F.S., în vârstă de 16 ani.
În cauză s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, faţă de celelalte persoane cu privire la care au făcut menţiuni în declaraţiilor lor victimele C.G. şi A.M.
S-a dispus, de asemenea, disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, faţă de T.M. şi E.Z., cu privire la exploatarea de către aceştia a victimei minore C.E.J.
Inculpatul T.M. a declarat că, în luna martie 2011, a fost sunat de către E.Z. care l-a rugat să găsească clienţi pentru C.F.S. şi C.E.J., cu care acestea să întreţină relaţii sexuale. A mai declarat inculpatul că partea vătămată C.F.S. a întreţinut relaţii sexuale cu numitul „S.,, iar acesta din urmă i-a făcut cinste pentru faptul că l-a lăsat cu partea vătămată care era „fata” lui Z. A mai declarat inculpatul că „S.,, i-a dat 50 de euro lui Z. pentru că urma să întreţină relaţii sexuale cu C.F.S.
În cursul urmăririi penale, inculpatul E.Z. a refuzat să dea declaraţii în legătură cu acuzaţiile care i s-au adus.
Fiind audiat în instanţă, inculpatul a declarat că ştia că partea vătămată C.F.S., care îi este nepoată, este minoră şi totodată că, nu cunoştea că aceasta întreţinea relaţii sexuale contra cost, declaraţia sa fiind contrazisă chiar prin declaraţia inculpatului T.M. precum şi prin depoziţiile părţii vătămate C.F.S. din cursul urmăririi penale, prin declaraţiile martorei C.E.J., însă şi prin conţinutul convorbirilor telefonice interceptate.
Coroborate, declaraţiile numitelor C.F.S., C.E. J. şi comunicările dintre E.Z. şi T.M. interceptate în cauză, infirmă şi apărările ultimului inculpat.
Declaraţia părţii vătămate C.F.S. dată în cursul cercetării judecătoreşti este înlăturată de instanţă, ca nefiind conformă cu realitatea. Partea vătămată nu a justificat în nici un mod revenirea asupra susţinerilor din faza de urmărire penală, susţineri care se coroborează, astfel cum am menţionat, atât cu convorbirile interceptate în cauză, cu declaraţiile martorei C.E.J., precum şi cu declaraţia iniţială a inculpatului T.M. în ceea ce priveşte implicarea inculpatului E.Z. în activitatea infracţională reţinută în sarcina" acestuia.
În ceea ce-i priveşte pe martorii S.L. şi C.E.J. precum şi pe partea vătămată D.C., întrucât demersurile repetate de aducere a acestora în instanţă au rămas fără rezultat, s-a constatat imposibilitatea audierii nemijlocite a acestora, la deliberare fiind avute în vedere depoziţiile din cursul urmăririi penale.
În drept:
Fapta inculpatului T.M. care, în luna septembrie 2009, împreună cu inculpatul I.S., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, a răpit-o pe victima D.C. din oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa, persoană cu handicap gradul II (schizofrenie), pe care a vândut-o, în acelaşi scop, inculpatului H.S., întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001.
Fapta inculpatului T.M. care, în luna iulie 2010, împreună cu inculpatul I.S., a răpit-o în scopul exploatării şi a obligat-o la practicarea prostituţiei pe numita C.G., care suferă de o boală incurabilă, pe care ulterior a vândut-o, în acelaşi scop, altui proxenet, întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001.
Fapta inculpatului T.M., care în perioada mai-noiembrie 2010, împreună cu inculpatul I.S., a cazat-o şi a exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituţiei, pe minora în vârstă de 14 ani, B.E.A., care era însărcinată, întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.
Fapta inculpatului T.M., care în cursul anului 2009, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, a recrutat-o prin înşelăciune şi a cazat-o, prin violenţă, pe numita A.M., pe care, ulterior, a vândut-o, în acelaşi scop, numitului Olaru Nicolae, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.
Fapta inculpatului T.M. care, în luna martie 2011, în scopul exploatării a racolat-o pe minora C.F.S., în vârstă de 16 ani, pe care a cazat- o şi a determinat-o să practice prostituţia şi pe care ulterior a vândut-o, în acelaşi scop, învinuitului S.L., întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Întrucât inculpatul T.M. a comis mai multe infracţiuni înainte de a fi fost condamnat pentru vreuna dintre acestea, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.
Fapta inculpatului I.S., care în luna septembrie 2009, împreună cu inculpatul T.M., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, a răpit-o pe victima D.C. din oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa, persoană cu handicap gradul II (schizofrenie), pe care a vândut-o în acelaşi scop inculpatului H.S., întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001.
Fapta inculpatului I.S., care în luna iulie 2010, împreună cu inculpatul T.M., a răpit-o în scopul exploatării şi a obligat-o la practicarea prostituţiei pe numita C.G., care suferă de o boală incurabilă, pe care ulterior a vândut- o, în acelaşi scop, altui proxenet, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001.
Fapta inculpatului I.S., care în perioada mai-noiembrie 2010, împreună cu inculpatul T.M., a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituţiei pe minora în vârstă de 14 ani, B.E.A., care era însărcinată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. 3 din Legea nr. 678/2001.
În cauză, şi faţă de inculpatul I.S. sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.
Fapta inculpatului E.Z., care, la data de 21 martie 2011 a transportat-o, în scopul exploatării, pe minora în vârstă de 16 ani, C.F.S., care îi este rudă, la domiciliul inculpatului T.M., pentru ca acesta din urmă să o găzduiască şi să-i găsească clienţi, cu care minora să întreţină relaţii sexuale contra cost, iar sumele obţinute din această activitate să fie împărţite în mod egal, între cei doi, întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Fapta inculpatului H.S., care în perioada septembrie - octombrie 2009 a racolat-o şi a cazat-o la domiciliul său din Constanţa, str. Olteniei nr. 18, pe victima D.C., pe care a exploatat-o în folosul său prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.
Faţă de inculpatul T.M. au fost reţinute dispoziţiile art. 13 C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu privire la exploatarea victimei A.M., întrucât Legea nr. 678/2001 a suferit modificări în cursul anului 2010, reducându-se maximul pedepsei pentru această infracţiune de la pedeapsa de 12 ani închisoare la pedeapsa de 10 ani închisoare.
Pentru aceleaşi considerente, au fost reţinute prevederile art. 13 C. pen. şi cu privire la infracţiunea de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, reţinută în sarcina inculpatului H.S., cu privire la exploatarea victimei D.C.
Înlăturând, cu motivarea expusă în cadrul analizei situaţiei de fapt, declaraţiile inculpaţilor apreciate ca fiind nesincere, s-au înlăturat şi apărările acestora, astfel încât încadrarea juridică stabilită prin actul de trimitere în judecată apare ca fiind corespunzătoare situaţiei de fapt reţinute de către procuror şi confirmate în urma efectuării cercetării judecătoreşti.
În cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., s-a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele ridicate ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori aducând atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală - demnitatea persoanei şi sănătatea acesteia, fiind considerate una din cele mai grave forme ale criminalităţii organizate, cu un impact social deosebit.
La stabilirea gradului de pericol social al faptelor săvârşite, s-a ţinut seama de împrejurările, modul concret de comitere, reţinându-se că inculpaţii au traficat şi exploatat persoane cu vârste fragede, cu probleme grave de sănătate, una dintre victime fiind însărcinată, fără a-şi asuma responsabilitatea în legătură cu repercusiunile negative asupra psihicului fragil al victimelor afectate şi de problemele de sănătate, ca şi asupra dezvoltării viitoare a minorelor.
S-a reţinut şi caracterul de repetabilitate şi întinderea în timp a activităţii infracţionale în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii T.M. şi H.S., dar şi relaţia de rudenie între una dintre victimele minore şi inculpatul E.Z., precum şi urmările grave ale acţiunilor inculpaţilor, care, în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate D.C. şi C.G. s-au materializat imediat în deteriorarea stării sănătăţii acestora.
S-a considerat că, toate aceste elemente conduc la concluzia că faptele comise de inculpaţi prezintă o gravitate deosebită şi impun aplicarea unor sancţiuni severe şi în contextul caracterului de fenomen dobândit în ultima perioadă de timp de acest tip de infracţiuni.
