ICCJ. Decizia nr. 1476/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1476/2013
Dosar nr. 5417/2/2012
Şedinţa publică din 29 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 325/F din 31 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 132 din Legea nr. 302/2004 (republicată) a fost recunoscută sentinţa penală din 22 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr. 25Hv.86/lla, definitivă, prin care numitul I.M.R. - a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 158 şi 162 din Legea nr. 302/2004 (republicată) s-a dispus transferarea numitului I.M.R. în România, în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 13 mai 2011 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 5417/2/2012, s-a solicitat recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale din 22 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr. 25 Hv 86/11a, rămasă definitivă, privind persoana condamnată I.M.R. - în vederea transferării acestuia într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa nr. 43481/2012 din 15 mai 2012 a Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cererea nr. BMJ-4046993/0005-IV 4/2012 formulată la data de 02 mai 2012 de Ministerul Federal al Justiţiei din Republica Austria, prin care s-a solicitat transferarea numitului I.M.R., într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei totale de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată de către instanţa din statul solicitant.
S-a constatat că solicitarea autorităţilor din Austria este însoţită de documentele prevăzute de art. 6, pct. 2 din Convenţia Europeană asupra Transferării persoanelor condamnate şi anume: cererea de transfer a susnumitului, copii autentificate ale sentinţelor de condamnare, extras al dispoziţiilor legale aplicabile în acest caz, informaţii privind executarea pedepsei.
Numitul I.M.R. a fost condamnat prin sentinţa penală din 22 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr. 25 Hv 86/11a, rămasă definitivă, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt grav calificat prin efracţie, prev. de art. 127, art. 128 alin. (2), art. 129 alin. (1) şi (2), art. 130 alin. (2) şi (4), cu aplic. art. 15 C. pen. austriac şi delictul de luare în folosinţă fără drept a mijloacelor de transport, prev. de art. 136 alin. (1) şi (2) C. pen. austriac.
Cu privire la starea de fapt, s-a reţinut că, în perioada 14 octombrie - 27 decembrie 2010, numitul I.M.R., împreună cu alte persoane, a sustras, prin 16 acte materiale (unele în forma tentativei), prin efracţie şi în timp de noapte, mai multe bunuri, inclusiv un autovehicul marca „O. ”, valoarea totală a pagubei creată părţilor vătămate depăşind suma de 200.000 euro.
S-a constatat că, din evidenţa stadiului executării pedepsei rezultă că numitul I.M.R. a început executarea la 03 mai 2011 şi încetează la data de 31 octombrie 2013, susnumitul fiind încarcerat la Penitenciarul Linz.
Instanţa de fond a reţinut că numitul I.M.R. este cetăţean român, hotărârea de condamnare este definitivă, fiind astfel îndeplinite condiţiile prev. de art. 3 lit. a), b) din Convenţia de la Strasbourg (1983), respectiv art. 143 lit. a), b) din Legea nr. 302/2004 (republicată), iar durata condamnării se împlineşte la 31 octombrie 2013, fiind îndeplinită şi condiţia prev. de art. 3 lit. e) din Convenţie şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că este îndeplinită şi condiţia dublei incriminări (art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţie şi art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004) faptele pentru care susnumitul a fost condamnat având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 208 alin. (1) şi (4) - 209 alin. (1), lit. a), g) şi i) şi alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 146 C. pen.
Totodată, s-a constatat că este îndeplinită şi condiţia prev. de art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, întrucât numitul I.M.R. şi-a dat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă I.M.R., arătând că renunţă la transfer, întrucât la data de 3 ianuarie 2013 va fi pus în stare de libertate.
Cauza având ca obiect recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă I.M.R. a fost înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 1 februarie 2013.
Ca urmare a demersurilor efectuate de instanţa de recurs, în vederea îndeplinirii procedurii de citare a recurentului condamnat persoană transferabilă I.M.R. pentru termenul de judecată din 29 aprilie 2013, autorităţile judiciare din Austria au comunicat, conform înscrisurilor aflate la filele 15, 18 şi 19 ale dosarului de recurs, că procedura de transfer a condamnatului I.M.R. a fost închisă, întrucât acesta a fost eliberat din penitenciar la data de 3 ianuarie 2013.
Faţă de înscrisurile menţionate, constatând că cererea formulată la data de 02 mai 2012 de Ministerul Federal al Justiţiei din Republica Austria, prin care s-a solicitat transferarea numitului I.M.R., într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei totale de 2 ani şi 6 luni închisoare, a rămas fără obiect, autorităţile judiciare din Austria declarând procedura de transfer închisă, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă I.M.R. împotriva Sentinţei penale nr. 325/F din 31 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Se va casa sentinţa penală recurată şi, în rejudecare, se va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a sentinţei penale din data de 22 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr. 25Hv.86/11a.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă I.M.R. împotriva sentinţei penale nr. 325/F din 31 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a sentinţei penale din data de 22 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Landului Linz, în Dosarul nr. 25Hv.86/1 la.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1628/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1488/2013. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
