ICCJ. Decizia nr. 366/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din data de 7 decembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-au dispus, printre altele:
în baza art. 163 C. proc. pen., admite în parte cererea de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor aflate în proprietatea inculpatelor M.D.C. și A.M.
Dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunului mobil constând în autoturism marca B., înscris în circulație pe numele lui A.F., soțul inculpatei A.M. și, pe cale de consecință respinge cererea de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunului imobil aflat în proprietatea inculpatei M.D.C., bun imobil situat administrativ în municipiul Oradea, Piața I., nr. XX, județul Bihor, precum și asupra conturilor bancare aparținând celor două inculpate mai sus menționate.
Aceste dispoziții au fost emise cu posibilitatea promovării dreptului de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare cu inculpatele.
în motivarea dispunerii în felul stipulat, instanța de apel Curtea de Apel Târgu Mureș a consemnat următoarele:
Cu privire la cererea părții civile SC I.I. SRL de instituire a sechestrului asigurător asupra imobilului situat pe strada I., nr. XX din Oradea și asupra autoturismului marca B. se reține că în ceea ce privește imobilul menționat, prin ordonanța din 16 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus aplicarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor imobile și mobile aflate în proprietatea inculpatei M.D.C. și ca atare, partea civilă poate să facă demersurile necesare pentru aplicarea sechestrului și asupra imobilului menționat în măsura în care se dovedește că acest imobil aparține și inculpatei M.D.C. Din extrasul CF anexat rezultă că acest imobil se află în proprietatea exclusivă a lui M.G.
Cu privire la autoturismul marca B. aflat pe numele lui A.F. care este soțul inculpatei A.M. se consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 163 C. proc. pen. și se impune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunului mobil constând în autoturismul menționat, dat fiind faptul că acest bun este proprietatea devălmașă a soților A.
Se consideră că nu se impune poprirea conturilor bancare ale celor două inculpate, precum și a soților acestora deoarece această măsură a fost luată prin ordonanța din 16 iunie 2009 și ca atare putea fi valorificată.
împotriva încheierii s-au exercitat recursuri de către partea civilă SC I.I. SRL, dar și de către numitul A.F.
Partea civilă SC I.I. SRL s-a arătat nemulțumită exclusiv de dispoziția instanței de respingere a cererii de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunului imobil aflat în proprietatea inculpatei M.D.C., bun imobil situat administrativ în municipiul Oradea, Piața I., nr. XX, județul Bihor.
Reprezentantul părții civile SC I.I. SRL consideră că obiectul cererii din fața instanței de apel a fost extinderea sechestrului asigurător aplicat în faza de urmărire penală și asupra unor bunuri cum este imobilul din strada I., nr. YY, care nu a fost vizat de prima măsură a sechestrului asigurător. Or, raportat la prejudiciul care a fost cauzat și care în mod corect a fost stabilit de instanța de fond, bunurile asupra cărora s-a aplicat inițial sechestrul nu sunt suficiente pentru acoperirea prejudiciului lor. în condițiile în care inculpata M.D. procedează la înstrăinarea unor bunuri, respectiv o convenție de partaj cu soțul său prin care acesta din urmă devine proprietar tabular exclusiv asupra imobilului, partaj intervenit după pronunțarea sentinței de condamnare în primă instanță a inculpatei, este clar că partajul a fost fondat pe o cauză ilicită și imorală, s-a urmărit luarea unor măsuri de scoatere a acestuia din posibilitățile părții civile de a îl urmări silit, așa încât consideră că măsura solicitată este pe deplin legală și pe deplin temeinică.
Pe de altă parte, A.F. a solicitat repunerea în termenul de recurs arătând că s-a divorțat la 7 noiembrie 2012 de soția sa, inculpata A.M. Așadar nu mai locuiește cu acesta, nu a aflat de hotărârea din 7 decembrie 2012 decât târziu.
S-a invocat că hotărârea este nelegală întrucât nu a fost citat în cauză.
Pe fond, atât recurentul cât și fosta sa soție nu au fost niciodată proprietarii autoturismului respectiv, petenții au depus acte incomplete și false, doar timp de câteva luni a deținut au astfel de autoturism fabricat în anul 2000 sau 2001 pe care a intenționat să-l cumpere însă în 2011 a returnat mașina proprietarului.
Partea civilă a solicitat respingerea recursului lui A.F. ca fiind făcut de o persoană lipsită de calitate procesuală, iar inculpata A.M. a reiterat că fostul soț, după numai câteva luni de folosință, a returnat proprietarului autoturismul respectiv, nu știe dacă bunul a fost sau nu transferat vreodată pe numele fostului soț.
Instanța de recurs reține următoarele:
învederările părții civile recurente SC I.I. SRL, prin apărător ales calificat, vizând sechestrul asigurător necesar a fi aplicat și asupra unor bunuri cum este imobilul din strada I. nr. YY, în sensul că, în condițiile în care inculpata M.D. procedează la înstrăinarea unor bunuri, respectiv o convenție de partaj cu soțul său prin care acesta din urmă devine proprietar tabular exclusiv asupra imobilului, intervenit după pronunțarea sentinței de condamnare a inculpatei, conduce la ideea că partajul ar fi fost fondat pe o cauză ilicită și imorală și doar s-a urmărit luarea unor măsuri de scoatere a acestuia din posibilitățile părții civile de a-l urmări silit, pot fi veridice și de luat în considerare în contextul derulării în prealabil a unor demersuri juridice certe ce să consfințească o astfel de situație.
Altfel, nu poate fi decât de acceptat poziția exprimată de instanța Curții de Apel - din extrasul CF anexat rezultă că acest imobil se află în proprietatea exclusivă a lui M.G.
Pentru aceste motive se impune respingerea recursului părții civile ce vizează cererea privind instituirea măsurii asigurătorii asupra bunului care este imobilul din strada I. nr. YY.
Raportat la recursul numitului A.F., ca aspecte procedurale, este de specificat că acesta este evident o persoană interesată ce poate promova o cale de atac în cauză potrivit art. 168 C. proc. pen., dispoziția instanței de apel îl privește direct și personal, s-a dispus un sechestru asupra unui bun aparent aflat în proprietatea sa.
în același plan, hotărârea instanței din 7 decembrie 2012 nu i-a fost comunicată acestuia, aspect adus la cunoștință în recurs și confirmat de actele de la dosar, așa încât cererea trebuie preluată ca fiind depusă în termen legal.
Instanța de recurs reține că, în contextul necitării persoanei interesate în cauză, al privării în exercitarea dreptului său la apărare, al posibilității de a-și formula poziția, obiecțiunile, cu atât mai mult cu cât din actele și lucrările dosarului nu rezultă dovezi certe privind proprietatea asupra bunului respectiv, ca eventual ulterior să se dezbată problema măsurilor asigurătorii și într-o cale de atac pusă la dispoziția tuturor, echitatea procedurii impune casarea încheierii și trimiterea spre rejudecare a pricinii în ceea ce privește numai problema instituirii măsurii asigurătorii asupra autoturismului respectiv.
Instanța Curții de Apel se va preocupa ca într-o notă de contradictorialitate, respectiv cu citarea numitului A.F., să dezbată problema măsurii asiguratoriii asupra autoturismului în funcție de documentația certă a proprietății și a tuturor solicitărilor și apărărilor formulate.
Toate actele procedurale întocmite rămân valabile, precum și celelalte dispoziții ale încheierii din 7 decembrie 2012 ce nu sunt contrare celor dispuse în prezentul recurs.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 45/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 26/2013. Penal → |
|---|