În cadrul aceloraşi criterii de individualizare a pedepselor, s-a avut in vedere persoana fiecărui inculpat, comportarea înainte de comiterea faptelor precum şi conduita procesuală.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului T.M. rezultă că, prin Sentinţa penală nr. 1556 din 19 decembrie 1990 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 180 din 28 februarie 1991 a Tribunalului Constanţa, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen. A fost arestat la data de 13 august 1990 şi liberat la 29 aprilie 1994, cu un rest neexecutat de 104 zile.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului I.S. rezultă că, prin sentinţa penală nr. 1873 din 01 noiembrie 2000 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 316 din 27 martie 2001 a Tribunalului Constanţa, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen. A fost arestat la data de 09 aprilie 2000.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului H.S. rezultă că, prin sentinţa penală nr. 1140 din 28 mai 1999, a Judecătoriei Constanţa acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. (arestat la 02 februarie 1999), infracţiunea reţinută în sarcina sa în prezenta cauză fiind săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.
Condamnările anterioare suferite de inculpaţi precum şi datele cuprinse în referatele de evaluare psiho-socială întocmite în cauză, atitudinea de negare a faptelor manifestată de inculpaţi, demonstrează, în primul rând, neasumarea consecinţelor grave ale faptelor comise şi conduc la concluzia că şi persoana fiecăruia dintre aceştia prezintă un pericol social ridicat.
În considerarea celor expuse, s-a dispus condamnarea inculpaţilor la pedeapsa închisorii cu executare în condiţiile art. 57 C. pen., în regim de detenţie. în conformitate cu art. 65 alin. (2) C. pen., inculpaţilor le-a fost aplicată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lila teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 C. pen., pedepsele stabilite pentru infracţiunile, comise în concurs de către inculpaţii T.M. şi I.S. au fost contopite şi s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa închisorii cea mai grea precum şi pedeapsa complementară.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaţilor, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Prin Ordonanţele cu nr. 460/D/P/2009 din 24 martie 2011 emise de D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, faţă de inculpaţii T.M. şi I.S. a fost luată măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 24 martie 2011, ora 17:30 şi până la data de_25 martie 2011, ora 17:30.
Prin încheierea nr. 32 din 25 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 5071/118/2011, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor T.M. şi I.S. pe o perioadă de 29 de zile, emiţându-se mandatele de arestare din 25 martie 2011.
Prin Ordonanţa nr. 460/D/P/2009 din 13 aprilie 2011, a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, faţă de E.Z. a fost luată măsura reţinerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 13 aprilie 2011, ora 16:00 şi până la data de 14 aprilie 2011, ora 16:00.
Prin încheierea nr. 42 din 14 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 6153/118/2011, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului E.Z. pe o perioadă de 29 de zile, emiţându-se mandatul de arestare din 14 aprilie 2011.
Prin Decizia nr. 125/MP/20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanta s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului E.Z. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În conformitate cu art. 88 C. pen., timpul reţinerii şi arestării preventive s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, după cum urmează: pentru inculpaţii T.M. şi I.S., cu începere de la 24 martie 2011 la zi; pentru inculpatul E.Z., cu începere de la 13 aprilie 2011 pana la 20 decembrie 2011.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive dispusa fata de inculpaţii T.M. şi I.S., privarea în continuare de libertate a inculpaţilor fiind justificată de menţinerea temeiurilor care au staţia baza luării acestei măsuri şi fiind necesară în vederea desfăşurării în continuare în bune condiţii a procesului penal a cărui desfăşurare a fost îngreunată şi de conduita procesuală a inculpaţilor, dar şi pentru a se evita sustragerea inculpaţilor de la executarea pedepselor pronunţate.
În temeiul art. 357 alin. (2) C. proc. pen., s-a menţinut şi măsura obligării de a nu paraşi localitatea de domiciliu dispusa fata de inculpatul E.Z. prin Decizia nr. 125/MP din 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanta, limitarea libertăţii de mişcare a inculpatului şi păstrarea controlului şi a măsurilor de supraveghere dispuse faţă de acesta impunându-se, de asemenea, în vederea desfăşurării procesului penal în bune condiţii şi pentru diminuarea riscului sustragerii inculpatului de la executarea pedepsei.
S-a constatat ca inculpatul H.S. este arestat in alta cauza.
Părţile vătămate B.E.A. şi A.M. s-au constituit părţi civile în procesul penal, solicitând acordarea unor daune morale în cuantum de 20.000 lei.
Având în vedere că acţiunile inculpaţilor exercitate abuziv asupra părţilor vătămate la o vârstă fragedă, când personalitatea acestora era încă în formare, le-au afectat în mod ireversibil, fiind de natură a produce modificări în structura psiho- emoţională a acestora, au avut un efect traumatic asupra lor, s-a apreciat că în cauză se justifică acordarea unor daune morale, sens în care, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii T.M. şi I.S., in solidar, către partea civila B.E.A. la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune morale, iar în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998, art. 999 a fost obligat inculpatul T.M. către partea civila A.M. la plata sumei de 8.000 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune morale, apreciindu-se că aceste sume reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral cauzat de inculpaţi.
Având în vedere că partea vătămată C.F.S., în prezent în vârstă de 17 ani şi jumătate, nu s-a constituit parte civilă, acţiunea civilă a fost exercitată din oficiu în cauză, în conformitate cu art. 17 alin. (1) C. pen.
Pentru aceleaşi considerente, s-a apreciat că, prin acţiunile lor, inculpaţii T.M. şi E.Z. i-au cauzat părţii vătămate minore un serios prejudiciu moral astfel încât, în temeiul art. 17 alin. (1) C. pen., art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., s-a dispus obligarea acestora, în solidar, către partea vătămata C.F.S. la plata sumei de 8.000 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.
S-a lua act ca părţile vătămate C.G. şi D.C. nu s-au constituit parți civile in cauza.
Împotriva susmenţionatei sentinţe au formulat apel inculpaţii T.M., I.S. şi E.Z., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În apelul formulat de apelantul inculpat T.M. în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la partea vătămată D.C., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii menţionate.
S-a susţinut că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că inculpatul T.M., împreună cu Ismail Sunai ar fi răpit-o pe victima D.C., în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituţiei şi că, ulterior ar fi vândut-o inculpatului H.S.
Astfel, se susţine că singurul martor care a atestat faptul că partea vătămată a fost răpită este C.A.C. care însă, în cursul cercetării judecătoreşti, a revenit asupra declaraţiei dată în cursul urmăririi penale, motivate de starea de ebrietate în care se afla.
Declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti de acest martor se coroborează şi cu declaraţiile martorilor D.M. şi D.I.
Se învederează că martorul C.A.C., la momentul la care a dat declaraţia în cursul urmăririi penale, se afla în relaţii de conflict cu inculpatul T.M. , aspect ce rezultă din depoziţia martorei P.C.
În mod greşit, instanţa de fond a stabilit încadrarea juridică pentru fapta comisă de inculpatul T.M., costând în aceea că, în perioada mai - noiembrie 2010, împreună cu inculpatul I.S., ar fi cazat-o şi exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituţiei, pe minora B.E.A.. în acest sens, se arată că, în mod greşit instanţa de fond nu a aplicat prevederile art. 13 C. pen., la acea dată fiind în vigoare Legea nr. 678/2001, înainte de intervenirea modificărilor făcute prin Legea nr. 30/2010 din data de 06 decembrie 2010, apreciindu-se că legea aflată în vigoare la data săvârşirii faptei este mai favorabilă pentru inculpat.
În mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică prevăzută de art. 13 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, fără a avea în vedere probele administrate, în special declaraţia părţii vătămate B.E.A., din care rezultă că vârsta pe care a dezvăluit-o inculpaţilor a fost de 17 ani, reţinându-se în mod eronat că partea vătămată le-ar fi declarat inculpaţilor că este minoră.
În mod eronat s-a reţinut de instanţa de fond că fapta ar fi fost comisă prin ameninţare, violenţă, alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, ignorând declaraţiile părţii vătămate, care întrebată fiind, a răspuns că a ales să rămână cu inculpatul T.M. şi că nu au fost exercitate asupra sa violenţe.
De asemenea, partea vătămată infirmă prezenţa inculpatului T.M. la pescărie.
Se solicită să se aibă în vedere că banii obţinuţi din practicarea prostituţiei de către partea vătămată erau primiţi de către I.S., neexistând probe că în final aceştia urmau să fie daţi inculpatului T.M.
Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatului pentru fapta prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.
