ICCJ. Decizia nr. 45/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 50, pronunțată la 31 ianuarie 2012 de Tribunalul Maramureș inculpatul T.I. fost condamnat la:
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicări art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a art. 3201C. proc. pen., a art. 74 alin. (2) și a art. 76 lit. d) C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei, conf. art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1595 din 4 oct. 2007 a Județului Baia Mare, pedeapsă care a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 11 luni închisoare, cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea civilmente responsabilă SC M.C. SRL, să plătească părții civile Statul Român, prin A.N.A.F. D.G.F.P. Maramureș, despăgubiri civile în sumă de 28.709,8 RON cu dobânzi și penalități aferente de la rămânerea definitivă a sentinței până la plata integrală a debitului.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător luată asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei de 28.709,8 RON prin încheierea penală din 03 nov. 2011 pronunțată în acest dosar.
în temeiul art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea civilmente responsabilă SC M.C. SRL prin lichidator C.I. SPRL, să plătească statului suma de 730 RON - cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON reprezintă onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul a avut calitatea de administrator la SC M.C. SRL, iar în perioada 2 noiembrie 2006-11 aprilie 2008 s-au emis facturile pentru operațiuni comerciale efectuate cu SC I.G. SA, SC O.C. SRL, SC I. SRL, SC K.R. SCS, SC I.C. SRL fără a le evidența în contabilitate, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 28.709,8 RON.
S-a reținut că fapta inculpatului T.l. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și, întrucât infracțiunea este continuată, s-a dispus schimbrea încadrării juridice dată acesteia prin rechizitoriu - evaziune fiscală prev. art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere prev. art. 3201C. proc. pen. (inculpatul, înainte de începerea cercetării judecătorești, și-a recunoscut faptele și nu a solicitat readministrarea probelor din faza de urmărire penală), gradul de pericol social al faptei [dat de modalitatea în care a fost comisă și de urmarea produsă - valoarea prejudiciului produs atrăgând incidența prev. art. 74 alin. (2) C. pen.] și al inculpatului (a mai suferit anterior o condamnare la pedeapsa de 5 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pentru infracțiunea de conducere sub influența băuturilor alcoolice prin sentința penală nr. 1595/2007 a Judecătoriei Baia Mare rămasă definitivă la 30 octombrie 2007).
S-a constatat că faptele - obiect al acestei cauze s-au comis înăuntrul termenului de încercare de 2 ani 5 luni stabilit prin sentința penală mai sus menționată (infracțiunea este continuată) și, în consecință, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare, în temeiul art. 83 C. pen., s-a cumulat aritmetic această pedeapsă cu cea aplicată prin prezenta sentință și s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 11 luni închisoare în condițiile prev. de art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.
S-a apreciat că, raportat la faptele comise, nu se impune a i se interzice inculpatului dreptul de a alege, acesta fiind în măsură să facă aprecieri cu privire la modul în care se aleg organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot, însă acestea justifică interzicerea drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ocuparea acestor funcții presupunând existența unei conduite ireproșabile.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T.I., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și, pronunțându-se o nouă hotărâre, să se dispună reducerea pedepsei aplicate.
în motivarea apelului s-a arătat că inculpatul a avut o atitudine sinceră, este singurul întreținător al familiei, iar aplicarea unei pedepse în regim de detenție ar afecta întreaga familie.
Prin decizia penală nr. 167/A din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.I. împotriva sentinței penale nr. 50 din 31 ianuarie 2012 a Tribunalului Maramureș.
Inculpatul a fost obligt la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod corect individualizată în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât în ce privește cuantumul acesteia cât și în privința modalității de executare a acesteia.
S-a apreciat că cererea inculpatului de reducere a cuantumului pedepsei prin reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea sa este neîntemeiată avându-se în vedere că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 și ale 76 lit. d) C. pen., pedeapsa aplicată fiind stabilită sub minimul special prevăzut de lege.
S-a constatat că schimbarea modalității de executare nu este legalmente posibilă, întrucât în cauză s-a dispus, în temeiul art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1.595 pronunțată la 4 octombrie 2007 de Judecătoria Baia Mare, pedeapsa rezultantă urmând să se execute în mod obligatoriu în regim de detenție.
împotriva acestei decizii inculpatul a declarat, în termen legal, recursul de față solicitând, schimbarea modalității de executare a pedepsei principale prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 861C. pen. [caz de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.].
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul declarat în raport cu motivul de casare invocat cât și în raport cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Art. 83 C. pen. prevede că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Alin. (3) al art. 83 C. pen., prevede că dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționtă a executării pedepsei, în acest caz nemai având loc revocarea primei suspendări.
per a contrario, rezultă că, dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită cu intenție, suspendarea condiționată a executării pedepsei ce rezultă din cumul aritmetic nu mai poate fi dispusă.
Analizând actele și lucrările din dosar se constată că inculpatul T.l. a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicări. 41 alin. (2) C. pen., înăuntrul termenului de încercare de 2 ani 5 luni stabilit prin sentința penală nr. 1595/2007 a Judecătoriei Baia Mare rămasă definitivă la 30 octombrie 2007, astfel că pedeapsa rezultantă de 11 luni închisoare nu poate fi executată, potrivit textelor de lege mai sus evocate, decât în regim de detenție.
Avându-se în vedere și faptul că, verificându- se decizia atactă în raport cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost ogligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 366/2013. Penal → |
|---|