Se solicită a fi înlăturată circumstanţa negativă, constând în atitudinea procesuală adoptată de inculpat, care nu şi-a recunoscut faptele, aspect care nu poate constitui o agravare a pedepsei.
În mod greşit s-a luat în considerare la stabilirea cuantumului pedepsei, repercusiunile negative pe care faptele inculpatului le-ar fi avut asupra psihicului şi fizicului părţilor vătămate, în condiţiile în care, la dosarul cauzei nu există nicio probă care să dovedească aspectul reţinut.
Se solicită să se ia în considerare că inculpatul T.M. a avut un comportament corespunzător, raportat la partea vătămată B.E.A., în sensul că i-a asigurat asistenţă medicală.
Referitor la starea de recidivă a inculpatului, se relevă că aceasta este determinată de condamnările inculpatului din anul 1990, astfel încât într-un interval mare de timp inculpatul nu s-a mai aflat în conflict cu legea penală.
În baza acestor considerente, s-a apreciat că în cauză, pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
La apelul formulat de apelantul inculpat I.S. î n mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, infracţiuni săvârşite în dauna părţilor vătămate D.C., C.G. şi B.E.A., impunându-se achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv, infracţiunile nu au fost săvârşite de inculpat.
Pentru fapta din luna septembrie 2009, potrivit căreia inculpatul ar fi răpit-o pe partea vătămată D.C., în scopul obligării la practicarea prostituţiei, s-a apreciat că la dosar nu există probe din care să rezulte cu certitudine participarea inculpatului.
Se susţine că, în mod greşit a fost înlăturată declaraţia martorului C.A. dată în faţa instanţei de fond, în care acesta susţine neparticiparea inculpatului I.S.
În acest context, trebuie înlăturată şi declaraţia mamei părţii vătămate, numita D.M., întrucât relatează numai aspecte auzite de la alţii, singurul element adevărat fiind acela că partea vătămată obişnuia să lipsească de acasă.
Pentru fapta din luna iulie 2010, potrivit căreia inculpatul I.S., împreună cu T.M. ar fi. răpit-o pe partea vătămată C.G. în scopul obligării la practicarea prostituţiei, singura probă în baza căreia s-a reţinut vinovăţia inculpatului fiind declaraţia părţii vătămate.
Nu s-a probat că inculpatul ar fi obligat-o pe partea vătămată să urce în autoturismul în care se afla şi inculpatul I.S.,- că ar fi fost transportată şi obligată să se prostitueze, cu atât mai mult cu cât partea vătămată îl cunoştea pe inculpatul I. din vedere, dintr-un bar unde mergea să-şi viziteze o prietenă.
Se face trimitere şi la declaraţia martorului V.G., dată în cursul cercetării judecătoreşti.
Pentru fapta din perioada mai - noiembrie 2010, potrivit căreia inculpatul I.S., împreună cu T.M., ar fi obligat-o pe partea vătămată B.E.A. să se prostitueze, de asemenea, nu există probe în susţinerea vinovăţiei inculpatului.
Astfel, partea vătămată avea telefon mobil asupra sa, locuia şi trăia împreună cu numitul T.D., într-unui din imobilele lui T.M., beneficiind de ajutor material şi medical, la nevoie.
Din probele administrate nu rezultă că inculpatul I.S. ar fi racolat părţile vătămate sau că le-ar fi răpit ori că ar fi participat la cazarea şi exploatarea acestora.
Instanţa de fond a realizat-o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatului I.S., în raport de circumstanţele personale ale inculpatului.
În mod greşit instanţa de fond a soluţionat latura civilă, întrucât suma de 10.000 lei acordată părţii vătămate B.E.A. este nejustificată, nefiind administrate probe din care să rezulte că partea civilă ar fi suferit un prejudiciu moral sau că acesta s-ar fi. datorat inculpatului I.S.
În apelul formulat de apelantul inculpat E.Z. în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 78/2001, apreciind că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, respective latura obiectivă, impunându-se achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a susţinut că instanţa de fond nu şi-a exercitat rolul activ, preluând situaţia de fapt din actul de sesizare, inclusiv materialul probator administrat, înlăturând probele administrate în cursul judecăţii.
Hotărârea instanţei de fond are la bază o convorbire telefonică, declaraţia părţii vătămate şi depoziţia unei martore, toate administrate în cursul urmăririi penale.
Aspectele care rezultă din conţinutul convorbirii telefonice au condus doar la reţinerea unei presupuneri că s-ar referi la o tânără în vârstă de 17 ani, nefiind menţionat numele nici unei persoane, astfel încât nu se poate reţine decât faptul că inculpaţii E.Z. şi T.M. purtau o discuţie despre maşini.
Aceleaşi aspecte trebuie să fie reţinute şi în raport de conţinutul dialogului ambiental, interceptat de organele de poliţie.
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, prin situaţia de fapt prezentată, inculpatul înlătură toate aceste ambiguităţi, situaţie de fapt care nu a fost înlăturată de instanţa de fond prin raportare la un material probator consistent.
În susţinerea realităţii aspectelor prezentate de inculpate se face trimitere la declaraţia părţii vătămate şi la declaraţiile martorei C.E. date în cursul urmăririi penale, din care rezultă la data de 21 martie 2011, s-a. înţeles cu prietena sa, C.F., să vină la domiciliul său din comuna Cobadin pentru a practica prostituţia.
Se face trimitere şi la declaraţiile martorului M.A., care confirmă că, în data de 21 martie 2011, în autoturism se afla şi partea vătămată, care a insistat să plece din localitatea de domiciliu, aceasta rămânând în localitatea Ovidiu, fără a se mai deplasa cu inculpatul în Constanţa.
În sensul aceleiaşi concluzii este şi depoziţia martorului G.D. Neimplicarea inculpatului E.Z. în activitatea de trafic de persoane este confirmată şi de ceilalţi inculpaţi, de martorii audiaţi în cauză şi de declaraţiile părţilor vătămate.
În mod greşit s-a reţinut de instanţa de fond că martora C.E. ar fi susţinut că, prin intermediul inculpatului E.Z., l-ar fi. cunoscut pe inculpatul T.M., întrucât din declaraţiile acestei martore nu rezultă împrejurarea susţinută.
În mod greşit s-a stabilit de instanţă că declaraţia părţii vătămate s-ar corobora cu depoziţia martorului S.L., având în vedere că acest martor nu a putut fi audiat în cursul cercetării judecătoreşti, iar în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, acesta nu face nicio referire la inculpatul E.Z., ci, declară că i-a plătit inculpatului T.M. suma de 100 euro pentru a întreţine relaţii sexuale cu minora C.F.
Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, impunându-se reducerea cuantumului şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în condiţiile art. 861 C. pen.
În acest sens, se face trimitere la circumstanţele personale favorabile ale inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 22/MP din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-au decis următoarele:
„În baza art. 379 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondate apelurile formulate de apelanţii inculpaţi T.M. şi I.S., împotriva Sentinţei penale nr. 109 din 08 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpaţilor T.M. şi I.S.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen.,
Deduce arestul preventiv pentru inculpaţii T.M. şi I.S., de la 08 martie 2012 la zi.
În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul formulat de apelantul inculpat E.Z. împotriva Sentinţei penale nr. 109 din 08 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 6511/118/2011, desfiinţează în parte Sentinţa penală nr. 109 din 08 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi, rejudecând, dispune:
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului E.Z. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit in condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., inculpatul E.Z. se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliul, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi sa justifice schimbarea locului de munca;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
Datele prevăzute la lit. b), c) şi d) se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, organ desemnat cu supravegherea inculpatului.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Menţine măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliul dispusă faţă de inculpatul E.Z.”
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut următoarele:
„În mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că, în luna septembrie 2009. inculpatul T.M., împreună cu inculpatul I.S., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, a răpit-o pe victima D.C. din oraşul Ovidiu, judeţul Constanta, persoană cu handicap gradul II (schizofrenie), pe care a vândut-o, în acelaşi scop, inculpatului H.S. care, în perioada septembrie - octombrie 2009 a racolat-o şi a cazat-o la domiciliul său din Constanţa, str. Olteniei şi a exploatat-o în folosul său prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Partea vătămată D.C. este o persoană cu handicap gradul II (schizofrenie) şi aflată sub curatelă, fiind dată dispărută de la domiciliul la data de 2-7 octombrie 2009, dispariţia acesteia intervenind în luna septembrie 2009.
În ceea ce priveşte împrejurările dispariţiei de la domiciliu a părţii vătămate, reţinem că, inculpaţii T.M. şi I.S., au luat-o pe partea vătămată, împotriva voinţei acesteia din localitatea de domiciliul, cu un autoturism, partea vătămată fiind transportată de inculpaţi, în Constanţa, la domiciliul inculpatului H.S., unde a fost obligată să se prostitueze.
Scopul răpirii părţii vătămate l-a constituit exploatarea prin obligarea la practicarea prostituţiei, aspect ce rezultă din faptul că imediat după ce a fost luată, partea vătămată a fost vândută de inculpaţii T.M. şi I.S., inculpatului H.S., care a obligat-o să practice prostituţia.
Împrejurările dispariţiei de la domiciliu a părţii vătămate, sun probate cu declaraţiile martorului Daraban Mihăiţă, date atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond, care a susţinut că a aflat de la martorul C.A. C., vecinul lor, că acesta i-a văzut în luna septembrie 2009 pe inculpaţii T.M. şi I.S. când au urcat-o într-un autoturism, şi că cei doi au transportat- o în Constanţa, în scopul obligării sale la practicarea prostituţiei.
Mama părţii vătămate, martora D.M., audiată în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond, confirmă că fiul său, martorul D.M. i-a relatat împrejurările pe care le-a aflat de la martorul C.A.C.
Partea vătămată D.C., i-a recunoscut pe inculpaţii T.M. şi I.S., ca fiind persoanele care au răpit-o şi au transportat-o la locuinţa inculpatului H.S., precum şi pe acesta din urmă ca fiind persoana la domiciliul căruia a fost sechestrată şi care a obligat-o să practice prostituţia, aspect ce rezultă din procesul verbal de recunoaştere a inculpaţilor din fotografii.
Recunoaşterea s-a realizat în prezenţa martorei D.M., mama părţii vătămate, care confirmă, în declaraţiile date, că partea vătămată i-a identificat pe inculpaţi.
Totodată, la momentul audierii sale în faţa instanţei de fond, fiind prezenţi inculpaţii, martora D.M., i-a recunoscut pe inculpaţii T.M., I.S. şi H.S., ca fiind persoanele identificate de fiica sa.
Faptul că partea vătămată a fost dusă la domiciliul inculpatului H.S., care a obligat-o să practice prostituţia, rezultă din declaraţiile martorei D.M., căreia, după întoarcerea fiicei sale la domiciliu, partea vătămată i-a relatat că a fost ţinută cu forţa într-o casă din Constanţa, de către un individ căruia i se spunea „S.”, care era căsătorit cu o femeie „L.”, cu care avea un copil minor, unde a fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi.
În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorei P.C. - sora părţii vătămate care, în faza urmăririi penale, a declarat că numitul C.A.C. i-a spus că aceasta a fost vândută de T.M.
Partea vătămată nu l-a cunoscut anterior pe inculpatul H.S., astfel încât împrejurarea că a putut să îl descrie şi să relateze aspecte ţinând de viaţa personală a inculpatului, referitoare la persoana cu care era căsătorit, prenumele acesteia, faptul că aveau un copil în întreţinere, au creat convingerea realităţii celor susţinute de partea vătămată.
Relevant este şi faptul că inculpatul H.S. era cunoscut că se ocupa cu proxenetismul, precum şi împrejurarea că inculpatul T.M. îl cunoştea pe inculpatul H.S.
În ceea ce priveşte condiţiile în care partea vătămată a fost ţinută la domiciliul inculpatului H.S., se reţine că parte vătămată nu avea posibilitatea să iasă din locuinţă, uşa de acces fiind încuiată.
De asemenea, inculpatul T.M., la momentul respectiv, era vecin cu familia părţii vătămate, deci a avut posibilitatea să cunoască vârsta părţii vătămate, faptul că suferă de un handicap şi nu în ultimul rând, obiceiurile acesteia.
În mod corect instanţa de fond a înlăturat declaraţia martorului C.A.C. dată în cursul cercetării judecătoreşti, prin care revine asupra declaraţiilor din cursul urmăririi penale, susţinând ca fiind nereale aspectele relatate martorilor D.M. şi D.I., privind condiţiile în care partea vătămată a fost răpită şi locul unde a fost transportată.
Se are în vedere, pe de o parte, că motivul invocat de martor nu este plauzibil, iar pe de altă parte, declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu procesul verbal de recunoaştere a inculpaţilor precum şi celelalte considerente învederate de instanţa de apel.
De asemenea, s-au avut în vedere declaraţiile martorei D.I., date atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, potrivit cu care s-a încercat influenţarea sa de către rudele inculpatului T.M., aspecte susţinute şi de martorul C.A.C., care în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, după arestarea inculpatului T.M., a afirmat că rudele inculpatului au încercat să îl determine să îşi retracteze declaraţiile.
În consecinţă, vor fi înlăturate toate apărările inculpaţilor T.M. şi I.S. constând în faptul că, din materialul probator nu ar rezulta vinovăţia acestora în comiterea infracţiunii de trafic de persoane, raportat la partea vătămată D.C.
În mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că, în luna iulie 2010, inculpatul T.M. împreună cu inculpatul I.S., au răpit-o, în scopul exploatării şi au obligat-o la practicarea prostituţiei pe numita C.G., care suferă de o boală incurabilă, pe care ulterior au vândut-o, în acelaşi scop, altui proxenet.
La data 11 iulie 2010, după ce a ieşit dintr-un bar şi se deplasa spre locuinţa sa, partea vătămată C.G. a fost acostată de inculpatul I.S. care i-a cerut să urce în maşina cu care se deplasase, cerere respinsă de partea vătămată care însă, după proferarea de ameninţări de către inculpat, a fost luată cu forţa şi transportată la domiciliul inculpatului T.M.
Autoturismul în care a fost urcată partea vătămată era condus de martorul A.S. , în auto vehicul aflându-se şi martora B.E., în vârstă de 14 ani, care a fost şi ea transportată la locuinţa inculpatului T.M.
În acest loc, partea vătămată C.G., la cererea inculpatului I.S., a întreţinut raporturi sexuale cu inculpatul T.M., cu menţiunea că, urmare a unei stări de temere, a dat curs acestei solicitări.
Aspectele reţinute de instanţă sunt probate cu declaraţiile martorei B.E.A. , A.S. şi ale părţii vătămate, cu care se coroborează.
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, inculpatul I.S. recunoaşte că la data respectivă s-a întâlnit cu partea vătămată şi că a transportat-o la domiciliul inculpatului T.M., dar, că deplasarea părţii vătămate s-a realizat cu consimţământul acesteia.
Şi inculpatul T.M. recunoaşte că, la data menţionată, inculpatul I.S. a venit la domiciliul său cu partea vătămată C.G., însă, dată fiind starea de ebrietate a acestora, i-a dat afară din locuinţă.
În mod corect s-a reţinut de instanţa de fond împrejurările în care partea vătămată C.G. a fost răpită, supunerea acesteia la violenţe şi deposedarea de telefoanele mobile, înlăturând declaraţiile inculpaţilor care nu se coroborează cu declaraţiile martorilor menţionaţi.
În aceeaşi noapte, inculpatul I.S. a transportat-o pe partea vătămată C.G. cu autoturismul condus de martorul A.S., în care se afla şi martora B.E.A., la o pescărie din comuna Corbu, unde, după.
Exercitarea de ameninţări şi violenţe de către inculpatul I.S., partea vătămată C.G. a fost nevoită să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi pescari.
Atât partea vătămată C.G., cât şi martora B.E.A. confirmă în declaraţiile date, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, situaţia de fapt reţinută de instanţă, inclusiv actele de violenţă exercitate asupra părţii vătămate C.G.
Astfel, martora B.E.A., în declaraţiile constante pe care le-a dat, a confirmat că, iniţial, I.S. a dus-o pe C.G. la domiciliul lui T.M., unde a fost supusă de aceştia la violenţe şi deposedată de telefoanele mobile. De asemenea, aceasta a confirmat faptul că, ulterior, ea şi C.G., au fost duse la pescăria din comuna Corbu, unde I.S. a exercitat violenţe asupra lui C.G. pentru a o determina să întreţină relaţii sexuale cu pescarii care se aflau acolo. Minora a mai declarat că, în perioada în care se aflau la locuinţa lui T.M., partea vătămată C.G. plângea şi ţipa. De asemenea, minora a mai precizat că le-a spus inculpaţilor că este minoră, că este însărcinată, aspect care se şi observa şi totodată, că C.G. i-a relatat că le spusese inculpaţilor că suferă de o boală incurabilă, fiind infectată cu virusul HIV.
Transportul părţii vătămate şi al martorei la locul menţionat este confirmat şi de martorul A.S., şoferul autoturismului.
Prezenţa părţii vătămate C.G. şi a martorei B.E.A. la pescărie şi practicarea raporturilor sexuale cu pescarii în schimbul unor sume de bani este probată cu declaraţiile martorilor V.G., V.F. şi G.N.D., care au confirmat că inculpatul I.S. le-a adus pe C.G. şi B.E.A. să întreţină cu ei relaţii sexuale şi că pentru prestaţiile sexuale ale celor fete au achitat lui T.M. şi I.S. sume cuprinse între 70 şi 80 de lei, sume care au fost predate de inculpatul I.S. inculpatului T.M.
Martorii V.G. şi V.F., fiind audiaţi în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, confirmă că l-au auzit pe inculpatul I.S. spunând că sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei de către cele două persoane care au fost aduse de acesta la pescărie au fost predate inculpatului T.M., martorul V.F. confirmând. în declaraţia dată în fata instanţei de fond, că a şi văzut când sumele de bani au fost predate unei persoane, fără să poată preciza dacă era sau nu inculpatul T.M.
Aspectele reţinute sunt probate şi cu declaraţia inculpatului I.S. dată în cursul urmăririi penale, singura declaraţie care se coroborează cu celelalte probe la care am făcut trimitere.
În ceea ce priveşte condiţiile în care au fost ţinute parte vătămată C.G. şi martora B.E.A., potrivit declaraţiilor martorilor V.G., V.F. şi G.N.D., reţinem că acestea erau supravegheate de inculpatul I.S., care a stat în permanenţă la pescărie.
A doua zi, la pescărie a venit şi inculpatul T.M., de unde partea vătămată C.G. a fost luată şi vândută de inculpaţii I.S. şi T.M., în contul unei datorii, altui proxenet, Z.P. - zis „P.”.
Împrejurarea reţinută este probată cu declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorei B.E.A., care a arătat că, ulterior a aflat chiar de la Z.P. - zis „P.”, că partea vătămată C.G. i-a fost vândută de inculpatul T.M., dar şi cu declaraţia inculpatului I.S. dată în cursul urmăririi penale.
În baza acestui material probator, se vor înlătura criticile inculpaţilor I.S. şi T.M. potrivit cu care la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte cu certitudine vinovăţia celor doi inculpaţi.
În mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că, în perioada mai - noiembrie 2010, inculpatul T.M. împreună cu inculpatul I.S., a cazat-o şi a exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituţiei, pe minora în vârstă de 14 ani, B.E.A., care era însărcinată.
Reţinem că, în luna mai 2010, partea vătămată B.E.A. a fost cumpărată de inculpatul T.M. de la un taximetrist, a cazat-o la domiciliul lui din localitatea Ovidiu până în luna noiembrie 2010, perioadă în care inculpaţii T.M. şi I.S. au exercitat asupra ei violenţe, determinând-o, deşi era însărcinată, să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi, inclusiv cu pescarii de la pescăria din comuna Corbu, unde a fost dusă şi C.G.
Inculpatul T.M. racola clienţi cu care partea vătămată minoră să întreţină relaţii sexuale, fie la domiciliul său, fie în alte locuri, tot el fiind cel care primea banii obţinuţi din practicarea prostituţiei de către aceasta.
Reţinem că, deşi avea posibilitatea să plece de la domiciliul inculpatului, părţii vătămate îi era teamă de acesta, teamă care a determinat-o să rămână în continuare, această stare fiind insuflată de inculpat prin comportamentul violent adoptat faţă de partea vătămată.
În perioada în care partea vătămată se afla la locuinţa inculpatului T.M. , a fost dusă, împreună cu partea vătămată C.G., cu un autoturism, la o pescărie din comuna Corbu, unde, timp de două zile a întreţinut relaţii sexuale cu pescarii ce erau cazaţi în acel loc, prestaţii pentru care au achitat lui I.S. sume cuprinse între 70 şi 80 de lei, sume care au fost predate de inculpatul I.S. inculpatului T.M.
Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate C.G. date atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond, ale martorului A.S., cât şi cu declaraţiile martorilor V.G., V.F. şi G.N.D., care au confirmat că inculpatul I.S. le-a adus pe C.G. şi B.E.A. să întreţină cu ei relaţii sexuale şi că, pentru prestaţiile sexuale ale celor două fete, au achitat lui T.M. şi I.S. sume cuprinse între 70 şi 80 de lei, sume care au fost predate de inculpatul I.S. inculpatului T.M.
Martorii V.G. şi V.F., fiind audiaţi în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, confirmă că l-au auzit pe inculpatul I.S. spunând că sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei de către cele două persoane care au fost aduse de acesta la pescărie, au fost predate inculpatului T.M., martorul V.F. confirmând, în declaraţia dată în fata instanţei de fond şi faptul că a şi văzut când sumele de bani au fost predate unei persoane, fără să poată preciza dacă era sau nu inculpatul T.M.
Aspectele reţinute sunt probate şi cu declaraţia inculpatului I.S. dată în cursul urmăririi penale, singura declaraţie care se coroborează cu celelalte probe la care am făcut trimitere.
Reţinem, potrivit declaraţiei părţii vătămate, dată în cursul urmăririi penale, că aceasta i-a comunicat inculpatului T.M. că are vârsta de 14 ani şi că este însărcinată în trei luni.
În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată B.E.A. a susţinut că i-ar fi spus inculpatului că are vârsta de 17 ani, aspect ce urmează să fie înlăturat având în vedere că partea vătămată nu a menţionat nici un motiv al modificării declaraţiei iniţiale.
Împrejurarea că partea vătămată B.E.A. a locuit cu inculpatul la adresa acestuia de domiciliu din localitatea Ovidiu este probată şi cu declaraţia martorei R.S., vecină cu inculpatul, audiată în cursul cercetării judecătoreşti.
Totodată, reţinem că inculpatul T.M., fără a avea nici o obligaţie faţă de parte vătămată B.E.A., s-a ocupat de asistenţa sa medicală, urmare a stării în care se afla, aspect ce probează că locuia cu aceasta în acelaşi domiciliu şi era interesat ca partea vătămată să fie aptă să întreţină relaţii sexuale.
Pentru internarea părţii vătămate în spital, inculpatul T.M. a luat legătura cu tatăl acesteia, martorul B.Ş., căruia i-a solicitat actul de naştere al minorei, dată la care inculpatului T.M. i s-a precizat, din nou, că partea vătămată este în vârstă de 15 ani.
Fiind probate actul de cumpărare şi exploatarea sexuală a părţii vătămate B.E.A. de către inculpatul T.M. despre care acesta avea cunoştinţă că este minoră, chiar dacă am accepta şi vârsta de 17 ani, şi asupra căreia s-au exercitat de către inculpat acte de violenţă care i-au indus minorei o stare de temere, care a constrâns-o să practice prostituţia în beneficiul inculpatului T.M., instanţa de apel va înlătura toate criticile invocate de inculpat potrivit cu care la dosarul cauzei nu ar exista probe din care să rezulte vinovăţia acestuia în comiterea acestei fapte.
De asemenea, fiind probată exploatarea sexuală a părţii vătămate B.E.A. de către inculpatul I.S., instanţa de apel va înlătura toate criticile invocate de inculpat potrivit cu care la dosarul cauzei nu ar exista probe din care să rezulte vinovăţia acestuia în comiterea acestei fapte.
În raport de aspectele învederate, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică prevăzută de art. 13 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.
În ceea ce priveşte neaplicarea legii mai favorabile, reţinem că, în redactarea anterioară a Legii nr. 678/2001, art. 13 în vigoare la data comiterii infracţiunii de trafic de persoane asupra minorei B.E.A., avea următorul conţinut:
„(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).
(4) Dacă faptele prevăzute în prezentul articol au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 ani la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
În redactarea actuală, art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2011, are următorul conţinut:
„(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la ari. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).
(4) Dacă faptele prevăzute în prezentul articol au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 ani la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Este evident că nu există nici o diferenţă între textele legale mai sus menţionate, astfel încât nu se poate reţine că Legea nr. 678/2001, în vigoare la data comiterii faptei, este o lege mai favorabilă pentru inculpat decât Legea nr. 678/2001, în vigoare la data pronunţării sentinţei de condamnare de către instanţa de fond.
În consecinţă, va fi înlăturată şi această critică.
În mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că în cursul anului 2009, inculpatul T.M., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, a recrutat-o prin înşelăciune şi a cazat-o prin violenţă, pe numita A.M., pe care, ulterior, a vândut-o, în acelaşi scop, numitului O.N.
În anul 2009, pe fondul unor neînţelegeri cu numitul B.M., partea vătămată A.M. a fost izgonită de la domiciliul concubinului său, situat în localitatea Poiana, stabilindu-şi domiciliul, în aceiaşi localitate, la un bătrân.
În această perioadă, a fost contactată telefonic de inculpatul T.M., care i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate că vrea să o cunoască şi că are intenţii serioase cu aceasta, aspecte care au determinat-o pe partea vătămată ca iniţial, să se întâlnească cu inculpatul şi ulterior, să se mute la domiciliul acestuia din localitatea Ovidiu.
Fiind informată de faptul că inculpatul T.M. trafica femei, partea vătămată a vrut să plece, însă a fost bătută şi sechestrată de inculpat în locuinţă timp de 4 zile, după care a vândut-o numitului O.M.
În intervalul celor patru zile, inculpatul T.M. a obligat-o pe partea vătămată să întreţină raporturi sexuale cu el şi i-a propus să întreţină astfel de relaţii şi cu alte persoane contra cost, însă partea vătămată a refuzat.
În acest context, inculpatul T.M. a vândut-o pe partea vătămată A.M. numitului O.N., care a obligat-o să practice prostituţia în Italia şi pe care l-a reclamat autorităţilor italiene, acesta fiind arestat în baza declaraţiei sale.
Partea vătămată A.M. l-a recunoscut pe numitul O.N., în fotografiile ce i-au fost prezentate.
Din declaraţia numitei P.M., mama numitului O.N., rezultă că acesta este într-adevăr arestat în Italia împreună cu concubina sa despre care ştia că practică prostituţia în Italia, fapt care a format convingerea că cele declarate de A.M. cu. privire la inculpatul T.M. sunt reale.
Relevant este şi faptul că, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul T.M. declară că o cunoaşte pe partea vătămată A.M. cu care a stat de vorbă vreo 2 sau 3 ore într-un bar.
A susţinut inculpatul că ar fi cunoscut-o pe aceasta pe un maidan, unde partea vătămată ar fi jucat fotbal, declaraţie care nu poate fi. apreciată decât neverosimilă.
Se va avea în vedere că partea vătămată, care locuia, înainte de a-l cunoaşte pe inculpatul T.M., în localitatea Poiana, nu avea cum să îl cunoască pe acesta, în mod întâmplător, în localitatea Ovidiu, pe un maidan.
Faţă de cele reliefate, apreciem ca neîntemeiate criticile inculpatului T.M. potrivit cu care la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte vinovăţia acestuia raportat la fapta comisă în dauna părţii vătămate A.M.
În mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că, inculpatul T.M., în luna martie 2011, în scopul exploatării sexuale, a racolat-o pe minora C.F.S., în vârstă de 16 ani, pe care a cazat-o şi a determinat-o să practice prostituţia şi pe care ulterior a vândut-o, în acelaşi scop, învinuitului S.L.
Totodată, în mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că, la data de 21 martie 2011, inculpatul E.Z. a transportat-o, în scopul exploatării sexuale, pe minora în vârstă de 16 ani, C.F.S., care îi este rudă, la domiciliul inculpatului T.M., pentru ca acesta din urmă să o găzduiască şi să-i găsească clienţi, cu care minora să întreţină relaţii sexuale contra cost, iar sumele obţinute din această activitate să fie împărţite, în mod egal, între cei doi.
Activitatea infracţională a celor doi inculpaţi, mai sus menţionată, a fost descoperită din convorbirile telefonice interceptate în baza autorizaţiei Tribunalului Constanţa, din 08 martie 2011, pronunţată în baza Încheierii nr. 76 din 08 martie 2011.
Din convorbirile şi comunicările telefonice interceptate a rezultat că inculpatul T.M. a recrutat şi a cazat la domiciliul său din localitatea Ovidiu, judeţul Constanţa pe numitele C.F.S. şi C.E.J., care s-au prostituat în beneficiul lui, şi care i-au fost aduse, în acest scop, de către inculpatul E.Z.
Astfel, la data de 19 martie 2011, între cei doi inculpaţi are loc o discuţie telefonică, în care s-au referit la o tânără în vârstă de 17 ani („B. de 1,7”), care nu are buletin, fapt s-a confirmat şi prin discuţia următoare pe care aceştia au purtat-o în aceeaşi zi, 19 martie 2011, la ora 11:23:07.
Din discuţiile telefonice ulterioare dintre cei doi a rezultat că inculpatul T.M. a început să caute clienţi care să întreţină relaţii sexuale, contra cost, cu victima minoră C.F.S.
Totodată, din convorbirea telefonică purtată de cei doi inculpaţi la data de 20 martie 2011, la ora 19:59:48, a rezultat că inculpatul E.Z. i-a solicitat inculpatului T.M. să o primească pe nepoata sa C.F.S., să o cazeze pe aceasta şi pe prietena ei, minora C.E.J., care nu împlinise încă vârsta de 16 ani şi să le ajute să găsească clienţi pe varianta de la ieşirea din oraşul Ovidiu, amplasată în imediata apropiere a locuinţei inculpatului T.M.
În discuţia telefonică din data de 21 martie 2011, la ora 10:52:21, inculpatul T.M. îl anunţă pe inculpatul E.Z. despre condiţiile propice în care cele două tinere pot acosta clienţi cu care să întreţină relaţii sexuale.
La data de 21 martie 2011, la ora 13:16:34, cei doi inculpaţi discută telefonic şi se înţeleg să se întâlnească în Ovidiu pentru ca inculpatul T.M. să preia fetele, care urmau să se prostitueze pentru ei doi.
Acest aspect este confirmat de faptul că, întâlnirea stabilită a avut loc, inculpatul E.Z. venind cu autoturismul marca „R.”, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare X, în care pe bancheta din spate se aflau două tinere, identificate ulterior ca fiind minorele C.F.S. şi C.E.J. , acestea fiind preluate de inculpatul T.M.
Aducerea celor două minore de către inculpatul E.Z. şi preluarea lor de către inculpatul T.M. confirmă faptul că în convorbirile telefonice cei doi inculpaţi se refereau chiar la minorele C.F.S. şi C.E.J.
În consecinţă, se va înlătura critica privind caracterul ambiguu al conţinutului convorbirilor telefonice.
După preluarea celor două tinere, inculpatul T.M. le-a procurat clienţi, iar pe minora C.F.S. s-a hotărât să o vândă fără ştirea inculpatului E.Z., aspect ce rezultă din convorbirea telefonică pe care inculpatul T.M. a purtat-o cu numitul S.L., zis „S.”, la data de 22 martie 2011, la ora 19:38:47.
Conform înţelegerii dintre inculpatul T.M. şi numitul S.L., acesta din urmă a dus-o pe minora C.F.S. la domiciliul lui din Palazu Mare, iar. a doua zi, la 23 martie 2011, la ora 15:29:27, l-a contactat telefonic pe inculpatul T.M., cu care a purtat următoarea discuţie, reproşându-i că, fata pe care a luat-o este minoră, inculpatul T.M., spunând explicit că nu i-a spus că victima are 16 ani.
Din aceiaşi discuţie rezultă şi preţul cu care minora a fost vândută, respectiv 600.
Totodată, inculpatul T.M., îi atrage atenţia numitului S.L., ca minora să nu aibă la dispoziţie vreun telefon pentru a nu putea să contacteze persoanele apropiate.
Ulterior, minora C.F.S. a fost găsită la domiciliul numitului S.L.
Nu poate fi primită critica privind caracterul ambiguu al convorbirilor telefonice, întrucât, aşa cum am reliefat, cei doi s-au referit expres la o fată de 16 ani, la preţul care a fost dat pentru a fi preluată de numitul S.L., la crearea condiţiilor ca minora să nu aibă posibilitatea de a folosi telefonul, şi chiar reţinerile inculpatului T.M. de a discuta aceste probleme la telefon.
Aspectele reţinute din conţinutul convorbirilor telefonice sunt probate şi cu declaraţiile minorei C.F.S. date în cursul urmăririi penale, care le-a confirmat, respectiv că inculpatul E.Z., care îi este rudă, i-a făcut cunoştinţă ei şi prietenei sale C.E.J. cu inculpatul T.M. şi că acesta din urmă, la solicitarea inculpatului E.Z., le-a cazat la domiciliul lui din Ovidiu, asigurându-le condiţii să practice prostituţia pe varianta de ieşire din oraşul Ovidiu şi la hotelul Histria din staţiunea Mamaia.
Fiind audiată în calitate de martor în cursul urmăririi penale, martora C.E.J. a confirmat declaraţia minorei C.F.S.
Relevant în reţinerea implicării inculpatului E.Z. în activitatea de trafic de persoane este. şi faptul că, martora C.E.J. a fost găsită de lucrătorii de poliţie în zona gării C.F.R. din Constanţa, în autoturismul inculpatului E.Z.
Deşi s-au depus diligente şi la instanţa de fond şi la instanţa de apel nu s-a reuşit aducerea martorei C.E.J. în vederea audierii.
Relevantă este şi declaraţia numitului S.L. care a susţinut că i-a plătit inculpatului T.M. suma de 100 de euro pentru a întreţine relaţii sexuale cu minora C.F.S., instanţa urmând să reţină doar faptul că, minora C.F.S. a ajuns la acesta dată fiind de inculpatul T.M., înlăturând precizările potrivit cu care doar ar fi întreţinut relaţii sexuale, dat fiind conţinutul convorbirilor telefonice cu inculpatul T.M.
Aparatul telefonic conţinând cartela cu numărul x, cu care inculpatul E.Z. a purtat discuţiile susmenţionate cu inculpatul T.M., a fost găsit asupra inculpatului E.Z. şi ridicat de către lucrătorii de poliţie.
De asemenea, asupra inculpatului T.M. a fost găsit aparatul telefonic conţinând cartela cu numărul x, cu care acesta a purtat discuţiile telefonice ce au fost interceptate în baza autorizaţiei Tribunalului Constanţa, din 08 martie 2011 emisă în baza încheierii de lucrătorii de poliţie.
În mod corect instanţa de fond a înlăturat declaraţiile minorei C.F.S. date în faţa instanţei de fond, având în vedere că acestea nu se coroborează cu nici un mijloc de probă, fiind evident că declaraţia a fost dată pentru a înlătura răspunderea penală a inculpatului E.Z., ruda sa, la care şi locuia.
Astfel, s-a avut în vedere în primul rând, că minora C.F.S. a fost găsită la locuinţa numitului S.L. în urma interceptării unei convorbiri telefonice dintre acesta şi inculpatul T.M., discuţie din care rezulta că, minora a fost dată de inculpatul T.M. în schimbul sumei de 600 lei, cu atât mai mult cu cât o altă persoană de sex feminin în vârstă de 16 ani nu a fost găsită la locuinţa numitului S.L.
În consecinţă, implicarea inculpatului T.M. în traficarea minorei C.F.S. este susţinută de probe consistente.
De asemenea, C.F.S. nu îl cunoştea pe inculpatul T.M., singura persoană care putea să îi facă cunoştinţă şi să o aducă la domiciliul acestuia fiind inculpatul E.Z.
Reţinem faptul că, tot în urma unei convorbiri telefonice dintre inculpatul T.M. şi E.Z., lucrătorii de poliţie au supravegheat locul de întâlnire stabilit de aceştia şi unde au constatat că în autoturismul condus de inculpatul E.Z. erau două persoane de sex feminin şi nu una singură, astfel cum susţin inculpatul şi C.F.S. în declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti.
Nu specifică C.F.S. numele prietenei cu care era în ziua în care l-ar fi văzut pe inculpatul T.M. că ar fi discutat cu numitul S.L., pentru a putea fi verificate afirmaţiile victimei.
Contradictorii sunt şi declaraţiile inculpatului E.Z. şi ale minorei C.F.S., date în faţa instanţei de fond cu privire la locul în care ar fi rămas minora şi de unde a dispărut.
Astfel, inculpatului E.Z. susţine că ar fi lăsat-o la un atelier mecanic de pe strada Atelierelor din Constanţa, iar minora C.F.S. indică un magazin de piese auto care nu putea fi decât în Ovidiu, deoarece numai în acea localitate” acesta a căutat piese.
În raport de cele reliefate, instanţa de apel ca şi instanţa de fond reţine că, la dosarul cauzei sunt probe în baza cărora s-a stabilit vinovăţia inculpaţilor T.M. şi E.Z. în traficarea minorei C.F.S., criticile acestora urmând să fie înlăturate.
Apreciem ca neîntemeiate şi criticile referitoare la cuantumul despăgubirilor civile constând în daune morale acordate părţilor civile B.E.A. şi A.M.
Instanţa consideră că exploatarea sexuală a acestora, în condiţiile reţinute de cele două instanţe a fost de natură să creeze acestora o traumă psihică ce se impune a fi reparată.
Avem în vedere pentru B.E.A. faptul că, aceasta avea doar vârsta de 14 ani, era însărcinată, asupra ei s-au exercitat violenţe fizice şi psihice, urmând să se aibă în vedere şi perioada în care aceasta a fost exploatată sexual.
Pentru A.M. avem în vedere trauma psihică determinată de sechestrarea acesteia timp de 4 zile, de faptul că a fost vândută unei persoane care a exploatat-o sexual, modul de viaţă al acestei schimbându-se total, în condiţiile în care, anterior, partea vătămată era angajată în muncă şi încerca să ducă un trai onest.
Apreciem ca neîntemeiată critica inculpaţilor T.M. şi I.S. referitoare la greşita individualizare a pedepselor aplicate.
Considerăm că prima instanţă a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. inclusiv gradul de pericol social concret al faptelor prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanţiază cât şi circumstanţele personale ale inculpaţilor apelanţi, realizând o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin (dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (2) C. pen.
Reţinem gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpaţi, astfel cum rezultă din împrejurările şi modalitatea de săvârşire, urmând să facem trimitere la vârsta părţilor vătămate, minore, unele dintre ele cu probleme de sănătate, acceptarea traficării unei persoane însărcinate, modul în care acestea au fost luate de la domiciliile lor, prin răpire sau inducere în eroare, actele de constrângere care s-au efectuat asupra lor, violenţe fizice şi psihice care au vizat persoane imature sau cu probleme psihice, faptul că s-a recurs şi la vânzarea lor către alţi proxeneţi.
Reţinem ca elemente în circumstanțiere, durata activităţii infracţionale, numărul relativ mare al părţilor vătămate şi sumele de bani câştigate, aspecte ce probează şi perseverenţa infracţională şi deci faptul că, inculpaţii şi-au făcut un mod de viaţă din a obţine mijloacele de existenţă din exploatarea sexuală a altor persoane, cu atât mai mult cu cât, în perioada respectivă inculpaţii nu erau încadraţi în muncă.
În raport de aceste circumstanţe reale, ce imprimă faptelor un caracter grav, nu se pot reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante.
Faţă de caracterul grav al faptei comise de inculpatul E.Z., astfel cum rezultă din împrejurările şi modalitatea de comitere, nu se poate dispune reducerea cuantumului pedepsei prin reţinerea de circumstanţe atenuante, circumstanţele sale personale favorabile fiind valorificate de instanţa de fond prin stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de legea specială.
Raportat însă la faptul că, inculpatul E.Z. a comis o singură faptă de trafic de persoane, participaţia sa redusă, constând în transportul şi predarea minorei C.F.S. către inculpatul T.M. precum şi circumstanţele personale, constând în lipsa antecedentelor penale şi încadrarea sa în muncă, apreciem că sunt întrunite condiţiile impuse de art. 861 C. proc. pen. pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.”
Împotriva acestei decizii penale au formulat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanta, învederând motivul de recurs prevăzute de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la faptul că nu au fost just aplicate criteriile de individualizare a pedepsei de către instanţa de apel, făcându-se o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 72 C. pen., s-a aplicat o pedeapsă prea mică, faţă de conduita inculpatului E.Z., care nu a recunoscut săvârşirea faptei şi de circumstanţele concrete ale cauzei, solicitându-se casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, inclusiv sub aspectul modalităţii de executare.
Pe de altă parte, împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs şi inculpatul I.S., reiterând aceleaşi motive ca şi în apel, solicitând achitarea pentru motivul că faptele nu ar fi fost săvârşite de el, întemeierea în drept raportându-se la dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, infracţiuni săvârşite în dauna părţilor vătămate D.C., C.G. şi B.E.A., impunându-se achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv, pentru faptul că infracţiunile nu au fost săvârşite de inculpat.
Pentru fapta din luna septembrie 2009, nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi răpit-o pe partea vătămată D.C., reţinându-se doar mărturia inculpatului de la urmărirea penală. Partea vătămată are o boală incurabilă, astfel că declaraţia sa poate fi pusă la îndoială, având în vedere şi declaraţia mamei acesteia, potrivit căreia aceasta lipsea constant de acasă.
Pentru fapta din luna iulie 2010, potrivit căreia inculpatul I.S., împreună cu T.M. ar fi răpit-o pe partea vătămată C.G. în scopul obligării la practicarea prostituţiei, nu există probe, singura probă în baza căreia s-a reţinut vinovăţia inculpatului fiind declaraţia părţii vătămate.
Nu s-a probat că inculpatul ar fi obligat-o pe partea vătămată în autoturismul în care se afla-şi inculpatul I.S., că ar fi fost transportată şi obligată să se prostitueze, cu atât mai mult cu cât partea vătămată îl cunoştea pe inculpatul I. din vedere, dintr-un bar unde mergea la sfârşitul programului, de unde racola clienţi pentru prostituţie.
În ce priveşte fapta din perioada mai - noiembrie 2010, se susţine că, de fapt, partea vătămată B.E.A. locuia şi trăia împreună cu numitul T. că D., într-unui din imobilele lui T.M.
Din probele administrate nu rezultă că inculpatul I.S. ar fi racolat părţile vătămate sau că le-ar fi răpit ori că ar fi participat la cazarea şi exploatarea acestora.
În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepselor aplicate, faţă de faptul că declaraţiile părţilor vătămate Chiper şi Daraban îi sunt favorabile, pe lângă faptul că acestea nu s-au constituit părţi civile.
În ceea ce privesc daunele morale acordate părţii civile B.E.A. , se consideră că, potrivit pct. 172 C. proc. pen., acestea nu sunt justificate.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed.
O primă critică examinată de înalta Curte vizează cazul de casare prevăzut de art. 385 ind.9 pct. 18 C. proc. pen., cu solicitarea de achitare potrivit art. 10 lit. c) C. proc. pen., faţă de reţinerea, în privinţa inculpatului I.S., a unei situaţii de fapt care nu se întemeiază pe probe.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Astfel cum s-a statuat şi prin Decizia în interesul Legii nr. 8 din 9 februarie 2009, incidenţa dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat soluţia adoptată. Aşadar, prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un înscris, de exemplu, ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul.
Eroarea gravă de fapt presupune deci, reţinerea unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau o nereţinere a unei astfel de împrejurări esenţiale, deşi probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.
Pornind de la aceste explicaţii din considerentele Deciziei în interesul Legii nr. 8 din 9 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu există vreo contradicţie între cele reţinute prin hotărârea recurată şi conţinutul probelor administrate, starea de fapt reţinută nefiind consecinţa unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora, cu rezultatul unei corecte încadrări juridice şi al corectei stabiliri a vinovăţiei.
În acest sens, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.S., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere declaraţiile acestuia, care, iniţial, a arătat că nu o cunoaşte pe D.C., pentru ca ulterior să-şi reconsidere poziţia, declaraţia sa fiind reţinută ca urmare a faptului că s-a coroborat cu declaraţiile părţii vătămate D.C., ale martorilor C.A., D.I. şi D.M., proces-verbal de recunoaştere din fotografii a inculpatului I.S. şi coinculpatului T.M.
De asemenea, s-au avut în vedere declaraţiile iniţiale ale inculpatului I.S., coroborate cu cele ale părţii vătămate B.E.A. şi ale părţii vătămate C.G., date atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond, ale martorului A.S., cât şi cu declaraţiile martorilor V.G., V.F. şi G.N.D., care au confirmat că inculpatul I.S. le-a adus pe C.G. şi B.E.A. să întreţină cu ei relaţii sexuale şi că, pentru prestaţiile sexuale ale celor două fete, au achitat lui T.M. şi I.S. sume cuprinse între 70 şi 80 de lei, sume care au fost predate de inculpatul I.S. inculpatului T.M.
În contextul mijloacelor de probă pertinent analizate, atât de către instanţa de fond, cât şi de către instanţa de apel, şi care au probat atât activitatea coinculpatului T.M., care, prin nedeclararea recursului, a conferit un caracter definitiv aceleiaşi situaţii de fapt care este reţinută şi în sarcina inculpatului I.S., schimbarea, de către acesta din urmă, a poziţiei sale procesuale nu este în măsură, singură, chiar în respectarea prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură acesta, să înlăture conturarea a trei activităţi infracţionale, situate în ani diferiţi şi în contexte diferite, săvârşite, deci, în concurs real.
Astfel, a rezultat că, în luna septembrie 2009, împreună cu inculpatul T.M., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, a răpit-o pe victima D.C. din oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa, persoană cu handicap gradul II (schizofrenie), pe care a vândut-o în acelaşi scop inculpatului H.S., faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001; de asemenea acelaşi inculpat I.S., în luna iulie 2010, împreună cu inculpatul T.M., a răpit-o în scopul exploatării şi a obligat-o la practicarea prostituţiei pe numita C.G., care suferă de o boală incurabilă, pe care ulterior a vândut-o, în acelaşi scop, altui proxenet, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001. La fel, inculpatul I.S. în perioada mai-noiembrie 2010, împreună cu inculpatul T.M., a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituţiei pe minora în vârstă de 14 ani, B.E.A., care era însărcinată, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001.
În ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului I.S., prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte reţine că în cauză au fost avute în vedere dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în dispoziţiile legii speciale, săvârşirea, ca factor favorizant, în coautorat cu coinculpatul judecat definitiv, T.M., existenţa antecedentelor penale, gradul de pericol social al faptelor comise - care este unul foarte ridicat, cu consecinţe asupra dezvoltării psihice şi asupra sănătăţii unor tinere cu dezabilități, persoana inculpatului, care nu era încadrat în muncă.
Înalta Curte apreciază că, pentru realizarea scopului educativ al pedepsei, nu este necesară redozarea pedepsei aplicate, în sensul micşorării ei, prin raportare la menţinerea unui just echilibru cu gradul de pericol actual al faptelor de trafic de persoane şi minori.
Cu privire la cuantumul daunele morale, ţinând seama de formularea art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., înalta Curte constată că cuantumul acestora, stabilit de instanţa de apel, nu poate fi cenzurat prin prisma cazului de casare arătat, având în vedere, pe de o parte, că această critică nu a fost invocată în termenul legal, ci doar oral, la termenul de astăzi, iar pe de altă parte, aceasta nu ar putea fi oricum analizată,întrucât nu este vizată legalitatea hotărârii, ci un aspect de apreciere, care nu este supus cenzurii instanţei de recurs.
Cu referire la recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, Înalta Curte constată că s-a efectuat o judicioasă operaţiune de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului E.Z. şi s-a stabilit corect modalitatea de executare, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., înalta Curte reţine că în cauză au fost avute în vedere dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în dispoziţiile legii speciale, care au fost reduse urmare a aplicării şi valorificării circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în lipsa antecedentelor penale, gradul de pericol social al faptei comise - care este unul relativ ridicat, persoana inculpatului, care era încadrat în muncă.
Înalta Curte apreciază că, pentru realizarea scopului educativ al pedepsei, nu este necesară redozarea pedepsei aplicate, în sensul majorării ei, cât şi executarea acesteia în altă modalitate decât prin modalitatea aleasă, prin raportare la menţinerea unui just echilibru cu gradul de pericol social al faptei, materializat într-o singură activitate infracţională.
În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.S., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 martie 2011 la 14 mai 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate; recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa şi de inculpatul I.S. împotriva Deciziei penale nr. 22/MP din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.S., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 martie 2011 la 14 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat I.S. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi la plata sumei de 450 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatelor părţi vătămate B.E.A., C.G. şi D.C..
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatei părţi civile C.F.S. , în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat E.Z. până la prezentarea apărătorului ales, in sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1627/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1476/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
